Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cap. III
Continutul raportului juridic civil
Dupa cum am aratat continutul raportului juridic civil este alcatuit din:
- drepturi subiective civile
- obligatii civile
Drepturile subiective civile formeaza latura activa iar obligatiile civile formeaza latura pasiva
a raportului juridic civil.
Oricarui drept subiecti civil i corespunde o anumita obligatie civila.
Definitia dreptului subiectiv civil (Belein)
Dreptul subiectiv civil este posibilitatea recunoscuta de legea civila subiectului activ - PF sau
PJ n virtutea careia aceasta poate, n limitele dreptului si moralei, sa aiba o anumita
conduita, sa pretinda, o conduita corespunzatoare - sa dea, sa faca, ori sa nu faca ceva - de
la subiectul pasiv, si sa ceara concursul fortei coercetive, statului, n caz de nevoie.
Clasificarea drepturilor subiective civile
Criterii de clasificare
- n functie de opozabilitate - drepturile subiective sunt: - absolute si
- relative
- n functie de natura continutului lor: - patrimoniale
- nepatrimoniale
- dupa corelatia dintre ele: - principale
- accesorii
- n functie de gradul de certitudine conferit titularilor:- pure si simple
- afectate de modalitati
Drepturile subiective civile - absolute si
- relative
Dreptul subiectiv civil absolut - este acel drept n virtutea caruia titularul sau poate avea o
anumita conduita, fara a face apel la altcineva pentru a si-l realiza (Belein).
Sunt absolute - drepturile personale nepatrimoniale
- drepturile reale
Dreptul subiectiv civil relativ - este acel drept n virtutea caruia titularul poate pretinde
subiectului pasiv o conduita determinata, fara care dreptul nu se poate realiza (Belein).
Tipic, relativ, sunt drepturile de creanta.
Este nepatrimonial (sau personal nepatrimonial) acel drept subiectiv ce nu are continut
banesc
Clasificare
Dreptul real - jus in re - este acel drept n virtutea caruia titularul sau si poate exercita
prerogativele asupra unui bun fara concursul altcuiva.
Dreptul de creanta - jus ad personam - este acel drept n temeiul caruia subiectul activ creditorul - poate pretinde subiectului pasiv - debitor - sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva.
Asemanarile dintre cele doua drepturi
- sunt patrimoniale
- au cunoscuti titularii lor, ca subiecte active
Deosebiri
- sub aspectul subiectului pasiv
- n cazul dreptului real - nu este cunoscut
- n cazul dreptului de creanta - este cunoscut.
- sub aspectul continutului obligatiei corelative
- n cazul dreptului real - i corespunde obligatia generala si negativa de nonfacere
- n cazul dreptului de creanta - i corespunde obligatia : - de a da
- de a face
- de a nu face
- ca numar - drepturile reale sunt limitate
- drepturile de creante - nelimitate
- numai dreptul real - are prerogative:
a) urmaririi = care consta n posibilitatea titularului de drept real (ex. creditor ipotecar) de a
urmari bunul n minile oricui s-ar gasi.
b) a preferintei = consta n posibilitatea titularului dreptului real cu a-si realiza drepul sau cu
ntietate ori preferinta.
Categoriile de drepturi personale nepatrimoniale
1. Drepturi care privesc existenta si integritatea (fizica si morala) ale persoanei: dreptul la
viata, la sanatate, onoare, reputatie etc.
2. Drepturi care privesc identificarea persoanei
- pentru PF : dreptul la nume, pseudonim, domiciliu, la stare civila
- pentru PJ; dreptul la denumire, la sediu, etc.
3. Drepturi decurgnd din creatia intelectuala - adica numai drepturile nepatrimoniale ce
izvorasc din opera literara, artistica ori stiintifica.
Drepturile subiective civile principale si accesorii
este principal - dreptul subiectiv civil care are o existenta de sine statatoare, soarta sa
nedepinznd de vreun alt drept.
Este accesoriu - dreptul subiectiv civil a carui soarta juridica depinde de existenta altui drept
subiectiv civil cu rol principal.
Aceasta clasificare are importanta pentru ca dreptul accesoriu depinde de dreptul civil
principal potrivit adagiului: accesorium seqmtur principale.
Drepturile nepatrimoniale, sunt drepturi principale.
Drepturile reale principale sunt:
- dreptul de proprietate
a) dreptul de proprietate publica ce E statului sau unitatilor administrativ-teritoriale-asupra
bunurilor din domeniu public.
b) dreptul de proprietate privata n toate formele sale:
Obligatia civila
Definitie . Obligatia civila este ndatorita subiectului pasiv al raportului juridic civil de a avea
o anume conduita, corespunzatoare dreptului subiectiv corelativ, conduita care poate consta
n a da, a face ori a nu face ceva si care poarte fi impusa la nevoie prin forta coercitiva a
statului.
Obligatia civila are trei sensuri:
1. - ndatorirea subiectului pasiv de a da, a face, a nu face ceva (sensul definitiei de mai sus)
2. - raport obligatoriu ce contine sensul definitiei de mai sus
3. - obligatie - nscris constatator al unei creante (obligatiunea CEC).
Clasificarea obligatiilor civile
In functie de obiectul lor se fac trei subclasificari:
a) obligatia de a da, de a face, de a nu face ceva
b) positiva si negativa
c) obligatia de rezultat (determinata) si obligatia de diligenta (de mijloace).
Dupa opozabilitatea lor: obligatiile se mpart n :
1) obisnuite (opozabile numai "ntre parti ")
2) opozabile terzilor (scriptae in rem)
3) reale (propter rem)
In functie de sanctiunea ce asigura respectarea obligatiilor civile, se disting:
- obligatia civila perfecta
- obligatia civila imperfecta (naturala).
-Obligatiile de a da, a face si a nu face
- de a da = este ndatorirea de a constitui sau a transmite un drept real (obligatia
vnzatorului de a transmite dreptul de proprietate asupra lucrului vndut n patrimoniul
cumparatorului).
- de a face = este ndatorirea de a executa o lucrare, a presta un serviciu, ori de a preda un
lucru.
- a nu face ceva = are continut diferit, dupa cum este corelativa unui drept absolut ori unui
drept relativ (de creanta).
- corelativa unui drept absolut = este ndatorirea de a nu face nimic de natura a aduce
atingere acelui drept.
- corelativa unui drept de creanta = a nu face ceva, ce ar fi putut sa faca, daca debitorul nu
s-ar fi obligat la abtinere.
Obligatii civile pozitive si negative
Sunt pozitive - obligatiile de "a da" si "a face".
Este negativa - a nu face ceva.
Obligatii de rezultat si obligatii de diligenta
Este de rezultat - este obligatia care consta n ndatorirea debitorului de a obtine un rezultat
determinat (ex. obligatia vnzatorului de a preda cumparatorului lucrul vndut).
Este de diligenta (mijloace) - obligatia ce consta n ndatorirea debitorului de a depune toata
staruinta pentru obtinerea unui anumit rezultat (ex. obligatia medicului de a-l vindeca pe
pacient).
Obligatii obisnuite, opozabile tertilor si obligatii reale
Obligatia obisnuita este, opozabila ntre parti ca si dreptul de creanta. Marea majoritate a
obligatiilor civile sunt de acest fel. Aceasta obligatie i......debitorului fata de care s-a nascut.
Obligatia opozabila si tertilor (scriptae in rem) este acea obligatie strns legata de un bun,
astfel nct creditorul nu-si poate realiza dreptul sau dect cu concursul titularului actual al
dreptului real asupra acelui bun, care este tinut si el, de ndeplinirea unei obligatii nascute
anterior, fara participarea sa (ex....cumparatorul este datorat sa respecte locatiunea facuta
nainte de vnzare).
Obligatia reala (propter rem), este ndatorirea ce revine potrivit legii, detinatorului unui bun,
n considerarea importantei deosebite a unui astfel de bun pentru societate (ex. obligatia
detinatorului de teren agricol de a-l cultiva L .18/1991).
Obligatiii civile perfecte si imperfecte
Majoritatea obligatiilor civile este formata din obligatiile perfecte.
Obligatia perfecta - este acea obligatie civila a carei executare este asigurata n caz de
neexecutare de catre debitor, printr-o actiune n justitie, obtinndu-se un titlu executor
pentru a fi pusa n executare silita.
Este imperfecta obligatia a carei executare nu se poate obtine pe cale silita, si odata
executata de buna voie de catre debitor, nu este permisa restituirea ei, aceasta obligatie se
mai numeste si naturala.
Obligatia imperfecta nu se confunda cu obligatia morala, care se realizeaza din constiinta
(obligatia copiilor ajunsi la maturitate de a-si ntretine parintii bolnavi).a