C1: Notiuni introductive

Economia reprezint mecanismul dinamic de organizare in vederea folosirii resurselor limitate

(munca, pamant, capital) cu scopul satisfacerii nevoilor nelimitate.
Obiectul de studiu al economiei il constituie fenomenele, procesele i relaiile generate de
comportamentul agenilor economici n procesul complex de alocarea resurselor rare n
vederea satisfacerii nevoilor societii.
Microeconomia studiaza fenomenele si procesele economice manifestate la nivelul agentilor
economici individuali (populatie, firme, administratii), precum si structurile si
comportamentul acestora, interrelatiile in cadrul productiei, distributiei si consumului.
Macroeconomia studiaza activitatea economiei nationale in ansamblu si interactiunile acesteia
cu alte economii studiind factorii determinanti ai productiei, nivelului general al pretului, a
ocuparii fortei de munca, consumului, economisirii importului, exportului, cererea si oferta de
moneda etc.
1.1 Nevoia umana
Nevoile umane apar sub forma a ceea ce oamenii consider ca fiindu-le necesar pentru
existen, reprezentand o constanta a naturii umane, omul fiind purttorul unor trebuine
motenite, imuabile, care pot fi determinate, clasificate i ierarhizate, n esen,
concretizandu-se in nevoia de bunuri i servicii.
Clasificarea
nevoii tip
umane
In
functie
de Nevoi
de biologico-materiale (nevoia de hran, adpost i
complexitate
baza
mbrcminte), ce asigura supravieuirea fiinei umane
nevoi
de (de educaie, de informare, de respect, de afeciune, de
ordin
moral, de petrecere a timpului liber etc). Nevoile sunt
psihologic
satisfcute n ordinea urgenei lor. Nevoile de baz
sunt mai urgente dect cele de natur
psihologic. Dintre nevoile de baz, cele mai urgente
sunt nevoile de hran.
n funcie de existena
resurselor
necesare
satisfacerii lor
Din punct de vedere
al
momentului
satisfacerii
lor

nevoi solvabile
nevoi insolvabile
nevoi prezente
nevoi de viitor

Nevoia umana este in dezvoltare cantitativa si structurala continua si practic nelimitata,

datorita repetitivitatii nevoilor de baza, cresterea continua a nevoilor psihologice, precum si
aparitia unora noi datorita progresului economico-social. Astfel gradul de satisfacere al
nevoilor depinde foarte mult de nivelul de dezvoltare al economiei
1.2 Resursele si factorii de productie
Obtinerea de bunuri si servicii necesare satisfacerii de nevoi este conditionata de existenta
resurselor.
Astfel resursele constituie mijloacele necesare pentru satisfacerea nevoilor umane de bunuri i
servicii.

Nevoile umane nu sunt satisfacute in mod direct prin resurse ci acestea trebuie prelucrare prin
procese de productie pentru a se obtine bunurile si serviciile necsare satisfacerii trebuintelor
umane. Astfel resursele atrase n procesul de producie, reprezint factori de producie.
Producia reprezint procesul de transformare a factorilor de producie (intrri, inputuri), n
bunuri i servicii (rezultat, ieire, output).
Principalii factori de
productie
Natura
- reprezinta resursele privite ca daruri gratuite ale naturii i folosite
pentru producerea bunurilor i serviciilor
- include resursele:
de teren (suprafeele agricole i de construcie),
sol i subsol (mineralele, resursele forestiere, lacurile naturale,
rurile i animalele slbatice etc.)
mediul fizic n care ne aflm, aerul pe care l respirm sau apa pe
care o bem
fora de munc
- reprezinta factorul de productie primar care const n exercitarea
unei actiuni de transformare asupra factorilor materiali ai
productiei, n scopul obtinerii unor efecte economice utile (bunuri
corporale, necorporale, servicii, lucrri, operatii, etc.)
- reprezinta efortul fizic i intelectual depus pentru a produce bunuri
i servicii. Astfel acest factor de productie implica 2 laturi: fizic,
intelectual.
- reprezint resursele umane, inclusiv pregtirea profesional
(totalitatea cunotinelor teoretice i practice, deprinderile i
abilitile care asigur participanilor la un proces economic
competena profesional).
capitalul
Capitalul comport dou accepiuni: capitalul tehnic i capitalul
bnesc.
- capitalul tehnic reprezint tot ceea ce este produs de oameni i se
afl la baza obinerii altor bunuri sau servicii, reprezentand bunurile
realizate in procesele de productie anterioare si utilizate ca inputuri
in alte procese de productie. Bunurile de capital nu sunt destinate
satisfacerii nevoilor umane, ci ele trebuiesc prelucrate prin
procesele productive, iar rezultatele pot fi bunuri de consum
Capitalul tehnic cuprinde dou componente: capitalul tehnic fix i
capitalul tehnic circulant.
Capitalul tehnic fix (cldirile, echipamentele, mainile, utilajele,
instalaiile etc.) este utilizat la mai multe procese de productie fiind
incorporat treptat in rezultatul productiei. Durata de folosinta a
acestuia este destul de mare, in general fiind inlocuit datorita
deprecierii fizice si/sau morale.
Deprecierea morala este determinat de apariia unor echipamente
noi, cu performane superioare celor existente.
Capitalul tehnic circulant particip la un singur proces de producie,
fiind ncorporat imediat n produsul finit, incluzand materii prime,

abilitatea
ntreprinztorului

materiale, combustibil, energie, piesele de schimb i emifabricatele.

Capitalul bnesc reprezint orice sum de bani care este utilizat
pentru achizitia de factori de productie n scopul obinerii de
ctiguri.
Abilitatea ntreprinztorului vzut ca abilitate managerial sau
organizatoric este indispensabil meninerii i succesului unei
afaceri, constand in capacitatea de organizare a produciei, de
decizie, de asumare a riscurilor i de inovare.
Intreprinzatorul realizeaza combinarea resurselor de munc, natur
sau capital, incercand in continuu sa inoveze, adoptnd tehnici de
producie i metode de comercializare mai performante,
introducnd n fabricaie noi produse, cautand in permanenta piee
noi de aprovizionare i de desfacere.
Asumarea riscului nu reprezint dect o premis i nu o garanie a
profitului.

Avand in vedere caracterul limitat al resurselor si diversificare si sporirea nevoilor, oamenii au

inceput sa produca, astfel sa desfasoare actiuni economice.
Activitatea economica reprezinta lupta impotriva raritatii ca proces complex ce include fapte,
acte, comportamente si decizii ale oamenilor pentru atragerea si utilizarea resurselor
economice n vederea producerii, circulatiei, repartitiei si consumului de bunuri, n functie de
interesele economice.
Caracterul limitat al resurselor impune efectuarea alegerilor ntre nevoile ce pot fi satisfcute
n limitele resurselor de care dispun.
Raritatea i alegerea pot fi puse n eviden cu ajutorul curbei posibilitilor de producie ce
reprezint un model simplu care surprinde relaia dintre producia de bunuri, servicii i
utilizarea resurselor disponibile pentru o anumit perioad de analiz.
Ipoteze ale modelului:
a) perioada luata in calcul un an
b) cantitatea i calitatea resurselor disponibile este fixat pentru ntreaga perioad de
analiz, limitand dimensiunea pn la care nevoile pot fi satisfcute;
c) tehnologia este dat i nu nregistreaz progrese n cursul anului respectiv
productivitatea input-urilor ramanad constanta.
d) Se considera o economie ipotetica in care exista doar nevoia de hrana si imbracaminte
pentru simplificare, reprezentare in spatiu bidimensional si obtinerea de concluzii cu
caracter general.
e) unele input-uri sunt mai bine adaptate produciei unui bun dect celuilalt.
Curba posibilitilor de producie indica cantitatea maxim ce poate fi produs dintr-un bun n
cursul unei perioade de timp cu resursele economice disponibile dat fiind cantitatea din
bunul alternativ.
Costul de oportunitate desemneaz cea mai avantajoas alternativ la care se renun.aratand
la cate unitati dintr-un bun se renunta pentru a mari cantitatea din celalat bun cu o unitate.
n general, costul de oportunitate este cresctor, pe masura cresterii productiei dintr-un bun cu
o unitate se renunta la productia din ce in ce mai mare pentru celalalt bun. Curba
posibilitilor de producie, care este concav nspre origine, relev legea creterii costului de
oportunitate. Din punct de vedere matematic, costul de oportunitate reprezint panta curbei
posibilitilor de producie. Motivaia economic a creterii costului de oportunitate rezid n

existena input-urilor specializate, mai productive pentru o anumit destinaie dect pentru
alta sau altele.
Costul de oportunitate al unui bun este evideniat prin sacrificiul celuilalt bun. Resursele pot
ns avea mai multe utilizri alternative, astfel c, n asemenea cazuri, costul de oportunitate
al alegerii utilizrii unor resurse pentru un scop dat reprezint sacrificiul celei mai bune
alternative de utilizare a acestor resurse i este msurat n termenii acestei alternative.
Curba posibilitilor de producie se poate deplasa spre dreapta (economia produce o cantitate
mai mare de bunuri si servicii) sau spre stanga (diminuarea cantitatii de bunuri si servicii
produse) ca urmare a influenei unor factori precum:
a) modificarea ofertei de resurse economice modificarea volumului factorilor de productie
duce la modificarea posibilitatilor de productie. Factorul cu actiunea cea mai evidenta este
capitalul ce potenteaza factorul natural si uman, efectul constand in cresterea productivitatii i
mai departe n creterea bunstrii indivizilor.
b) ameliorarea calitativ a resurselor economice - Pierderea n outputul curent ar putea fi mai
mare sau mai mic dect ctigul viitor dup cum productivitatea resursei vizate este
inferioar sau nu ateptrilor
c) progresul tehnologic - Dezvoltarea i promovarea de noi tehnologii se constituie, n
condiiile limitrii resurselor, ntr-un factor extrem de important pentru creterea produciei
naionale.