Sunteți pe pagina 1din 2

Mircea Nedelciu (1950 - 1999) considerat a fi unul dintre cei mai importanti rep

rezentanti ai curentului optzecist si ai postmodernismului n literatura romna.


Romanul Zmeura de campie" a aparut n 1984 este mpartit n patru parti si alcatuit din
24 de capitole numerotate cu literele alfabetului, de la A (cuvntul Arac") si pna
la Z (cuvntul Zat").
Titlul constituie simbolul unei nstrainari (zmeura fiind o planta de munte): omul
- despartit de familie, tradat de memorie si chiar de Istorie - este un nstrainat
in lume.
Tema romanului o constituie raportul dintre memorie si adevar, neputinta recup
erarii trecutului autentic.
Prozatorul si construieste romanul folosind biografiile unor tineri orfani: Radu
A. Grintu, Zare Popescu si Gelu Popescu, zis Mesteru, au crescut fara parinti, a
u trecut n momente diferite pe la Casa de copii scolari din Sinaia (un orfelinat,
asadar), unde ultimii doi, la initiativa celui mai mare, a lui Zare, s-au facut
frati. Dupa ce pleaca din Casa, Zare continua sa-l caute - sporadic - si chiar
sa-l sustina financiar pe Gelu, n vreme ce el rateaza admiterea la Facultatea de
Istorie, face armata si, dupa diverse peregrinari (specifice personajelor lui Mi
rcea Nedelciu), lucreaza ca muncitor pe un santier de la Canal. n armata, Zare l ntl
neste pe Grintu, profesor de romna suplinitor si aspirant perpetuu la meseria de
regizor, care satisface un stagiu militar cu termen redus. Dupa perioada ostasea
sca (cu care romanul debuteaza, nregistrnd colocviile celor doi), Grintu peregrine
aza la rndu-i, schimba locurile de munca, functionnd o vreme ca pedagog la Liceul
de Mecanica Fina, unde l ntlneste pe Gelu Popescu, elev neobisnuit din clasele mari
. Romanul cuprinde traseele celor trei tineri (n intervalul 1973-1977), ca si mom
entele lor de intersectie, cel mai adesea pur ntmplatoare (ca peste tot n proza aut
orului, si aici exista o retea de coincidente).
Pe lnga statutul de orfan, cele trei personaje au n comun tentativa de a-si recons
titui propriul trecut, pentru care - ni se anunta nca din primele pagini ale roma
nului - "singurul document autentic" l constituie "amintirile [...] vagi". Tocmai
de aceea, modalitatile acestei reconstructii biografice sunt diferite. Zare ela
boreaza, cu mijloace de autodidact (idei dezordonate si intuitii ndraznete, uneor
i, stralucite), teorii asupra istoriei pe care i le comunica epistolar fostului
sau profesor de istorie sau le dezbate cu Grintu. n ceea ce-l priveste, acesta di
n urma prefera sa-si imagineze propria biografie, structurnd-o apoi n scenarii cin
ematografice nsemnate ntr-un caiet de regie. Singur Gelu, mezinul, face ceea ce sar putea numi o "investigatie de teren", observnd si adunnd povesti pe care, cu pa
rcimonie (adica, ntr-un scenariu, n fond, seherezadic sau, daca vreti, sadovenian)
, le da la rndul sau mai departe: "Pe parcursul a ctorva sute de zile care urmara,
Gelu i povesti lui Grintu, cu diverse ocazii, n ce fel si-a nceput si unde a ajuns
cu cautatul parintilor. ntre timp li se mai ntmplara si multe alte lucruri demne de
a fi povestite."
Desi are elemente de melodrama, picaresc si proza detectivistica (ntretinnd toate
alertetea naratiunii si curiozitatea cititorului), Zmeura de cmpie se nalta pe o t
emelie, n fond, tragica, de o luciditate necrutatoare. Contrar relatiilor "descif
rate" uneori de critici (derutati de firele voit nclcite ale romanului), cele trei
personaje nu sunt rude. Dimpotriva, episoadele din prima copilarie a lui Zare s
i din cea a lui Grintu s-au intersectat pentru ca ntre parintii lor au existat le
gaturi nversunate de dusmanie si delatiune. Gelu Popescu descopera: "Cu cteva sapt
amni nainte de nasterea lui Zare, cineva, un anume Vergu [...], a adus de pomana (
cu lumnare) familiei Popescu Florea si Popescu Speranta un copil pe nume Radu (nu
me slav = bucurie, nota Z.P.) si le-a spus celor doi ca e din partea lui Grintu
Anton, cel care are de taiat la stuf pe 15 ani." Or, Grintu ajunsese la stuf ca
urmare a delatiunii lui Popescu. Asadar, fratietatea care se stabileste ntre aces
te personaje (si, printr-o extensie la care romanul, nu lipsit de o dimensiune d
emonstrativa, obliga, n cadrul acestei generatii de fii) nu este un dat al sngelui
, ci o optiune a constiintei lor de fiinte cu trecutul tulburat. Zare Popescu cel care "refuza sa-si recunoasca parintii si, n general, nu prea accepta ideea c
a el ar putea avea asa ceva" - decide ca l vrea de frate pe Gelu Popescu, desi ac
esta presupune - si nu se sfiieste sa o spuna, scuturnd plasa iluziilor - ca "poa

te nici nu ma cheama Popescu".


Acesta e punctul n care romanul Zmeura de cmpie aseaza o distanta implicit polemic
a fata de romanele generatiei anterioare. Constanta - devenita cliseu - n proza s
aizecista, investigarea adevaratei biografii paterne duce de cele mai multe ori
la imaginea unui tata cazut prada unei (reparabile, cnd nu reparate) greseli poli
tice si devenit astfel o victima a istoriei. n investigatia lor, personajele lui
Mircea Nedelciu descopera, n schimb, o generatie paterna vinovata de a se fi dusm
anit si vndut, de a-si fi abandonat sau de a-si fi dus la parasire propriii fii s
i de a-i fi nzestrat cu o biografie plina de pete oarbe: "n fond, ceea ce cauti tu
este aproape imposibil de gasit. Tineretea si vrsta matura a omului care ti-a fo
st tata (ti este!), trebuie sa fi existat acest om, s-au petrecut ntr-un timp de n
enteles. Nici un criteriu nu mai este acelasi. Semnele acelui om, daca le-ai gasi
, ar fi imposibil de interpretat, reactiile lui la ntmplarile propriei vieti vor r
amne pentru tine nvaluite n mister. Tot ce poti spera este sa mai traiasca si, vaznd
u-l cum se comporta n mediul lui de acum, sa ncerci sa-ti inventezi asa-numitele d
ate ereditare."
Departe de a fi un "roman mpotriva memoriei", Zmeura de cmpie este un substantial
roman al memoriei, unul dintre cele mai tulburatoare din ntreaga literatura romna
postbelica, n care memoria s-a adapostit adesea. Aici nsa, anamneza nu mai mpaca si
nu mai absolva, ca n proza obsedantului deceniu, ci, dimpotriva, desface si sfsie
. Ea se ncheie, ca ntr-un scenariu dionisiac (Zare se recomanda ntr-una din epistol
ele sale drept "un sustinator al mitului dionisiac"), nu cu sacralizarea, ci cu
sfrtecarea zeului, adica a tatalui absent.

nsusi modul de a povesti este adecvat acestei sfrtecari, capatnd aici o functie mor
ala. De la faptul ca materia epica nu se supune cronologiei, ci se ordoneaza dup
a un principiu al listei (de la A la Z), pna la acela ca naratiunea nainteaza "pri
n salturi n marginea adevaratelor puncte fierbinti de pe traseul de povestit", nu
meroase mijloace concura la a spori hatisurile lecturii. Numai ca, ne previne un
deva un personaj, "nu-i nimic daca cititorul e derutat. Asta ajuta la ntelegerea
mesajului". Gelu nsusi apeleaza la tehnica amnarii pentru a-l obliga pe Grintu sa
se implice si sa se preocupe mai mult de propria istorie: "l va pedepsi pentru as
ta. si va amna ntr-atta povestirea, o va fragmenta si o va pune n dubiu, pna cnd celal
lt va pleca si el pe teren sa-i dezlege firele". Lucrnd cu "un ton neutru si fara
niciun fel de crescendo", aceeasi este si pedagogia pe care Mircea Nedelciu o a
dopta fata de cititorul sau: "Da, da, degeaba ziceti ca nu va pasa si ca totul a
trecut n cele din urma. Suntem tot timpul soldati, dar niste soldati pe ai caror
umeri apasa raspunderi de generali; de tacerea si ignoranta noastra poate depin
de soarta multor batalii care nca n-au nceput."
Pastrnd asociatia, am putea spune ca Zmeura de cmpie este, dintr-o perspectiva art
istica, un cmp de batalie cstigator. Strabatndu-l, nsotind miscarile avntate ori deru
tate ale eroilor, poti sa afli cel putin cine sunt fiii acelor tati sfsiati de pr
opria lor nesabuinta.