Sunteți pe pagina 1din 16

SISTEME DE VÂNTURI PE GLOB

1.

Repartiţia generală a presiunii atmosferice la suprafaţa Globului

2.

Circulaţia generală a atmosferei: vânturile alizee, vânturile de vest, vânturile polare, musonii.

1.Repartiţia generală a presiunii atmosferice la suprafaţa Globului

IANUARIE

1. Latitudini ecuatoriale: Datorită încălzirii intense şi mişcărilor convective, predomină un regim de

presiune scăzută (1015 mb). Axa brâului de presiune scăzută este situat la sud de Ecuator timpul iernii emisferei sudice.

(15º lat S) în

2. Latitudini subtropicale

Presiune ridicată la 30-35º lat S = anticicloni bine delimitaţi pe oceane (p=1020 mb)

Anticicloni în emisf. N: A. Azorelor

A. Hawaii

Anticicloni în emisf.S: A. Sud-Atlantic (I. Sf. Elena)

A. Sud-Indian (I. Mauritius)

A. Sud-Pacific (I. Paştelui)

3. Latitudini temperate şi subpolare

Pe oceane Depresiuni (presiune scăzută)

Depresiuni în emisf. N:

D. Aleutinelor (1000 mb) Prezenţa celor două depresiuni = activitate ciclonică intensă în timpul iernii.

Depresiuni în emisf. S:

presiune < 990 mb

Pe continente - Anticicloni

Emisf. N:

D. Islandei (997 mb)

Depresiuni pe ocean în jurul Antarcticii (brâu depresionar circumantarctic),

A. Asiatic (Siberian), p=1035 mb, centrat în Pod. Mongoliei

A. Canadian, p=1021 mb, centrat în provincia Manitoba

4. Latitudini Polare

Presiunea este mai mare decât în zona subpolară datorită temperaturilor mai scăzute Emisf. N: Anticicloni arctici (deasupra Groenlandei), slab evidenţiaţi datorită frecvenţei mari a depresiunilor/ ciclonilor mobili Emisf. S: Anticicloni antarctici, mai bine evidenţiaţi

IULIE

1. Latitudini ecuatoriale

Predomină regim de presiune scăzută. Talvegul depresionar se deplasează spre Nord.

Emisfera N:

Pe continente: Depresiuni până la 30º lat. N, datorate încălzirii suprafeţei terestre

D.

Sud-Asiatică (Podişul Iran Câmpia Indo-Gangetică)

D.

Sud-Sahariană (se poate extinde peste Peninsula Arabiei şi uni cu D.Sud-Asiatică)

D. Mexicană

2. Latitudini subtropicale

Pe continente: Depresiunile Sud-asiatică, Sud-sahariană şi Mexicană se pot extinde la latitudini

subtropicale. Ele întrerup pe continente brâul maximelor subtropicale (bine evidenţiat pe oceane). Pe oceane - presiune ridicată

Oceane emisfera N

Anticiclonul Azorelor Anticiclonul Hawaii

Obs: Anticiclonii sunt intensificaţi şi deplasaţi spre N.

Oceane emisfera S

Anticiclonul I. Mauritius Anticiclonul I. Paştelui Obs. Anticiclonii de pe oceanele emisferei S se intensifică şi se extind şi pe continente.

Anticiclonul I. Sf.Elena

3. Latitudini temperate şi subpolare – presiune scăzută

Emisfera N:

Depresiunea Aleutinelor Obs. Depresiunile slăbesc în intensitate.

Emisfera S:

4. Latitudini polare presiune ridicată

Depresiunea Islandei

Depresiunile circumantarctice (se intensifică în timpul iernii australe)

Emisfera N:

A. Groenlanda

Emisfera S:

A. Antarctica

N: A. Groenlanda Emisfera S: A. Antarctica CONCLUZII privind repartiţia presiunii atmosferice la
N: A. Groenlanda Emisfera S: A. Antarctica CONCLUZII privind repartiţia presiunii atmosferice la

CONCLUZII privind repartiţia presiunii atmosferice la suprafaţa Terrei:

1.Repartiţia presiunii este mai uniformă în emisfera sudică. Se observă şi din dispunerea paralelă şi rectilinie a izobarelor. Repartiţia neuniformă în emisfera nordică (continente: maxime=anticicloni iarna şi minime=depresiuni vara).

2. Minimele termice absolute sau relative corespund unor presiuni maxime permanente (de ex. maximele=anticiclonii polari) sau presiuni maxime sezoniere (ex. anticiclonii Canadian şi Siberian).

3.1. Brâul depresionar ecuatorial

-se extinde în ianuarie între 15º lat. N 25º lat.S -se extinde în iulie între 35º lat.N 5º lat. S Când intensitatea alizeelor slăbeşte, ele se sting într-o zonă de calm (de fapt o zonă de vânturi slabe şi variabile) numită DOLDRUMS (pot-au-noir). Caracteristici DOLDRUMS:

a).Linia DOLDRUMS e axată pe Ecuator în ianuarie şi decalată spre Nord în iulie. b).Linia DOLDRUMS are 500 km lăţime (variază pe aprox. 10 lat.) c). Presiuni scăzute, care variază puţin (situaţie de mlaştină barometrică). d).Convecţia termică este activă, duce la formarea de nori Cumulonimbus bine dezvoltaţi, precipitaţii

intense.

3.2.Convergenţa alizeelor Se produce când alizeele din cele 2 emisfere au intensităţi mari până la Ecuator. Intensificarea alizeelor în apropierea Ecuatorului duce la convergenţa lor şi deci la o convecţie dinamică puternică. Această convecţie dinamică se produce de-a lungul unei zone numită ZCIT (zona de convergenţă intertropicală)

Datorită translaţiei ZCIT (Zona de convergenţă intertropicală) de la un anotimp la altul (odată cu deplasarea S şi N a Ecuatorului termic faţă de Ecuatorul geografic), se produce şi devierea alizeului, bine obs. pe Oc. Indian şi formarea musonului ecuatorial de vară.

3.3. Brâul maximelor barometrice subtropicale (anticiclonii subtropicali)

Corespund unor zone de calm pe oceane (horse latitudes) şi deşerturilor subtropicale pe continente. Anticiclonii nu formează totuşi o centură continuă. Există zone care separă celulele de maximă

presiune (anticiclonii), localizate în general în zona de contact dintre ocean şi continent. În aceste zone se produc schimburi meridianale între zonele intertropicale şi temperate. Anticiclonii se formează mai ales pe oceane (care sunt mai reci decât continentele) şi mai ales în estul oceanelor datorită curenţilor oceanici reci. Fiecare celulă anticiclonică are forma unei elipse mari cu axa mare de aprox. 2500-4000 km., dispusă oblic (ex. emisf.N: dir WSW – ENE).

3.4. Minimele subpolare axate la 65-75º lat N si S. Deplasare sezonieră nesemnificativă.

4. Gradientul baric meridian este orientat de la presiune mare spre presiune mică:

-din zona subtropicală spre Ecuator; -din zona subtropicală spre zona subpolară; -din zona polară spre zona subpolară.

zona subtropicală spre Ecuator; - din zona subtropicală spre zona subpolară; - din zona polară spre

2. Circulaţia generală a atmosferei: vânturile alizee, vânturile de vest, vânturile polare, musonii.

2. Circulaţia generală a atmosferei: vânturile alizee, vânturile de vest, vânturile polare, musonii.

Vânturile locale

Brizele de uscat şi de mare Principala cauză a producerii vânturilor locale este încălzirea diferită a suprafeţei de uscat şi a mării. În timpul zilei temperatura apei mării la suprafaţă creşte mai încet decât temperatura aerului deasupra uscatului (care se încălzeşte rapid sub influenţa razelor solare); Drept urmare presiunea atmosferică deasupra mării va fi mai mare decât presiunea de deasupra uscatului. Aceasta duce la formarea unui curent aerian dinspre presiunea înaltă spre cea joasă (respective dinspre mare spre uscat), numit briza de mare sau de zi. În timpul nopţii răcirea mai rapidă a suprafeţei uscatului în raport cu suprafaţa mării face ca presiunea aerului deasupra uscatului să fie mai mare decât deasupra mării. Diferenţele de presiune generează briza de uscat sau de noapte. Brizele de mare sunt importante lângă ţărmuri unde efectul lor este, de obicei, limitat la aproximativ 10-20 mile marine. Vântul poate atinge forţa 4 B la coastă, pe când în interiorul uscatului doar forţa 2. Direcţia vânturilor costiere poate fi uşor diferită faţă de direcţia celor interne. La tropice, efectul brizei de uscat este deseori simţit multe mile marine dinspre mare, iar briza mării poate afecta direcţia vântului pe mare 20 de mile marine de la coasta. Briza marină pe litoralul românesc (inclusiv în Delta Dunării) este resimţită mai ales în timpul verii, în situaţii de stabilitate atmosferică (regim anticiclonic). Briza de zi se face simţită la orele 09, atingând intensitate maximă la orele 14-16 (viteza vântului nu este mare, variind între 3-6 m/s). Briza de noapte se instalează după răcirea suprafeţei terestre, după orele 22-23 şi are o forţă mai redusă decât briza de zi. Aerul care, în timpul zilei, se încălzeşte puternic desupra uscatului, devine uşor şi se ridică până la 3000m. În timpul ascensiunii se răceşte, devine mai greu şi alunecă spre mare, formând curenţi descendenţi verticali (care împiedică formarea norilor). Noaptea, aerul de deasupra mării formează curenţi ascendenţi care, după acelaşi mecanism, dau naştere la curenţi descendenţi deasupra uscatului. Această circulaţie a aerului, de sens contrar celei de la sol poartă denumirea de antibriză. Briza de zi şi cea de noapte sunt permanent însoţite de vânturi contrare de altitudine denumite antibrize.

antibriză. Briza de zi şi cea de noapte sunt permanent însoţite de vânturi contrare de altitudine

Vanturi locale din M. Mediterana

Vanturi locale din M. Mediterana BORA . Vânt catabatic*, rece, uscat, ce bate din direc ţ

BORA. Vânt catabatic*, rece, uscat, ce bate din direcţii ce variază între Nord şi Est, dinspre lanţurile muntoase din nord şi dinspre coastele muntoase de est ale Mării Adriatice. Este deseori periculos, întrucât se poate declansa brusc, fara multe avertizari si suflă în rafale puternice dispre uscat (dinspre munţi) spre mare. Se formează în spatele frontului rece al unei depresiuni, sau acolo unde exista o intensificare a anticiclonului de iarnă deasupra continentului european. Se declanseaza mai ales iarna, cand poate atinge forţa unui viscol. Este foarte sever în zona portului Trieste (în nordul Mării Adriatice). Vânturi asemănătoare ca violenţă sunt raportate la Novorossiyk, pe coasta de nord a Mării Negre.

*Vânturile catabatice (descendente) (grec. Kata =jos, baino = a se mişca) Pe timpul noptii, mai ales atunci când este senin, caldura este iradiata de la suprafaţa solului,

ceea ce duce la răcirea

solului şi a aerului de deasupra lui. În cazul terenurilor în pantă, datorita gravităţii, aerul mai rece si mai dens alunecă in josul

pantei, formând un vant catabatic, sau descendent, care poate sa nu aibe nicio legatura cu repartiţia presiunii atmosferice în zona respectivă.

cu repartiţia presiunii atmosferice în zona respectivă. ETESIAN . Vânturile din timpul verii din Marea Egee

ETESIAN. Vânturile din timpul verii din Marea Egee şi estul Mării Mediterane suflă cu o frecvenţă mare din direcţie nordică. Aceste vânturi sezoniere, numite etesian (grec.) sau meltemi (turc.) sunt rezultatul gradientul de presiune format între presiunea relativ înaltă din vestul Mării Mediterane şi presiunea scăzută de deasupra Iraqului.

GREGALE. Vânt puternic de NE, bate în Mediterana central ă ş i de vest. Este

GREGALE. Vânt puternic de NE, bate în Mediterana centrală şi de vest. Este cunoscut de către marinarii din insula Malta şi din estul Siciliei, unde principalele porturi sunt expuse către NE. Aceste vânturi se declanşează în special iarna. In Malta, in general se formează atunci când la nord predomină presiunile înalte iar la sud de insulă presiuni scăzute; vânturile se pot declanşa însă şi după trecerea unei perturbaţii.

LEVANTER. Vant de Est in Stramtoarea Gibraltar. Aduce o umezeala excesiva, nori, negura sau ceaţă, si uneori ploaie. Are, in mod normal, putere usoara sau moderata, si in asemenea conditii, “Norul Levanter” care însoţeşte vântul se intinde de obicei de pe creasta stâncilor o milă marină în sens opus direcţiei din care suflă vântul.

Obs.

The Levante is usuallly accompanied by a characteristic banner cloud which form on top of

the rock and streams away to leeward. The Levanter cloud might stretch for a mile or so to the west.

Levanter cloud might stretch for a mile or so to the west. MISTRAL . Mistralul este

MISTRAL. Mistralul este un vânt puternic de Nord sau Nord-Vest ce bate in special în valea Rhonului (Franţa). Se produce, de obicei, în situaţia în care în nord-vestul Frantei predomină un regim de presiune ridicată (de exemplu anticiclonul scandinav) iar in sud-est predomină presiuni scăzute (depresiuni deasupra Mării Mediterane). Vântul Mistral este întărit şi de fluxul de aer catabatic ce coboara din munţi si de efectul de canalizare a curenţilor de aer de-a lungul văii Rhonului (care traverseaza mare parte din teritoriul franţei ed la nord la sud). In ciuda caldurii provocate de comprimarea de-a lungul aceste descinderi, Mistralul este in general un vânt rece şi uscat, asadar vremea este de obicei frumoasa si insorita. Datorită vitezei mari, Mistralul ajunge deasupra mării unde este resimţit ca vânt de furtună, fiind periculos prin agitarea mării şi gradul de surprindere.

Vântul Mistral şi imagine cu mare agitată (vedere din portul Marsilia spre sud, spre largul

Vântul Mistral şi imagine cu mare agitată (vedere din portul Marsilia spre sud, spre largul mării; în centrul imaginii insula Chateau d’If, la 1Mm de portul Marsilia)

SIROCCO (SCIROCCO). Numele este dat oricarui vânt ce bate din directie sudica deasupra Mării Mediterane. Deoarece este originar din Africa de Nord, acest vant este fierbinte si uscat in mare parte a anului. In timp ce se indreapta spre nord, aduce cu el o cantitate mare de umezeală de deasupra mării si este considerat de catre populatia din ţările din nordul Mării Mediterane drept un vânt neplacut, care produce o stare de oboseală. În mod frecvent determină şi apariţia ceţurilor pe ţărmurile de nord ale mării.

În nordul Africii pt acest vânt se folosesc alte denumiri locale:

chom (fierbinet) sau arifi ; Simoom in Palestina, Jordan, Syria; Ghibli (Chibli, Gibla, Gibleh) in Libya; Chili (or Chichili) in Tunisia si S Algeria; Khamsin (Chamsin, Khamasseen) in Egypt si marea Rosie, Sharav in Israel.

Khamasseen) in Egypt si marea Rosie, Sharav in Israel. KHAMSIN este un vant sudic, ce bate

KHAMSIN este un vant sudic, ce bate în Egipt si in Marea Rosie in fata depresiunilor estice. Este un vânt care suflă cu putere, dinspre interiorul Africii, fiind un vânt cald, uscat si care transportă praf şi nisip. Se declanseaza in Februarie si ţine pană in Iunie, frecvenţa maximă fiind în Martie si Aprilie.

Alte vanturi locale pe Glob

SHAMAL. In Golful Persic, Golful Oman si de-a lungul coastei Makran, termenul Shamal desemnează orice vânt din NV, indiferent daca este un vânt moderat ca intensitate sau vânt puternic, de forţa furtunii, asociat cu trecerea unei perturbaţii. Directia normala a acestui vant este din nord-vest, dar poate varia sufla şi din direcţie vestică sau sud-vestică. In timpul unui Shamal, aerul este in general foarte uscat, iar cerul lipsit de nori, insa vizibilitatea este slabă din cauza maselor de nisip si praf, aduse din deşert. Rareori, pe timpul lunilor de vara, Shamalul depăşeste forţa 7 Beaufort; în schimb iarna, ajunge la forţa 8,

uneori forta 9 şi in acest anotimp, poate fi insotit de rafale de ploaie, tunete şi fulgere. Este cunoscut faptul barometrul nu indică niciun fel de avertizare in legatura cu apropierea acestui vant.

Este cunoscut faptul că barometrul nu indic ă niciun fel de avertizare in legatura cu apropierea
Este cunoscut faptul că barometrul nu indic ă niciun fel de avertizare in legatura cu apropierea

HARMATTAN. Vânt uscat de Est, ce adie pe coasta de est a Africii, între Capul Verde şi Golful Guineea, în sezonul uscat (din Noiembrie până în Martie). Venind dinspre Sahara, aduce cu el nori de praf fin şi nisip, care pot fi transportaţi sute de mile marine pe mare. Fiind uscat şi relativ răcoros, ameliorează starea de disconfort termic dată de căldura tropicală umedă din această regiune, motiv pentru care este denumit “Doctorul” (în ciuda prafului pe care îl aduce).

“Doctorul” (în ciuda prafului pe care îl aduce). PAMPERO. Acesta este numele atribuit în zona Rio
“Doctorul” (în ciuda prafului pe care îl aduce). PAMPERO. Acesta este numele atribuit în zona Rio

PAMPERO. Acesta este numele atribuit în zona Rio de la Plata, unei rafale de vânt ce se produce deasupra unui ţărm rece şi abrupt. Este, de obicei, însoţit de ploaie, tunete şi fulgere, in timp ce vântul suflă brusc din direcţie nordică. Vânturile Pampero sunt mai frecvente între Iunie şi Septembrie. Bat dinspre vest sau sud-vest deasupra pampasului din sudul Braziliei, Argentinei, Uruguay-ului. In general, pot fi prognozate de către meteorologi şi navigatori. Semnele prevestitoare sunt următoarele: presiunea scade încet, in timp ce vântul bate initial dinspre nord, însoţit de temepratura ridicată şi umiditate. Odata cu apropierea de ţărmul rece, vânturile devin nord-estice, puternice şi de forţa furtunii. Alte semne ce anunţă apropierea lui Pampero pot fi creşterea nivelului apei in râuri, inmultirea insectelor din aer şi o transparenţă ridicată a aerului atmosferic. Vântul se opreşte pentru scurt timp făcând loc unor vijelii din direcţie sud-vestică. Vijeliile sunt însoţite de nori Cumulus sau Cumulonimbus, ploi torenţiale şi scăderea temperaturii. Acest vânt sud-vestic poate fi foarte puternic, de pana la 70 noduri sau chiar mai mult, in timpul primei vijelii, dar moderat ulterior.

poate fi foarte puternic, de pana la 70 noduri sau chiar mai mult, in timpul primei
poate fi foarte puternic, de pana la 70 noduri sau chiar mai mult, in timpul primei

NORTHER. Acest vânt suflă în Chile este o furtuna de nord, cu ploaie, ce se declanşează de obicei iarna, dar ocazional, si in alte anotimpuri. In general, sosirea acestui vânt este însoţită de semne prevestitoare cum ar fi scăderea presiunii la barometru, un cer innorat sau intunecat, o hula dinspre nord si cresterea nivelului apei in porturi, in timp ce suprafata terestra este vizibilă pe distanţe mari în interiorul uscatului. Termenul Norther se aplica şi vânturilor nordice puternice, răcoroase şi uscate ce bat deasupra Golfului Mexic si insulelor Caraibe de Vest, in special iarna. Aceste vânturi se produc atunci cand exista un anticiclon puternic deasupra partii de vest a Americii de nord si una sau mai multe depresiuni deasupra coastelor de est ale SUA. In mod frecvent, acest vânt se poate instala deodată, fara niciun avertisment. Aceste vanturi ating de obicei forţa unui viscol in Golful Mexic, dar slăbesc în intensitate pe măsură de coboara inspre sud, spre ins. in Caraibe.

SOUTHERLY BUSTER- Furtuna Sudica. Pe coasta de sud-est a Australiei, acest vânt sudic bate dinspre ţărmul rece in special vara, dar poate surveni si primavara si toamna. Ca regula, avertizarile despre aceasta furtuna se dau numai cu aproximativ o ora inainte, prin aparitia norilor Cu si Cb in sud sau sud-vest, uneori insotiti de fulgere. Apoi, apare pe linia orizontului o rotatie a norului Cumulus. Vantul devine calm si apoi, in partea de sud, bate frecvent cu forta foarte mare, fapt insotit de o rapida scadere a temperaturii.

mare, fapt insotit de o rapida scadere a temperaturii. SUMATRA. Rafalele de vant din sud-vest, cunoscute
mare, fapt insotit de o rapida scadere a temperaturii. SUMATRA. Rafalele de vant din sud-vest, cunoscute

SUMATRA. Rafalele de vant din sud-vest, cunoscute drept Sumatra se produc de mai multe ori intr- o luna, intre lunile mai si octombrie in stramtorile Malacca si coasta de vest a Malayeziei, dar mai putin frecvent in apropiere de Singapore. Rafalele se dezvolta deasupra stramtorilor, iar apropierea lor se poate observa din timp pentru că sunt însoţite de furtuna cu trasnete. Vântul se intensifică brusc şi bate în rafale puternice, depăşind puterea unui viscol, imediat urmat de ploi torentiale. Aceste vanturi se declanşează noaptea până la răsăritul soarelui si reprezinta o amenintare clara pentru navele mici.

TORNADA. Acest termen se refera la două fenomene diferite. In zona de vest a Africii,

TORNADA. Acest termen se refera la două fenomene diferite. In zona de vest a Africii, ne referim la rafala de vant ce insoteste o furtuna cu trasnete. Acest fenomen se produce de obicei cu ploaie torentiala si dureaza, de cele mai multe ori, o perioada scurta de timp, dar poate produce multe pagube. Acest tip de tornade se deplaseaza de obicei de la est la vest si se declanseaza in perioadele de tranzitie dintre anotimpurile umede si cele uscate. Celalalt tip de tornada este un fuior de aer (whirl) violent care poate avea pana la o suta de metri diametru, in care vanturi ciclonice de 150 noduri bat aproape de centru. Fuiorul de nor (vârtejul) se formează chiar sub baza norului şi dispare prin frecare cu solul. Aparent, este descris precum un nor intunecat in forma de palnie alungita, culoarea sa intunecata fiind datorata si prafului si rămăşiţelor rezultate din distrugerile facute in drumul sau (distrugeri provocate vegetatiei, constructiilor etc). Aceste tornade se produc cel mai frecvent in partea centrala si central-vestica a SUA. Sansa ca vreo asezare sa fie lovita este mica, intrucat drumul unei tornade este de obicei mai mic de 1,5 mile marine, iar media din SUA este de 140 pe an. Cele mai favorabile conditii pentru dezvoltare sunt atunci cand aerul polar marin din directia de nord- vest depaseste aerul tropical marin din Golful Mexic, conducand la instabilitate puternica, iar apoi, formarea tornadelor se face cel mai probabil la o distanta considerabila deasupra tarmului rece. Se pot produce de asemenea si în zone temperate. Atunci cand o tornada se deplaseaza de pe sol pe apa, ea preia rapid caracteristicile unei trombe, desi deseori isi mentine intensitatea de pe sol.

In afara de tornadele ce se deplaseaza de pe sol pe apa, exista numeroase trombe marine ce isi au originea in largul marii. Conditiile favorabile formarii lor pe mare sunt similare celor ce se formeaza pe sol, anume, schimbari ale temperaturii aerului si a apei pe o distanta scuta si, mai presus de toate, instabilitate mare la nivelul straturilor inferioare. Trombele de apa sunt mai frecvente la tropice decat in zonele temperate. Desi sunt mai putin violente decat tornadele pe uscat, trombele de apa sunt totusi, un pericol general pentru toate navele si constituie un adevarat risc pentru vasele de marime mica.

O tromba de apa se formeaza sub fata inferioara a norului Cb. Norul, ce are forma de palnie, coboara

spre mare. Sub acest nor, apa este agitata si se formeaza un nor de picaturi. Norul in forma de palnie coboara pana se afunda in acest nor de picaturi; acesta capata apoi forma unei coloane, intinzandu-se dinspre mare spre nor.

Diametrul unei trombe de apa poate varia de la circa 1 metru pana la 100 de metri. Inaltimea, de la mare pana la baza norului, poate fi atat 50 de metri, dar cel mai adesea este de 300-600 de metri.

O tromba de apa poate dura de la 10 minute pana la o jumatate de ora; se deplaseaza destul de incet,

iar partea sa superioara se deplaseaza de obicei cu o viteza diferita decat la baza, devenind astfel oblica sau indoita. Se atenueaza intr-un final, iar coloana se rupe la aproximativ o treime din inaltimea sa de la baza, dupa care dispare rapid.

Vanturi locale din Romania. Criv ăţul se dezvoltă la periferia anticiclonului Siberian (nord-est European) şi
Vanturi locale din Romania. Criv ăţul se dezvoltă la periferia anticiclonului Siberian (nord-est European) şi

Vanturi locale din Romania.

Crivăţul se dezvoltă la periferia anticiclonului Siberian (nord-est European) şi suflă din nord-est. Frecvenţa maximă este deci iarna şi mai mare în sudul şi sud-estul României, inclusiv în bazinul de vest şi central al Mării Negre. Consecinţele acestui vânt foarte rece şi uscat asupra navigaţiei constau în geruri mari şi îngheţuri intense, viscole puternice în timpul cărora viteza vântului poate depăşi 120 km/oră. Băltăreţul este un vânt umed specific bălţilor Dunării, datorat ciclonilor mediteraneeni sau celor dezvoltaţi sau regeneraţi deasupra Mării Negre. Frecvenţa mai mare se înregistrează toamna şi primăvara din direcţie sud-estică sau estică iar vremea asociată se caracterizează prin ploi mărunte şi calde de scurtă durată.

Suhoveiul este tipic pentru sudul şi sud-estul României în sezonul cald. Direcţia dominantă este din est şi determină creşterea temperaturii, secete şi uneori şi furtuni de praf (denumirile frecvente sunt vântul negru în Dobrogea şi sărăcilă în Câmpia Română). Bibliografie:

Chiotoroiu B., Hidrometeorologie fluvială, Editura ExPonto, Constanţa, 2001. Chiotoroiu B., Meteorologie si Hidrologie marina (manuscris), 2014. Pescaru C., Pescaru Al., Meteorologie marină, Editura Nautica, Constanţa, 2005. http://www.afloat.com.au www.wikipedia.org