Astfel de sanctiuni penale sunt prevazute in art. 266 pct. 1-4, art.

269
pct.1. Este vorba, in esenta de fapte ale administratorului prin care se
produc unele prejudicii societatii pe care o administreaza acesta, prin
deturnarea afacerilor sau creditului societatii in interesul personal al
aministratorului:
-

in scopul obtinerii pentru el sau pentru alte persoane, a unui folos in

paguba societatii (art. 266 pct. 1);
foloseste cu rea-credinta, bunuri sau creditul de care se bucura
societatea, intr-un scop contrar intereselor acesteia sau in folosul lui
propriu ori pentru a favoriza o alta societate in care are interese
direct sau indirect (art. 266 pct. 2);
se imprumuta, sub orice forma, direct sau printr-o persoana
interpusa, de la societatea pe care o administreaza (art. 266 pct. 3);
incalca, chiar prin persoane interpuse sau prin acte simulate,
dispozitiile art. 145, adica nu da curs obligatiei de a instiinta pe
ceilalti administratori; in acest caz, administratorul respectiv poate f
obligat, pe baza dispozitiei exprese a art. 145 alin. fnal si la
repararea daunelor pricinuite societatii prin operatiunea in care a
avut interese contrare societatii si e care a impus-o prin votul sau.

Stabilirea raspunderii administratorului fata de societate pentru incalcarea

sau deturnarea interesului social se realizeaza in cadrul actiunii in
raspundere.
Deoarece administratorul nu incheie (efectueaza) operatiunile ce tin de
comertul societatii in nume propriu, ci pe seama societatii, el find un
mandatar, inseamna ca scopul acestor operatiuni il reprezinta satisfacerea
intereselor societatii. Cand acest scop nu exista, este fals, ilicit sau imoral,
intrucat interesul sau social este deturnat in interesul propriu al
administratorului ori incalcat, operatiunea juridica asftel incalcata este
nula.
In doctrina interbelica se considera, cu caracter de principiu, ca ori de cate
ori, cu toate aparentele unei legaturi obligationale, judecatorul va constata
dintr-o analiza a fnalitatii (scopului) actului juridic, ca debitorul (in cazul
analizat, societatea s-a obligat fara cauza, fara scop, obligatia va f privata
de efecte juridice.
In esenta, incalcarea interesului social sau deturnarea acestuia in interesul
propriu al administratorului sau al altuia plaseaza cauza (scopul )
operatiunii astfel incheiate in zona ilicitului sau imoralului. Astfel conform
art.969 C. civ. cauza este nelicita cand este prohibita de legi, cand este
contrara bunelor moravuri sau ordinii publice. De aceea operatiunea
respectiva este lovita de nulitate absoluta.
Intrucat, conform art.967 C.civ. conventia este valabila desi cauza nu este
expresa, cauza find prezumata pana la proba contrara, inseamna ca cel
care are interes sa rastoarne aceasta prezumtie trebuie sa faca dovada
incalcarii sau deturnarii interesului social, adica a nelegalitatii sau
imoralitatii cauzei.

Asociatii sunt preocupati de rentabilitatea fnanciara a frmei: daca sunt

necisntiti, ei pot sa fac uz de puterea lor lor in interes personal[];daca
sunt incompetenti si incorecti pot incerca sa disimuleze greselile lor de
gestiune.
In principiu, interesul social este circumscris la nivelul asociatilor, acesta
manifestandu-se in adunarea generala. Acestia sunt, in principiu titularii,
dreptului de a invoca nulitatea operatiunilor administratorilor facute in
dispretul interesului lor social, pentru ilicitatea sau imoralitatea cauzei
acelor operatiuni.
Actele juridice incheiate cu depasirea limitelor mandatului (atributiilor)
administratorilor nu obliga societatea, ci pe administratori. Contractul se
considera incheiat direct intre administrator si terti, intrucat
societatii( mandant) nu-i este opozabil acest contract cata vreme nu l-a
ratifcat sau nu sunt indeplinite conditiile mandatului apparent. Rezulta ca,
in general, raspunderea administratorului pentru astfel de acte juridice
este o raspundere contractuala; dar, in aceste situatii, administratorul nu
trebuie privit ca organ al societatii, ci ca parte in contractul cu tertul.
Aceste cazuri sunt, insa, foarte rare, intrucat, societatea cu raspundere
limitata nu poate invoca, fata de tertii contractanti de buna credinta,
inopozabilitatea contractului (fata de societate) incheiat cu depasirea
limitelor administratorului, chiar daca acel contract ar f fost incheiat cu
depasirea limitelor mandatului administratorului, chiar daca acel contract
ar f fost incheiat cu depasirea obiectului de activitate al societatii (art. 55
din lege). In astfel de cazuri, societatea este obligata contractual fata de
terti, dar daca, din executarea contractului, rezulta prejudicii pentru
societate, se angajeaza raspunderea (delictuala) a administratorului
pentru acoperirea acestui prejudiciu.; in aceste cazuri raspunderea
administratorului ori a societatii este o raspundere delictuala, intemeiata
pe restituirea platii lucrului nedatorat (restituirea prestatiilor efectuate in
baza unui contract nul) ori pe principiul imbogatirii fara just temei (actio de
in rem verso) daca, bineinteles, in temeiul acelui act nul, administratorul
ori societatea au primit de la tert o oarecare prestatie.
Pentru faptele juridice, licite sau ilicite, ale administratorului, care sunt
detasabile de functia sa, societatea nu este tinuta sa raspunda;
raspunderea in acest caz, revine exclusiv administratorului care fe s-a
folosit de functia sa pentru a savarsi fapte pagubitoare, fe ca a savarsit
acestea fara nici o legatura cu functia sa, in ambele cazuri faptele nefind
exercitate cu prilejul exercitarii functiei lor.
Rezulta ca, la incetarea atributiilor sale, acesta trebuie sa revoce explicit si
angajamentul sau de cautiune caci, in caz contrar ramane obligat pentru
datoriile societatii (anterioare sau ulterioare) desarcinarii sale. Desigur ca
revocarea mandatului administratorului are efect numai pentru viitor, caci
pentru perioda mandatului, administratorul ramane obligat.
Raspunderea administratorului fata de asociati nu poate f antamata decat
daca asociatii, individual reusesc sa dovedeasca un prejudiciu personal,
cauzat prin fapta administratorului. In acest fel, de fapt, asociatul se
incadreaza in categoria tertilor, urmand regimul juridic al raspunderii
administratorilor fata de terti.

Asociatul care se plange de proasta gestiune a societatii invoca un

prejudiciu social, si nu unul individual (cu exceptia cazului in care asociatul
probeaza ca a suferit un prejudiciu personal, distinct de prejudiciul social,
cum ar f cesiunea partilor sociale, data fnd reducerea per ansamblu a
valorii societatii cauzata de proasta gestiune a admnistratorului.
In orice caz, asociatul care invoca un prejudiciu personal cauzat de fapta
administratorului trebuie sa probeze legatura de cauzalitate intre proasta
gestiune si pierderea inregistrata de asociat, care nu este usor de probat.
Administratorul retras sau revocat-obligatia subzista daca situatia care a
dus la insufcienta activului a luat nastere in timpul exercitarii mandatului
sau.
Care este natura juridica a acestei raspunderi a admnistratorilor pentru
acoperirea unei parti din pasiv?
In doctrina romaneasca si cea franceza se admite unanim ca este vorba de
o raspundere speciala care imprumuta cele mai multe din caracteristicile
raspunderii delictuale.
Fiind vorba de o raspundere delictuala, inseamna ca, pentru a f angajata
trebuie indeplinite conditiile generale ale raspunderii delictuale, care reies
din art.998-999 C.civ( fapta ilicita, prejudiciul, legatura de cauzalitate,
culpa) conditii, care in aceasta situatie speciala, capata si unele conotatii
speciale.
Astfel, administratorii sau celelalte persoane din conducerea societatii sunt
responsabili (atat fata de asociati cat si fata de creditorii sociali) pentru
reaua sau frauduloasa gestiune a patrimoniului societatii. Greseala de
gestiune, in sens larg reprezinta eroarea sau imprudenta in gestiune, fe
violarea legii sau a actului constitutiv, putand consta, asa cum rezulta din
enumerarea facuta de art.137 din Legea 85/2006, in: afaceri ruinatoare
pentru societate, continuarea abuziva a unei exploatari defcitare,
incredere nemasurata in cei ce exercita administrarea operativa a
societatii, deturnarea unor afaceri ale societatii in interesul personal al
administratorului etc.
Greseala de gestiune a administratorului (daca faptele imbraca caracter
penal, atunci devin elemente ale raspunderii, conditii ale acesteia ca fapte
ilicite) trebuie sa f contribuit la insufcienta activului.
In primul rand este sufcient sa se probeze ca administratorul a contribuit,
prin faptele enumerate de art. 137 la aducerea societatii in stare de
incetare de plati si la insufcienta activului( si nu neaparat ca aceste fapte
au cauzat incetarea platilor si insufcienta activului). Atunci cand
contabilitatea nu este corect tinuta, difcultatile devin imprevizibile si, de
cele mai multe ori, de neinlaturat ( de altfel, contabilitatea gresit tinuta
sau fctive reprezinta o greseala de gestiune in sine.
Administratorul nu actioneaza in nume propriu ci in numele si pe seama
societatii. Dar actele juridice si operatiunile deturnate de la scopul lor real,
adica satisfacerea interesului social, indeplinirea obiectului social, nu mai
sunt ale societatii, ci ale administratorului. Deci admnistratorul, ca de
altfel orice mandatar care isi depaseste mandatul, este obligat in astfel de

operatiuni, iar aparentii creditori sociali sunt de fapt, creditorii

administratorului. Daca aceste operatiuni sunt savarsite si cu titlu de
profesiune de administrator, atunci si riscul economic al acestor operatiuni
trebuie sa-i incumbe;
Principiul expus in art. 17 alin. 2 C.pen, in intelesul aratat, prezinta
deosebita
atunci cand fapta prevazuta de legea penala este si
generatoare de prejudicii, fapt pentru care raspunderea penala se poate
cumula cu raspunderea civila delictuala.
Astfel, pe cand raspunderea civila este o raspundere integrala, si indiferent
de gradul culpei si de imprejurarile faptei acoperind intreg prejudiciul
rezultat din savarsirea faptei penale (damnum emergens si lucrum
cessans), raspunderea penala este o raspundere graduala; existenta si
intinderea ei depind de gradul de vinovatie si de imprejurimile faptei
penale.
Atunci cand lipseste vreunul din elementele constitutive ale infractiunii,
instanta poate obliga la repararea pagubei potrivit legii civile (adica, daca
sunt intrunite conditiile art.998-999 C.civ. ori ale art.1000 alin. 3 C.civ.
RASPUNDEREA PENALA
Administratorul unei societati comerciale este, prin natura lucrurilor,
dinamizatorul activitatii unei societati. In exercitarea functiei sale este
posibil ca el sa savarseasca fapte ilicite penale. Data find cerinta
imputabilitatii faptei penale, cerinta necesara pentru angajartea
raspunderii penale si raspunderea penala a administratorului unei societati
comerciale este o raspundere personala, conform principiului personalitatii
raspunderii penale. Sanctiunile penale aplicabile admnistratorului il privesc
numai pe acesta, iar daca exista o pluralitate de admnistratori, numai pe
aceia dintre ei care au participat la savarsirea infractiunii.
Sanctiunile penale aplicabile admnistratorilor nu se pot extinde si asupra
altor societati, dar implicatiile patrimoniale ale faptei penale a
admnistratorului se pot rasfrange cu acuitate asupra societatii. Cand fapta
penala prejudiciabila a admnistratorului este savarsita cu prilejul
exercitarii functiei sale, societatea poate f chemata sa raspunda, in
calitate de parte responsabila civilmente, pentru acoperirea prejudiciului
suferit de victima prejudiciului (parte civila). Evident ca societatea are
dreptul sa se regreseze ulterior, fata de administrator, dar acesta poate f
insolvabil, riscul acestei insolvabilitati urmand a f suportat de societate.
Un aspect si mai important al acestei probleme este acela ca pierderea
onorabilitatii administratorului prin sanctionarea sa penala, poate duce,
direct sau indirect, si la pierderea onorabilitatii si credibilitatii societatii pe
piata, cu consecinta pierderii de catre societate a unei mari parti din
partenerii de afaceri sau chiar a falimentului societatii. Asa cum s-a mai
aratat, solvabilitatea (solventa) comerciantului este o solvabilitate
persoanala constand tocmai in credibilitatea, increderea de care se bucura
pe piata comerciantul; un comerciant poate foarte bine sa fe, la un
moment dat, insolvabil din punct de vedere civil (activul este covarsit de

pasiv), dar solvabil din punct de vedere commercial (benefciind de credite

bancare sau comerciale, comerciantul este capabil sa-si execute la timp
obligatiile si, deci, sa-si echilibreze situatia fnanciara si economica), dar
este posibilasi situatia inverse, ca un comerciant sa detina active care
depasesc ca valoare pasivele, aceste active find insa nevandabile. Lipsa
de credibilitate poate duce rapid la eroziunea activelor, ceea ce se traduce
in fnal la incetarea platilor. De aceea, societatea sufera un prejudiciu
important din aceasta diminuare a credibilitatii sale ca o consecinta a
pierderii onorabilitatii de catre administrator prin sanctionarea sa penala.
Acest prejudiciu provocat de administrator societatii sau creditorilor sociali
trebuie suportat de acesta, find vorba de incalcarea obligatiilor sale de
fdelitate fata de societate si de salvagardarea intereselor societatii.
Dreptul de a solicita repararea acestui prejudiciu apartine, dupa caz,
adunarii generale (drept care se va exercita in cadrul actiunii in
raspundere.
Prin savarsirea de fapte penale sau prin incompetenta sa admnistratorul
scurtcircuiteaza relatiile normale de afaceri, putand duce la repercursiuni
grave asupra societatii sau a partenerilor de afaceri ai acestia.
Daca o fapta penala este si cauzatoare de prejudicii, atunci raspunderea
penala se cumuleaza cu raspunderea civila a autorului faptei ilicite penale.
Cand fapta ilicitapenala a admnistratorului este si generatoare de
prejudicii, fata de societate sau fata de terti, raspunderea sa penala poate
f, deci, cumulate cu raspunderea sa penala, fecare dintre cele doua forme
de raspundere pastrandu-si individualitatea si regimul juridic propriu.
Daca victima prejudiciului rezultat din fapta ilicita penala a
admnistratorului este chiar societatea, se ridica unele probleme teoretice
si practice rezultate din natura juridica dubla, delictuala si contractuala, a
raspunderii admnistratorului societatii.
Daca societatea alege sa exercite actiunea civila alaturi de actiunea
penala, in procesul penal, conform jurisprudentei romanesti mai vechi, se
vor aplica regulile raspunderii civile delictuale;
Avantajul raspunderii civile contractule consta in precizarea clara a
responsabilitatilor si culpei admnistratorilor si, in special, in posibilitatea
unei clauze penale, care scuteste societatea de sarcina probei
prejudiciului.
Aceasta din urma optiune este, insa, dezavantajoasa pentru societate
pentru ca procesul civil va f suspendat in momentul in care s-a pus in
miscare actiunea penala contra administratorului autor.