Comunicarea nonverbala este o componenta esentiala a comunicarii interumane.

Ea
a devenit tot mai importanta in domenii variate, de la business la activitati sociale,
dar cu toate astea, adesea este gresit interpretata, tocmai pentru ca are o
simbolistica ce difera de la o cultura la alta.
Studiile au estimat ca mai putin de 10% din comunicarea interumana se bazeaza pe
cuvinte iar restul de pana la 90 de procente mizeaza pe tonul vocii, sunete si o
varietate de factori precum: gesturi, miscari, contact vizual, proximitate spatiala si
temporala, postura, etc.
Se presupune adesea ca intr-un mod similar vorbirii, comunicarea nonverbala este o
aptitudine care se poate dezvolta in timp. Ea are totusi doi factori problematici: in
primul rand, are forma si functie si in al doilea rand, nu este mereu usor de tradus
ori interpretat. Primul factor face comunicarea nonverbala greu de predat iar al
doilea factor este cauza unor neintelegeri in comunicarea interculturala.
Gesturile, expresiile si toate celelalte forme de comunicare nonverbala trebuie
intelese prin forma si prin functia lor impreuna. La fel ca si in cazul elementelor de
limba (cuvintelor), unele expresii paralingvistice au functii diferite iar comunicarea
nonverbala indeplineste trei functii de baza: de gestionare a identitaii, de definire a
relatilor si de exprimare a atitudinilor si sentimentelor (dar nu a ideilor).
Comunicare verbala si cea nonverbala sunt, de obicei, inseparabile, pentru ca, de
exemplu, de aceea ne este atatde greu sa vorbim la telefon intr-o alta limba. Cele
doua trebuie utilizate simultan, in contextul adecvat si cu maxima atentie.
Iata cateva tehnici de imbunatatire a comunicarii nonverbale:
Contactul vizual
Este un canal important al comunicarii interpersonale, pentru ca ajuta la reglarea
fluxului de comunicare. Mai mult, contactul vizual cu audienta ta deschide fluxul de
comunicare si transmite interes, preocupare, caldura, prietenie si credibilitate.
Expresiile faciale:
Zambetul este un indiciu puternic si plin de semnificatie. El transmite: fericire,
prietenie, caldura, simpatie, placere.Daca zambesti in timp ce vorbesti cu cineva vei
fi perceput ca o persoana agreabila, prietenoasa, calda si usor de abordat. In plus,
zambetul este adesea contagios, si cel mai probabil interlocutorul tau iti va urma
exemplul.
Gesturile:
O conversatie fara gersturi poate deveni plictisitoare, rigida si neanimata, in timp ce
una animata capteaza usor atentia interlocutorului si este mai usor de inteles. A da

din cap este un semn clar de ascultare activa care ii comunica celuilalt ca ai inteles
ce a vrut sa spuna sau ca esti de acord cu el.
Postura si orientarea corpului:In timp ce mergi, vorbesti, te ridici sau te asezi
transmiti o multime de mesaje. O pozitie dreapta dar nu rigda, si usor aplecat
inainte le spune celorlalti ca esti usor de abordat, receptiv si prietenos. Mai mult,
apropierea interpresonala apare atunci cand stai fata in fata cu interlocutorul tau.
La plul opus, nu este absolut deloc recomadat sa vorbesti privind spre tavan sau
spre podea sau stand cu spatele la persoana careia i te adresezi, pentu ca aceasta
atitudine nu comunica decat dezinteres.
Proximitatea:
spatiul personal se masoara in lungimea antebratului fiecarei persoane (tii cotul
lipit de corp si intinzi mana ca si cum ai vrea sa saluti).Unele persoane se simt
inconfortabil daca li se incalta aceast spatiu personal, drept urmare trebuie sa fii
atent la semnele care ar putea indica acest lucru.De cele mai multe ori, cresterea
proximitatii poate ajuta la un contact vizual mai bun ceea ce-l poate incuraja pe
interlocutorul tau sa reactioneze.
Elemente paralingvistice:
tonul vocii, ritmul, inaltimea sunetului, timbrul vocal, intensitatea si infelxiunea.
Pentru o comunicare eficienta trebuie sa inveti cum sa mixezi cele sase elemente
astfel incat sa se plieze pe tipul interlocutorului tau. Un discurs monoton este un
discurs plictisitor.
In comunicarea paralingvistica, studiile de specialitate disting patru canale
principale:
1. expresia fetei,
2. contactul vizual,
3. limbajul corpului,
4. distanta fizica
Primul canal n comunicarea paralingvistic este expresia fetei, i s-a demonstrat ca
expresiile faciale traduc fidel strile sufleteti. Exista sase emoii de baza: fericirea
(bucuria), tristeea (suprarea), surpriza, frica (ngrijorarea), dezgustul i furia.
Al doilea canal n comunicarea paralingvistic , reprezentat de contactul vizual este
un canal relevant pentru cunoaterea celuilalt i interpretarea gndurilor, afectelor
i inteniilor, acesta reflecta n mod pregnant universul intim. Avem doua ipostaze
ale contactului vizual. Prima se refera la evitarea privirii n ochii celuilalt: uitarea n
alta parte, care trdeaz lipsa de interes sau dezaprobare, dispre; lsarea ochilor n

jos este semn al vinoviei. Privirea prelungita n ochii altcuiva are tot doua sensuri:
primul poate fi iubire, preuire, stima, atracie, sau privirea fixa poate exprima furie,
mnie, intenii agresive.
Al treilea canal n comunicarea paralingvistic este limbajul trupului care se refera la
micrile i configuraiile anumitor pari ale corpului precum: frecarea minilor,
rsucirea parului, datul din picior, toate constituie semnale ale unei stri de agitaie,
indecizie. Postura corporala, luat ca ntreg, reprezinta stri interioare de moment,
dar vorbete i despre moduri de gndire i reacii mai stabile.
Al patrulea canal n comunicarea paralingvistic se refera la distanta publica.
Aceasta indica distanta pe care n orice mprejurare, oamenii ncearc sa o menin
fata de semenii lor.
Umorul:
adesea supraestimat ca valoare in comunicare. Rasul elimina tensiuea si reduce
stresul atat pentru cel care vorbeste, dar si pentru interlocutor. O atitudine mai
relaxa si o atmosfera calda ajuta la o comunicare mult mai eficienta.
Comunicarea de informaii
Modul n care privim i suntem privii are legtur cu nevoile noastre de aprobare,
ncredere, acceptare i prietenie. Chiar i a privi sau nu privi pe cineva are un
neles Interlocutorii care te privesc n ochi n timpul conversaiei sunt considerai
mai credibili dect cei care evita contactul vizual sugernd intenia de a ascunde
ceva.
Personalitatea se evideniaz i prin alte micri ca : rosul unghiilor, jucatul cu o
bijuterie, frecatul nasului, etc. Este greu sa nelegem sensul acestor micri
deoarece unele se fac incontient i ele pot ilustra doar o stare interioara (frica,
jena, nerbdare). n acest sens nu vorbim de comunicare nonverbala. Dac aceste
semne se folosesc intenionat, pentru a spune ceva despre noi, atunci ele constituie
comunicare nonverbala.
Gestica n comunicarea nonverbal
Alte micri ale parilor corpului (mini, brate, picioare), grupate sub denumirea de
"gestica", reprezinta mijloace frecvent folosite n comunicarea nonverbala.
comunicarea de informaii - pentru a ntri sensul cuvintelor sau a le nlocui
complet ;
comunicarea de emoii ;
susinerea vorbirii - pentru a sublinia nelesul cuvintelor, a indica diverse
persoane sau obiecte , a ilustra forme sau mrimi ;

 exprimarea unei relaii - "copierea" n oglinda a gesticii celeilalte persoane

Interpretarea unor gesturi:
Strngerea pumnilor denota ostilitate i mnie sau, solidaritate, stres, iar bratele
deschise - sinceritate, acceptare. Capul sprijinit n palma-plictiseala, dar palma
(degetele) pe obraz, dimpotriva denota interes extrem. Minile inute la spatesuperioritate sau ncercare de autocontrol.
Atenie nsa i la diferenele culturale. De exemplu, prin micarea capului de sus n
jos spunem "da", n timp ce oamenii din Sri Lanka redau acelai lucru prin micarea
capului de la dreapta la stnga. Gestul de artare cu degetul este considerat
nepoliticos la noi, insulta n Thailanda i absolut neutru, de indicare, n SUA.
Utilizarea gesticulaiei excesive este considerata nepoliticoasa n multe tari, chiar i
la noi, dar gesturile minilor au creeat faima de popor pasionat a italienilor. Modul n
care americanii i ncrucieaz picioarele (relaxat, micri largi, fr nici o reinere)
difer de cel al europenilor (controlat, atent la poziia finala); cel al brbailor difer
de cel al femeilor. Un american va pune picioarele pe masa dac aceasta nseamna
o poziie comoda sau dac vrea sa demonstreze un control total asupra situaiei
Bitul picioarelor denota plictiseala, nerbdare, stress.
Spaiul personal i teritoriul n comunicarea nonverbal
n general oamenilor le place sa aib un spaiu propriu, ct de mic, pe care sa-l
aranjeze conform dorinelor proprii. Spaiul mprumuta ceva din personalitatea
omului i transmite mesaje non verbale despre ocupant. Spaiul personal poate fi
definit ca fiind distanta de la care exista disponibilitatea contactului cu ceilali
n domeniul comunicrii non verbale exista distantele diferite de comunicare funcie
de context i de caracterul mesajului transmis.
Astfel:
zona intima (personala), ntre 0,5-1,2 m este pentru discuii cu caracter personal,
fiind nsa total inacceptabila n alte cazuri;
zona sociala (normala), ntre 1,2-2 m este folosita mai ales la comunicarea
interpersonala (colegi de serviciu aflai pe aceiai treapta ierarhica, prieteni, etc) ;
zona consultativa, ntre 2-3,5 m este folosita n situaii oficiale (superior,
subordonat, consultant-client, angajat - persoana care solicita angajarea,
gospodina- vnztoarea de la magazin) ;
zona publica, 3,5 m i mai mult n care comunicarea este formala (cursuri,
edine, discursurile politicienilor, etc) .
Dac o persoana se apropie mai mult dect este potrivit, poate aprea tensiune i
chiar ostilitate, stri care vor afecta comunicarea. Atunci cnd se produce invadarea

(violarea) spaiului personal, persoana n cauza se retrage pentru a restabili distanta

iar n cazul n care acest lucru nu mai este posibil, se va face tot posibilul ca
"invadatorul" sa se retrag la distanta cuvenita. Nu stnjenii pe cei cu care
discutai apropiindu-va de ei mai mult dect trebuie. De obicei cnd suntei n
picioare, distanta necesara este aceea a strngerii minii.
Atingerea n comunicarea nonverbal
Atingerea sau contactul fizic este unul dintre cele mai vechi coduri ale comunicrii
non verbale. Ea exprima emoii sau sentimente diferite, de la sentimente calde:
iubire, simpatie, ncurajare, pn la agresiune fizica. Unii oameni evita orice
atingere. Fora i tipul de atingere depinde n mare msur de vrsta, statut, relaie
i cultura. Gradul de atingere difer de la o cultura la alta. La japonezi, nclinarea
capului nlocuiete datul minii ca salut, n timp ce la eschimoi acest salut se
exprima cu o lovitura uoara pe umr
Temperatura, lumina i culoarea
Aceste elemente ale mediului, natural sau ambiant influeneaz modul n care
oamenii comunica fr a constitui nsa coduri non-verbale.
Iluminarea corespunztoare a unui spaiu contribuie la o buna ascultare iar anumite
culori au efect stimulativ asupra ateniei Lumina i culoarea pot determina anumite
stri i dispoziii fizice. De asemenea, temperatura poate influenta pozitiv sau
negativ buna comunicare. Culorile afecteaz comunicarea sub urmtorul aspect:
culorile calde (galben, portocaliu, rou) stimuleaz comunicarea, n timp ce culorile
reci (albastru, verde, gri) inhiba comunicarea; monotonia , precum i varietatea
excesiva de culoare, inhiba i distrag atenia i comunicarea.
Copierea stilului in comunicarea nonverbala
Oamenii i accepta, n mod incontient cu mai multa uurina pe aceia cu care se
aseamn Studiai cu foarte multa discreie partenerii de discuie i aflai-le stilul.
ncercai n cazul n care ei zmbesc sa zmbii iar dac sunt sobrii sa fii i voi la
rndul vostru. Vorbii tare sau ncet, repede sau rar n stilul partenerului de discuie
Niveluri n comunicare
n comunicare se gsesc 5 niveluri, i anume: comunicarea intrapersonala,
comunicarea interpersonala, comunicarea de grup, comunicarea de masa,
comunicarea publica sau mediatica.
Comunicarea intrapersonala este comunicarea n i ctre sine. Acest comunicare
este un real proces de comunicare, chiar dac emitorul i receptorul este acelai,
iar codificarea i decodificarea mesajelor nu este absolut necesara.

Comunicarea interpersonala este cea mai importanta forma de comunicare i cel

mai des folosita. Ea este baza existenei sociale a omului, i nu poate fi evitatViata de familie, relaiile cu prietenii, activitatea profesionala, toate depind de
aceasta calitate. Comunicarea interpersonala se refera la comunicarea fata n fata.
Este un tip de comunicare important n relaiile inter-personale, n stabilirea de
relaii, legturi,etc.
Comunicarea de grup este tot un tip de comunicare, dar care se deruleaz n
colectiviti umane restrnse i permite schimburi de idei i emoii, discuii,
rezolvri de probleme, aplanare de conflicte, etc.
Valena n comunicare reprezinta numrul de persoane cu care un individ poate
comunica (la receptare sau la emitere). Dintr-o perspectiva informaional, grupurile
sunt de doua tipuri: grup egalitar i grup ierarhizat. Intr-un grup, ierarhia se
stabilete pe baza bilanului informaional al fiecrui individ, bilanul fiind diferena
dintre influentele pe care le primete individul i cele pe care le exercita acesta.
Cnd bilanul este egal pentru toi membrii grupului, grupul este egalitar, iar daca
bilantul este diferit, grupul este ierarhizat.
Comunicarea de masa presupune un productor instituionalizat de mesaje scrise,
vorbite, vizuale sau audiovizuale, care se adreseaz unui public variat i numeros.
Acest tip de comunicare nu beneficiaz de un feedback eficient.
Comunicarea publica sau mediatica este o forma specializata a comunicrii
interumane care are rdcinile n retorica antica. Trstura esenial a comunicrii
publice este aceea de a aciona la nivelul reprezentrilor sociale i de a permite o
rapida modificare a discursurilor publice; ea difer n mod esenial de alte tipuri de
comunicare prin finalitatea sa.
Comunicarea oral
Cea mai ntlnit modalitate de comunicare este comunicarea oral. Comunicarea
non verbal o nsoete pe cea verbal, definindu-se n relaie cu aceasta ntr-un
mod aparte, n sensul sprijinului pe care ea l furnizeaz prin elementele de ntrire,
nuanare i motivare a mesajului.
Comunicarea oral reprezint un instrument prin care avem acces la studiul altor
forme i procese de comunicare: "Principalul mijloc al comunicrii umane este limba
vorbit, att n sensul prioritii istorice, ct i pentru c este forma de comunicare
cea mai frecvent utilizat i care ofer modelul pentru alte forme de comunicare".
Limba are un caracter convenional, se sprijin integral pe acordul implicit i
informal al utilizatorilor de a respecta regulile interne ale acesteia privind att
utilizarea, ct i semnificaia.
Caracteristicile comunicrii orale

- comunicarea oral presupune un mesaj ; mesajul trebuie s includ elemente de

structur, elemente de actualitate, interes i motivaie pentru asculttor, elemente
de feedback, elemente de legtur intre prile sale principale, claritate i coerenta
interna;
- comunicarea orala presupune oferirea unor suporturi multiple de nelegere a
acestui mesaj, de concordana dintre mesajul verbal i cel non verbal
- comunicarea oral este circular i permisiv, permind reveniri asupra unor
informaii, detalieri care nu au fost prevzute atunci cnd a fost conceput mesajul
- Comunicarea oral are n centrul demersului su limbajul; dup Hybels, limbajul
este definit de mai multe atribute, dintre care trei sunt extrem de importante:
claritatea, energia i "nsufleirea".
Obiectivele comunicrii orale sunt:
- captarea ateniei i creterea nelegerii;
- folosirea etimologiilor, clasificrilor, sinonimiilor, comparaiilor, demonstrarea
utilitii.
Bariere in comunicare
Comunicarea poate fi obstructionata sau doar perturbata de o serie de factori care
se interpun ntre semnificatia intentionata si cea perceputa. Bareierele in
comunicare pot fi deterninate de alterarea oricarei dintre componentele
comunicarei (emitator, mesaj, canal, receptor), sau de interactiunea lor.
Cei mai importanti factori care duc la alterarea sau blocarea comunicarii sunt:
Efectele de statut uneori statutul prea nalt al emitatorului n raport cu receptorul
poate cauza o intelegere defectuoasa a mesajului, ceea ce duce la o comunicare
ineficienta
Probleme semantice in comunicarea eficienta specialistii au tendinta sa foloseasca
un jargon profesional in comunicare, netinand seama de faptul ca ceilalti poate nu
au acelasi vocabular, cauzand probleme in comunicare; persoanele cu statut mai
ridicat au tendinta de a se exprima ntr-un mod mai sofisticat, greu de nteles ptr
persoane cu un nivel de scolarizare scazut.
Distorsiuni perceptive in comunicare cnd receptorul are o imagine despre sine
nerealista si este lipsit de deschidere n comunicare, neputndu-i ntelege pe ceilalti
n mod adecvat.
Diferente culturale in comunicare persoane provenite din medii culturale, cu
valori, obiceiuri si simboluri diferite.

Alegerea gresita a canalelor sau a momentelor trebuie alese canalele corecte ptr
fiecare informatie si de asemenea si momentul trebuie sa fie bine ales o situatie
urgenta nu are sorti sa fie ndeplinita daca este ceruta la sfritul orelor de program
sau la sfrsitul saptamnii.
Factori fizici perturbatori ai comunicarii iluminatul necorespunzator, zgomote
parazite, temperaturi excesiv de coborte/ridicate, ticuri, elemente ce distrag
atentia telefon, cafea, ceai etc.
Principalele bariere umane in cadrul unei comunicari eficiente sunt :
- fizice: deficiente verbale, acustice, amplasament, lumina, temperatura, ora din zi,
durata intlnirii, etc.
- semantice: vocabular, gramatica, sintaxa, conotatii emotionale ale unor cuvinte.
- determinate de factori interni: implicare pozitiva; implicare negativa
- frica
- diferentele de perceptie
- concluzii grabite
- lipsa de cunoastere
- lipsa de interes (una din cele mai mari bariere ce trebuiesc depasite este lipsa de
interes a interlocutorului fata de mesajul emitatorului).
- emotii (emotia puternica este raspunzatoare de blocarea aproape completa a
comunicarii).
- blocajul psihic
- tracul
Blocajul psihic - bariera in comunicarea eficienta
Blocajul psihic in comunicare este acel moment de intrerupere cauzat de
suprasolicitare (emotionala, fizica, intelectuala) sau soc ; este un mecanism de
aparare datorat unei motivatii negative si care duce la ignorare, refuz, abandon.
In psihologia invatarii, blocajul este fenomenul de inaceptare si rezistenta activa a
elevului fata de anumite cerinte sau prezenta stresanta a unor adulti. Blocajul psihic
reprezinta oprirea fluxului ideational, provocata de factori interni sau externi.
Tracul reprezinta o stare de emotivitate accentuata de care sunt cuprinsi anumiti
elevi la aparitia lor in fata unui public. De cele mai multe ori, tracul sau emotiile

negative, resimtite de psihicul uman, conduc la blocaje psihiceAlti autori considera

ca bariere ale comunicarii eficiente urmatoarele aspecte:
- tendina de a judeca, de a aproba sau de a nu fi de acord cu prerile
interlocutorului. Convingerea unor persoane c cei din jurul lor nu i vor mbunti
comportamentul dect dac sunt criticai este o barier n calea unei comunicri
eficiente. Comunicarea poate fi stnjenit de folosirea etichetelor de genul: "Eti un
naiv c ai fcut.... ". Aceste etichetri transform tonul conversaiei ntr-unul
negativ, consecina fiind blocarea comunicrii;
- oferirea de soluii este o alt modalitate de a bloca procesul comunicrii, fie direct,
prin oferirea de sfaturi sau indirect, prin folosirea ntrebrilor ntr-un mod agresiv,
autoritar sau cu o not evaluativ;
- recurgerea la ordine este un mesaj care are ca efecte reacii defensive, rezisten,
reacii pasive sau agresive; consecinele unei astfel de conversaii, n care se dau
ordine, sunt scderea stimei de sine a persoanei creia i sunt adresate acele
ordine;
- folosirea ameninrilor este o modalitate prin care se transmite mesajul c dac
soluiile propuse nu sunt puse n practic persoana va suporta consecinele
negative (ex. pedeapsa); - moralizarea este o alt manier neadecvat n
comunicare ce include formulri de genul: "ar trebui" sau "ar fi cea mai mare
greseal din partea ta s...";
- evitarea abordrii unor probleme importante; cea mai frecvent metod de a
schimba cursul conversaiei de la preocuprile celeilalte persoane la propriile
preocupri este folosirea tacticii devierii, abaterii - "mai bine s vorbim despre ...";
- ncercarea de a rezolva problema comunicrii prin impunerea unor argumente
logice proprii; situaiile n care o persoan ncearc n mod repetat s gseasc
soluii logice la problemele unei alte persoane conduce la frustrare prin ignorarea
sentimentelor i opiniilor celeilalte persoane.
Este de dorit crearea unor situatii care sa faciliteze antrenarea elevilor in exercitii de
comunicare, in care sa se puna un accent sporit pe comportamentul civilizat, pe
manierele elegante, pe formarea unei culturi interioare si exterioare in armonie cu
cerintele vietii spirituale corespunzatoare societatii pe care o defineste.

n vorbirea curenta, definitia statusului, se refera pur si simplu la pozitia cuiva n

societate. Statusul are de asemenea un nteles mai tehnic si legal, si anume,
determinarea drepturilor si obligatiilor ce deriva dintr-o anumita pozitie n societate.
Conceptul de status a fost folosit mai mult n sociologie, fiind un motiv de
controverse ntre diferiti sociologi de renume. n opinia celor mai multi psihologi
sociali si sociologi, statusul desemneaza pozitia individului n societate, facnd
legatura ntre social si individual. Statusurile, din punctul de vedere al sociologiei
apartin structurii sociale, dar indivizii adera la ele, nsusindu-si-le mai mult sau mai
putin.
Clasificarea statusurilor
Intermediare ntre sistematicitatea societatii si multiplicitatea indivizilor, statusurile
pot fi clasificate pe mai multe dimensiuni. n primul rnd se face clasificarea
statusurilor n functie de continut; vorbim n acest caz de statusuri cum ar fi
profesiunea, educatia, sexul, vrsta , pozitia ntr-un grup, etc. Fiecare dintre aceste
criterii este la rndul sau bidimensional, de data aceasta fiind vorba de doua
dimensiuni formale: una orizontala, a egalitatii, si una verticala, a ierarhiei. Mai
mult, aceste doua dimensiuni formale pot fi analizate din doua puncte de vedere.

Cel consensual, accentund interdependenta functionala, si cel conflictual,

accentund relatiile de dominatie si tensiune dintre diferite statusuri.

Plecnd de aici, putem defini statusurile ca fiind pozitia n societate prin care i se
confera anumite drepturi si obligatii persoanei ce o detine, n calitatea sa de
cetatean. n sociologie, ca si n psihologia sociala de altfel, termenul de status este
pus n legatura cu cel de rol.
Conceptul de "rol" in psihologia sociala
Rolul reprezinta un set de asteptari care definesc pozitia unei persoane n societate.
Rolurile au fost definite ca "un buchet de atribute si asteptari social determinate,
asociate unor pozitii sociale"(Turner 1998).
Potrivit acestei terminologii statusul a fost si este partea statica a rolului social.
Statusul devine important pentru psihosociologie datorita faptului ca pozitiile de
status din cadrul unui grup sunt adesea ierarhizate n termeni de prestigiu sau
privilegii. n plus, trasaturile dupa care poate fi determinat statusul unei persoane n
cadrul unui grup sunt multidimensionale, iar relatia dintre dimensiuni poate fi ea
nsasi foarte variabila si complexa. De exemplu, statusul poate fi stabilit n functie
de venit, grad de educatie, apartenenta etnica, sex, vrsta, etc. atunci cnd aceste
aspecte sunt coerente ntre ele se vorbeste adesea despre existenta unei
consistenta sau cristalizari de status.
Comunicarea este primul instrument spiritual al omului n procesul socializrii sale.
Comunicarea a fost definita ca o form particular a relaiei de schimb ntre dou
sau mai multe persoane, ntre dou sau mai multe grupuri care are ca elemente
eseniale relaia dintre indivizi sau dintre grupuri, schimbul, transmiterea i
receptarea de semnificaii, modificarea voit sau nu a comportamentului celor
angajai.
Comunicarea umana se ocupa de sensul informaiei verbale, prezentata n forma
orala sau scrisa i de cel al informaiei non verbale, reprezentata de paralimbaj,
micrile corpului i folosirea spaiului.