Fonta

Fierul pur nu prezinta importanta practica.In schimb , aliajele

fierului cu carbonul fonta si otelul- sunt materialele metalice cele
mai utilizate in tehnica.Fonta este aliajul fierului cu carbonul ,care
contine intre 2,06% si 4,3% carbon ,iar otelul ,aliajul fierului cu
carbonul care contine sub 2,06% carbon. In afara de fier si
carbon,atat fontele cat si otelurile ,mai contin, in cantitati mici ,si
alte elemente siliciu ,mangan, sulf, fosfor(numite elemente
insotitoare)-care nu au putut fi complet indepartate in procesul de
elaborare sau care au fost introduse in mod voit ,pentru a le
conferi anumite proprietati (elemente de aliere).

Fonta se obtine prin topirea si reducerea minereurilor de fier in

cuptoare speciale numite furnale.Fontele obtinute in furnale se
numesc fonte brute .Dupa compozitia chimica se deosebesc in
fonte brute obisnuite si fonte brute aliate.Ele pot fi folosite in:

~elaborarea otelului(fonte pentru afinare)

~turnarea pieselor (fonte pentru turnatorie)

Fonta prezinta urmatoarele caracterisrici generale:se toarna

bine, se lucreaza prin aschiere,dar nu se poate prelucra plastic(nu
se poate lamina sau forja)si nu se poate suda.Fontele turnate in
piese mai sunt numite si fonte de a doua topire si se obtin din
fonte brute ,prin retopirea in cuptoare speciale (cubilouri)in scopul
inlaturarii impuritatilor si a obtinerii anumitor compozitii.Ele pot
fi : fonte cenusii,fonte nodulare si fonte maleabile.

-fontele cenusii(simbol Fc, urmat de cifra care ii indica

rezistenta minima de rupere la tractiune,in daN/cm2) se toarna
foarte bine si se prelucreaza prin aschiere,fiind ieftine.
-fontele nodulare (simbol Fn - fonta cu grafit nodular)se
obtin prin adaugarea de magneziu in baia de fonta .Prezinta
proprietati mecanice la fel de bune ca otelul si se toarna la fel de
bine ca fonta cenusie.
-fontele maleabile(simbol Fm)se obtin printr-un tratament
termic special (de maleabilizare)se poate prelucra bine prin
aschiere ,are proprietati mecanice appropriate de ale otelului.

Fierul topit obtinut in furnalul inalt, venind in contact cu cocsul

din partea de jos a furnalului, contine diferite procente de carbon
dizolvat (de obicei 3sau 4%), inpreuna cu siliciu, mangan, fosfor si
sulf in cantitati mai mici. Aceste inpuritati scad punctual sau de
topire de la 1535oC, cea a fierului pur, la circa 1200oC. Aceasta
fonta este deseori turnata in bare.

Cand fonta se prepara prin racire brusca din stare lichida, are
culoarea alba si se numeste fonta alba. Ea consta in general din
compusul cementita, Fe3C, o substanta rigida, casanta.Fonta
cenusie, obtinuta prin racire inceata, consta din graunte cristaline
de fier pur (numit ferita) si fulgi de grafit. Atat fonta alba, cat si
cea cenusie sunt casante, deoarece principalul constituent al
primeia, cementitul, este casant iar ultima este slabita de fulgii de
grafit distribuiti prin ea si de ferita dura continuta.

Fonta maleabila, care este mai dura si mai putin casanta decat
cea alba sau cenusie, se prepara prin tratarea la cald a fontei
cenusii cu o compozitie convenabila. In acest tratament, fulgii de
grafit se unesc in particule globulare, care, din cauza ariilor
sectiunilor traversale mici, slabesc ferita mai putin decat o fac
fulgii.Fonta este cea mai ieftina varietate de fier, dar folosirea ei
este limitata din cauza rezistentei mici. O mare parte din ea se
foloseste la prepararea otelului iar o cantitate mai mica, a fierului
forjat.

Fierul forjat este un fier pur, cu numai 0,1-0,2%carbon si mai

putin de 0,5% impuritati totale. El se prepara prin topirea fontei
pe un pat de oxid de fier intr-un cuptor cu reverberatie, in care
flacara este reflectata de acoperis in material pentru a-l incalzi.
Fonta topita este agitata, oxidul de fier oxidand carbonul dizolvat
in oxid de carbon iar sulful, fosforul si siliciul trec in zgura. Pe
masura ce impuritatile sunt indepartate, punctual de topire al
fierului creste si masa devine mai pastoasa. Ea este indepartata
din furnal si batuta cu ciocane actionate cu abur pentru a
indeparta zgura.

Fierul forjat este un metal rezistent si dur care se poate suda si

forja usor.In trecut se folosea extensive la fabricarea lanturilor,
sarmei si a altor obiecte de acest gen. Astazi este inlocuit in mare
masura cu otelul aliat moale.