Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Luceafarul de Eminescu
Luceafarul de Eminescu
de Mihai Eminescu
Si ct de viu s-aprinde el
In orisicare sara,
Spre umbra negrului castel
Cnd ea o s-i apara.
*
Si pas cu pas pe urma ei
Aluneca-n odaie,
Tesind cu recile-i scntei
O mreaja de vapaie.
Si cnd n pat se-ntinde drept
Copila s se culce,
I-atinge miinile pe piept,
I-nchide geana dulce;
Si din oglinda luminis
Pe trupu-i se revarsa,
Pe ochii mari, batind inchisi
Pe fata ei intoarsa.
Ea il privea cu un suris,
El tremura-n oglinda,
Cci o urma adnc n vis
De suflet s se prinda.
Iar ea vorbind cu el n somn,
Oftind din greu suspina:
- "O, dulce-al noptii mele domn,
De ce nu vii tu? Vina!
Cobori n jos, luceafar blind,
Alunecind pe-o raza,
Patrunde-n casa si n gnd
Si viata-mi lumineaza! "
El asculta tremurator,
Se aprindea mai tare
Si s-arunca fulgerator,
Se cufunda n mare;
Si apa unde-au fost cazut
In cercuri se roteste,
Si din adnc necunoscut
Un mndru tinar creste.
Usor el trece ca pe prag
Pe marginea ferestrei
Si tine-n mna un toiag
Incununat cu trestii.
Parea un tinar voievod
Cu par de aur moale,
Un vinat giulgi se-ncheie nod
Pe umerele goale.
Iar umbra fetei stravezii
E alba ca de ceara Un mort frumos cu ochii vii
Ce scnteie-n afara.
- "Din sfera mea venii cu greu
Ca s-ti urmez chemarea,
Iar cerul este tatal meu
Si muma-mea e marea.
Ca n camara ta s vin,
S te privesc de-aproape,
Am coborit cu-al meu senin
Si m-am nscut din ape.
O, vin'! odorul meu nespus,
Si lumea ta o lasa;
De dragu-unei copile,
S-a rupt din locul lui de sus,
Pierind mai multe zile.
*
In vremea asta Catalin,
Viclean copil de casa,
Ce imple cupele cu vin
Mesenilor la masa,
Un paj ce poarta pas cu pas
A-mparatesii rochii,
Baiat din flori si de pripas,
Dar indraznet cu ochii,
Cu obrajei ca doi bujori
De rumeni, bata-i vina,
Se furiseaza pinditor
Privind la Catalina.
Dar ce frumoasa se facu
Si mindra, arz-o focul;
Ei Catalin, acu-i acu
Ca s-ti incerci norocul.
Si-n treacat o cuprinse lin
Intr-un ungher degraba.
- "Da' ce vrei, mari Catalin?
Ia du-t' de-ti vei de treaba. "
- "Ce voi? As vrea s nu mai stai
Pe ginduri totdeuna,
S rizi mai bine si s-mi dai
O gura, numai una. "
- "Dar nici nu stiu macar ce-mi ceri,
*
Porni luceafarul. Cresteau
In cer a lui aripe,
Si cai de mii de ani treceau
In tot atitea clipe.
Un cer de stele dedesupt,
Deasupra-i cer de stele Parea un fulger nentrerupt
Ratacitor prin ele.
Si din a chaosului vai,
Jur imprejur de sine,
Vedea, ca-n ziua cea dentii,
Cum izvorau lumine;
Cum izvorind il inconjor
Ca niste mari, de-a-notul...
El zboara, gnd purtat de dor,
Pin' piere totul, totul;
Cci unde-ajunge nu-i hotar,
Nici ochi spre a cunoaste,
Si vremea-ncearca n zadar
Din goluri a se naste.
Nu e nimic si totusi e
O sete care-l soarbe,
E un adnc asemene
Uitarii celei oarbe.
- "De greul negrei vecinicii,
Parinte, m dezleaga
Si laudat pe veci s fii
Pe-a lumii scara-ntreaga;
Ce e amorul?
De cate ori iubito?
Dorinta
Venere si Madona
Craiasa din povesti
De ce nu-mi vii
Departe sunt de tine
Fat Frumos din tei
Floare albastra
Inger de paza
Iubind in taina
Luceafarul
O, ramai
Pe langa plopi fara sot
Sara pe deal