Constitutia si Congresul S.U.A.

Luat in ansamblu, sistemul federal american de organizare asigura un anumit echilibru intre
prerogativele puterii centrale si drepturile recunoscute statelor.
Viabilitatea si originalitatea sistemului politic american se datoreaza intr-o masura importanta
conceptelor fundamentale pe care s-a intemeiat si se intemeiaza democratia americana.
Aceste principii promoveaza imperativele libertatii, autodeterminarii si respectului drepturilor
omului. Democratia americana s-a afirmat prin sistemul valorilor pe care le promoveaza, devenind un
adevarat model pentru popoarele dornice de a-si afirma independenta in lupta cu practicile totalitariste.
Exprimand un principiu carea avea sa-si mentina viabilitatea dincolo de momentul in care a fost
enuntat, presedintele Abrahm Lincoln spunea: Nici un om nu este suficient de bun pentru a guverna
un alt om fara consimtamantul acestuia. In aceste cuvinte se regaseste intreaga filozofie a democratiei
americane care constituie forta puterii politice.
Constitutia este legea suprema pe teritoriul Statelor Unite ale Americii. Aceasta a fost adoptata
in 17 Septembrie 1787 de catre fondatorii SUA, iar constitutia a intrat in vigoare din 4 Martie 1789.
Intr-o prima etapa cele 13 foste colonii au constituit o confederatie la 15 noiembrie 1777. Fiecare
colonie a devenit o republica independenta si suverana, avand propria sa constitutie.
Actul care a pus bazele Americii moderne este fundamental pentru impartirea puterii in statele
americane. Astfel, ultimele patru articole ale constitutiei inrameaza principiile federalismului. Acest act
a creat un agent intre state, Guvernul Federal, care reprezinta, protejeaza si creaza o zona de comert
liber intre state. Deasemenea, actul restrange puterea Guvernului Federal, dar si pe cel statal, din
anumite puncte de vedere.
In prezent, statele ce compun S.U.A. sunt in numar de 50. In ceea ce priveste relatiile intre statul
federal si statele federate, cateva principii trebuie enuntate: revizuirea Constitutiei federale nu poate fi
facuta decat cu participarea statelor federate; in virtutea suveranitatii interne de care dispun statele
federate, acestea au dreptul sa-si adopte fiecare propria sa constitutie.
Separarea puterilor in stat
Ideea separatiei puterilor n stat are origini relativ apropiate, ea conturandu-se la sfrsitul
secolului al XVIIIlea. Scriitorul francez Montesquieu este considerat parintele acestui principiu.
Curios este ns faptul c el nu a numit niciodat aceast idee ca fiind un principiu, ci doar o idee
politic menit s asigure libertatea si, n acelasi timp, s combat tendinta spre totalitarism.
De la prima aplicare a principiului separaiei puterilor n stat i pn n vremurile contemporane
aceast ideea a mbrcat diferite forme de aplicare n practic. n realitate nu exist dou state n care
acest principiu s se manifeste identic dei n fundamentele sale el este acelai peste tot. Interesant este
faptul c aceste diferene de aplicare s-au constatat att la state diferite ct i n interiorul aceluiai stat
dar n perioade de timp diferite.
Acest aspect ns, nu este neobisnuit avnd n vedere lupta pentru putere ce s-a dat mereu ntre
Legislativ i Executiv. De pild, n Statele Unite dei exist semnul egal ntre Preedinte i Congres,

printr-o interpretare extensiv a anumitor pasaje din Constituie, Preedintele S.U.A. se bucur de o
putere ceva mai mare dect Congresul.
Exemplul cel mai potrivit n acest sens este cel al art. 1, Seciunea 8, din Constituia S.U.A.,
potrivit cruia dreptul de a declara rzboi revine Congresului, dar n acelai timp Preedintele S.U.A.
este comandantul suprem al forelor armate, crendu-se astfel o confuzie. Mai muli preedini din
istoria S.U.A. s-au folosit de acest aspect atunci cnd au trimis trupe militare americane s lupte n
afara granielor rii.
Indiferent de particularitile ntlnite de la o ar la alta, principiul separaiei puterilor n stat a
avut un impact puternic i asupra altor ramuri din sfera politicului. De pild, avem o multitudine de
regimuri politice rezultate din modul de aplicare al acestui principiu. Ideea de baz este una simpl: cu
ct principiul separaiei este aplicat mai strict, cu atta regimul politic tinde spre liberalism, iar cu ct
este mai neglijat regimul politic cade n sfera totalitarismului.
n lumea politic contemporan asistm la un proces complex de gsire a unor noi sensuri ale
acestui principiu fundamental, numit principiul separaiei puterilor n stat. Nu este vorba nici pe
departe de o tendin de renunare la el, fiindc dac ar fi aa nu am mai putea vorbi de stat de drept, de
democraie sau de libertatea individului.
n prezent nu se mai dorete desprirea matematic ntre cele trei puteri, nu se mai are n vedere
trasarea unor limite foarte precise ntre acestea. Dimpotriv, se dorete o uoar ntreptrundere a
acestora, o oarecare influenare a puterilor din partea partidelor politice, a sindicatelor, a patronatelor
sau a grupurilor de interese. Cu alte cuvinte putem spune c acum, mai mult ca niciodat, accentul nu
se mai pune neaprat pe separaia lor, ci pe colaborarea ce trebuie s existe ntre puterea legislativ,
puterea executiv i puterea judectoreasc.
Totusi, o structur statal federal poate crea anumite probleme atunci cnd o comparm cu
structura unui stat unitar din urmatoarele puncte de vedere:
a) sentimentul naional i limb comun;
b) lipsa unor formaiuni statale distincte n perioada anterioar (cele 13 colonii nu pot fi
considerate state n sensul modern al cuvntului ntre 1776 - 1787);
c) pia comun i moned unic;
d) obiective de politic extern similare;
e) probleme de aprare naional comune;
f) lipsa unor conflicte etnice, religioase.
Sistemul politic in SUA
n Constituie regsim mprirea i structura Guvernului Federal, acesta fiind compus din trei
ramuri: legislativ, executive i judiciar. Aripa legislativ este la rndul su mpr it n dou grupuri,
Casa Reprezentanilor i Senatul. Cea din urma reprezint statul, iar cea dinti este vocea poporului.
n cadrul organizrii federale, fiecare stat beneficiaz de o Constituie proprie - o transpunere la

nivel local a Constituiei Uniunii. In fruntea ierarhiei administrative a fiecrui stat se afl un guvernator
ales prin sufragiu direct (cu excepia statului Mississipi) pentru un mandat de doi sau, dup caz, de
patru ani, potrivit reglementrilor locale. Guvernatorul este ajutat de un viceguvernator.
In unele state, guvernatorul poate fi revocat de alegtori. In raporturile sale cu parlamentul

local, guvernatorul deine un drept de veto (item veto").

Sistemul politic al Statelor Unite ale Americii este unul preziden ial, datorit faptului c puterea
executiv este deinut de preedinte, lucru stipulat i n constituie: articolul II prevede c puterea
executiv este investit n Preedintele Statelor Unite ale Americii (The executive power shall be
vested in a Presidet of the United States of America).
Casa Reprezentanilor cu un total de 435 membrii este compus din membrii alei o dat la
doi ani de ctre populaia statelor componente, candidatul fiind obligat s ndeplineasc urmtoarele
condiii: s aiba cel putin 25 de ani, s fie ceta ean american de cel pu in 7 ani, i s fie rezident al
statului pentru care candideaz.
Senatul este compus din 100 senatori, reprezentani ai Statelor (2 pentru fiecare stat cu excepia
statului Nebraska). Senatorii se aleg la fel ca deputaii, dar pe 6 ani. O treime din numrul senatorilor
este nnoit din doi n doi ani. Ambele camere au puteri egale, cu excepia materiei taxelor i
impozitelor, n care Camera Reprezentanilor deine o prioritate fa de Senat. La rndul su, Senatul
are prerogative exclusive n domeniul relaiilor internaionale. Puterile Congresului se exprim prin:
a) puterea de legiferare;
b) puteri fiscale;
c) puterea de investigaie;
d) puterea de a pune sub acuzaie i de a-i judeca pe nalii funcionari, inclusiv pe Preedintele
Statelor Unite;
e) puteri n domeniul relaiilor internaionale.
Preedintele S.U.A. este ales prin vot universal pentru un mandat de patru ani, acesta este
atestat de un Colegiu electoral, avnd 535 membrii. Alegerile se desfaoar n mai multe etape:
a) alegerile primare ntr-un anumit numr de state;
b) conveniile naionale ale celor dou partide (Republican & Democrat);
c) deschiderea campaniei electorale;
d) desfurarea scrutinului, cnd alegtorii i desemneaz pe electori, acetia dispunand de un
mandat imperativ de a alege o anumit persoan n funcia de preedinte al S.U.A.;
e) alegerea preedintelui de ctre electori;
f) nvestitura preedintelui i a vicepreedintelui.
Preedintele american joac i rolul de prim-ministru, cabinetul fiind format direct de ctre
preedinte, numindu-se Administraie. Preedintele Statelor Unite ale Americii este eful statului
american fiind simultan preedintele i eful guvernului Statelor Unite ale Americii. n multe ri, cele
dou funcii sunt separate, preedintele unei ri nefiind i primul ministru al aceleiai ri. Conform
Constituiei SUA, preedintele n exerciiu este i ef al guvernului federal al Statelor Unite i totodat
comandantul suprem al forelor armate.
Din cauza statutului Statelor Unite ale Americii de superputere si marii puteri economice,
preedintele american este adesea considerat cea mai puternic persoan a lumii, fiind adesea una
dintre cele mai bine cunoscute figuri publice.
n timpul rzboiului rece, preedintele american a fost adesea considerat drept "liderul lumii
libere", perifraz cu care este nc cotat astzi. Statele Unite ale Americii a fost prima ar care a creat

funcia de preedinte ca ef de stat al unei republici moderne. Astzi, funcia n sine a generat o copiere
i multiplicare a modelului iniial american la scar global, acolo unde exist un sistem de guvernare
de tip prezidenial.
Cele ase roluri pe care conducerea de vrf (puterea executiv) o ndeplinete sunt dup cum
urmeaz:
1. eful al statului - lider simbolic al naiunii
2. Director executiv - execut funciile de stat, gestioneaz birocraia i decide modul de
aplicare a legii
3. ef diplomat - supravegheaz ambasadorii de stat i determin politic extern
4. Comandant ef - comandantul forelor armate i cel ce stabileste politica militar
5. ef legiuitor - poate influena puterea legislativ cernd trecerea sau impunerea unei noi legi
6. Gardian al economiei - protejeaz valoarea monedei i banii poporului
Relatiile dintre presedinte si Congres se desfasoara intr-un dublu sens: presedintele adreseaza
mesaje Congresului, care poate oferii puncte de reper pentru importante dezbateri juridice. Presedintele
poate exercita si un drept de veto in stituatiile in care nu este de acord cu textul unei legi adoptate de
Congres, situatie in care legea poate fi mentinuta numai cu o majoritate de doua treimi.
La randul sau Congresul dispune de importante posibilitati de a actiona asupra institutiei
prezidentiale. Teoretic el poate chiar sa il destituie pe presedinte in situatiile in care se pune in discutie
raspunderea penala a sefului executivului. O alta modalitate prin care Congresul poate actiona blocand
initiative ale presedintelui american, este respingerea unor credite pe care presedintele le solicita.
Refuzul il obliga pe presedinte sa renunte la o serie de initiative importante si de aceea in mod firesc el
trebuie sa mentina relatiile bune cu membrii Congresului.
*Totusi, comparnd instituia Preedintelui cu cea a Congresului i a Curii Supreme de Justiie,
vom constata c puterea n stat este deinut practic de Preedinte, c acesta beneficiaz de o larg
autonomie i independen n domenii majore ale guvernrii fa de celelalte organisme, c ntre
Congres i Preedinte sunt puine puni de colaborare, fiecruia revenindu-i o fraciune din putere, c
este mpiedicat orice ingerin a unei puteri n sfera de activitate a alteia, c instana judiciar suprem
joac rolul unui arbitru ntre cele dou puteri aflate ntr-un conflict constituional, din care de multe ori
Congresul iese ifonat".
Puterea legislative in S.U.A. este detinuta de Congresul S.U.A dupa cum prevede si Constitutia:
toata puterea legislativa va fi investita in Congresul Statelor Unite, care va consta in Senat si Camera
Reprezentantilor.
Cat despre puterile acordate celor doua camere ale Congresului S.U.A. Senatul are puteri
limitate in raport cu cele ale Camerei Reprezentantilor.

* Clinton Rossiter, The American Presidency. pag 71.

*In sistemul american, jurisdiciile americane includ:

Curtea Suprem de Justiie;

Tribunalul de Apel;

Tribunalul de district;

Tribunale teritoriale disctrictuale;

Tribunalul S.U.A. pentru comerul internaional;

Tribunalul cu privire la plngerile federale;

Tribunalul pentru impozite;

Curtea pentru apelurile veteranilor.

Curtea Suprem de Justiie este compus din 9 magistrai, din rndul crora este numit
preedintele acesteia, respectiv Chief Justice. Acetia sunt numii exclusiv de Preedintele S.U.A.,
avnd astfel un caracter politic.
Potrivit Constituiei, puterea judectoreasc este competent in a lua n discuie orice fel de
cazuri, att cele ce se dezbat n baza dreptului, ct i a unor principii de echitate, n virtutea
Constituiei, a legilor i a unor tratate rectificate de S.U.A. Autoritatea judectoreasc judec i
constituionalitatea legilor precum i disputele ntre statele federaiei. Controlul persoanelor asupra
constituionalitii legilor se realizeaz numai pe calea excepiei de neconstituionalitate deci, atunci
cnd sunt ntr-un proces i li s-a vtmat un drept din cauza unei legi contrare Constituiei, pot invoca
excepia de neconstituionalitate.
S.U.A are o organizare federala, fiind compusa din 50 de state. Fiecare stat are constitutie
proprie, cat si de norme juridice proprii. In cazul organizarii federale, fiecare stat beneficiaza de o
Constitutie proprie. In fruntea ierarhiei administrative a fiecarui stat se afla un guvernator.
Guvernatorul este ales pe o perioada de 2-4 ani. Fiecare stat beneficiaza de un parlament, care ca si in
cazul intregii federatii, este bicameral.
Sistemul partidist al S.U.A este unul bipartidist. Desi partidele din S.U.A sunt numeroase
(Partidul Independent American, Partidul Comunist, Partidul Socialist al Muncii, Partidul Socialist si
alte grupari politice fara relevanta), cele doua partide care detin monopolul in viata politica sunt:
Partidul Republican si Partidul Democrat. Aceste doua partide au o pozitie atat de puternica incat
acapareaza intotdeauna 90-95% din voturile electoratului, celelalte formatiuni politice neavand nici o
sansa sa le ajunga.
*Philippe Ardant, Institutions Politiques et Droit Constitutionnel, Ediia a 8-a, pag 312.

* Comparatii cu alte regimuri politice

Regimul politic reprezinta modul in care este exercitata puterea asa cum rezulta din practica
institutionala dominanta -> determina tipul de regim politic al acelui stat.
Fome de regimuri politice:
- regimul prezidential (S.U.A.);
- regimul prlamentar (Marea Britanie);
- regimul semiprezidential - mixt ( Franta, Austria, Portugalia);
- regimul de adunare;
- regimul marxist.
Regimul prezidential (S.U.A.)
-

- atat Parlamentul, cat si presdintele sunt alesi de catre popor, de aici rezulta
faptul ca presedintele nu poate sa dizolve parlamentul iar parlamentul nu poate demite
presedintele (cu o singura exceptie care se refera la punerea sub acuzare a presedintelui).
-executivul este monocefal fiind reprezentat doar de presedinte; nu exista un guvern propriuzis.
-ministrii sunt numiti si revocati in mod arbitral de presedinte. Ei raspund doar in fata
presedintelui.
Principalele organe sunt:
- presedintele;
- Congresul, care este format din Camera Reprezentantilor si Senat;
- ministrii - secretari de stat;
- Curtea Suprema de Justitie.

Regimul parlamentar (Marea Britanie)

Caracteristici:

- raspunderea politica si solidara a guvernului in fata parlamentului;

- exista un executiv bicefal, reprezentat de guvern si de seful statului;
- singurul organ ales de popor este Parlamentul;
- seful de stat are atributii reduse, competente traditionale oricarui sef de stat (incheie
tratate internationale, ofera decoratii si titluri, primeste si acrediteata reprezentantii
diplomatici, promulga legile adoptate de parlament);
- seful de stat poate fi atat monarhul cat si presedintele, in functie de forma de guvernamant;
- Presedintele are atributii limitate, fiind numit pe o anumita perioada de Parlament (Germania,
Italia, Israel);
- monarhii cu regim parlamentar - Marea Britanie, Spania, Danemarca, Suedia);

Intru-un asemenea regim exista Curti sau Tribunale constitutionale care pe linga alte atributii,
efectueaza controlul de constitutionalitate a legi. Instanta judecatoreasca exercita competentele

judiciare.
Parlamentul din Marea Britanie este bicameral format din:
Camera Comunelor - numai aceasta se constituia prin alegerea deputatilor in mod direct de cetateni
printr-un vot univeral direct, egal, secret si liber exprimat.
Competentele Camerei Comunelor:
-

exercita competenta legislativa;

are drept de initiativa legilativa;
adopta proiecte sau propuneri de legi;
are competente executive si in acest sens aproba proiectul bugetului de stat si al asigurarilor
sociale de stat precum si proiecte initiate de catre guvern;
ratifica tratate internationale incheiate de seful de stat si are importanta functie de control care
se poate exercita prin intrebari adresate catre parlamentari, ministrilor;
adoptarea unei motiuni de cenzura care pune in discutie raspunderea politica si solidara a
guvernului in fata parlamentului;
angajarea raspunderii fuvernului in fata Parlamentului, cu privire la un proiect de lege, la o
declaratie de politica generala sau un program de guvernare.

Camera Lorzilor - Deputatii sunt alesi pe o durata de 5 ani cu varsta minima de 21 ani.
Camera Lorzilor ete constituita din 1 200 lorzi, impartiti in mai multe categorii: lorzi numiti pe
viata de catre regina pairi, lorzi ereditari, lorzi judiciari (inalti magistrati), si lorzi
ecleziastici (inalti oficiali ai bisericii).
Primul Parlament a fost constituit in anul 1295 si era unicameral iar in anul 1330 devenea
bicameral. Camera Lorzilor este o institutie simbol care are o competenta extrem de redusa.
Principalele competente simtjudiciare, in acest sens Curtea Suprema de Justitie este instanta
suprema de apel si recurs impotriva hotararilor date de instantele inferioare. Are putine atributii
legislative, poate sa initieze propuneri de legi, poate sa ridice un drept de veto cu arivire la o lege
adoptata de Camera Comunelor, veto care va suspenda legea respectiva timp de un an. Este o camera
de reflectie cu privire la proiectele sau propunerile de legi adoptate de Camera Comunelor.
Monarhia in Marea Britanie
Regele sau regina este o alta institutie simbol, traditionala a Marii Britanii. Regele in trecut,
dispunea de prerogative foarte largi, in toate domeniile, in domeniul legislativ regele putea sa refuze
promulgarea legii adoptate de Parlament ( ceea ce nu s-a mai intamplat de 500 de ani). In domeniul
legislativ, regele convoaca Parlamentul in sesiune, prin asa numitul Discurs al Tronului la care
parlamentul raspunde cu un mesaj. Puterile regelui/reginei include: dizolvarea Parlamentului,
promulgarea legilor, incheierea tratatelor internationale, oferirea decoratiilor, titlurilor de onoare,
gradelor.

Guvernul

Guvernul are o structura complicata fiind alcatuit din trei formatiuni: consiliul privat al regelui,
Ministerul, cabinetul cu rolul cel mai important si care are atributii financiare si se intruneste in
totalitate numai la casatoria sau moartea regelui.
Ministerul sau Ministry este format din 100 persoane si are 4 categorii de persoane din care este
compus:
- ministri cu portofoliu;
- ministri fara portofoliu;
- secretari de stat pe langa ministri cu protofoliu;
- secretari de stat pe langa fara portofoliu.
Cabinetul este o formatiune restrinsa cu cele mai mari atributii executive, condusa de primulministru care este intotdeauna liderul partidului majoritar din Camara Comunelor. In statele cu regim
politic parlamentar dar fara monarhie, seful de stat alege primul-ministru, de regula liderul partidului
majoritar. Atributiile primului-ministru:
- stabileste orientarile principale in cadrul politicii interne si externe ale tarii;
- este seful armatei si seful diplomatiei;
- poate dizolva Camera Comunelor;
Atributiile cabinetului:
- exercita conducerea generala a administratiei publice
- intomeste proiectul bugetului de stat si al bugetului asigurarilor sociale de stat
- raspunde politic si solidar in fata parlamentului.
Curtea Suprema de Justitie este instanta suprema in cadrul ierarhiei instantelor judecatoresti ca
si in celelalte state unde exista sistemul de drept anglo-saxon. Hotararile instantei supreme au valoare
de lege, fiind astfel creatoare de legi.
In Marea Britanie nu exista un control al constitutionalitatii legilor deoarece in acest stat nu
exista o constiutie scrisa ci o constitutie semicutumiara formate din uzante, reguli de (de completat) si o
serie de acte normative cu valoare constitutional:
Magna Carta Liberatum 1215;
Petitia drepturilor 1628;
Habeas Corpus 1679;
Bill of Rights 1689;
Actul de succesiune la tron 1702;
Actele parlamentului - 1911-1949 care micsoreaza foarte mult competentele Camerii Lorzilor.

Regimul semi prezidential sau mixt (Romania, Franta)

Acest regim are ca trasaturi:
-

- angajarea raspunderii guvernului in fata Parlamentului;

- alegerea de catre popor a Parlamentului si a sefului de stat;
- seful de stat are atributii relativ largi, dar intotdeauna mai reduse ca cele a unui presedinte in
regim prezidential;
- are atributii foarte largi in domeniul politicii externe si in domeniul apararii.

Presedintele nu are drept de initiativa legislativa, insa are dreptul de a refuza promulgarea
legilor in acest sens, avand doua modalitati de actiune: retrimiterea legii spre rediscutare la Parlament si
sesizarea Curtii sau Tribunalului constitutional in vederea realizarii controlului de constitutionalitate al
legilor. Pretedintele poate numi pe primul-ministru si il poate revoca si la propunerea acestuia, ii poate
numi pe ceilalti membrii ai guvernului (ex.Franta).
Guvernul exercita in principal atributii executive alaturi de sefii de stat. Primul-ministru este
desemnat de catre seful de stat si el trebuie sa aiba sustinerea majoritatii din parlament.
Parlamentul poate fi bicameral sau unicameral. Este unicameral in Finlanda, unde parlamentul
se numeste Camera Reprezentantilor si deserveste un mandat de 4 ani, iar in Portugalia Parlamentul se
numeste Adunarea Republicii Portugheze si deserveste un mandat tot de 4 ani.
Parlament bicameral regasim in Franta, unde este constituit din Adunarea Nationala (5 ani) ales
de popor si Senat (9 ani), Austria, unde Consiliul National (Camera Populara ales pe o durata de 4
ani) si Consiliul Federal, si Iranda, unde Parlamentul bicameral este Camera Reprezentantilor pe
o anumita durata, de 4 ani si Senat.
Cele mai importante competente:
- exercita functia legislativa;
- importanta functiei de control si anume un control eficient asupra guvernului prin intrebari,
interpelari , adoptarea unei motiuni de cenzura sau prin angajarea raspunderii guvernului in fata
Parlamentului;
- Parlamentul poate pune sub acuzare pe seful de stat.
Exista Curti si Tribunale ce realizeaza controlul de constitutionalitate a legii si anume: Curtea
Constitutionale in Austria, Consiliul Constitutional in Franta,Tribunal Constitutional in Portugalia.
Aceste Curti sau Tribunale au pe langa control de constitutionalitate a legii si alte atributii.

Regimul de adunare

Din cauza inegalitatiilor dintre autoritatile care exercita puterea in cadrul statului si popor,
adunarea (Parlamentul) exercita cele mai largi competente in comparatie cu celelalte autoritati.
Executivul este format din ministrii numiti si revocati de catre adunare.
Atributiilelegislativului pot merge pana la anularea deciziilor executivului, iar
adunarea numeste pe membrii instantei judecatoresti supreme.
Potrivit constitutiei actuale a Elvetiei avem un asfel de regim, dar nu in
practica. Constitutia Elvetiei din 1874 revizuita in 2001 prevede ca Adunarea Federala (Parlamentul)
este organul suprem al confederatiei.Adunarea este un Parlament bicameral constituit din Consiliul
National si Consiliul Statelor.
Consiliul National este Camera Populara aleasa in mod direct de cetateni si reprezinta interesele
acestora, deputatii fiind alesi pe 4 ani.
Consiliul Statelor reprezinta interesele structurilor federate, cantoane si semicantoane, existand
cate 2 reprezentanti din canton si un reprezentant din semicanton. Exista 46 mebrii, fiind desemnati o
data la 4 ani.
Atributii sau competente:
- legislative, adopta legile;
- executive (ratificarea tratatelor incheiate de catre presedintele federatiei);
- adoptarea constitutiilor cantonale si a conventiilor cantonale si a conventiilor dintre cantone;
- aprobarea bugetului de stat;
- luarea masurilor pe plan extern pentru mentinerea egalitatii si libertatii statului;
- atributii de control ale parlamentului Elvetian asupra executivului prin faptul camembrii
acestuia sunt numiti si revocati discretional de catre parlament;
Consiliul Federal este format din membrii alesi pe o durata de 4 ani. La conducerea acestuia
este ales unul din membrii acestuia pe o durata de un an si se formeaza respectand limbile oficiale si
religiile existente, precum si coloratura partidelor politice din Parlament.
Tribunalul Federal in cadrul ierarhiei instantelor judecatoresti este o institutie de apel si recurs
impotriva hotararilor date de instantele inferioare, care judeca litigiile ce apar intre cantoane, ajutand la
solutionarea litigiilor privind constitusionalitatea legior cantonale.
Curtea Adiministrativa federala solutioneaza contestatiile administrative in domeniul federal,
membrii acestor doua institutii fiind numiti de Parlament.

Regimul marxist
Are la baza 2 structuri: substructura societatii si baza economica. Se caracterizeaza prin
existenta a 4 categorii de organe ce realizeaza 4 categorii de activitati.
Organe ale puterii de stat - exercita functii administrative de Consiliile Locale la nivel regional
exercita activitati legislative;
Organe administrative - realizeaza activitatea executiva (consiliul de ministri);
Organe ale puterii judecatoresti (instantele judecatoresti);
Organe de infaptuire a legalitatii reprezentata de Procuratura;
Acest regim politic avea la baza mai multe principii:
- rolul conducator al Partidului Comunist;
- suveranitatea poporului;
- exercitarea puterii de popor si de catre popor;
- existenta unui partid unic;
- existenta unui organ de varf caruia i se subordonau toate celelalte organe de stat numit in
Romania, M.A.N si in URSS, Sovietul Suprem;
- existenta unor organe care aveau un dublu rol de stat si de partid.

* Sisteme politice comparate de Charles F. Andrain (Comparative Political Systems: Policy Performance and Social Change by Charles F. Andrain)

Comparatiile intre regimurile politice ne pot dezvalui anumite avantaje si dezavantaje pentru
fiecare regim in parte.
De exemplu, regimul marxist este printre cele mai nefavorite, fiind un sistem care pune accent
pe opresiunea populatiei. Un avantaj fata de regimurile prezidentiale, care promoveaza capitalismul
modern este lipsa diferentelor majore intre clasele sociale.
De altfel, si in cazul sistemului federal din S.U.A, care a pus bazele capitalismui modern putem
observa mari neajunsuri. Statele care alcatuiesc S.U.A. pot promulga diferite legi si seturi de legi, dar
nu este necesar ca Guvernul Federal de la Washington sa fie de acord cu aceste legi. Acest lucru
creeaza o contradictie, pe motiv ca in cazul in care legea la nivel federal difera de aceea la nivel statal,
se raspunde penal in cazul contraventiilor in fata agentilor statului sau dupa caz a agentilor federali.
Ca si concluzie, conteaza putin sistemul de guvernamant intr-o tara. Ceea ce conteaza sunt
oamenii si ce fel de valori morale, educatie, si bunavointa au pentru cei din jur, natura, si ei insasi.
Chiar si in sistemul liber american observam cum lipsa de moralitate fata de cei din jur creeaza mari
probleme. Ca si exemplu putem considera firmele de lobby din Washington, care sunt platite de catre
corporatiile mari pentru a influenta decizia politicienilor in privinta promulgarii legilor si alte probleme
juridice pentru a favoriza companiile si corporatiile mari. Alt caz celebru este criza financiara din 2008
cand statul american a hotarat sa ofere o rascumparare in valoare de 500 de miliarde de dolari a
bancilor de pe Wall Street, banci care la randul lor creasera aceasta criza, falimentul lor fiind inevitabil.
Asadar, sistemul politic, economic si social din orice tara poate fi de diferite feluri. Tara insa nu
poate fi descrisa prin acesti termeni, ci trebuie descrisa prin oamenii care o alcatuiesc. Felul oamenilor
de a fi decide sistemul politic, social si economic din statul respectiv.

Bibliografie:

Sisteme politice comparate de Charles F. Andrain;

Institutions Politiques et Droit Constitutionnel de Philippe Ardant;

The American Presidency de Clinton Rossiter;

Fundamentele clasice ale Constitutiei Americane de David J. Bederman;

Enciclopedia Constitutiei Americane, Editia a doua;

http://en.wikipedia.org;

http://www.archives.gov

http://www.youtube.com/watch?v=bgh1jDv9b5w
http://www.youtube.com/watch?v=YIPDJ1Cc_uw
http://www.youtube.com/watch?v=NhhYqRjGzBk
http://www.youtube.com/watch?v=0NVVjIriFeE
http://www.youtube.com/watch?v=rPrZsrSmrAc
http://www.youtube.com/watch?v=vmLosRzNRqA