Sunteți pe pagina 1din 10

Comerciant si profesionist

In primul rand, trebuie precizat ca lucram cu 2 notiuni care nu au legatura temporala una cu cealalta,
in sensul ca nu au existat si nu s-au aplicat in acelasi timp. Prima notiune, cea de comerciant, a existat
in vremea Codului comercial, abrogat o data cu intrarea in vigoare a NCC, pe cand notiunea de
profesionist a fost introdusa tocmai prin NCC, la art. 3.
Astfel, ca o prima concluzie importanta, trebuie retinut faptul ca in prezent NU mai exista notiunea
de comerciant (desi termenul de "comerciant" mai apare astazi in legislatie, el are un cu totul alt inteles
fata de notiunea de comerciant din sistemul Codului comercial, inteles care va rezulta din cele expuse
mai jos) corespunzatoare abrogatului Cod comercial. De asemenea, trebuie retinut ca cele doua notiuni
NU sunt echivalente, existand importante deosebiri intre acestea.
COMERCIANTUL
Asadar, vom incepe acest demers cu explicarea notiunii de comerciant. In explicarea acestei notiuni
trebuie plecat, in primul rand, de la Codul comercial (de altfel, pentru seminarul nr. 1 am primit de la
prof. Stanescu un document reprezentand un extras din Codul comercial). Analizand reglementarile
Codului comercial, vom observa ca la art. 7 din acest Cod este incercata definirea notiunii de
comerciant astfel:
Art. 7 Sunt comerciani aceia care fac fapte de comerciu, avnd comerciul ca o profesiune obinuit,
i societile comerciale.
Observam astfel ca exista in aceasta norma juridica 2 categorii de comercianti:
1. Societatile comerciale acestea fiind considerate comercianti in temeiul legii, direct, fara sa fie
necesara indeplinirea unei alte conditii.
2. Cei care fac fapte de comert ca o activitate obisnuita.
Dar ce sunt acelea "fapte de comert"? Daca ne uitam in Codul comercial vom observa ca faptele de
comert sunt enumerate la art. 3 din acest Cod. Exista, astfel, 20 de categorii de fapte de comert enuntate
la art. 3, intre care:
Art. 3
Legea consider ca fapte de comerciu:
1) Cumprrile de producte sau de mrfuri spre a se revinde, fie n natur, fie dupe ce se vor fi lucrat
sau pus n lucru, ori numai spre a se nchiria; asemenea i cumprarea, spre a se revinde, de obligaiuni
ale Statului sau de alte titluri de credit circulnd n comerciu;
2) Vnzrile de producte, vnzrile i nchirierile de mrfuri, n natur sau lucrate, i vnzrile de
obligaiuni ale Statului sau de alte titluri de credit circulnd n comerciu, cnd vor fi fost cumprate cu
scop de revnzare sau nchiriere;
3) Contractele de report asupra obligaiunilor de Stat sau a altor titluri de credit circulnd n comerciu;
4) Cumprrile i vnzrile de pri sau de aciuni ale societilor comerciale;
5) Orice ntreprinderi de furnituri;
6) Intreprinderile de spectacole publice;
7) Intreprinderile de comisione, agenii i oficiuri de afaceri;
.......
17) Asigurrile terestre, chiar mutuale, n contra daunelor i asupra vieei;
18) Asigurrile, chiar mutuale, contra riscurilor
19) Depositele pentru caus de comerciu;
20) Depositele n dokuri i ntreposite precum i toate operaiunile asupra recepiselor de deposit
(varante) i asupra scrisurilor de gagiu, liberate de ele.

Aceste fapte din cele 20 de categorii sunt denumite fapte de comert obiective (ele se numesc
"obiective" pentru ca: "natura acestora este intrinsec comerciala si nu una derivata din calitatea
vanzatorului sau a cumparatorului" G. Piperea).
De alta parte, daca ne uitam la art. 3 care se refera la faptele de comert, observam ca acestea pot fi
impartite in 2 categorii: 1. Fapte de comert obiective de tip intreprindere [vezi, de pilda, 5), 6), 7) s.a.
de la art. 3]; 2. Alte categorii de fapte de comert, care nu intrunesc caracterul celor de tip intreprindere].
Asadar, pentru a fi comerciant trebuie, in primul rand, sa fie "facute" fapte de comert de la art. 3 din
Codul comercial. Apoi, acestea trebuie facute cu caracter profesional, repetat, nu in chip accidental. De
altfel, art. 9 din Codul comercial stipuleaza expres aceasta:
Art. 9 Orice person care ntr-un chip accidental, face o operaiune de comerciu, nu poate fi
considerat ca comerciant; ea este ns supus legilor i jurisdiciunei comerciale pentru toate
contestaiunile ce se pot ridica din acest operaiune.
Deci, daca o persoana facea fapte de comert de la art. 3 din Codul comercial in chip accidental, nu
putea fi considerata comerciant. In schimb, o persoana care facea fapte de comert din art. 3 Cod
comercial cu caracter repetat era considerata ca fiind comerciant. Asadar, aceste conditii erau
suficiente: 1. Sa faca fapte de comert de la art. 3 2. Sa le faca cu caracter repetat. Nu mai exista o alta
conditie. De exemplu, nu era ceruta conditia de a fi inscris in registrul comertului sau in orice alt
registru pentru dobandirea calitatii de comerciant, fiind suficient sa fie indeplinite cele 2 conditii
aratate.
Tot despre faptele de comert, trebuie aratat ca acestea se impart in 3 categorii:
1. Fapte de comert obiective (cele din art. 3 Cod comercial);
2. Fapte de comert subiective (cele din art. 4 Cod comercial);
Art. 4 Se socotesc, afar de acestea, ca fapte de comerciu celelalte contracte i obligaiuni ale unui
comerciant, dac nu sunt de natur civil sau dac contrariul nu result din nsui actul.
Insa, pentru intelegerea notiunii de fapte de comert subiective trebuie plecat de la intelegerea
faptului ca o persoana, dupa ce a dobandit calitatea de comerciant, mai poate face totusi in
continuare fapte de comert obiective (cele de la art. 3). Deci, si dupa ce a dobandit calitatea de
comerciant, o persoana tot va putea face in continuare fapte de comert de la art. 3. Pe langa aceste
fapte de comert obiective enumerate la art 3, mai poate face si alte operatiuni. Daca ne uitam acum
la art. 4, observam ca celelalte contracte si obligatiuni ale unui comerciant ("celelalte" in afara
celor precizate la art. 3) sunt considerate de catre Codul comercial "fapte de comerciu", deci tot
fapte de comert. (in cazul in care "nu sunt de natura civila sau daca contrariul nu resulta din insusi
actul"). Tocmai pentru ca aceste alte fapte de la art. 4 sunt facute de un comerciant, ele au fost
denumite de doctrina ca fiind "subiective" (in considerarea subiectului comerciantului). Deci,
faptele de la art. 4 pot fi facute doar daca in prealabil a fost dobandita calitatea de comerciant.
Faptele de la art. 4 se numesc fapte de comert subiective. Deci, faptele de comert subiective pot fi
facute doar de un comerciant, doar de o persoana care dobandise deja aceasta calitate. O persoana
care nu a dobandit calitatea de comerciant nu putea sa faca fapte de comert subiective (de altfel,
daca s-ar ivi o intrebare de genul: "pot deveni comerciant facand fapte de comert subiective?",
raspunsul este categoric "nu").
3. Fapte de comert mixte (despre acestea vom vorbi insa mai jos).
Astfel, eu, daca aspiram la calitatea de comerciant, ce fapte de comert trebuia sa fac pentru a dobandi,
pentru a ajunge la aceasta calitate? Fapte de comert din art. 3!
Pentru a verifica daca o persoana era comerciant, trebuiau parcurse urmatoarele etape:

1. Calificarea faptei, a activitatii. Este o fapta de comert din art. 3? Daca da, trecem la urmatoarea
etapa. In aceasta etapa doar calificam fapta. (Nu ne intereseaza caracterul repetitiv sau nu al
faptelor in aceasta etapa).
2. Acum vad daca persoana face faptele respective, activitatea respectiva, cu caracter profesional,
repetat. Daca da, devine comerciant, daca nu, nu devine comerciant.
Odata dobandita calitatea de comerciant mai pot face fapte de comert din art. 3? DA. In plus, pot
face si alte fapte. Intervine acum problema calificarii lor: sunt civile sau sunt comerciale (caci art.
4 spune ca sunt considerate comerciale doar cele care nu sunt de natura civila)? Aceste alte fapte
de comert, daca nu sunt de natura civila, sunt considerate a fi comerciale. Ele sunt, astfel, fapte de
comert subiective, caci sunt facute de un comerciant, doar in virtutea acestei calitati pot fi facute.
Sa luam un exemplu, prezentat de prof. Stanescu la seminar:
Etapa 1. Avem un contract de vanzare-cumparare. Cumpararea se face in scop de revanzare. De pilda,
cumparam 100 g salam cu scop de revanzare. Este o fapta de comert din art. 3? Daca ne uitam la art. 3,
vom vedea la 1) ca "Cumprrile de producte sau de mrfuri spre a se revinde, fie n natur, fie dupe ce
se vor fi lucrat sau pus n lucru, ori numai spre a se nchiria; asemenea i cumprarea, spre a se revinde,
de obligaiuni ale Statului sau de alte titluri de credit circulnd n comerciu;" sunt considerate ca fapte
de comert. Deci, cumpararile de produse sau marfuri spre a se revinde, fie in natura, fie dupa
prelucrare, ori spre a se inchiria, sunt considerate de art. 3 ca fiind fapte de comert. Asadar, cumpararea
a 100 g salam cu scop de revanzare este o fapta de comert obiectiva, de la art. 3. Deci, cand cumpar
salamul am incheiat o fapta de comert obiectiva.
Etapa 2. Daca fac aceasta activitate (adica activitatea de a cumpara salamul cu scop de revanzare) cu
caracter repetat, devin comerciant. Daca o faceam de 20, 30, 100 de ori, deveneam, deci, comerciant.
Daca o faceam o singura data, sau de doar 2 ori de exemplu, nu deveneam comerciant. Dar a 101-a
cumparare de salam cu scop de revanzare, ce fel de fapta e? E tot fapta de comert obiectiva de la art. 3.
Dar nu am un registru. Vreau sa am si un registru, pentru a tine mai bine evidenta activitatii mele.
Cand cumpar un registru, il cumpar potrivit art. 3? Nu, pentru ca nu este cumparat in scop de revanzare.
De asemenea, fapta de a cumpara un registru nu se incadreaza nici la celelalte puncte [de la 2) la 20) de
la art. 3 Cod comercial]. Deci, nu este o fapta de comert de la art. 3, caci nu-l cumpar pentru revanzare,
ci pentru a-l folosi in activitatea de vanzator de salam. Acum ne uitam la art. 4 Cod comercial si vedem
ca Art. 4 Se socotesc, afar de acestea, ca fapte de comerciu celelalte contracte i obligaiuni ale unui
comerciant, dac nu sunt de natur civil sau dac contrariul nu result din nsui actul. Deci, celelalte
contracte (cumpararea unui registru este un contract de vanzare-cumparare) si obligatii ale unui
comerciant (eu eram deja comerciant, caci vindeam salam in scop de revanzare cu caracter repetat) sunt
prezumate ca fiind fapte de comert (daca nu sunt de natura civila sau daca nu rezulta din insasi natura
actului ca nu este unul comercial).
Deci, daca eu, comerciantul vanzator de salam cumparam un registru pentru activitatea mea, acest
fapt era prezumat a fi un act comercial, fiind deci un fapt de comert subiectiv, de la art. 4, caci il
faceam in calitate de comerciant.
Dar daca eu cumparam un registru pentru contabilitate si unul pentru copilul meu de acasa, pentru ca
acesta sa-l picteze, sa se joace cu el? Ce fel de acte avem? Actul de a cumpara registrul pentru activitate
este unul comercial, pe cand actul de a cumpara registrul pentru copil este un act civil.
Deci, caracteristic actelor civile este faptul ca se cumpara pentru folosinta proprie, personala, care nu
are legatura cu activitatea. In acest sens dispune si art. 5 Cod comercial: Art. 5 Nu se poate considera
ca fapt de comerciu cumprarea de producte sau de mrfuri ce s-ar face pentru usul sau
consumaiunea cumprtorului, ori a familiei sale; de asemenea revnzarea acestor lucruri i nici
vnzarea productelor pe care proprietarul sau cultivatorul le are dup pmntul su, sau cel cultivat de
dnsul.

Acum, retinem exemplul cu salamul, caci il vom utiliza si pentru intelegerea faptelor de comert mixte
despre care am facut tangential referire mai sus.
Dar ce sunt aceste fapte de comert mixte? Faptele mixte sunt regasite la art. 56 din Codul comercial:
Art. 56
Dac un act este comercial numai pentru una din pri, toi contractanii sunt supui, n ct privesce
acest act, legei comerciale, afar de disposiiele privitore la persoana chiar a comercianilor i de
casurile n cari legea ar dispune altfel.
Ce ne spune acest art. 56? Ne spune ca un act poate fi comercial numai pentru una din parti. Rezulta
ca, in acest caz, pentru celalata parte actul nu este comercial, este civil. Deci, poate exista un act care
pentru o parte este comercial, pentru alta civil (vom vedea imediat exemple de astfel de acte). Art. 56
arata insa ca si persoanelor din perspectiva carora actul este civil sunt supuse legii comerciale (afara de
dispozitiile referitoare la comercianti si de cazurile in care legea ar dispune altfel).
De exemplu, cumpar salam pentru revanzare acest fapt, adica cumpararea in scop de revanzare, este
inscris la art. 3, astfel ca aceasta este o fapta de comert obiectiva, fiind deci un act comercial. Dar prima
cumparare de salam in scop de revanzare, este comerciala? DA, caci doar ne uitam daca se incadreaza
la art. 3, unde sunt enumerate faptele de comert, nu ne intereseaza pentru calificarea unei fapte ca fiind
fapta de comert obiectiva ca in prealabil sa fi fost dobandita calitatea de comerciant (calitatea de
comerciant dobandita in prealabil intereseaza doar pentru faptele de comert subiective).
Apoi, dupa ce cumpar salam in scop de revanzare, gasesc un cumparator. Daca eu vand salamul
acestui cumparator, cum este actul de vanzare pentru mine? Comercial sau civil? Ne uitam la art. 3, si
vedem ca acesta condidera fapte de comert si
2) Vnzrile de producte, vnzrile i nchirierile de mrfuri, n natur sau lucrate, i vnzrile de
obligaiuni ale Statului sau de alte titluri de credit circulnd n comerciu, cnd vor fi fost cumprate
cu scop de revnzare sau nchiriere;
Deci si vanzarile de produse cumparate in prealabil cu scop de revanzare sunt considerate fapte de
comert.
1. Daca cumparatorul meu, de asemenea, cumpara cu scop de revanzare, si actul privit din
perspectiva lui, actul de a cumpara salam, este tot unul comercial, caci cumpara in scop de
revanzare. Daca si vinde mai departe unui cumparator, acesta este tot act comercial, caci vinde un
produs pe care l-a cumparat in scop de revanzare.
2. Dar daca cumparatorul meu este un student, care cumpara pentru consum propriu (deci nu
cumpara in scop de revanzare)? Actul studentului de a cumpara salam de la mine este unul CIVIL.
Deci, din perspectiva mea, care am vandut un produs pe care l-am cumparat in scop de revanzare,
este un act COMERCIAL, dar actul studentului de a cumpara salamul de la mine este CIVIL.
Observam ca actul de vanzare-cumparare dintre mine si student poate fi privit din 2 perspective:
din perspectiva mea, si din perspectiva studentului. Acelasi act de vanzare-cumparare poate fi,
deci, catalogat ca fiind fie comercial, fie civil, aceasta depinzand de perspectiva din care privesti.
Din perspectiva mea, actul este o VANZARE. Din perspectiva studentului, actul este o
CUMPARARE. VANZAREA se face cu caracter comercial, caci eu am cumparat in scop de
revanzare, apoi am vandut, iar conform art. 3, 2) vanzarea unui produs cumparat in prealabil in
scop de revanzare este o fapta de comert. Vanzarea este, deci, un act comercial. CUMPARAREA
are insa carcater civil, caci nu se face in scop de revanzare, ci pentru propriul consum al
studentului. Acest act de vanzare-cumparare este unul MIXT (vanzarea salamului de catre mine
fiind comerciala, cumpararea aceluiasi salam de catre student fiind civila). Deci, acestea sunt
faptele de comert mixte. Iar Art. 56 arata ca pentru actul de cumparare al salamului de catre
student se aplica tot legea comerciala, cu unele exceptii, actul fiind comercial numai pentru una
dintre parti, adica pentru mine, vanzatorul de salam.

Art. 56 Dac un act este comercial numai pentru una din pri, toi contractanii sunt supui, n
ct privesce acest act, legei comerciale, afar de disposiiele privitore la persoana chiar a
comercianilor i de casurile n cari legea ar dispune altfel.
Sa zicem insa ca studentul, dupa ce a cumparat salamul ca sa-l manance, se razgandeste, caci nu-i
place cum miroase, si il vinde mai departe, unuia pe care-l considera atat de fraier incat sa cumpere
salamul care miroase urat. Actul studentului de vanzare a salamului mai departe este civil sau
comercial? Este CIVIL, caci el nu a cumparat in scop de revanzare! A cumparat pentru consum propriu,
cu intentia de a-l manca. Daca insa cel caruia ii vinde studentul, adica fraierul,cumpara cu intentia de a
revinde, actul sau de cumparare este civil sau comercial? Este COMERCIAL. Iata, deci, un nou alt act
mixt: pentru student vanzarea catre fraier este civila, iar pentru fraier cumpararea de la student este
comerciala, caci el o face in scop de revanzare.
Faptele mixte nu ajuta la dobandirea calitatii de comerciant! Numai faptele obiective din art. 3!
Daca eu cumpar paine de la magazin, este un act mixt? DA. Pentru ca din punctul de vedere al
magazinului este un act comercial, caci el cumpara painea de la un producator sau de la distribuitor cu
scopul de a o revinde. Deci, vanzarea de paine este un act comercial, caci se vinde un produs cumparat
cu scopul de a fi revandut. Pentru mine insa, care cumpar in scop de consum, actul de cumparare este
unul civil.
[Tot legat de faptele de comert mixte, este utila citirea unui pasaj din cursul ID al Prof. Gh. Piperea
din 2010: "Astfel, art. 56 C.com. consider c, dac un act juridic este comercial numai n ceea ce
privete una dintre prile acestui act, atunci actul juridic respectiv este supus legii comerciale, cu
excepia dispoziiilor relative la persoana nsi a comerciantului.
Legea prevede c anumite acte au caracter comercial numai pentru una dintre pri. Astfel, art. 5
C.com. dispune c vnzarea de produse agricole unui comerciant este un act de comer pentru
comerciant i un act civil pentru agricultor i, n cazul n care comerciantul cumpr mrfuri pentru
uzul su ori al familiei sale, actul nu este comercial n ce-l privete, dar este, fr ndoial, comercial
n ce-l privete pe comerciantul care i-a vndut marfa. Art. 6 C.com., la rndul su, dispune c
asigurrile de lucruri sau de stabilimente care nu sunt obiectul comerului i asigurrile asupra vieii
sunt fapte de comer numai pentru asigurtor. Contul curent, cambia, biletul la ordin i cecul nu sunt
considerate fapte de comer pentru necomerciani, cu excepia cazului n care au o cauz comercial.
Regimul juridic al faptelor de comer unilaterale sau mixte este stabilit de art. 56 C.com.; ceea ce este
esenial de reinut este c faptele unilaterale sau mixte nu constituie o categorie aparte de fapte de
comer. Ele pot fi fapte de comer obiective sau subiective pentru partea fa de care raportul este
comercial, acest lucru fiind indiferent pentru partea pentru care raportul este civil. Dac un act este
comercial numai pentru una dintre pri, toi contractanii sunt supui legii comerciale. Aadar, faptele
de comer unilaterale/mixte sunt guvernate de legea comercial pentru ambele pri, chiar dac pentru
una dintre ele actul juridic are caracter civil." Gh. Piperea].
Calitatea de comerciant da nastere unor consecinte juridice specifice, cum sunt:
- Fiecare comerciant este obligat s in registre de contabilitate, n care s consemneze
operaiunile cu caracter patrimonial efectuate n cursul exercitrii comerului i s fac
recapitularea lor periodic prin ntocmirea inventarului i a situaiei financiare anuale. (Gh.
Piperea, 2010) [Obligaiile care le revin comercianilor privind evidena activitii comerciale sunt
stabilite n Codul comercial, Cartea I, Titlul IV, intitulat Despre registrele comercianilor (art.
22-34). Reglementrile din Codul comercial sunt ns desuete, obligaiile de inere a contabilitii
fiind n prezent stabilite prin Legea contabilitii nr. 82/1991, republicat. - Gh. Piperea, 2010]

Pentru a putea stabili rezultatele activitii desfurate, comerciantul este obligat ca, pe baza
nregistrrilor din registrele de contabilitate, s ntocmeasc situaia financiar anual
In materie de probe, existau reglementari specifice (a se vedea, in acest sens, art. 46 C. com.;
Art. 42 n obligaiunile comerciale codebitorii sunt inui solidaricesce, afar de stipulaiune
contraria. (fiind, deci, o reglementare specifica, diferita de cea din materie civila);
Art. 43 Datoriile comerciale lichide i pltibile n bani produc dobnd de drept din ziua cnd
devin exigibile. (fiind deci, o reglementare specifica, diferita de cea din materie civila).
PROFESIONISTUL

Despre aceasta notiune se vorbeste de la intrarea in vigoare a NCC. In intelegerea acestei notiuni
trebuie plecat de la art. 3 NCC. Acesta dispune:
Art. 3
Aplicarea general a Codului civil
(1) Dispoziiile prezentului cod se aplic i raporturilor dintre profesioniti, precum i
raporturilor dintre acetia i orice alte subiecte de drept civil.
(2) Sunt considerai profesioniti toi cei care exploateaz o ntreprindere.
(3) Constituie exploatarea unei ntreprinderi exercitarea sistematic, de ctre una sau mai
multe persoane, a unei activiti organizate ce const n producerea, administrarea ori
nstrinarea de bunuri sau n prestarea de servicii, indiferent dac are sau nu un scop lucrativ.
Trebuie facuta o importanta precizare in legatura cu art. 3 NCC, si anume ca "intreprinderea" la care
se refera acest articol trebuie inteleasa ca o activitate organizata.
Cum devin profesionist?
1.In primul rand, trebuie sa desfasor o activitate. Aceasta activitate consta in producerea,
administrarea ori instrainarea de bunuri sau in prestarea de servicii. Pentru a face o paralela intre
profesionist si comerciant, trebuie sa observam ca aceste activitati includ si fostele fapte de comert
reglementate de art. 3 al abrogatului Cod comercial.
2.Apoi, trebuie sa desfasor aceasta activitate cu caracter sistematic. Pentru continuarea paralelei intre
cele 2 notiuni, cea de profesionist si cea de comerciant, trebuie amintit ca si in sistemul Codului
comercial se cerea ca, pentru dobandirea calitatii de comerciant, faptele de comert de la art. 3 Cod
comercial sa fie desfasurate cu caracter repetat, sistematic.
In plus, in NCC se precizeaza ca activitatea desfasurata de profesionist poate avea sau nu scop
lucrativ. Comerciantul insa avea doar intentia de a obtine profit. Observam, deci, ca sfera
profesionistilor din NCC este mai larga decat sfera comerciantilor din abrogatul Cod comercial.
3.Observam insa ca, pentru existenta calitatii de profesionist este ceruta o conditie in plus fata de cea
ceruta in sistemul Codului comercial pentru dobandirea calitatii de comerciant, si anume cea conform
careia activitatea profesionistului sa aiba un caracter organizat.
Sa revenim la exemplul celui care cumpara salam in scop de revanzare. Este activitatea acestuia o
activitate ce se regaseste in caracteristicile activitatii de la articolul 3 din NCC? Da, caci aceasta
activitate consta, intre altele, in "administrarea ori instrainarea de bunuri". Are caracter profesional,
sistematic? Daca este facuta de mai multe ori, da. Are insa si caracter organizat aceasta activitate a

vanzatorului de salam? In opinia Prof. Stanescu, NU. De alta parte, alti doctrinari considera ca DA,
argumentand ca orice astfel de activitate implica si o organizare sau ca desfasurarea sistematica a
activitatii implica si o organizare. Prof. Stanescu insa intelege notiunea de "organizare" intr-un sens
diferit de organizarea implicata de insasi activitatea desfasurata, intelegand prin organizare ceva cu
caracter complex. (referitor la exemplul vanzatorului de salam, exista, fireste, o anumita organizare
data de insasi natura activitatii de cumparare si vanzare de salam, caci vanzaorul de salam isi
programeaza achizitiile, stocurile, vanzarile, cantitatile. In opinia Prof. Stanescu insa, aceasta
organizare nu este suficienta pentru retinerea caracterului organizat al activitatii, astfel cum este cerut
acest caracter de art. 3 NCC. Rezulta, astfel, ca in opinia Prof. Stanescu, vanzatorul de salam NU este
un profesionist. In aceeasi opinie, organizarea unei activitati, a unei afaceri, in sensul art. 3 NCC este
ceva complex, care presupune o organizare mai ampla a afacerii decat organizarea data de insasi
activitatea desfasurata. Conform altor doctrinari insa, organizarea implicata de activitatea insasi de
vanzare de salam este suficienta pentru retinerea calitatii de profesionist pentru vanzatorul de salam,
acesti doctrinari dand un sens foarte larg notiunii de organizare. In aceasta a doua opinie insa se
argumenteaza si in sensul in care desfasurarea sistematica a activitatii implica si caracterul organizat.
Deci, caracterul organizat al activitatii nu este retinut ca o conditie separata. Dimpotriva, Prof. Stanescu
retine caracterul organizat ca o conditie separata de conditia caracterului sistematic).
Daca dupa intrarea in vigoare a NCC, vine cineva care era comerciant inainte de intrarea in vigoare
a NCC la mine si ma intreaba: "sunt acum profesionist?", ce-i raspund? Raspunsul tine de faptul daca
respectivul comerciant avea sau nu o activitate organizata, complexa. Daca activitatea acestuia avea
caracter organizat, atunci fostul comerciant este profesionist. Daca nu avea o activitate organizata, nu
este profesionist.
Dar avem articolul 8 din Legea nr. 71/2011, LPA, care prevede: (1) Noiunea profesionist
prevzut la art. 3 din Codul civil include categoriile de comerciant, ntreprinztor, operator
economic, precum i orice alte persoane autorizate s desfoare activiti economice sau
profesionale, astfel cum aceste noiuni sunt prevzute de lege, la data intrrii n vigoare a
Codului civil.
Acest articol nu trebuie interpretat in sensul ca toti comerciantii din sistemul Codului comercial au
devenit profesionisti o data cu intrarea in vigoare a NCC. Acest articol se refera la faptul ca este cel mai
probabil ca un fost comerciant sa devina profesionist. Articolul 8 alin. 1 instituie o prezumtie cum ca el,
comerciantul, este profesionist. Ma uit apoi la art. 3 NCC si verific daca aceasta prezumtie nu cumva se
rastoarna. Asadar, pentru a verifica daca un fost comerciant este profesionist, ma uit daca sunt
indeplinite de catre acesta conditiile din art. 3 NCC.
Calitatea de profesionist nu este perpetua, aceasta se poate pierde cand nu mai este indeplinita una
dintre conditiile cerute de art. 3 NCC.
Pentru existenta calitatii de profesionist, nu ne intereseaza insa forma de organizare. De asemenea,
nu ne intereseaza daca este sau nu inscris in registrul comertului ori intr-un alt registru.
O PFA poate sa fie profesionist, dar poate sa actioneze ca un neprofesionist, daca activitatea sa nu are
un caracter organizat, complex. Modul in care isi organizeaza activitatea face ca PFA ul sa fie sau nu
profesionist.
Mai trebuie retinut ca profesionistul nu face "fapte de comert". In prezent, nimeni nu mai face fapte
de comert. Notiunea de "fapte de comert" exista in sistemul Codului comercial. In acest sens sunt si
dispoztiile art. 8 (2) din Legea nr. 71/2011: (2) n toate actele normative n vigoare, expresiile
acte de comer, respectiv fapte de comer se nlocuiesc cu expresia activiti de producie,
comer sau prestri de servicii.

Asadar, in toate actele normative in vigoare in care intalnim expresiile "acte de comert", "fapte de
comert", trebuie sa inlocuim aceste expresii cu expresia "activitati de productie, comert sau prestari de
servicii". Daca suntem intrebati: "a exploata o intreprindere in sensul articolului 3 alin. 2 NCC implica
a face fapte de comert?", raspunsul trebuie sa fie negativ.
Sa revenim pentru un moment insa in sistemul Codului comercial. Aratam in inceputul scrierii ca "De
alta parte, daca ne uitam la art. 3 care se refera la faptele de comert, observam ca acestea pot fi
impartite in 2 categorii: 1. Fapte de comert obiective de tip intreprindere [vezi, de pilda, 5), 6), 7) s.a.
de la art. 3]; 2. Alte categorii de fapte de comert, care nu intrunesc caracterul celor de tip
intreprindere].".
Sa dezvoltam succint ce sunt aceste fapte de comert tip intreprindere. Pentru aceasta trebuie pornit de
la art. 3 Cod comercial, care cuprinde intre cele 20 de categorii de fapte de comert pe care le enumera,
si unele tip intreprindere, cum sunt (vezi art. 3 Cod comercial):
"5) Orice ntreprinderi de furnituri;
6) Intreprinderile de spectacole publice;
7) Intreprinderile de comisione, agenii i oficiuri de afaceri;
8) Intreprinderile de construciuni;
9) Intreprinderile de fabrici, de manufactur i imprimerie;
10) Intreprinderile de editur, librrie i obiecte de art cnd altul de ct autorul su artistul vinde;
13) Intreprinderile de transporturi de persone sau de lucruri pe ap sau pe uscat;"
Sa filtram acum aceste fapte de comert tip intreprindere prin art. 3 NCC:
1. Sunt ele activitati ce consta in "producerea, administrarea ori instrainarea de bunuri sau in
prestarea de servicii", asa cum prevede art. 3 NCC? DA
2. Sunt ele activitati ce se desfasoara sistematic? Daca da, daca comerciantul le desfasoara
sistematic, mergem la urmatoarea conditie.
3. Sunt ele activitati ce au un caracter organizat in sensul art. 3 NCC? Daca le analizam, constatam
ca, DA, au un caracter organizat.
Asadar, in legatura cu comerciantii din sistemul Codului comercial care desfasurau activitati tip
intreprindere in mod profesional, sistematic se poate spune, indubitabil, ca sunt profesionisti in sistemul
NCC, acestia indeplinind conditiile cerute de art. 3 NCC pentru existenta calitatii de profesionist.
Ca o recapitulare succinta, trebuie aratat, inca o data, ca:
- persoanele care in sistemul Codului comercial faceau fapte de comert obiective de la art. 3 C. com
(care sunt de 2 feluri: 1.tip intreprindere si 2.alte fapte de comert) + caracter sistematic =
comercianti;
- persoanele care in sistemul NCC desfasoara activitati ce consta in producerea, administrarea ori
instrainarea de bunuri sau prestarea de servicii + desfasurate sistematic + caracter organizat (in
sensul de complex) = profesionisti.
Apoi, ca sa vad daca, de pilda, eu, fost comerciant in sistemul Codului comercial, am devenit
profesionist in sistemul NCC, urmez urmatorii pasi: daca eram un comerciant care faceam fapte de
comert obiective tip intreprindere in mod profesional, sistematic, fiind deci comerciant, voi fi si
profesionist. Daca eram un comerciant care faceam alte fapte de comert decat cele tip intreprindere,
trebuie sa verific daca ma incadrez la art. 3 NCC. Ca sa ma incadrez, trebuie sa fac o activitate care
consta in producerea, administrarea ori instrainarea de bunuri sau prestarea de servicii. Inainte faceam
alte fapte de comert decat cele tip intreprindere, dar care pot fi asimilate activitatii de la art. 3 NCC.
Deci, aceasta conditie este indeplinita. Apoi, a doua conditie ceruta de art. 3 NCC: sa fac aceasta
activitate sistematic. Aceasta conditie seamana cu modul profesional in care trebuiau facute faptele de
comert obiective din sistemul Codului comercial pentru existenta calitatii de comerciant. Deci, si

aceasta conditie este indeplinita. Trebuie sa mai indeplinesc insa si ultima conditie ceruta de art. 3
NCC, si anume ca activitatea pe care o desfasor sa aiba un caracter organizat (alti doctrinari decat Prof.
Stanescu, in special cei de civil, spun ca o activitate sistematica implica si caracterul organizat. In
opinia acestora, ar fi, deci, deja intrunita calitatea de profesionist de catre fostul comerciant. In opinia
Prof. Stanescu insa, conditia caracterului organizat este separata de conditia caracterului sistematic,
astfel ca trebuie verificata si indeplinirea acestei conditii: daca este indeplinita, eu, fost comerciant,
sunt profesionist in sistemul NCC. Daca nu este indeplinita, nu pot fi considerat profesionist.
Trebuie analizate in cele ce urmeaza unele probleme date de aplicarea legii in timp:
I. In vederea solutionarii acestora trebuie plecat de la art. 6 din Legea nr. 71/2011 de punere in
aplicare a NCC (denumita in cele ce urmeaza "LPA").
Art. 6
(1) n cuprinsul actelor normative aplicabile la data intrrii n vigoare a Codului civil,
referirile la comerciani se consider a fi fcute la persoanele fizice sau, dup caz, la
persoanele juridice supuse nregistrrii n registrul comerului, potrivit prevederilor art. 1
din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerului, republicat, cu modificrile i completrile
ulterioare, precum i cu cele aduse prin prezenta lege.
(2) Dispoziiile alin. (1) nu se aplic termenului comerciant prevzut n:
a) Legea nr. 84/1998 privind mrcile i indicaiile geografice, republicat;
b) Ordonana Guvernului nr. 130/2000 privind protecia consumatorilor la ncheierea i
executarea contractelor la distan, republicat, cu modificrile ulterioare;
c) Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele ncheiate ntre comerciani i
consumatori, republicat, cu modificrile ulterioare;
d) Legea pomiculturii nr. 348/2003, republicat, cu modificrile ulterioare;
e) Legea nr. 296/2004 privind Codul consumului, republicat, cu modificrile ulterioare;
f) Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianilor n relaia cu
consumatorii i armonizarea reglementrilor cu legislaia european privind protecia
consumatorilor, cu modificrile ulterioare;
g) Legea nr. 158/2008 privind publicitatea neltoare i publicitatea comparativ;
h) Legea nr. 321/2009 privind comercializarea produselor alimentare, cu modificrile i
completrile ulterioare;
i) orice alte acte normative n care termenul comerciant are un neles specific
dispoziiilor cuprinse n aceste din urm acte normative.
Asadar, de la 1 octombrie 2011, odata cu intrarea in vigoare a NCC si abrogarea Codului comercial,
notiunea de "comerciant" (astfel cum era aceasta inteleasa in sistemul Codului comercial) nu mai
exista. Articolul 6 din LPA ne arata insa ce se intampla dupa data de 1 octombrie 2011 cu actele
normative aplicabile la aceasta data in care exista notiunea de comerciant. Ori de cate ori vom intalni
cuvantul "comercianti" intr-un act nomativ, acesta trebuie sa fie inlocuit cu sintagma "persoane fizice
sau juridice supuse inregistrarii in registrul comertului". (vezi in acest sens alin. (1) al articolului 6 din
LPA. In art. 6 alin. (1), sensul "comerciantului" este unul general, prin acesta intelegandu-se acel
comerciant din sistemul Codului comercial). Avem insa si exceptii de la aceasta regula, si anume: exista
acte normative in care "comerciant" are un sens special. In acest caz al sensului special, avem doua
variante:
1. In legislatia privind protectia consumatorului, termenul de "comerciant" trebuie sa fie inlocuit cu
"profesionist". (Asadar, cand intalnim termenul de "comerciant" intr-un act normativ care priveste

protectia consumatorilor, aplicabil la data de 1 octombrie 2011, acesta trebuie inlocuit cu termenul
"profesionist".)
2. In legislatia speciala, diferita insa de legislatia pivind protectia consumatorului, termenul
"comerciant" ramane neschimbat, sensul acestuia fiind explicat printr-o definitie care se regaseste in
respectiva reglementare speciala. [vezi in acest sens asticolul 6 din LPA, alin. (2), litera i) de mai sus].
Pentru a sesiza mai usor aceasta legislatie speciala, alta decat cea privind protectia consumatorului,
trebuie cautata o defintie a termenului "comerciant" in actul normativ respectiv. De exemplu, in Legea
nr. 321/2009 privind comercializarea produselor alimentare, se precizeaza la articolul 5 ca: Art. 5. Este interzis oricrui comerciant s ofere sau s vnd produse n pierdere, cu
excepia situaiilor prevzute de Ordonana Guvernului nr. 99/2000 privind
comercializarea produselor i serviciilor de pia, republicat, cu modificrile i
completrile ulterioare. In acest caz, fiind un act normativ anterior datei de 1 octombrie 2011,
trebuie sa verificam ce intelegem prin "comerciant" Daca cercetam respectivul act normativ, vom
observa ca la articolul 2 alin. (2) termenul comerciant primeste o definitie, un inteles specfic:
6. comerciant - persoana fizic sau juridic autorizat s desfoare activiti de
comercializare direct ctre consumator a produselor alimentare; Ca atare, nu vom
inlocui termenul de "comerciant", urmand sa intelegem prin acesta ceea ce ni se indica in definitia
enuntata anterior.
II. In vederea obtinerii solutiei, s-ar putea merge, desi pe acelasi rationament, intr-o succesiune
diferita a etapelor de urmat. Astfel, daca intalnim dupa data de 1 octombrie 2011 un text de lege
aplicabil la aceasta data care contine cuvantul "comerciant", il filtram prin articolul 6 din LPA incepand
cu alin. (2) si (3). Daca nu se incadreaza in niciunul dintre cele doua alineate, urmeaza sa aplicam
prevederile alineatului (1).
In vederea unei intelegeri profunde, corecte si complete a acestor notiuni trebuie vazute explicatiile si
rezolvarile grilelor aferente acestei parti a materiei.