Sunteți pe pagina 1din 5

Anexa 4

Cunoate temperamentul copilului tu

Temperamentul reprezint un set de caracteristici nnscute, ce hotrsc modul n care


copilul abordeaz lumea din jur. Personalitatea este determinat de interaciunea ntre trsaturile
temperamentale i influena mediului nconjurtor.
Numeroase studii au dovedit faptul c trsturile de temperament rmn aceleai pn la
maturitate i de-a lungul vieii, iar pentru prinii care ignor firea natural a copilului cre terea
i educarea celui mic devine o lupt permanent. Prinii inelepi nva s-i cunoasc copilul i
astfel pot anticipa reaciile sale ii adapteaz stilul de cretere a individualitii unice ale
copilului lor.
Trsturile de temperament nu pot fi caracterizate ca "bune" sau "rele", ns influeneaz
adaptarea copilului la mediul colar, n jurul celorlali copii, sau chiar acas, precum i modul n
care va fi privit i judecat de profesori sau colegi. Reacia celor din jur la comportamentul
copilului va decide i percepia copilului asupra propriei persoane.
Pentru a fi un bun printe trebuie s cunoti caracteristicile temperamentale ale copilului
tu i sa i le explici i lui, fr a-l judeca. Asta l va ajuta pe el s fie mai atent la comportament
i s aib incredere in sine, iar pe tine te va scuti de frustrari, deoarece vei sti la ce sa te astepi de
la cel mic si nu vei lupta cu "morile de vnt". Cu alte cuvinte, trebuie s colaborezi cu firea
natural a copilului i sa nu i te impotriveti.

Trsturi de temperament
Nivel de activitate: activ, energic sau tcut, energie scazut.
Masoara cantitatea de energie fizica evidenta in activitatea si comportamentul zilnic al copilului.
Bebelusii activi se misca tot timpul si sunt dificili atunci cand li se schimba scutecul, iar la polul
opus, bebelusii sunt linistiti si se multumesc sa priveasca. Copiii foarte activi isi pot utiliza
energia pentru a practica sporturi interesante sau activitati incitante pentru ei. Acesti copiii au
nevoie permanent de lucruri care sa-i mentina activi si interesati, care sa-i ajute sa-si descarce
energia. Parintii trebuie sa inteleaga ca unui astfel de copil ii este imposibil sa stea linistit atunci
cand vor ei si este bine sa fie pregatiti in astfel de situatii. Cautati sa aveti la indemana cateva
jocuri care sa-l tina ocupat in tacere, atunci cand trebuie sa stea cuminte.
Distragerea: poate distras cu usurinta sau se concentreaza foarte bine.

Distragerea masoara concentrarea si atentia pe care un copil o acorda unei activitati de


care nu este interesat in mod special, precum si facilitatea cu care stimulii externi
intervin in comportamentul sau.
Nivelul ridicat de distragere este util atunci cand doresti sa distragi atentia copilului de la
un comportament nedorit, insa poate afecta in mod negativ capacitatea de a face temele
pentru scoala. Distragerea nu este opusul persistentei: un copil care poate fi distras cu
usurinta poate in schimb sa fie persistent in reluarea si continuarea activitatii intrerupte.
Un copil usor de distras este atent la tot ce il inconjoara si poate fi distras si de propriile
ganduri si vise. La polul opus, copiii se pot concentra o perioada indelungata, fara
intrerupere.
Parintii unui copil care poate fi distras cu usurinta trebuie sa fie siguri ca cel mic a inteles
mesajul transmis - cel mai bine este sa-i spui ce doresti privindu-l in ochi si sa enumeri
cerintele pe rand, nu toate odata, asigurandu-te ca au fost respectate.
Intensitatea emotiilor.
Cum reactioneaza cel mic la lucrurile si evenimentele din jur, in special cele minore, sau
atunci cand il supara ceva? Are o reactie dramatica si galagioasa sau dimpotriva, este
rezervat, linistit si mai degraba ganditor? De obicei o reactie exagerata a copilului atrage
dupa sine si o reactie exagerata a parintelui, insa astfel situatia poate escalada si mai
departe. Oricat de dificil ar fi, parintii trebuie sa reactioneze cu calm, pentru a oferi
celui mic un model de comportament. Va prezentam o tehnica pentru a face
fata situatiilor in care riscati sa va enervati de fata cu copilul. Urmati pasii:
- Opriti orice activitate si mai intai incercati sa va estompati propriile emotii, pentru a-l
putea ajuta pe copil.
- Distantati-va de cel mic - dati-l cuiva sa-l tina in brate sau puneti-l intr-un loc sigur, sau
chiar parasiti camera - daca copilul este mai mare.
- Reorganizati-va gandurile. Asteptati un moment, pentru a putea evalua situatia cu
claritate.
- Reluati activitatea cu mintea limpede.
La polul opus, si copiii care nu sunt reactivi pot fi dificili. Acestia se bosumfla si nu spun
ce au, se exprima cu dificultate; este greu sa stii ce se intampla cu ei. Parintii acestor
copii trebuie sa aiba rabdare pentru a-i aborda cu blandete si a-i face sa vorbeasca fara a
avea o atitudine intruziva.
Ritmicitatea sau regularitatea biologica: regulat, previzibil, sau neregulat,
imprevizibil.
Cat de usor puteti prevedea momentele in care copilului i se face somn sau foame, ori
vrea sa mearga la toaleta? Ritmul biologic devine foarte evident in primii doi ani de viata
- unii copii au un program regulat de masa si somn, in timp ce altii prezinta un tipar mai
complicat. Copilul cu ritmicitate previzibila este fericit atunci cand i se respecta
programul de somn, mancare sau joaca, in schimb nu se adapteaza bine la schimbari.
Copiilor cu un ritm neregulat li se face brusc foame sau somn, chiar la momente
inoportune. Parintii trebuie sa pregatiti sa indeplineasca aceste cerinte, indiferent daca
familia se afla acasa sau in calatorie.
Pragul senzorial sau sensibilitatea.
Aceasta trasatura de temperament masoara nivelul de sensibilitate la stimulii fizici -

lumini si sunete puternice, cusaturile si etichetele hainelor, schimbari de temperatura,


gustul alimentelor, durere, etc. Pentru un copil foarte sensibil din acest punct de vedere
este normal sa se planga mai des si sa fie mofturos, iar parintii il pot linisti cu usurinta,
daca ii fac pe plac. In schimb, cu copiii care au o sensibilitate scazuta, parintii trebuie sa
fie atenti pentru a nu lasa neobservat ceva care le-ar putea afecta sanatatea, dar care pe
copil aparent nu-l deranjeaza.
Abordarea situatiilor: apropiere, impulsiv sau indepartare, ezitant.
Abordarea situatiilor se refera la modalitatea in care copilul reactioneaza la lucrurile,
situatiile si persoanele noi in viata sa: le accepta si se apropie cu usurinta de acestea, sau
este precaut si are nevoie de mai mult timp pentru a se obisnui?
Copiii din prima categorie dau dovada de aptitudini sociale innascute, insa pot f
caracterizati si de nestatornicie. In acest caz parintii trebuie sa-l invete sa fie
perseverent. In cel de-al doilea caz, copiii sunt categorisiti ca fiind timizi sau rusinosi.
Aceste "etichete" nu sunt benefice pentru psihicul sau; mai degraba spuneti-i ca este
rezervat sau chibzuit. Invatati sa apreciati calitatile copilului si aveti rabdare cu el.
Parerea voastra ca parinte se va reflecta in imaginea pe care copilul o are despre sine.
Adaptabilitatea la situatii noi: adaptabil, flexibil sau inadaptabil, rigid.
Cum se adapteaza copilul tau la schimbari? Un copil flexibil le poate face parintilor viata
mai usoara, in schimb risca sa se aventureze in situatii periculoase sau sa nu fie
consecvent la scoala si la insarcinarile de acasa. Parintii acestui copil trebuie sa-i aduca
aminte permanent ce are de facut, sau mai bine sa-i afiseze la indemana un program in
scris.
Un copil care se adapteaza mai greu poate fi dificil, insa va fi mai putin predispus sa
riste. Acest copil se simte cel mai bine atunci cand stie dinainte la ce sa se astepte acest lucru il face sa se simta mai relaxat si mai confortabil in mediul sau. Astfel, in loc
sa-i spuneti brusc ca va trebui sa faca un anumit lucru, mai bine avertizati-l inainte, chiar
de mai multe ori, din timp in timp. In acest mod evitati reactiile exagerate.
Perseverenta sau intervalul de atentie.
Aceasta trasatura de temperament se refera la capacitatea copilului de a continua o
activitate, in pofida obstacolelor intalnite. Un copil persistent continua sa caute
rezolvarea jocului, chiar daca este dificil, poate astepta sa i se faca pe plac, fara a
deveni frustrat si nerabdator. Copilul poate fi considerat incapatanat, caracteristica ce
poate fi pozitiva, dar si negativa. Decat sa ii impuna sa faca ceva si sa riste un refuz,
parintii trebuie sa abordeze alte strategii pentru a-l convinge. Mai degraba ii ofera o
alternativa, sau ii ofera optiunea de a-si spune parerea.
Un copil cu o perseverenta scazuta isi pierde repede rabdarea, se descurajeaza in calea
obstacolelor, devine iritat daca este intrerupt si are nevoie de incurajari pentru a reusi.
Partea buna pentru parinti este ca acest tip de copil este mai predispus sa faca ce i se
spune.
Starea de spirit: optimist, pozitiv sau pesimist, negativ.
Care este starea generala de spirit a copilului: buna sau proasta, rade tot timpul sau este
plangacios, vede partea buna sau partea proasta a lucrurilor? Un copil prea optimist
trebuie sa fie ghidat cu blandete de parinti, pentru a sti cand este necesar sa aiba o

atitudine mai serioasa. Parintii copiilor negativisti trebuie sa le ofere multa atentie si
dragoste, sa le aminteasca permanent sa gaseasca lucrurile bune la viata, sa le ofere
jucarii amuzante si sa-i incurajeze sa-si faca prieteni optimisti. Sangvinicul este acel copil
foarte energic, care dorete mereu s atrag atenia oricui i, respectiv, va face orice pentru
aceasta. Sunt copiii care au probleme de concentrare n anumite activiti. Aceti copii vorbesc
despre tot ceea ce vd; ei nu pot face ceva minuios; sunt impulsivi; nu pot sta mult timp n
acelai loc. Este acel copil, pe care nu reueti s-l ntrebi ceva, i el deja i sare cu rspunsul.
Sangvinicii sunt zmbrei, foarte optimiti, uneori naivi i uor de manipulat. Totodat, copiii
sangvinici sunt foarte convingtori, se orienteaz extrem de bine n spaiu i lucreaz efectiv n
echip. Dac ne referim la bebeluii sangvinici, atunci aceti micui reuesc foarte repede s in
bine o jucrie n mnu, ei primii ncep s vorbeasc.

De exemplu, sangvinicul are trei nevoi pe care dac printele le va satisface, el va scpa de acea
stare de deconcentrare. n primul rnd, el trebuie s simt c-i suntem prieteni. Dac va ti c
mama sau/i tata i sunt n preajm, va face tot ce ne dorim. Cu el trebuie mereu s vorbi i, s-l
ntrebai cum a fost la grdini, la coal, la terenul de joac; s-i citii poveti. S v manifestai
interes vdit fa de personalitatea sa. De asemenea, copilul sangvinic are nevoie de spaiu relativ
mare, pentru c el nu poate sta locului. Dar, n acelai timp, el are nevoie de reguli i sarcini
diverse, acestea pot fi simple, dar ct mai multe aa el se va putea concentra. Trebuie s-l
ajutm s-i dezvolte capacitatea de a se interioriza. S-i artm care va fi rezultatul final, pentru
c astfel l vom intriga.

Colericul are adevrat "foc n vene", dar spre deosebire de sangvinic, este ncpnat. Are un
dezvoltat spirit al concurenei, al competiiei. Vrea mereu s fie eful echipei, dar nu tie s
valorizeze oamenii din jurul lui. Aceti copii dorm foarte puin, sunt pasionai de tot felul de
filme/desene animate de aciune, nu se tem de obstacole.
Colericul are nevoie de sarcini precise, dar dificile, provocatoare. El trebuie s aib impresia c
nva n permanen. Sarcinile trebuie s fie i complexe. Cu aceti copii nu trebuie s fii dur,
pentru c te vor ataca. Dar, nu trebuie s fii nici nehotrt, pentru c ei te vor taxa. Trebuie s
apelai la un stil democrat de educaie. Le putei da o nsrcinare, de realizarea creia ei mereu s
rspund. Astfel i vei satisface nevoia de a se simi important. Trebuie s-i nv a i s-i respecte
pe cei din jur.
Melancolicul are mereu tendin spre perfecionism, este emotiv i sensibil. Este un copil
preocupat de detalii, . Sunt copii intelegeni, empatici, ateni la tririle i problemele altora. Copii
care prefer s stea frecvent singuri, au o fa grav, serioas. Le este fric de schimbare i tot
ce-i nconjoar este plin de sens. Este un prieten fidel, are nevoie s-i fie pstrat intimitatea, nu
se apuc de orice activitate, iar dac ncepe ceva face cu trup i suflet.
Pentru copilul melancolic este important s inei cont de interesele lui, s-i fii n preajm i s-l
ascultai. Aceti copii trebuie angajai n activiti sociale. Este foarte important s-i ajuta i s se
exteriorizeze.

Flegmaticii sunt copiii la care aparent totul pare a fi bine. Sunt nite copilai lene i, care au
nevoie de timp pentru a ncepe ceva. Un tip de copil axat pe sine, un foarte bun mediator, o fire
concret. Are relaii armonioase cu foarte mult lume, dorete s fie apreciat, dar nu
exteriorizeaz aceste lucruri.
Flegmaticii au nevoie de discuii pedagogige, de "dialog Socrate", cu ntrebri tiinifice. Cu el
trebuie s colaborai i s negociai, s-l lsai s fac ceea ce consider c este necesar.
Stimulai-l cu lucruri reale, concrete.