Roseola infantum, a sasea boala eruptiva sau exantemul subit este o infectie

virala ce afecteaza cu preponderenta copilasii mici, incidenta maxima fiind intre 6 luni
si 2 ani.
In general se caracterizeaza prin cresteri mari ale temperaturii pe o durata 2-5
zile, urmata de aparitia unei eruptii caracteristice moment in care febra dispare. Este o
boala cu evolutie buna, autolimitata, prognosticul fiind bun, complicatiile rare, dar
posibile.
Este o infectie virala produsa devirusul herpetic, mai exact de tipurile 6 si 7.
Incubatia: perioada scursa intre momentul infectarii si aparitia simptomelor este in
medie5-15 zile;
Transmiterea: prin intermediul stranutului, tusei dar si prin intermediul obiectelor
contaminate.
Manifestari:
*prodrom (debut): brusc cu febra mare, frecvent fara alta simptomatologie; poate sa
apara o stare de agitatie, de iritabilitate, inapetenta; febra mare poate duce la aparitia
convulsiilor febrile;
*perioada de stare:
- febra persista cateva zile, uneori chiar si 7 zile;
- apatie, somnolenta;
- adenopatie cervicala, occipitala (cresterea in volum a ganglionilor din zona cefei
precum si a celor de sub barbie si de pe partile laterale ale gatului);
- scaderea poftei de mancare;
- amigdale marite de volum, congestionate;
- rinoree mucoasa sau seromucoasa (secretii nazale apoase);
- conjunctivita ( ochi rosii, senzatie de nisip in ochi, mancarime,secretii la nivelul
ochiului);
- foarte rar aparsimptome digestive: dureri abdominale, greturi, varsaturi, scaune
diareice.
*eruptia: debuteaza in medie dupa 3-4 zile (uneori chiar mai mult) de la aparitia febrei
si se manifesta sub forma demacule (mici pete) de culoare roz , usor iesite in relief,
localizate mai ales la nivelul fetei si gatului, in partea superioara a toracelui, precum si
la nivelul membrelor superioare si inferioare; daca se apasa cu degetul acele mici pete
dispar pentru a reaparea dupa indepartarea degetului; foarte caracteristic este faptul
ca, eruptia nu determina mancarime; in evolutie nu apar vezicule cu lichid sau puroi.
Odata cu disparitia eruptiei, in medie dupa 2-4 zile, copilul nu mai este contagios.
Diagnostic
Se spune despre roseola ca este inselatoare, mai ales in primele zile cand frecvent
este vorba doar de febra, fara alte simptome. Practic diagnosticul se stabileste dupa
aparitia eruptiei.
Evolutie
Evolutia in general este usoara, febra cedeaza in medie dupa 3-5 zile, odata cu
aparitia eruptiei care nu necesita niciun fel de tratament.
Complicatii
Complicatiile sunt rare, dar posibile:
- convulsiile febrile;
- deshidratarea mai ales daca febra este insotita si de manifestari digestive
(varsaturi/diaree);
- suprainfectie bacteriana: peste infectia virala se suprapune o infectie bacteriana,
necesitand astfel administrarea de antibiotic (doar la indicatia precisa a medicului
pediatru si in dozele recomandate de acesta); administrarea profilactica de antibiotic

nu previne suprainfectia bacteriana.

- encefalita foarte rar
- purpura trombocitopenica imuna (apare o eruptie petesiala, mici bubite rosii
diseminate pe intreaga suprafata a corpului cu predilectie la nivelul membrelor
inferioare).

Tratament
Fiind vorba de o afectiune virala tratamentul este unul simptomatic; nu se
administreaza antibiotic decat in acele cazuri in care exista suprainfectie bacteriana
si/sau examinarile suplimentare (analizele de sange) confirma acest lucru.
- izolare si repaus la domiciliu daca copilul este in colectivitate;
hidratare corespunzatoare ( apa, ceai cald, sucuri de fructe, lapte, supe de legume) in
cantitati mici si dese;
- scaderea temperaturii: foarte eficienta este terapia alternativa cu
paracetamol( Panadol, Eferalgan, Calpol, supozitoare cu Paracetamol)
si ibuprofen( Nurofen, Ibalgin, Ibugesic, Marcofen) insa aceasta trebuie adminstrata
doar la indicatia medicului;
- aerisiti camera; temperatuta optima 18C-23C;
- nu imbracati copilul cu haine groase, nu-l acoperiti cu paturi, nu-i puneti caciulita in
cap;
puteti sa-i faceti o baita cu apa calduta ( 37C) sau o baie racita progresiv (se foloseste
apa la temperatura uzuala si apoi se raceste cu 1-2 grade prin adaugarea de apa
rece);
nu-i aplicatii frectii cu alcool deoarece exista riscul absobtiei la nivelul pielii sau
inhalarii vaporilor de alcool; se pot face impachetari (un prosop ud cu care se inveleste
copilasul si care se schimba in momentul in care s-a incalzit);
Nu administrati copiilor sub 12 ani ASPIRINA deoarece poate sa apara o boala rara dar
grava ( Sindrom Reye)!
In general dupa administrarea antitermicelor febra incepe sa scada dupa aproximativ
30 45 minute;
In cadrul unei infectii, febra persista pana la distrugerea cauzei ( bacterii sau
virusuri); astfel va persita mai mult in infectiile virale, comparativ cu cele bacteriene in
care, se reduce in primele 36-48 ore de la instituirea tratamentului antibiotic.
daca aparsemne de afectare respiratorie se administreaza picaturi in nasuc (ser
fiziologic cu aspirarea secretiilor in special inainte de masa si inainte de somn pentru a
usura respiratia); in cazuri mai severe medicul va va recomanda tratamentul potrivit in
functie de simptomatologie in situatia in care exista afectare digestiva cu varsaturi si
diaree, exista pericolul deshidratarii, astfel incat de mare folos sunt sarurile de
rehidratare(echivalentul perfuziilor care insa pot fi administrate oral in formele usoare)
care se gasesc fie sub forma de pliculete care trebuie preparate, fie gata preparate
sub forma unui suc ce are adaugat morcovi si orez (Hipp ORS); si aceste saruri de
rehidratare se administreaza strict la indicatia medicului; acesta va va recomanda si
un regim igieno dietetic( supa de morcovi, mucilagiu de orez, prepararea laptelui praf
in decoct de orez, branza de vaci, inlocuirea formulei de lapte cu una fara lactoza,etc)
si/sau un tratament antidiareic pentru a stopa scaunele moi care prin frecventa lor pot
creste riscul de deshidratare cu atat mai mare cu cat copilasul este mai mic.
Aparitia eruptiei nu impune administrarea niciunui medicament, eruptia
evoluand fara complicatii si fara mancarime; nu exista riscul suprainfectarii bubitelor;
In general infectia dureaza in medie 7 zile, evolutia este usoara iar tratamentul
poate fi efectuat la domiciliu dupa un consult medical si respectand recomandarile
medicului.

Boala a cincea este o boala cauzata de un virus cunoscut sub numele de parvoviros B19 uman, deseori
intalnita la copii. Termenul medical utilizat pentru aceasta boala este . Aceasta este intalnita mai ales in
cazul copiilor de varsta scolara (intre 5 si 14 ani) in timpul primaverii si iernii. Afectiunea cauzeaza
aparitia unei eruptii rosiatice pe fata copilului, ca in cazul in care micutul ar fi fost palmuit pe ambii obraji.
Uneori boala mai este mentionata ca si sindromul de obraz palmuit.
Virusul se transmite de la persoana bolnava la persoana sanatoasa fie prin picaturile inhalate din aer din
secretiile respiratorii rezultate in urma stranutului sau tusei, dar si din sangele persoanei infectate. In
stadiul precoce al bolii, atat sangele cat si secretiile nazale contin ADN-ul viral. Cazurile de eritem
infectios pot sa apara fie sporadic, fie sub forma focarelor in comunitati, mai ales in scoli elementare, in
timpul primaverii.
Jumatate dintre cazuri se manifesta in urma raspandirii virusului la alti membrii ai familiei. Cel putin
jumatate dintre adulti au avut aceasta infectie si exista sanse scazute sa se reinfecteze. Totusi, doar
aproximativ 10% sau chiar mai putin dintre nou-nascuti sau copiii mici sunt imuni la afectiune. Persoanele
care sunt diagnosticate cu sunt contagioase inainte de debutul simptomelor iar dupa dezvoltarea
eruptiilor cutanate scade posibilitatea de transmitere a bolii.
Perioada de incubatie din momentul din momentul contactarii infectiei si pana la aparitia manifestarilor
este de obicei intre 4-14 zile. Numele de boala a cincea provine de la un sistem de clasificare utilizat cu
mai multe decenii in urma. Cele cinci cele mai frecvente eruptii cutanate (exanteme) din compilarie au
fost recunoscute in mod traditional ca fiind:pojarul, rubeola, varicela, roseola si boala a cincea.

Cauze

Infectia

cu parvovirusul B19 a fost indentificata ca fiind cauza bolii a cincea inca din 1975.

Simptome si semne

Boala
a
cincea
debuteaza cu o stare usoara de disconfort si simptome nespecifice. Febra apare in 15-30 de minute,
imreuna cu congestia nazala, scurgeri nazale, durere in gat, oboseala, dureri musculare si dureri de cap.
Aceste manifestari dureaza mai multe zile. Intre 7-10 zile, se manifesta brusc eruptiile cutanate faciale
specifice.
De obicei, eruptia faciala este de culoare rosie, stralucitoare. Copilul arata ca in cazul in care i-au fost
palmuiti obrajii. Roseata se estompeaza dupa aproximativ 4 zile. Apoi o eruptie de culore rozalie apare pe
brate si se extinde catre trunchi, fese si coapse. Aceasta se va etompa treptat si va avea un aspect
dantelat, iar apoi va disparea.

Cand se va solicita asistenta medicala

Boala
a
cincea
este o boala usoara, intalnita in copilarie, care dispare de la sine, fara tratament specific. Simptomele pot,
totusi, sa semene cu ale altor boli. Cel mai bine ar fi ca in cazul in care o persoana are dubii, sa se
adreseze medicului pentru un diagnostic corect.

Diagnostic

Medicul
va stabili
diagnosticul in functie de istoricul medical si examenul fizic. De cele mai multe ori, esentiala pentru
depistarea bolii este prezenta eruptiei si a artralgiilor, evidente in timpul unei consultatii. De obicei, nu
sunt necesare alte investigatii, aceste simptome fiind suficiente pentru diagnosticarea bolii la un copil sau
adult
sanatos.
Totusi,
eruptia
nu
este
evidenta
in
toate
cazurile.
Atunci cand parvoviroza B19 apare in timpul sarcinii sau la o persoana cu sistemul imunitar compromis,
ori anemic, este important sa se confirme diagnosticul cu ajutorul altor investigatii. Pentru acest lucru se
va recolta o proba de sange care este apoi analizata pentru detectarea anticorpilor la acest virus.
Anticorpii sunt proteine care sunt produse de sistemul imunitar ca raspuns la prezenta unor invadatori sau
germeni. Exista doua tipuri diferite de anticorpi pe care medicul ii va cauta pentru a diagnostica boala a
cincea: imunoglobulina G (IgG) si imunoglobulina M (IgM). Daca IgM este pozitiv, atunci persoana poate
avea
o
infectie
acuta
cu
parvovirus
B19
sau
a
suferit
recent
de
o
infectie.
In cazul in care sunt prezenti anticorpii IgG, inseamna ca persoana in cauza a avut virusul, este vindecata
si nici nu trebuie sa-si mai faca griji legate de contactarea lui. Daca nu sunt prezenti nici anticorpii, atunci
exista predispozitia la contactarea infectiei si trebuie luate masuri suplimentare de precautie, mai ales in
cazul femeilor insarcinate. Aceste masuri trebuie sa includa evitarea persoanelor infectate, spalatul cu
atentie al mainilor si constizarea focarelor care ar putea sa apara in locurile des frecventate.

Expectativa vigilenta

O data ce
eritemul
infectios a fost diagnosticat, perioada de transmitere a bolii, a fost depasita. Femeile insarcinate care au
fost expuse in mod semnificativ la aceasta boala trebuie sa consulte medicul, inclusiv pentru investigatii
suplimentare, daca este cazul.

Modalitati de prevenire

Pentru a
se reduce
riscul transmiterii virusului, persoanele care au boala a cincea, precum si cele din jurul persoanei infectate
trebuie sa se spele pe maini in mod regulat si sa foloseasca batiste de unica folosinta pentru eliminarea
secretiilor nazale.

Prognoza
Parvoviroza B19 produce simptome usoare care dispar de la sine. Complicatiile pot sa apara mai ales in
situatia persoanelor care au un sistem imunitar slabit. Acestea sunt rare dar pot sa se manifeste in cazul
unui fetus, in timpul sarcinii.

Boala a cincea si sarcina

Boala
a
cincea
este o boala comuna care nu are efecte de durata la copii si adultii sanatosi. Totusi, daca este contactata
in timpul sarcinii poate presupune complicatii. Transmiterea bolii a cincea de la mama la copil poate avea
implicatii serioase pentru starea de sanatate a copilului. Parvovirusul poate provoca anemie fetala, care
daca este nedetectata poate avea urmari grave, inclusiv moarte intrauterina. Din fericire, acest rezultat
tragic ar putea fi evitat cu ajutorul unui diagnostic corect si al unui tratament prompt.

In relatia dintre sarcina si eritemul infectios, statisticile ofera urmatoarele informatii:

30%
dintre
fetusi
vor
dobandi
boala
de
la
mamele
infectate
10%
dintre
mamele
care
sunt
afectate
de
boala
vor
pierde
sarcina
3%
dintre
fetusii
infectati
vor
dezvolta
anemie
(hidrops
fetal)
- 60-80% dintre fetusi supravietuiesc hidropsului fetal atunci cand sunt tratati intrauterin prin transfuzii de
sange.

Tratament

De obicei,
este
suficient tratamentul simptomatic pentru ameliorarea starii generale de sanatate a persoanelor care
sufera de eritem infectios. Unele dintre aceste manifestari includ febra, durerile articulare si senzatiile de
mancarime. Adultii cu dureri articulare au nevoie de odihna si trebuie sa foloseasca antiiflamatorii si
calmante.
In cazul celor care sufera de anemie poate fi necesara internarea in spital pentru transfuzii de sange.
Persoanele cu un sistem imunitar compromis ar putea avea nevoie de transfuzii de ingrijiri speciale si
tratament cu anticorpi pentru eliminarea infectiei. In cazul femeilor insarcinate la care se suspicioneaza
infectarea cu parvovirusul B19 se impune instituirea cat mai rapida a unui tratament corect.
Boala este transmisa in 30% dintre cazurile in care femeile gravide nu au anticorpi care sa lupte contra
acestei boli. Specialistii recomanda ecografia fetala pentru identificarea oricarei anomalii congenitale la
fat (mai ales la 8-10 saptamani dupa infectia initiala). Daca este depistata si taratata in stadiile timpurii,
se pot preveni complicatiile bolii. Totusi sunt necesare investigatiile de sange pentru a se confirma
prezenta bolii si se va efectua o transfuzie intrauterina care ii va asigura fatului sange proaspat si
oxigenat.