Sunteți pe pagina 1din 9
intelectuale se aduna laolaltd ca sa-si dea dubul, oamenii dugmanesc 0 piesd dac& li se spune cé- e literatura, fiindcd nu sint dispusi sa suporteo superioritate spirituali; la Atena ins’, acolo unde s-au nésout atit de multe tradifii intelectu- ale, Euripide a transformat odata adversitatea in entuziasm intrebindu-i pe amatorii de piese daca lui fi revine datoria de a-i invata, sau lor aceea de a-] invita pe el. [...] The Theatre, text redactat in mai 1899 $i in februarie 1900, publicat in culegerea W. B. Yeats, Essays and Introductions, Macmillan & Co., Ltd, Londra, 1961, pp. 165—173. Tn romaneste de Dumitru Mazilu Gordon Craig (1872—1966) Actor, regizor si scenograf englez. In 1908 se stabileste Ja Florenja unde editeaza revista The Mask, dedicata ar- tei teatrale, Tot aici va conduce §{ 0 scoala de actorie. Teorllle sale teatrale sint expuse in volumele: Spre un teatru nou (1913), Marioneta (1918), Teatrul de avangarda (1921), Carfi si teatre (1925). Indice pentru povestea zile- lor mele : 1872-1907. (1957). A pus in scena plese lirice, drame de Ibsen, comedii de Shakespeare si tragedia Ham- Tet la ,Teatrul de arté* din Moseova. ACTORUL SI SUPRAMARIONETA La inceput corpul omenese nu slujea ca instru- ment in Arta teatrald. Emofiile umane nu con- stituiau un spectacol potrivit pentru mase. Lupta dintre un tigru si un elefant in arena trecea Grept preferabil’, atunct cind era vorba de pro- curarea unor emofii violente. Crincena inclestare @ doud animale oferea toati gama senzatiilor pe care o putem afla in teatrul modern, gi le oferea in stare pur§. Un astfel de spectacol nu era mai brutal, cl dimpotriva, mai delicat, mai uman ; caci nimic nu poate fi mai revoltator decit a ve- 147 dea birba{i si femei cdrora li se di drumul pe o estrada si care expun in fata publicului ceea ce Artistul arata cel mult voalat si tntr-o forma dictat& de fantezia sa. Cum a ajuns omul si ocupe locul rezervat pind atunci animalului e ‘usor de inteles, Un om care are mai mult stiina intilneste un om care are mai mult temperament si il abor- deaz& cam in felul urmitor : — Ai o prestan{i intr-adevaér admirabili. Ce gesturi minunate ! Vocea dumitale te face si gin- desti la cintecul pisdrelelor, ochii iti sint plini de strélucire. Fiinta dumitale degaji un aer de noblete. Ag spune c& semeni cu un zeu! Cred c& toaté lumea ar trebui si admire frumusetea cu care ai fost inzestrat. Am s& scriu citeva cu- vinte, si dumneata ai s& le adresezi mulfimii. Vei sta in fafa ei si vei rosti versurile mele asa cum vei crede de cuviint&. Sint sigur c& va fi Perfect. Tar omul cu mai mult temperament intreabi imediat : — Ti se pare intr-adevir ci seman cu un zeu? E prima data cind ma gindese la asta. Si crezi c&, daci ag apare in fata multimii, ag putea si-i fac o impresie placuti, s-o entuziasmez ? — Nu, nu, raspunde omul instruit, n-ar fi de- ajuns si apari numai inaintea multimii. Vorbeste-i ins&, si ai s&-i faci o impresie covir- sitoare, Jar celalalt : — Mi-ar fi cam greu s& recit versurile dumi- tale. Mult mai bine m-as simti dac& ag apare inaintea multimii si i-as spune ce mi-ar veni pe buze, ceva in genul ,,V& salut pe toti!“ Am im- presia cd as fi mai natural dacd ag face asa. ¢7 Excelent idee, replica ispititorul : _ vs lut pe ‘oli Am 68 compun eth eo o suta pina la doua sute de versuri. Esti exact per- idece Ge ftebule sk Le rosteased. De altel oes [ce dumitale ? ,,Va salut pe toti.* Ne-am inte- Jes, Bust aga fs ais&lerostesti, * ~~ Daca fii nea ‘at, consis iva chibauinia celalalt, macclis este misurae BE Sustinindu-se ci el anim cu suflul view: : moearte ale autorului, Chiar dacd Reaeineaar fcevarat (Gl nu poate’ fi), chiar dacd ecto near ‘trebul s& redea decit ide! concepute de el, natura Rew it’ ; au ar fi -ar fi mai putin inl&nfuitd ; trupul séu ar robul gindului sau, si un trup sinatos refuz’ 6-0 facd, lata de ce, prin insdpi natura Ind trupul omului este impropriu de a servi ca instrumen| unel Arte, Imf dau seama de masura In care aserfiunea mea are un caracter absolut 91 Intru- cit ea vizeaza barbali si femel din allele noastre, care, privifi in grup, aut dreptul la eterna noastr recunostin}&. MA grabesc de aceea si mi explie din teama de a mt-i jigni pe unil dintre ei. Stiu bine c& ceea ce am Spus nu va face ca tof! ac- torli 8A pardseascd toate teatrele lum st nu-i va goni In triste mindstiri, unde ssi petteacd,res- tul viel prépédindu-se de rls gi Iatrelinindu-se despre Arta teatrald ca despre un subiect ae cum am mal seris gi alt dat, Teatrul va continua s& se dezvolte, Jar actorii, un anumit numér de ani, vor continua si-i intirzie dezvol- tarea. Intrevid insé 0 iesire care-i va ajuta si seape din actuala lor servitute, Ei vor recrea noua manieré de joc, care va consta indeosel “SS remurile nossire aciorul se srduiegte sh personifice un caracter si si-l interpreteze ; miine va incerca si-l reprezinte gi si-1 Inverpre- teze ; poimiine va crea el insusi unul. Astfel va crea din nou un stil. ‘Astizi, personificind un caracter, actorul are. aerul ci avertizeaz’ publicul: ,,Uitati-va la mine! Voi fi un anume individ si voi fece eutare lucru.* Apoi incepe s& imite, fe Pate. clone it ch va infdtisa. S& z i Franco, Explicd auditoriulul efe Indragostit #0 arata... sirutind-o pe Julieta. | Tati ce se numeste a face operi de art, Se Se afirma drept'o maniera inteligenti de 4 Sugera 0 idee. Pe legea mea, lucrul acesta te face gee imaginea unui patruped cu urech; mari'si de. desubtul ef ar serie ,magar. Urechile lut mani‘ ardtau de la sine, fara si mai fie nevoie si serie nimic; un scolar n-ar fi procedat altfel. Dife, renia dintre scolar si artist este ci acesta din pnmé, numai prin mijlocirea trisdturilor gi a con. turului, evocd de indaté imaginea magarului ; lar daca este un mare artist, va evoca ideea intregii Specii a mAgarilor, spiritul lucrului. (ctorul inregistreazd viata in felul unui apa- Fat Ge -fotografiat si inceared sé-i redea eligeul fotografic. El nu banuieste oX ceca co face ar putea fi o arta, aga cum e Muzica. Strddania Ii const in simpla reproducere a naturii ; rarcori fe gindeste ca, pornind de la ea, si-si foloseasea fantezia ; si niciodaté nu-i trece prin minte ot poe7ia unut sarut, ardoarea unei lupte sau linig- tea mortii, e si copieze in mod servil, fotografic, realitatea. Reflectind la acest lucru, nui vi se pare absurd ? Nu e oare siraci arta si slibnoaga in- teligenta care nu pot comunica publicului esenta nei idei si care nu stiu decit si redea o copie Stingace, un facsimil al acelui lucru? Asta se numeste opera de imitatie, nu de artist, de ven- triloc, ag spune, t ‘miata de ce, dac unul din acei mimi alft de indemt- naticl fn imitarea oricérui lucru vin la noi si se ofeed $4 ni se Infatigeze, pe el si poezia lui, ne prosterndm in fata sa $i 11 cinstim ca pe-o fiinta minunath sf sacra ; fi qeiailem Insd atentia ed fiinte de felul siu n-au drept de cetate tn statul nostrn, legea n-o ingdduie. Tl yor the Despre arlist se spune de obicei ci a reusit s& intre in piclea personajului* ; mai firese ar fi si se spun c& a legit cu totul’ din ea. ,Ce e asta! strigi actorul, cu tot singele in obraz si ochii scinteletori. Vid c& arta dumitale teatrali n-o si mai aib& nici carne, nici viii !* Totul depinde de ce intelegeti prin viayi cind va serviti de acest cuvint in legiturd cu ideea de Art&. Pentru pictor, cuvintul vial inseamn’ ceva foarte diferit de realitate ; pentru ceilalfi_artisti cuvintul viati are un sens absolut ideal ; dar ac- torli, ventrilocii si naturalistii, au rimas singurii pentru care a pune viat& in opera lor inseamna a furniza o imitatie material, grosier& si imedi- ata, a realita . Cum ag putea face ca un actor, citind aceste Tinduri, si se izbeascd de intreaga absurditate a acestei false idei, a acestei credinfe c& {elul su trebuie s& fie copierea, imitarea material a re- ? Am obosit lésind mereu impresia c& atac actorii pe motive lipsite de importanta. N-am vorbit aga cum am facut-o decit din dra- goste pentru Teatru, convins c& in scurt timp o dezvoltare extraordinara va inalfa si reinsufleti ceea ce st& si piara si c& actorul va contribui din toate puterile lui la aceast& renastere. Totul ne face si credem ci adevarul va iesi curind la lumind. Suprimati copacul autentic pe care l-ati asezat pe scen’, suprimati tonul natu- ‘a cu. mirt, fi vom incinge fruntea cu o fisie de lind Sa lat ap an ao 2 Sale sdndtatea sufletelor, {1 vom chema pe aedul sau pe po- vestitorul cel mai viguros si cel mai sever, care nu va imita fn versurile sale decit cuvintele eroului si nu va avea drept_modele decit pe acelea pe care le citam la Inceput, cind porneam ta eduearea soldatilor nostri (Platon) (na. ral, gestul natural, si vefi ajunge sd suprimati gi actorul. E cea ce se va intimpla in'r-o zi, si-mi place s& constat c& unli dintre directorii de’ tea- tru se gindesc de pe acum la acest lucru. Supri- mati actorul si vefi deposeda realismul brutal de mijloacele infloririi sale pe sceni. Nu va mai exista personaj In carne si oase gi au vom mai confunda in mintea noastré arta cu realitatea ; nu va mai exista personaj in carne si oase, in care sl&biciunile gi tremurul c&rnii s& fie vizi- bile? Actorul va dispare, in locul lui vom vedea un personaj neinsufletit — care va purta, daci vreti, numele de ,,supramarionet&* — pina cind tsi va fi cucerit un nume mai glorios. S-a scris pind acum destul de mult despre ma- rioneta si foarte bine, Ea a inspirat chiar mai multe opere de arta. In zilele noastre marioneta parcurge 0 epock de dizgratie — multi oameni o socotese un soi de fantosa de-o calitate superioard descinsi din pa- Pus. Comit insi o greseali. Marioneta e descen. denta vechilor idoli de piatra ai templelor, e ima_ Binea degeneraté a unui zeu. Prieteni a copiilor, Stie Insi si-si aleag’ si si-si atraga discipolii. Dac& unul dintre dumneavoastré va deseria’ o marloneté, va face din ea o figurind pietrificatd si Brotescé. Aceasta deoarece ia drept placiditate imbecil& si diformitate colfuroasi ceea ce nu e * Situindu-se pe un punct de vedere cu totul iferit care nu-1 putem ins nici trece cu vederea, ni imnose), cardinalul Manning insist’ asupra obligatiel tn care 2% afl& actorul de_,,a-si-prostitua trupul curatit prin botes" Punct de vedere specific englez — se poate. Dar In Naz turd sint oare numai mobiluri simple si nevinovate? lac Substanta ei nu este uneori durd, rece si austerd, iar alteori dulce, cétduté, pling de voluptute ? it gravitate a mortii si imobilitate a trupului. chiar marionetele noastre moderne sint fiinte extraordinare. Marioneta nu se emotioneazi ni cind aplauzele se pierd razlete, nici cind se r varsa in ropote ; gesturile ei nu se precipita si nu se incurcd ; acoperita de flori gi de laude, eroina isi pastreazi chipul impasibil. In personalitatea care se defasoaraé in fata noastri descopir mai mult decit o tréstura de geniu ; ea c pentru mine ultima ramasi(d.a Artei nobile gi frumoase dintr-o civilizatie disparuta. Dar, cum arta devine umilé sub palmele grosolane, marionetele nu mai sint nici ele decit histrioni grotesti si vulgari. Ele imitd, dupa puterile lor, pe actorii de teatru. Papusile intra in scena doar ca s& cada pe spate, beau nu- mai-pentru a se impletici si iubesc doar ca si provoace risul, Ele au uitat povejcle materne ale Sfinxului. Trupul lor feapin gi-a pierdut gratia hievatici. de altidat& ; ochii lor holbati nu par s& se maj uite la noi. Fantoga isi exhibi sforile si se instaleazé comod in intelepciunea ei de cirpa. Nu-si mai amintegte cd Arta sa trebuie, si ca, si poarte semnul sobriet&tii pe care o intilnim’ in operele altor artisti, si cé arta cea mai desavirgita este aceea care ascunde mestesugul si-1 uiti pe mestesugar, Nu este Herodot acela care, in anul 800 fe.n., vorbind despre vizita sa la teatrul sacru din Teba, ne spune c& a fost fermecat de admiratie ,,pentru nobilul s&u conventionalism*? Intrind in Casa viziunilor, serie el, vazui In fundul ei, asezatd pe un tron sau pe un mormint — mie cel putin mi s-a parut si una si alta — o frumoasa regin’ de culoarea aramei. Intins pe patul meu, ti ob- servam gesturile simbolice, Ea punea atita su- plete In ritmurile schimbatoare ale gesturilor suc- 164 Cesive, atita calm in felul de a-si dezvilui gindu- Tile tainice, atita noblete si frumusete in expresia sustinut a durerii sale, incit mi se parea c& nicl un fel de durere n-o putea ucide ; nici o violenti in gesturi, nici o alterare in trasdturi, care si ne dea senzatia c& suferinta o coplegeste ; parea tot timpul c&-si cuprinde durerea in’ palme, ¢& pistreazé cu delicatete si o contempli cu calm, Brafele si mfinile si le ridica uneori asemeni unui suplu si cilduf jet de apa, care se spargea si ci- * dea din nou, spuma degetelor sale albe si delicate alunecind spre genunchi. Ar fi fost pentru noi o revelare a artel, dacd n-am mai fi intilnit un spi- vit analog in alte exemple din arta acestor egipteni. Aceasta arti «de a ardta si de a voala», cum fi Spun ei, dispune de o fort spirituala atit de mare aici incit define un loc preponderent in viata re- Ngioasé. Ea ne invaté fara indoialA virtutea si gratia curajului, cdci nu poti asista la vreuna din aceste ceremonii fara a resimti o eliberare fizich sl morala.“ Aceste cuvinte dateazi din anul 800 Len. Cine stie? Poate ci marioneta va redeveni into 2i medium-ul fidel al frumoasei ginditi a artistului si poate ci se apropie ziua care ne va inapoia papugile, creaturi simbolice plimadite de geniul artistului, in care vom regsi jnobila con, pentie® aniintité de istoricul gree? Nu vom mai fi tunel la dispozitia acelor marturisiri de sla. bictune care trédeaz’ mereu actorii s{ trezese ip findul lor in spectatori slabiciuni aseméndtoare In acest seep trebuie si ne striduim a reconstrui aceste imagini gi, nesatisfacuti de pXpusi, sa Ongupramerionetz st &° PAPUS, 5 cred a nu va intra in rivalitate cu viata, ct va merge ;dincolo de ea; nu va reprezenta trupul din carne 191 oase, ci trupul in stare de extaz gi, in timp ce 155, ae | din ea va emana suflul_vietii, se va invesminta cu frumusefea morfii, Cuvintul moarte cade fi- rese sub condei prin vecinatatea cuvintului viafé, de la care se reclama fari incetare realigtii. Unii vor vedea poate, pe nedrept, o afectare din partea mea, cu deosebire aceia care nu resimt forja si bucuria tainicd a operelor senine de arta. Dacé un Rubens, un Rafael n-au lasat dupa ei decit pasiune gi flacdri, alfi artisti, dinaintea sau de dup& ei, au avut, dimpotriva, masura drept ideal si totusi, mai mult decit toti ceilalti, acesti ar- Uisti au marturisit vigoare virila in arta lor. Maesiri plini de intelepciune si de masura, pu- ternic! prin legile de la care juraseré si nu se abaté vreodata, maestri in marea lor majoritate anonimi, admirabila dinastie care a creat zeii Orientului si ai Occidentului, p&zitori ai epocilor eroice, tofi si-au indreptat privirea spre lumea ne- cunoscutului, au cdutat viziuni gi sunete in aceasta fericité si calm& regiune, pentru a reda in liniile unei statui, in cadenja unui poem acea senindtate © clipa intrezarit’, compensind tulburarea si agi- tatia lumii noastre de fiecare zi. In America fratii apartinind acestei dinastii de maestri_ tréiau in cetati magnifice, uriase, care puteau fi strémutate oricind ; cetiti de vaste cor- turi matasoase si aurite, care le ad&posteau zeii ; locuinte impodobite cu gustul cel mai somptuos: cetati migratoare care, de pe coline spre sesuri, traversind cursul apelor gi strbitind lungul vai- lor, pdreau o imens& armata a pacii in mars. In fiecare cetate nu exista numai un pumn re- strins de indivizi numiti artisti si considerati drept trindavi nefolositori_ci, dimpotriva, numerosi oa- meni alesi pentru intensitatea sporité a simtului lor de percepere : adevarafii artisti, artistul find Prin definitie cel ce percepe mai mult dectt se- menii sai si exprimi maj mult decit a vazut. Jar printre artisti, locul cel mai putin insemnat nu-] ocupa organizatorul ceremoniilor, creatorul viziunilor, ministrul a care! menire era si cin- steascé duhul care ocrotea cetatea — duh al Mis. cari, La fel si in Asia, macstrii uitati ai Templelor gi ai odoarelor lor au lasat pe fiecare gind, pe fic- care piirticicl a operei lor, pecetea riimului calm, asemanator morfii, pe care o exaltau si o cinsteau Jn Africa (pe care avem pretentia ci o civili. zim) Se cunoaste de lungi vreme acest spirit, esenté a unel civilizatii perfecte, Existau gi aici astfel de mari maestri, care nu erau oameni chi. nuiti de dorinta afirmérii pretioasei lor personali. fi ci Intelepti insufletiti de o sfintd rabdare, fericiti si-5i poata pune gindurile si gesturile 1 slujba legii, a adevarurilor simple. Arta Egiptului ne dovedeste din plin cit de se- ver era aceasté lege pe care artistii nu-gi inga- duiau s-o Incalce prin exprimarea de sentimecte personale. Uitati-va la sculpturile egiptene : ochii tor impasibili isi vor pastra pind la sfirsitul lumii faina. Gestul lor e plin de t&cerea care seaman mortii. Tandrefe, farmec, o gratie tnvecinatl, eo forta, dragoste gisim totusi in aceasta opera ; efu- ziune, patos, sentiment personal al artistului, cf- fusi de putin. Lupta interioara ? Nici urma. Artistel nu las& si se vadi nimic din efortul lui indirjit ; teary £2, 0U confine mirturisiri. Nici orgoliu’ feama sau sim} al umorului ; nu ne-a rimae mj O frésdturi care sine fact’ si binuim,o clips macar, ca artistul s-a departat de legile care-! stapinesc. Admivabil lucru ! Tati adevaratul artist, Toate efuziunile sentimentale din ultimele veacus; 187 semmeaeemsceisnsin. si din zilele noastre nu sint indiciul unei inteli- gente superioare, adicd al unei arte supreme. _ Acest spirit a cucerit Europa, a bintuit Grecia, a rezistat lung& vreme in Italia, apoi s-a volatili- zat intr-o zi, lésind si cada lacrimi, perle. Si noi care le digerdm odat& cu hrana noastra de ficcare zi, am facut ceva si mai rau: ne-am prosternat in faja asa-zisilor ,mari maestri“ si am admirat aceste primejdioase si stralucitoare personalitati. Intr-o nefericita zi am crezut, in nestiinta noastra, c& noi eram cei ale céror trasdturi si ginduri trebuiau s& le exprime, c& de la noi se inspirau in arhitectura, in muzica lor. Si astfel se niscu dorinfa noastra de-a ne recunoagste in toate ope- rele lor, de a figura in arta lor. Dup& multe secole, artistii sfirsira prin a ceda si prin a ne darui ceea ce le ceream. Si cind ig- noranta noastré triumfa In sfirsit asupra Regulei care indruma altadata gindirea si mina Artistu- Jui, un spirit obscur fi lua locul, demon indrazne} care incepu sa guverneze lumea — si fiecare vorbi in gura mare despre Renastere ! in timp ce pic- torii si sculptorii, arhitectii si compozitorii lucrau pe nerdsuflate ca sd livreze marfa cerutd, in care oricine putea s& descopere o legatura cu el insugi. Au aparut acele portrete cu miasti rogcovane, cut ochi bulbucati, cu gurile strimbe ; miinile care par c& ies din tablou, pumnii cu vine umflate, culorile alandala, liniile in neorinduial&, z&pacite parcd de un spirit al nebuniei. Formele se dizloca ; briza vietii de extaz, care facea cindva sa infloreasc& | © dulce speranta, cap&ta suflul vijelios al furtunii \ si apoi dispare; si iatd ci triumfirealismul, \ aceasté copie grosuland a vielli pe care toti \ onteleg de-a-ndoaselea, desi o adopt’, Ba e de- \parte de a sluji Arta; caci [..Jartistul nu imita, cf Creeaza ; viata ins trebuie si poart tela Imsginatiei, care I-a ales pr artst petra fisa frumusetea. [..] Nu vorbese deci cu tgutint& $1 nici cu ironic despre marionetd, Unii au feut hae De socoteala ei, cuvintul a caipitat chiar o semi, Kente dispret, dav exist& ined oameni care vad Sispref, dav existal in H Eemusefea acestor figurine, oriett de dezmogtenite Majoritatea oamentlor zimbese cind despre marionete sau despre pipusi, bi ke yindess numaidecit la sforile lor, la bratele lor tepene, Ia gesturile sacadate ; imi spun : Sint niste biete fi. gurine oluage. Amintiti-va ined ed aceste pipugl descind dintr-o mare si nobila familie de iteh idoli executati intr-adevar ,dupi imaginea unu, zeut si ed, multe secole in ‘urma, aceste figurine aveau migcéri armonioase, nu sacadate, mi te Doamne fereste! Mario gurl cal importanta deett voi. 5" dat redeti cumva c& strébunul ei gesti s estradi larga de sase picioare, intisind ta ‘nie teatru din alte vremuri, in asa fel eit putin lip. Sea si nu dea cu capul de grinda de sus a scene! ? Va inchipuiti intr-adevar c& el a locuit intotdea- luna intr-o cisujé cu ferestre si usi de papussi cu obloane vopsite si larg deschise, in a ciret Curficied cresteau curajoase petale groase cit capul Jul? Pérasif acest gind. Asia i-a cunoscut pritul regat, pe malurile Gangelui. Ca locuinté i-a fost Construjt un vast palat care-si indlta coloanele Spre cer, iar altele si le sealda in ap, inconjurat de garduri cu molatice tufiguri mingtietoars, ca fintini racoroase ; gridini staptnite de-o nemis- 15a cat& tacere. Solitar in racoarea tainicd a aleilor, spiritul alert al slujitorilor s&i se afla in migcare. Ei preg&teau o serbare demna de geniul care-i dduse nastere. De unde aparu ceremonia. P&pusa lua parte la aceasta ceremonie, glorifi- care a Creatiei ; stravechi mijloc de mulfumire la adresa divinitatii, imn exuberant inchinat vietii, si imn mai grav al unei existente viitoare, dincolo de valul Mortii. In fata mulfimii de admiratori cu pielea arimie au aparut primele simboluri a tot ceea ce existé in aceasta lume si in Nirvana’, simbolul copacului incintator, al muntilor, si bo- gatiile pe care le inchide in el; simbol al norilor, al vintului, al tuturor lucrurilor inaripate ; sim- bolul celui mai inaripat dintre ele : al gindului, al amintirii ; simbolul animalului, al lui Buddha, al omului — si iat unde intervine figurina, origina- lul acelei marionete, pe care ati luat-o atft de mult in deridere. Pentru c& in zilele noastre nu si-a mai pastrat decit partile ridicole, copiate dupa cele ale voastre. N-ati mai fi ris dacd i-ati fi vizut mo- delul din epoca sa de glorie, din timpurile cind reprezenta simbolul omului, la serbirile Creatiei, unde era imaginea care ne coplesea de admiratie. A-i insulta memoria ar insemna s& ridem de pro- pria noastré deciidere, si ridem de credintele si * Doctorul Coomaraswami imi spune c& nu acesta e cuvintul corect pentru desemnarea Paradisului indian. Si totusi, desi imi cunose astazi eroarea, voi lisa aici acest cuvint: Nirvana. Aceasta gindindu-ma mai mult Ja numerogii cititori ai unei lucrari care apare In a treia sa editie, decit 1a elita lor, Daca elita nu-mi iartd eroa- rea, sper cel putin cd majoritatea cititorilor va intelege c& Nirvana, care este o stare de suflet, se apropie poate cel maj mult de cuvintul nostru occidental : Paradisul (na). 160 de imaginile pe care je-ami sfarimat,1 Citeva se- cole mai tirziu vom gisi casa ej putin deteriorata de prea multa folosire. Din templu, cum era la inceput, a devenit un teatru, dar ceva interme. diar, lar originalul marionete! igi vede sinatatea subrezitd. Se simte ceva in aer ; medicil o sfaitu. jese si fie prudent. Care e luerul cel mai pri- mejdios pentru mine ? intreaba ea. ,,Teme-te de Yanitatea oamenilor.” Dar nu e acesia lucrul pe care Jam propovaduit intotdeauna ? N-am spus C4, glorificind astfel existenta noastra, trebuie si ne ferlm tocmai de primejdia vanititii? E cu Patinti ca, proclamind fra incetare acest adevir, 8&-I fi pierdut eu insimi din vedere si s& devin Cea dintli vietima a nerespectarii lui? E limpede ~ c& impotriva mea se pregateste un complot. De acl inainte n-am sé-mi mai ridic privirea dectt spre cer.“ Isi trimite medicii acas& si cade in me- ditatie. Taté asadar cum a fost tulburata atmosfera cea Senin care inconjura aceasta fiinté ciudat de per- 7ou animal ; aici nu e vorba de lupta si de el stépinul; nu exist’ fnfruntare intre deus animale, care 1-1 va da frumoasa piatra rece. El tresare i noblld plicere, eéci infelege natura dumnezelassh eae 161 fecté : analele povestese ca, putin mai tirziu, ea a plecat si se stabileasc’ pe coasta Fxtremului Orient si cd doua femei au venit s-o contemple. La ceremonia la care ele au asistat, idolul stra~ lucea de-o splendoare atit de vie si in acelasi timp de-o simplitate atit de divina, incit mille de su- flete reunite la aceast& sarbatoare au fost ferme- cate de un extaz pe cit de lucid pe atit de ame- fitor ; singure aceste doud femei n-au gustat de- cit betia. Idolul nu le-a vazut ; privirile lui erau afintite spre ceruri, dar ele au facut s& se nasc& in aceste doud femei o dorinté prea’ mare pentru a putea fi indestulat& : aceea de a fi simbolul a tot ceea ce e dumnezeiesc in om. Astfel gindit, lucrul a si fost pus in executare ; ele s-au impodobit cu cele mai frumoase vegminte (la fel cu cele ale ido- lului, spuneau ele); au facut gesturi pe care le credeau asemenea alor lui si, convinse cA vor trezi aceeasi incintare in spiritul spectatorilor, si-au construit un templu (la fel ca al lui! la fel ca al (ui sprijin, a acestui ajulor voluntar $i neindotelnie — si care nu este o supunere impusd. Arhitectul jubeste Proportia. Dat ce e Proportia? O simpl chestiune de calcul, imi veti spune... Numere... Ei da, la baza Catedralei din Kéln se afl o rece ecuatie. Si iat totusi fiorul de extaz divin ndscut din ceea ce vi Se parea insensibil, litera moartA, calcul rece. Imi veti raspunde c& totul 'se datoreazi Imaginatiei, Inspirati si nu veli da doi bani pe calcul. Ginditi-va 'insa_c& ace- easi Imaginatie, aceeasi Inspiratie sint In serviciul Tea- trului, dar c& artistul scenei n-a reugit s& scoatd totusi niciodatA ceva comparabil in perfectiune cu Catedrala din Kln eau cu Parthenonul. Nu. Totul depinde de om; si orice om care-si alege, la fel ca sculptorul sau arhitectul, un material de calitate pe care s& lucreze, poate crea o opera mai nobilé dectt Actortl, care nu se foloseste decit pe sine Insuyi drept material pentru opera Tui (1, a.) 162 lui!) — si s-au gindit sa raspunda dorinfelor mullimii prin aceasta lamentabila parodie. Astfel vorbesc analele; si e cea dintii relatie pe care ne-o dé Orientul despre Actor. El s-a nascut din vanitatea prosteascd a doua femei care n-au putut vedea simbolul divinitatii fard si nu doreascé a participa la reprezentarea lui; paro- dia lor a dat roade. Cincizeci sau o suté de ani mai tirziu se raéspindise in toata tara. »Burulana prinde ugor radacini“, spune prover- bul. Aceasti savand de ierburi salbatice care e Tea- trul modern a crescut extrem de repede. Divina marioneté’ a avut din ce in ce mai putini adoratori, jar cele dou femei — toatd popularitatea. Decli- nul marionetei si succesul celor doua femei, exhi- bindu-se in locul ei, au marcat aparitia intune- raul Haos gi, dupa cl, a personalitatii dezlin- juite. Intelegeti acum ce m-a facut s& iubesc si s& apreciez ceea ce, in zilele noastre, poar:{ numele de ,,marionet&*.[...] The Actor and the | Uber-Marionetto, 1907, din vol. Gordon Craig, On the Art of the Theatre, Small, Maynard & Com- pany, Boston, 1925, pp. 54-95, In romfneste de Constanta Trifu