"Raportul juridic civil" este o specie de "raport"(social) (Belein).

Raportul juridic civil este o relatie sociala-patrimoniala ori nepatrimoniala - reglementata de

norma de drept civil. Daca orice raport juridic civil este o relatie sociala, nu orice relatie
sociala este un raport juridic civil.
O conditie a raportului juridic civil o reprezinta reglementarea unei relatii sociale prin norme
ce intra n continutul dreptului civil.
Caractere
a) Raportul juridic civil are caracter social, evident, care nu trebuie administrat, doarece
toate raporturile juridice se stabilesc ntre oameni, fie priviti ca persoane fizice, fie priviti ca
persoane juridice. Chiar daca "legea vorbeste" despre "regimul juridic al bunurilor", n
realitate se are n vedere conduita oamenilor cu privire la bunuri sau lucruri (Nicolae
Titulescu, Observatiuni asupra reorganizarii facultatilor de drept, Bucuresti, 1904, p.47-48).
b) Raportul juridic civil are caracter volitional . Se poate vorbi de un caracter dublu volitional
(doctrine). Pe lnga vointa exprimata de legiuitor din norma de drept civil care
reglementeaza actul juridic civil, exista si vointa autorilor sau autorului actului juridic civil
dupa cum suntem n prezenta unui act bilateral sau unilateral).
c)Raportul juridic civil se caracterizeaza prin pozitia de egalitate juridica a partilor.
Aceasta pozitie de egalitate este nu numai metoda de reglementare a dreptului civil, ci si un
caracter propriu raportului juridic civil.
Aceasta se exprima n nesubordonarea unei parti fata de cealalta.
Elementele de structura ale raportului juridic civil
Raportul juridic cuprinde n structura sa trei elemente: partile, continutul si obiectul.
1. Partile sau subiectele raportului juridic civil sunt persoanele fizice si persoanele juridice
care sunt titulare de drepturi si obligatii civile.
2. Continutul raportului juridic este dat de totalitatea drepturilor subiective si obligatiilor
civile pe care le au partile.
3. Obiectul raportului juridic civil - consta n conduita partilor, adica actiunile sau inactiunile
la care sunt ndrituite partile.
Aceste elemente trebuie sa fie ntrunite cumulativ.
Cap.II Partile raportului juridic - notiuni generale
Definitia persoanei fizice
"Persoana fizica" este subiectul individual de drept, adica omul, privit ca titular de drepturi si
obligatii civile.
Definitia persoanei juridice
"Persoana juridica" este subiectul colectiv de drept, adica un colectiv de oameni care,
ntrunind conditiile cerute de lege, este titular de drepturi subiective si obligatii civile.
Aceste expresii de "persoana fizica si persoana juridica" sunt folosite de legea de baza n
materia subiectelor de drept civil, care este Decretul 31/1954 ("privind persoanele fizice si
persoanele juridice)".
Rezulta ca exista doua mari categorii de subiecte de drept civil:
- persoanele fizice;
- persoanele juridice expresie echivalenta cu persoanele morale.
In categoria persoanelor fizice se pot deosebi urmatoarele subcategorii:
- minorii sub 14 ani, persoane fizice lipsite de capacitate de exercitiu.
- minorii ntre 14 si 18 ani, persoane fizice cu capacitate de exercitiu restrnsa.
- majorii care sunt persoane fizice peste 18 ani, cu capacitate de exercitiu deplina.
Dupa criteriul cetateniei, persoanele fizice mai pot fi mpartite n:
- PF de cetatenie romna;
- PF de cetatenie straina; aici includem si:
- PF fara cetatenie - apatrizii
- PF cu cetatenie dubla - din care nici una nu este romna.

In categoria persoanelor juridice, deosebim:

- PJ particulari sau private;
- PJ cooperatiste sau obstesti;
- PJ mixte;
- PJ de stat.
Dupa criteriul nationalitatii, deosebim:
- PJ de nationalitate romna (n principiu, cu sediul n Romnia)
- PJ de alta nationalitate, straina.
Pluralitatea de subiecte
Raportul juridic civil de regula se stabiste ntre doua persoane (raport juridic simplu), care
presupune "determinarea" subiectele raportului juridic civil.
Aceasta determinare presupune cunoasterea partilor acestui raport, si se realizeaza diferit
dupa cum este vorba de raporturi civile ce au n continutul lor: - drepturi absolute ori
- drepturi relative
In primul caz (al dreptrului absolut) dupa cum vom vedea ntr-un capitol ulterior, numai
subiectul activ care este titularul dreptului subiectiv civil este determinat sau cunoscut (ex.
proprietarul unui bun). Subiectul pasiv este nedeterminat si este format din toate celelalte
subiecte de drept civil (Belein).
In al doilea caz este determinat att subiectul activ ( numit creditor), ct si subiectul pasiv
(debitorul) (ex. raportului juridic nascut din contractul de vnzare-cumpare cele doua parti
sunt determinate: vnzatorul si cumparatorul.
Exista nsa cazuri n care raportul juridic civil este stabilit ntre mai multe persone, fie ca
subiecte active, fie ca subiecte pasive, fie sub ambele aspecte. In acest caz deosebim:
- pluralitate activa - mai multi creditori,
- pluralitate pasiva - mai multi debitori,
- pluralitate mixta - mai multi creditori si mai multi debitori.
Capacitatea civila a persoanelor
Capacitatea civila este expresia care desemneaza capacitatea n dreptul civil (Belein).
In structura capacitatii civile intra doua elemente:
- capacitatea de folosinta
- capacitatea de exercitiu
Capacitatea de folosinta a PF este aptitudinea, generala si abstracta, a omului, de a avea
drepturi si obligatii civile (art.5 alin.2 din D.nr.31/2954).
Inceputul si sfrsitul acestei capacitati sunt stabilite, de art.7 din D.31/1954: "Capacitatea de
folosinta ncepe de la nasterea persoanei si nceteaza odata cu moartea acesteia".
Capacitatea de exercitiu a persoanei fizice este aptitudinea omului de a-si exercita
drepturuile civile si de a-si ndeplini obligatiile civile, prin ncheierea de acte juridice civile
(art.5 alin.3 D.31/1954).
Capacitatea civila a persoanelor juridice
Capacitatea de folosinta a PJ este aptitudinea subiectului colectiv de drept civil de a avea
drepturi si obligatii civile.
Capacitatea de exercitiu a PJ este o aptitudine a sa de a-si exercita drepturile civile si de a-si
ndeplini obligatiile civile, prin ncheierea de acte juridice, de catre organele sale de
conducere.

Cap. III
Continutul raportului juridic civil
Dupa cum am aratat continutul raportului juridic civil este alcatuit din:
- drepturi subiective civile
- obligatii civile

Drepturile subiective civile formeaza latura activa iar obligatiile civile formeaza latura pasiva
a raportului juridic civil.
Oricarui drept subiecti civil i corespunde o anumita obligatie civila.
Definitia dreptului subiectiv civil (Belein)
Dreptul subiectiv civil este posibilitatea recunoscuta de legea civila subiectului activ - PF sau
PJ n virtutea careia aceasta poate, n limitele dreptului si moralei, sa aiba o anumita
conduita, sa pretinda, o conduita corespunzatoare - sa dea, sa faca, ori sa nu faca ceva - de
la subiectul pasiv, si sa ceara concursul fortei coercetive, statului, n caz de nevoie.
Clasificarea drepturilor subiective civile
Criterii de clasificare
- n functie de opozabilitate - drepturile subiective sunt: - absolute si
- relative
- n functie de natura continutului lor: - patrimoniale
- nepatrimoniale
- dupa corelatia dintre ele: - principale
- accesorii
- n functie de gradul de certitudine conferit titularilor:- pure si simple
- afectate de modalitati
Drepturile subiective civile - absolute si
- relative
Dreptul subiectiv civil absolut - este acel drept n virtutea caruia titularul sau poate avea o
anumita conduita, fara a face apel la altcineva pentru a si-l realiza (Belein).
Sunt absolute - drepturile personale nepatrimoniale
- drepturile reale
Dreptul subiectiv civil relativ - este acel drept n virtutea caruia titularul poate pretinde
subiectului pasiv o conduita determinata, fara care dreptul nu se poate realiza (Belein).
Tipic, relativ, sunt drepturile de creanta.

Caracteristicile dreptului absolut

- titularul dreptului absolut este cunoscut
- titularul obligatiei corelative este necunoscut, format din toate celelalte subiecte de drept
civil
- dreptului absolut i corespunde obligatia generala si negativa de a nu i se aduce atingere - a
nu face.
- este opozabil era omnes - tuturor persoanelor
- sunt prevazute de lege, limitate.
Caracteristicile dreptului relativ
- sunt cunoscute att titularul dreptului, ct si al obligatiei (subiectul activ si subiectul pasiv).
- I corespunde o obligatie ce are ca obiect: a da, a face ori a nu face (ceva ce s-ar fi putut
face n lipsa obligatiei pe care si-o asuma subiectul pasiv determinat)
- este opozabil numai subiectului pasiv determinat
- sunt nelimitate ca numar.
Drepturile subiective civile patrimoniale si nepatrimoniale
Este patrimonial dreptul subiectiv ce are continut exprimat baneste, precuniar
sunt - drepturile reale
- drepturile de creanta

Este nepatrimonial (sau personal nepatrimonial) acel drept subiectiv ce nu are continut
banesc
Clasificare
Dreptul real - jus in re - este acel drept n virtutea caruia titularul sau si poate exercita
prerogativele asupra unui bun fara concursul altcuiva.
Dreptul de creanta - jus ad personam - este acel drept n temeiul caruia subiectul activ creditorul - poate pretinde subiectului pasiv - debitor - sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva.
Asemanarile dintre cele doua drepturi
- sunt patrimoniale
- au cunoscuti titularii lor, ca subiecte active
Deosebiri
- sub aspectul subiectului pasiv
- n cazul dreptului real - nu este cunoscut
- n cazul dreptului de creanta - este cunoscut.
- sub aspectul continutului obligatiei corelative
- n cazul dreptului real - i corespunde obligatia generala si negativa de nonfacere
- n cazul dreptului de creanta - i corespunde obligatia : - de a da
- de a face
- de a nu face
- ca numar - drepturile reale sunt limitate
- drepturile de creante - nelimitate
- numai dreptul real - are prerogative:
a) urmaririi = care consta n posibilitatea titularului de drept real (ex. creditor ipotecar) de a
urmari bunul n minile oricui s-ar gasi.
b) a preferintei = consta n posibilitatea titularului dreptului real cu a-si realiza drepul sau cu
ntietate ori preferinta.
Categoriile de drepturi personale nepatrimoniale
1. Drepturi care privesc existenta si integritatea (fizica si morala) ale persoanei: dreptul la
viata, la sanatate, onoare, reputatie etc.
2. Drepturi care privesc identificarea persoanei
- pentru PF : dreptul la nume, pseudonim, domiciliu, la stare civila
- pentru PJ; dreptul la denumire, la sediu, etc.
3. Drepturi decurgnd din creatia intelectuala - adica numai drepturile nepatrimoniale ce
izvorasc din opera literara, artistica ori stiintifica.
Drepturile subiective civile principale si accesorii
este principal - dreptul subiectiv civil care are o existenta de sine statatoare, soarta sa
nedepinznd de vreun alt drept.
Este accesoriu - dreptul subiectiv civil a carui soarta juridica depinde de existenta altui drept
subiectiv civil cu rol principal.
Aceasta clasificare are importanta pentru ca dreptul accesoriu depinde de dreptul civil
principal potrivit adagiului: accesorium seqmtur principale.
Drepturile nepatrimoniale, sunt drepturi principale.
Drepturile reale principale sunt:
- dreptul de proprietate
a) dreptul de proprietate publica ce E statului sau unitatilor administrativ-teritoriale-asupra
bunurilor din domeniu public.
b) dreptul de proprietate privata n toate formele sale:

- dreptul de proprietate privata E PF

- dreptul de proprietate privata PJ de stat.
(ca ex. RA sI SC cu adaos unic statul Romn potrivit 45/90).
- dreptul de proprietate al PJ cooperatiste sau obstesti potrivit L.66/90 si 109/1996.
- dreptul de proprietate al PJ particulare (potrivit L.31/90 republicata).
- dreptul de proprietate al PJ mixte cum sunt societatile comerciale cu participare straina n
Romnia (art.6 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 92/1997 combinat cu art.65 din
L.31/90).
- dreptul de proprietate al statului si unitatilor administrativ-teritoriale asupra bunurilor din
domeniul privat (art.4 din L.213/1998).
2. drepturile reale principale corespunzatoare dreptului de proprietate privata : dreptul de
uz, de uzufruct, de servitute, de superficie, de abitatie.
3. dreptul de administrare (folosinta) al RA si institutiilor publice ( ca dreptul real
corespunzator dreptului de proprietate publica al statului sau unitatilor administrativteritoriale - L.213/1998 art.12.
4. dreptul de folosinta al cetatenilor care si-au construit locuinte proprietate personala pe
terenuri atribuite de stat - prin efectul L.nr.18/1991, a.c. - dr. s-a tranformat la cerere n
drept de proprietate privata ( art.36).
5. dreptul de folosinta gratuita al PF fara scop lucrativ care-si desfasoara activitati de
binefacere asupra unor imobile proprietate publica sau privata de stat ori a unitatilor
adminstrativ-teritoriale (art.17 din L.213/1998).
6. dreptul de folosinta , conferit de stat PJ cooperatiste, obstesti asupra unor bunuri
proprietate de stat.
7. dreptul de folosinta conferit de PJ cooperatiste, obstesti, particulare ori mixte PJ anexe.
8. dreptul de concesiune reglementat de Constitutie (art.135) L.18/1991 (art.17 al.3 si art.26
al.1); L.50/1991 (art.10); L.219/1998 privind regimul concesiunilor.
9. dreptul de p..... reglementat de art.5-10 din L.54/1998 privind articulatia juridica a
terenurilor sau art.52 din Codul Silvic (L.26/1996 si
dreptul de preferinta reglementat de Legile 64/1991 si L.129/1992 (art.5).
Drepturile reale accesorii sunt:
1. dreptul de ipoteca - drept de garantie reala imobiliara
2. dreptul de gaj - drept de garantie reala mobiliara
3. privilegiile
4. dreptul de retentie
Aceste drepturi reale accesorii - presupun ca drept principal - un drept de creanta.
Drepturi subiective civile - pure si simple
- afectate de modalitati
Dreptul civil pur si simplu - confera maxima certitudine titularului sau, deoarece nici
existenta si nici exercitarea lui nu depinde de vreo mprejurare viitoare - el poate fi exercitat
imediat dupa nasterea lui, neconditionat (Belein).
Dreptul civil afectat de modalitati este dreptul civil a carui existenta sau exercitare depinde
de o mprejurare viitoare, certa ori incerta.
Modalitatile sunt: termenul, conditia si sarcina si vor fi studiate ntr-un capitol viitor.

Obligatia civila
Definitie . Obligatia civila este ndatorita subiectului pasiv al raportului juridic civil de a avea
o anume conduita, corespunzatoare dreptului subiectiv corelativ, conduita care poate consta
n a da, a face ori a nu face ceva si care poarte fi impusa la nevoie prin forta coercitiva a
statului.
Obligatia civila are trei sensuri:
1. - ndatorirea subiectului pasiv de a da, a face, a nu face ceva (sensul definitiei de mai sus)
2. - raport obligatoriu ce contine sensul definitiei de mai sus
3. - obligatie - nscris constatator al unei creante (obligatiunea CEC).
Clasificarea obligatiilor civile
In functie de obiectul lor se fac trei subclasificari:
a) obligatia de a da, de a face, de a nu face ceva
b) positiva si negativa
c) obligatia de rezultat (determinata) si obligatia de diligenta (de mijloace).
Dupa opozabilitatea lor: obligatiile se mpart n :
1) obisnuite (opozabile numai "ntre parti ")
2) opozabile terzilor (scriptae in rem)
3) reale (propter rem)
In functie de sanctiunea ce asigura respectarea obligatiilor civile, se disting:
- obligatia civila perfecta
- obligatia civila imperfecta (naturala).
-Obligatiile de a da, a face si a nu face
- de a da = este ndatorirea de a constitui sau a transmite un drept real (obligatia
vnzatorului de a transmite dreptul de proprietate asupra lucrului vndut n patrimoniul
cumparatorului).
- de a face = este ndatorirea de a executa o lucrare, a presta un serviciu, ori de a preda un
lucru.
- a nu face ceva = are continut diferit, dupa cum este corelativa unui drept absolut ori unui
drept relativ (de creanta).
- corelativa unui drept absolut = este ndatorirea de a nu face nimic de natura a aduce
atingere acelui drept.
- corelativa unui drept de creanta = a nu face ceva, ce ar fi putut sa faca, daca debitorul nu
s-ar fi obligat la abtinere.
Obligatii civile pozitive si negative
Sunt pozitive - obligatiile de "a da" si "a face".
Este negativa - a nu face ceva.
Obligatii de rezultat si obligatii de diligenta
Este de rezultat - este obligatia care consta n ndatorirea debitorului de a obtine un rezultat
determinat (ex. obligatia vnzatorului de a preda cumparatorului lucrul vndut).
Este de diligenta (mijloace) - obligatia ce consta n ndatorirea debitorului de a depune toata
staruinta pentru obtinerea unui anumit rezultat (ex. obligatia medicului de a-l vindeca pe
pacient).
Obligatii obisnuite, opozabile tertilor si obligatii reale
Obligatia obisnuita este, opozabila ntre parti ca si dreptul de creanta. Marea majoritate a
obligatiilor civile sunt de acest fel. Aceasta obligatie i......debitorului fata de care s-a nascut.

Obligatia opozabila si tertilor (scriptae in rem) este acea obligatie strns legata de un bun,
astfel nct creditorul nu-si poate realiza dreptul sau dect cu concursul titularului actual al
dreptului real asupra acelui bun, care este tinut si el, de ndeplinirea unei obligatii nascute
anterior, fara participarea sa (ex....cumparatorul este datorat sa respecte locatiunea facuta
nainte de vnzare).
Obligatia reala (propter rem), este ndatorirea ce revine potrivit legii, detinatorului unui bun,
n considerarea importantei deosebite a unui astfel de bun pentru societate (ex. obligatia
detinatorului de teren agricol de a-l cultiva L .18/1991).
Obligatiii civile perfecte si imperfecte
Majoritatea obligatiilor civile este formata din obligatiile perfecte.
Obligatia perfecta - este acea obligatie civila a carei executare este asigurata n caz de
neexecutare de catre debitor, printr-o actiune n justitie, obtinndu-se un titlu executor
pentru a fi pusa n executare silita.
Este imperfecta obligatia a carei executare nu se poate obtine pe cale silita, si odata
executata de buna voie de catre debitor, nu este permisa restituirea ei, aceasta obligatie se
mai numeste si naturala.
Obligatia imperfecta nu se confunda cu obligatia morala, care se realizeaza din constiinta
(obligatia copiilor ajunsi la maturitate de a-si ntretine parintii bolnavi).a