UNIVERSITATEA LUCIAN BLAGA SIBIU

FACULTATEA DE DREPT SIMION BARNUTIU

SPECIALIZAREA: ID

!
!
!
!
!
!

LOGICA JURIDICA
!
Interpretarea legii civile

!
!
!
!

Prof. univ. dr. Ioan Le

!
!
!
!

Elena Zama
Anul IV

!
!
!

Tema control

In general, prin izvor de drept civil intelegem forma specifica de exprimare a

normelor de drept civil; norma de drept civil poate fi definita ca fiind regula generala si
abstracta care reglementeaza conduita subiectelor in raporturile juridice civile.
Deosebit de sensul formal al notiunii izvor de drept civil aceasta expresie este apta
de a primi si un al doilea inteles. Astfel, in sens material prin izvor al dreptului civil se
desemneaza conditiile materiale de existenta care genereaza normele acestei ramuri de
drept. De regula, singurele izvoare formale ale dreptului civil sunt actele normative , adica
actele care emana de la cele trei puteri constituite in stat. Celelalte izvoare denumite
neformale sau reale (cutuma, practica judiciara, doctrina) implica discutii si sunt in general
controversate.
Se va face distinctie intre izvoare interne si izvoare internationale. Izvoarele formale
ale dreptului civil pot fi clasificate dupa mai multe criterii. Astfel, dupa criteriul ierarhiei
organului de stat care emite norma distingem:
a) Legile, adica actele normative adoptate de organul legiuitor al statului (Parlamentul). La
randul lor legile pot fi clasificate in trei categorii : legile constitutionale, legile organice si
legi ordinare.
In categoria legilor constitutionale intra in primul rand insasi Constitutia tarii, legea
fundamentala care consacra principiile care stau la baza organizarii de stat, drepturile si
indatoririle fundamentaleale cetatenilor, ca si obligatiile lor.
Legile organice dezvolta si detaliaza principiile cuprinse in Constituitie. Din punct de
vedere al dreptului civil trebuie retinut ca, potrivit Constitutiei, tot prin legi organice se
reglementeaza si regimul juridic general al proprietatii si al mostenirii .

Alte legi

organice sunt cele care reglementeaza organizarea generala a invatamantului, regimul

general al cultelor, regimul general privind raporturile de munca si protectie sociala etc.
In categoria legilor ordinarese incadreaza toate celelalte legi adoptate de Parlamentul tarii si
promulgate (prin decret) de catre presedintele Romaniei.
Textul de lege, de cele mai multe ori, trebuie descifrat, adica interpretat.
Interpretat etimologic deriva de la latinescul interpres intermediar, mijlocitor, cel care
explica ; in mitologie Hermes era patronul interpretilor ; el a fost si mesagerul zeilor,
salvatorul cauzelor perdute.
Se poate sa surprinda ca legea care este expresia unei vointe ferme emanate de la
rganele legiuitoareale statului, cere totusi pentru a fi pusa in aplicare, o interpretare. Aceasta
necesitate rezulta din aceea ca situatiile din viata sociala sunt foarte diversificate, asa incat
in majoritatea cazurilor o anumita situatie concreta nu se incadreaza perfect in prevederile
unei regului de drept. Or, pentru a realiza o astfel de suprapunere trebuie sa se cerceteze

semnificatia exacta a legii si sa se determine precis ipotezele pe care ea le guverneaza.

Numai in cazuri relativ rare prevederea expresa a legii coincide cu circumstantele de fapt,
caz in care interpretarea nu este necesara ( in claris non fit interpretatio). Notiunea de
claritate nu este insa simpla.
Necesitatea interpretarii legii aparae atunci cand insisi termenii folositi de legiuitor
sunt ambigui sau cand sensul exact al dispozitiei normative nu reiese destul de clar din
termenii folositi, fie cand norma juridica generala trebuie aplicata la un caz particular atipic.
Astfel, legea poate fi lacunara ; stim deja ca totul nu se poate afla intr-o lege. Conform art. 7
alin. (4) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea
actelor normative stabileste: Textul legislativ trebuie sa fie formulat clar, fluent si
inteligibil, fara dificultati sintactice si pasaje obscure sau echivoce.
Interpretarea legii este o operatie logico-juridica rationala, de lamurire si explicare a
continutului si sensului normei, in sensul unei juste aplicari. Interpretarea dupa cum
spunea H. Kensen este un proces intelectual care insoteste in mod necesar procesul de
aplicare a dreptului; ea este dreptul viu, dreptul aplicat. Savigny spunea ca interpretarea este
reconstructia ideii care traieste in interiorul legii.
Din definiie rezult cele trei elemente definitorii ale interpretrii legii civile:
1) Interpretarea este o etap a aplicrii legii civile. De exemplu la ncheierea unui contract
se procedeaz la interpretarea normelor civile aplicabile n materiaobligaiilor prilor.
2) Coninutul interpretrii este lmurirea sau explicarea sensului voineilegiuitorului
exprimat ntr-o norm de drept civil;
3 ) Scopul interpretrii este corecta ncadrare a diferitelor situaii juridice nipoteza normei
de drept civil . Necesitatea interpretrii legii civile rezult din cele ce urmeaz:
a) Orict de perfect ar fi o lege, aceasta este depit ntotdeauna de dinamica vieii
sociale, aprnd situaii noi. Situaiile noi trebuie ncadrate n normele de drept civil. Pentru
ncadrarea situaiilor ntr-o anumit norm trebuie stabilit nelesul i sensul acelei norme.
Din interpretarea art. 1000 alin. 1 din Codul civil de exemplu s-a nscut teoria rspunderii
civile delictuale pentru fapta lucrului deoarece, spune textul, Suntem de asemenea
responsabili de prejudiciul cauzat de lucrurile ce sunt sub paza noastr .
b) Explicarea formulrilor generale impune stabilirea dac o situaie sau alta sencadreaz
ori nu n ipoteza normei. De exemplu art. 19 alin. 1 din Decr. 167/1958 precizeaz c
instana poate, n cazul n care costat c a fost depit cursul prescripiei din cauze temeinic
justificate, s dispun judecarea aciunii sau executarea silit. Care sunt acele cauze
temeinic justificate ns legea nu ne spune. Ele sunt lsate n grija judectorilor, care trebuie,

prin interpretarea cauzelor temeinic justificate, s stabileasc dac o situaie constituie

motiv de repunere n termen.
c) Utilizarea unor termeni sau expresii tehnice care au un sens juridic, altul dect cel din
vorbirea obinuit. Noiunile de bun gospodar sau de diligen deexemplu, au n dreptul
civil alt neles dect cel de om harnic sau de trsur.
Trebuie subliniat ca alaturi de lege sunt supuse intrepretarii tratatele internationale,
contractele, testamentele si chiar cutumele si uzantele. In prezent interpretarea sufera
modificari majore, pentru ca dupa anii 90 legea parlamentara a fost subordonata
jurisprudentei. Curtii Constituionale, iar legea nationala, tratatelor internationale la care
Romania a aderat si Curtii Europene a Drepturilor Omului.
Clasificarea interpretrii legii civile se poate face dup trei criterii:
1. n funcie de fora interpretrii , aceasta poate fi interpretarea oficial sau obligatorie i
interpretarea neoficial , neobligatorie.
2. n funcie de rezultatul interpretrii , aceasta poate fi interpretare literal sau declarativ ,
interpretare extensiv i interpretare restrictiv .
3. n funcie de metoda interpretrii , avem

interpretarea gramatical, interpretarea

sistematic, interpretarea istorico-teleologic i interpretarea logic.

Analiza fiecreia dintre acestea, impune urmtoarele consideraiuni:
De regula, exista doi interpreti care sunt abilitati pentru a interpreta o lege : organul
legislativ si judecatorul. Primul are competenta pentru ca el este autorul legii iar al doilea
are aceasta putere in virtutea separatiei puterilor in stat. Dupa organul care face interpretarea
legii civile aceata poate fi:
Interpretare oficiala, realizata de un organ de stat indreptatit sa faca aceasta
interpretare ; sunt interpretari oficiale, dupa caz :
a) interpretarea autentica, data de insusi organul care a edictat norma supusa interpretarii
(Parlamentul Guvernul) ;
b) interpretarea legala, data de un anumit orgn al statului anume imputernicit prin lege sa
interpreteze legile ;
c) interpretarea judiciara, data de instantele judecatoresti cu prilejul normei la situatii

juridice concrete, cu ocazia solutionarii litigiilor supuse competentei acestor instante.

Spre deosebire de interpretarea autenticasi de cea legala care sunt obligatorii pentru toata
lumea (avand aceeasi forta juridica ca si legea pe care o interpreteaza), interpretarea
judiciara este obligatorie numai in speta respectiva, adica numai pentru partile litigante si
succesorii lor in drepturi, precum si pentru organele de stat chemate sa puna in aplicare

hotararea judecatoreasca respectiva. Hotararea pronuntata are putere de lucru judecat (res
iudicata pro veritate habetur).
Prin interpretarea judiciara instanta precizeaza termenii legali si complineste lacunele; ea
asigura coerenta ordinii juridice si adapteaza dreptul la evolutia faptelor.
Interpretarea neoficiala (sau doctrinara) este facuta de persoane care nu au calitatea oficiala
de organe ale statului si deci interpretarea data de ele nu are forta obligatorie, dar se aplica
adesea, datorita fortei de convingere a argumentelor pe care se bazeaza.
Dupa rezultatul la care se ajunge, interpretarea poate fi :
a) interpretarea literala (sau stricta), in urma careia textul de lege se va aplica strict
situatiile avute in vedere de legiuitor, asa cum pot fiele determinate prin expresiile
folosite in text. Interpretarea literala este declarativa. Aceasta inseamna ca ea nu
aduce nimic nou, ci intareste doar textul legii, situatie pe care o intalnim in cazul
majoritatii normelor de drept civil.
b) interpretarea extintiva este aceea prin care se ajunge la extinderea sferei situatiilor
juridce carora li se aplica legea, fata de sfera care pare sa rezulte din termenii folositi
de legiuitor. Mentionam ca interpretarea extensiva este inadmisibila in urmatoare
situatii : 1. cand legea cuprinde o enumerare limitativa ; 2. cand legea restrange in
mod expres aplicarea unei norme la o anumita situatie ; 3. cand legea stabileste o
exceptie de la regula generala.
c) interpretarea restrictiva este aceea prin care se ajunge la aplicarea legii la o sfera de
situatii juridice mai restransa decat aceea care pare sa rezulte din termenii folositi. Ea
ingradeste sau limiteaza continutul posibil al sensului cuvantului. Aceasta

interpretare face apel si la ratio legis, adica la cercetarea scopului legii.

Indiferent de organul sau persoana care face interpretarea si indiferent de rezultatul la care
se ajunge, interpretarea legii se poate face dupa una sau mai multe dintre metodele
cunoscute :
a) Interpretarea gramaticala const n lmurirea nelesului unei dispoziiilegale civile pe
baza regulilor gramaticii, innd seama de sintaxa i morfologia propoziiei ori frazei, de
semantica termenilor utilizai n textul interpretat, ca i de semnele de punctuaie. De pild
art. 13 din Decr. 31/1954 stabilete c Domiciliul unei persoane fizice este acolo unde i
are locuina statornic sau principal .Din interpretarea gramatical rezult c persoana nu
poate avea dect un singur domiciliu. Folosirea conjunciei adversative sau n loc de cea
copulativ i impune soluia prin interpretarea gramatical.

b) Interpretarea logica inseamna a gandi corect ; inseamna a gandi in continuare, a gandi

pana la sfarsit, dar ceea ce a fost gandit anterior.
Interpretarea logica este aceea care se face dupa anumite reguli rationale numite argumente.
Acestea sunt in mod traditional procedee si maxime de interpretare utilizate de interpretii
dreptului. Cele mai frecvent utilizate sunt : argumentul a pari (sau de analogie), argumentul
a fortiori, argumentul per a contrario, argumentul reductio ad absurdum si argumentul ab
eodem.
n doctrina i practica dreptului se rein trei reguli de interpretare logic :
a) Excepia este de strict interpretare i aplicare, ceea ce nseamn c, ori decte ori o
norm juridic instituie o excepie de la regul, aceast excepie nu trebuie extins la alte
soluii pe care norma juridic respectiv nu le prevede. Spre exemplu, art.974 Cod civil
stabilete: Creditorii pot exercita toate drepturile i aciunile debitorului lor, afar de acelea
care i sunt exclusiv personale. Rezult c ei pot exercita numai drepturile debitorului care
au caracter patrimonial, neputnd exercita cele exclusiv personale ale debitorului, ca, de
exemplu, o aciune de divor. De asemenea, se poate recurge la regula deinterpretare logic
pentru stabilirea sensului real al art.113 din Codul Familiei,inndu-se cont de faptul c
tutela reprezint o excepie fa de ocrotirea printeasc, ceea ce nseamn c tutela
minorului se deschide numai n cazurileindicate de acest articol. De menionat este faptul c
sunt supuse interpretriilogice: textele legale care conin enumerri limitative; textele legale
careinstituie prezumii legale; textele legale care conin o excepie.
b) Unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie s disting. Cu altecuvinte,
generalitatea formulrii unui text legal conduce la generalitatea aplicriilui, fr a se
introduce distincii pe care textul respectiv nu le conine. De exemplu, art.584 Cod civil
stabilete c orice proprietar poate ndatora pevecinul su la grniuirea proprietii lipite
ca sa; cheltuielile grniuirii se vor face pe jumtate. Textul menionat este redactat n
termeni generali, privind orice proprietar,ceea ce ar exclude operarea unor distincii. De
asemenea, regula de interpretarelogic n discuie poate fi folosit i la interpretarea art.14
alin.1 din Decretul nr.31/1954, care prevedec domiciliul minorului este la prinii si sau
la acela dintre prini la care ellocuiete statornic. ntruct textul folosete termenul generic
de minor,nepreciznd despre care minori este vorba, nseamn c el se aplic attminorului
sub 14 ani (fr capacitate de exerciiu), ct i minorului ntre 14 i 18ani (care are
capacitate de exerciiu restrns).
c) Legea civil trebuie interpretat n sensul aplicrii ei, iar nu n sensul neaplicrii. Aceast
regul de interpretare este nscris n art.978 Cod civil 99 pentru interpretarea
conveniilor,dar, pent ru identitate de raiune, ea este extins i la interpretarea normelor

dedrept civil. De multe ori interpretarea nseamn utilizarea n practic a unor

principii,general recunoscute i apreciate ca i formule pe care practicianul le pune n
aplicare de cele mai multe ori.

Argumentul de analogie are n vedere faptul c unde exist aceleairaiuni trebuie s se

aplice aceleai dispoziii ale legii. Acest argument sefolosete pentru completarea
lacunelor unor acte normative, prin gsirea unor texte care s se poat aplica i cazurilor
pe care legea nu le prevede analogia legii sau prin recurgerea la principiile generale ale
dreptului civil analogia dreptului. Un caz menionat n literatura juridic este cel al
curatelei, ca mijloc de ocrotire a unor persoane lipsite de capacitate, cum capacitate de
exerciiu restrns sau cu privire la care s-a cerut punerea sub interdicie n sensul c ea va fi
crmuit, prin analogie, de dispoziiile referitoare la tutel. La interpretarea argumentului de
analogie este obligat judectorul, ntruct art.3 Cod civil dispune: Judectorul care va
refuza de a judeca, sub cuvnt c legea nu prevede, sau c este ntunecat sau
nendestultoare, va putea fi urmrit caculpabil de denegare de dreptate. Recurgndu-se la
argumentul n discuie, s-a menionatc dac, potrivit art.60 alin.2 Codul Familiei, copilul
din cstorie care i-a pierdut aceast calitate, prin efectul hotrrii judectoreti de
admitere aaciunii n tgduirea paternitii, are dreptul s introduc, n termen de un an,
aciune n stabilirea paternitii, este n spiritul legii ca i copilului din afara cstoriei, care
i-a pierdut paternitatea, s i se recunoasc acest drept.

n baza argumentului a fortiori, se ajunge la extinderea aplicrii une inorme juridice la un

caz nereglementat expres, deoarece raiunile care au fost avute n vedere la edictarea acelei
norme juridice se regsesc n cazul dat. Un exemplu este cel al uzucapiunii, mod de
dobndire a proprietii prin efectul posesiunii nentrerupte a unui bun imobil n cursul unui
interval de timpdeterminat de lege. Or, dac n acest fel se poate dobndi proprietatea, se va
putea obine, cu att mai mult, un dezmembrmnt al proprietii. Un alt exemplu de
aplicare a argumentului menionat l constituie cazul art.1536 alin.1 Cod civil, care dispune
c mandatul conceput n termeni generalicuprinde numai actele de administraie; a
fortiori, mandatul conceput ntermeni generali este valabil i pentru actele de conservare,
ntruct acestea profit ntotdeauna reprezentantului.

Argumentul per a contrario valorific regula logicii potrivit creia atuncicnd se afirm
ceva, se neag contrariul. Pentru a ilustra folosirea acestuiargument, ne vom referi la cteva
cazuri practice. Astfel, acest argument poate fi folosit n nelegerea art.5 din Codul civil,

dup care nu se poate deroga prin convenii sau dispoziii particulare de la legile care
intereseaz ordinea public i bunele moravuri. Per acontrario, se poate deroga prin
convenie, sau act unilateral, de la legilecelelalte, care nu intereseaz ordinea public i
bunele moravuri. Potrivit art.969 alin.2 Codul civil, conveniile se pot revoca prin acordul
prilor sau din cauze autorizate de lege. Per a contrario, rezult c, n afara cazurilor expres
prevzute de lege,conveniile nu pot fi revocate prin manifestarea de voin a unei singure
pricontractante.Acest argument are o valoare practic relativ, ntruct nu n toate cazurile
ceeace nu este interzis este ntotdeauna permis.

Argumentul reducerii la absurd nvedereaz c numai o anumit soluie este admisibil,

raional, soluia contrar fiind o absurditate ce nu poate fi acceptat. Acest argument este
folosit mai ales cnd celelalte mijloace de interpretare nu au condus la un rezultat pozitiv.
Spre exemplu, art.638 Cod civil stabilete c orice servitute este stins cnd fondul ctre
care este datorit i acela ce o datorete cad n aceeai mn. Este clar c soluia contrar
nu este posibil, deoarece nu poate exista o servituten cazul confuziunii, adic al reunirii
fondului dominant cu cel aservit n patrimoniul aceluiai proprietar, atta timp ct aceast
reunire continu s existe, deoarece dac fondurile se vor despri n proprieti separate va
renate iservitutea n condiiile art.637 Cod civil.

Argumentul ab eodem exprima situatia in care desi o forma prescrisa de lege daca a fost
folosita o alta forma echivalenta. Domeniul de incidenta al argumentului ab eodem este
materia succesiunilor.
Unele argumente, dei sunt folosite in practica, nu sunt totusi recomandabile. Astfel :
- argumentul ad hominem care se refera la calitatile, respectiv la specialitatea unei
persoane ;
- argumentul ad ignorantiam care se bazeaza pe imposibilitatea de a se dovedi
contrariul;
- argumentul ad populum care se intemeieaza pe faptul ca intr-o anumita situatie,
exista un acord al majoritatii;
- argumentul ad miseridordiam care urmareste sa trezeasca numite sentimente, cum ar
fi compasiunea, ingaduinta, simpatia etc;
- argumentul ex silentio, argument care are la baza rationamentul de tipul: daca x nu a

fost negat de nimeni, inseamna ca el este afirmat.

Interpretarea sistematic implic lmurirea nelesului unei dispoziiilegale, inndu-se

seama de legturile sale cu alte dispoziii din aceeai lege saudin alt act normativ. Aceast
interpretare scoate n eviden caracterul general sau special al normelor de drept civil.
Astfel, art.654 Cod civil prevede c, pentru a succede,trebuie neaprat ca persoana ce
succede s existe n momentul deschiderii succesiunii. Copilul conceput este considerat c
exist. Copilul nscut mort este considerat c nu exist. nelegerea textului de lege
menionat necesit ocoroborare cu dispoziiile art.7 i art.21 ale Decretului nr.31/1954,
deoarece art.7 se refer la recunoaterea drepturilor copilului de la concepiune, dac el
senate viu, iar art.21, la situaia comorienilor. De asemenea, este necesar s se recurg la o
interpretare sistematic i pentru nelegerea dispoziiei nscrise nart.8 alin.3 din Decretul
nr.31/1954 potrivit cruia minorul care se cstorete dobndete, prin aceasta, capacitatea
deplin de exerciiu. Acest text trebuie coroborat cu art.4 Codul Familiei, potrivit cruia
Vrsta minima de casatorie este de optsprezece ani. Pentru motive temeinice, minorul care
a implinit vrsta de saisprezece ani se poate casatori in temeiul unui aviz medical,
cuincuviintarea parintilor sai, ori, dupa caz, a tutorelui si cu autorizarea Directiei Generale
de Asistenta Sociala si Protectia Copilului in a carei raza teritoriala isiare domiciliul.
Asadar pentru motive intemeiate si minorul se poate casatori.

Interpretarea istorica (numita uneori si evolutiva) tie seama de conditiile social-istorice in

care a fost adoptata legea, de lucrarile pregatitoare, de amendamentele si discutiile
parlamentare avute cu ocazia adoptarii legii etc. Potrivit acestei metode textele Codului civil
trebuie aduse in actualitate ; ne intereseaza mai putin intentia legiuitorului de la 1864, ci mai
mult intentia unui legiuitor presupus in actualitate.

Interpretarea teleologic const n stabilirea sensului unei dispoziiilegale inndu-se seama

de finalitatea urmrit de legiuitor la adoptarea aceleinorme ntr-un context istoric dat.
Pentru aplicarea acestei interpretri, importante sunt expunerea de motive, care justific
adoptarea legii, textul preambulului actului normativ respectiv,dezbaterile parlamentare etc.
Explicarea detaliat a acestei metode o vom face prin analizarea cazului urmtor. Dup
apariia Legii nr.319/1944 privind drepturile succesorale alesoului supravieuitor, s-a pus
problema de a ti dac art.939 Cod civil mai esten vigoare, avndu-se n vedere c, n
concepia iniial a Codului civil, soulsupravieuitor era chemat la succesiune numai n
lipsa rudelor de grad succesibilale defunctului, dar, ca orice persoan, el putea primi donaii
sau legate de la soul predecedat, n limitele prevzute de art.841 i urm. Cod civil. S-a
rspuns afirmativ, artndu-se c subzist raiunea pentru care el a fost edictat, i anumede a

ocroti i interesele descendenilor defunctului dintr-o cstorie anterioar mpotriva

liberalitilor excesive pe care cel ce a lsat motenirea le-ar fi putut face n favoarea soului
din ultima cstorie.

Interpretarea structuralista presupune o analiza a textului legal in ansamblul sau ; este o

deslusire a spiritului general al legii, avand in vedere frecventa folosirii unei vocabule,
aranjarea cuvintelor in propozitii si fraze, legatura dintre doi termeni, simetria sau
nonsimetria dispozitiilor legale etc ;
Conceptia doctrinei moderne este metoda liberei cercetari stiintifice . Ea are in vedere ca
un text de lege nu se poate dilata prin interpretare la infinit, dincolo de un anumit punct
exista un vid de lege care trebuie acoperit.

Metoda comparativa compararea dreptului dezbate critic, prin comparare, solutiile

existente in alte ordini de drept. Compararea dreptului este in masura sa puna in lumina care
dintre solutiile diferite este rationala si pe ce se bazeaza aceasta rationalitate. Din pacate
jurispru denta noastra apeleaza prea putin la rezultatele dreptului comparat.
Trebuie mentionat ca metodele de interpretare utilizate nu se folosesc izolat, ci impreunaau,
uneori, numai unele dintre ele. Subliniem ca orice interpretare incepe de la texte si numai
peste un anumit prag se face apel la alte izvoare
(cutuma, echitate etc.).

!
!
!
!
!
!
!
!
!
!
!
!
!
!
!

Bibliografie :
1. Ovidiu Ungureanu, Cornelia Munteanu Manual de drept civil ; Partea generala
Ed. Universitatii Lucian Blaga Sibiu; 2011;
2. Ioan Apostu Drept civil. Partea generala

!
!
!
!
!
!
!
!
!
!
!

3. Irina Apetrei, Raluca And one Drewpt civil; Partea generala.