Actiniul este un element chimic radioactiv, notat cu simbolul Ac, descoperit n an

ul 1899 de catre chimistul Andr-Louis Debierne avnd numarul atomic 89, iar masa at
omica este de 227,0278 uam.[1][2][3] A fost primul element radioactiv care a fos
t izolat, de?i poloniul, radiul ?i radonul erau observate nainte, nsa neizolate pna
n anul 1902.[3][4] Este ntlnit sub forma a 36 de izotopi, cei mai stabili fiind 22
5Ac, 226Ac ?i 227Ac. A dat denumirea seriei actinidelor, un grup de 15 elemente
asemanatoare ntre actiniu ?i lawrenciu n tabelul periodic.[1][5][6]
Actiniu
Configura?ia electronica a atomului de actiniu
Actiniul este un metal foarte rar, fiind prezent n scoar?a Pamntului ca urme rezid
uale n minereurile de uraniu, cantita?ile de actiniu din minereu fiind de ordinul
miligramelor la o tona de minereu brut. Raspndirea actiniului n scoar?a terestra
este de 5 10-14 %.[3][6][7]
Datorita intensita?ii radioactivita?ii sale, are pu?ine domenii de utilizare, pr
ecum radioimunoterapia sau folosirea neutronilor emi?i ca sursa energetica. n teh
nologia chimica sau metalurgia clasica nu se cunosc aplica?ii industriale ale ac
tiniului.[3][8]
Cuprins [ascunde]
1 Descoperire
2 Structura atomica
3 Raspndire pe Pamnt
4 Proprieta?i fizice
4.1 Difuzia emisiilor actiniului
4.2 Fosforescen?a
5 Proprieta?i chimice
6 Compu?ii chimici ai actiniului
6.1 Hidruri
6.2 Halogenuri
6.3 Al?i compu?i
7 Actinidele
8 Izotopii
9 Utilizari
10 Aspecte de securitate ?i sanatate
11 Vezi ?i
12 Bibliografie
12.1 n limba romna
12.2 n alte limbi
13 Note
14 Legaturi externe
Descoperire[modifica | modifica sursa]
Dupa extrac?ia poloniului ?i al radiului, n reziduurile de pechblenda se observa
un material activ, care putea fi ndepartat cu ajutorul pamnturilor rare. Colaborat
orul so?ilor Curie, Andr-Louis Debierne, a descoperit ca materialul activ consta n
toriu ?i cantita?i minuscule a unei noi substan?e radioactive. Acest preparat e
ra de 100.000 de ori mai activ ca uraniul,[9] ceea ce-l facuse sa creada ca desc
operise un nou element radioactiv. Acesta a observat ca structura lui era simila
ra titanului (1899).[10] sau toriului (1900).[11] De?i nu a reu?it separarea lui
din toriu, Debierne l-a numit actiniu. Acest lucru a fost complicat de tentativ
a lui de enun?are a unei teorii de radioactivitate, conform careia aceasta este
prezenta datorita actiniului.[9][12]
n 1902, Friedrich Otto Giesel publica un raport despre o substan?a activa, ob?inu
ta din pechblenda. Acesta aratase ca substan?a era caracterizata de o emisie de
scurta durata. Datorita intensita?ii probelor ce le emitea, el a denumit substan
?a substan?a emananta[9] ?i mai trziu emaniu.[13] El considera ca emisia din subs

tan?a sa era foarte diferita de cea a radiului. El a gasit urmatoarele diferen?e

: Emisia se transforma (aproximativ) ntr-o radia?ie...Noile raze o sa le numesc p
e scurt Raze-E.[9][14][15] Deoarece emaniul nu a fost separat de toriu, Giesel c
oncluzioneaza ca substan?a descoperita de el nu putea fi identica cu actiniul. U
lterior, Debierne afirma ca proprieta?ile sale chimice aveau o emisie similara c
u cea a emaniului.[16] Dupa multe controverse s-a ajuns la un acord n privin?a de
numirii substan?ei ca actiniu.[17]
Opinia lui Ernest Rutherford despre actiniul
exprimata n 1903, concluziona: Niciuna din
a fel de detaliat ca ?i uraniul, thoriul sau
ate comparative pentru natura radia?iilor ?i
sa fie stabilita.[9][18]

lui Debierne ?i emaniul lui Giesel,

aceste substan?e nu a fost studiata l
radiul, fiind nevoie de mai multe d
emisiilor, nainte ca orice concluzie

Dupa aproape trei decenii de la descoperirea lui Debierne, Kohlrausch a men?iona

t despre actiniu, n lucrarea sa Radioactivitatea, ca determinarea directa a unei
greuta?i atomice nu poate fi nca facuta deoarece greutatea disponibila nu era suf
icienta.[9][19]
Istoria acestei descoperiri a ramas discutabila, iar publica?ii din 1971, au ara
tat ca cererile lui Andr-Louis Debierne din 1904 erau n contradic?ie cu cele din p
ublica?iile anilor 1899 ?i 1900.[20] ?i mai trziu, n anul 2000[21]
Termenul de actiniu provine din cuvntul grecesc a?t??, a?t??o?, nsemnnd raza sau fa
scicul.
Structura atomica[modifica | modifica sursa]
Structura atomului de Actiniu este determinat de numarul nucleonilor din nucleul
atomic, astfel pentru izotopul sau natural, 227Ac, el are 89 de protoni ?i 138
neutroni.[1][8] Numarul neutronilor poate varia de la 117 pna la 147 n func?ie de
izotop. Raza atomica medie este de 1,88, volumul molar al actiniului chimic pur n
condi?ii fizice normale este de 22,54 cm3/mol.[1][2]
nveli?ul electronic este format din 89 electroni care ocupa succesiv orbitalii pa
turilor cu ncepere de la patura (stratul) K ?i terminnd cu patura Q. O particulari
tate a modului de completare a orbitalilor este aceea ca se completeaza mai nti su
bpatura interioara 5f,[22] aceeasta cracteristica fiind proprie tuturor elemente
lor din seria actinidelor ?i este cauza proprieta?ilor chimice asemanatoare pe c
are le au aceste elemente. Numarul maxim de electroni care se pot afla n stare f
este, potrivit principiului excluziunii al lui Pauli, egal cu 2(2l+1)=2(23+1)=14
(unde pentru numarul cuantic cinetic s-a luat valoarea l=3), de aceea trebuie sa
fie 14 actinide cu proprieta?i analoage actiniului.[3][23] n nota?ie spectroscop
ica, configura?ia electronica pentru starea fundamentala al atomului neutru de a
ctiniu este prezentat mai jos, figura alaturata prezinta ntr-o maniera simplifica
ta ocuparea nivelelor energetice de catre cei 89 electroni lega?i[1][8]
configura?ie electronica
stratul electronic K: 1s2
stratul electronic L: 2s2p6
stratul electronic M: 3s2p6d10
stratul electronic N: 4s2p6d10f14
stratul electronic O: 5s2p6d10
stratul electronic P: 6s2p6d1
stratul electronic Q: 7s2

Electronii de pe stratul Q, care completeaza orbitalul 7s, respectiv unicul elec

tron din substratul d al paturii P reprezinta electronii de valen?a ai actiniulu
i. Necompletarea substratului d interior al paturii P este o consecin?a a difere
n?ei energetice a orbitalilor din straturile superioare n acord cu legile mecanic
ii cuantice.[1][2][3] Substratul d incomplet este o caracteristica comuna tuturo
r elementelor din seria actinidelor.[8][22] Structura proprie a nveli?ului electr
onic al atomului Ac determina n mare parte proprieta?ile fizico-chimice ale speci
ei atomice.[22] Asemanarea din punct de vedere al arajarii electronilor n paturil
e electronice cu a elementelor din seria lantanidelor explica n mare parte simili
tudinile fizice ale celor 28 de elemente din cele doua serii numite generic pamnt
uri rare.[1][22] Electronii 6d1 ?i 7s2 aranja?i n structura caracteristica actini
ului sunt responsabili de majoritatea proprieta?ilor chimice ale speciei atomice
.
Raspndire pe Pamnt[modifica | modifica sursa]
Actiniul este gasit n cantita?i mici n minereurile de uraniu, nsa de obicei este fa
bricat, n cantita?i de ordinul miligramelor, prin iradierea izotopului 226Ra cu n
eutroni modera?i (termaliza?i sau ncetini?i) ntr-un reactor nuclear, reac?ia nucle
ara avnd loc dupa schema[24]:
\mathrm{^{226}_{\ 88}Ra\ +\ ^{1}_{0}n\ \longrightarrow \ ^{227}_{\ 88}Ra\ \xrigh
tarrow[42,2 \ min]{\beta^-} \ ^{227}_{\ 89}Ac} \,
Actiniul metalic a fost preparat prin reducerea fluorurii de actiniu cu vapori d
e litiu la temperaturi de 1100-1300 C.[25]
Actiniul n natura este gasit doar ca urme ale izotopului sau natural 227Ac, care
este un emi?ator de radia?ii alfa ?i beta cu un timp de njumata?ire de 21,773 ani
, prezent n minereurile de uraniu. O tona de uraniu con?ine n medie o zecime de gr
am de actiniu.[26] Izotopul 227Ac este un membru de tranzit n seria dezintegrarii
actinidelor, care ncepe cu izotopul originar 235U (sau 239Pu), terminndu-se cu iz
otopul stabil de plumb, 207Pb. Un alt izotop (225Ac) este un tranzitor prezent n
seria neptuniului, care ncepe cu 237Np (sau 233U) ?i se ncheie cu elementul, aproa
pe stabil, bismut (209Bi).
Proprieta?i fizice[modifica | modifica sursa]
Structura cristalina a actiniului
Actiniul este un element radioactiv metalic, de culoare argintie. Datorita radio
activita?ii sale intense, acesta emite radia?ii percepute ca o lumina albastra.
Actiniul metalic este ob?inut prin reducerea AcF3 cu vapori de litiu. Structura
sa cristalina are celula elementara cubica cu fe?e centrate ?i este asemanator c
u lantanul ca raza ionica, culoare, etc.[25] Densitatea actiniului este de 10,07
gcm-3, fiind al 71-lea element ca densitate.[27][28]
Punctul de topire al actiniului este de 1050C (sau in celelalte scari de temperat
ura 1922F, respectiv 1323 K). Punctul de fierbere al acestui metal este de 3300 C
(sau 3471 K, respectiv 5788F).
Difuzia emisiilor actiniului[modifica | modifica sursa]
Instalatia folosita n procesul de difuzie a emisiilor actiniului
Datorita timpului de njumata?ire a emisiilor actiniului ?i al toriului, n general
nu este posibila determinarea constantei de difuzie prin metodele folosite pentr
u emisiile radiului. Totu?i, valoarea lui D poate fi masurata prin urmatorul pro
cedeu care permite ob?inerea unor rezultate optime.[29]
O placa C acoperita cu hidroxid de toriu este plasata orizontal lnga baza unui ci
lindru de alama P. Emisia toriului difuzeaza ascendent n cilindru. O stare de ech

ilibru este atinsa atunci cnd rata cre?terii numarului atomilor din emisie raport
at la unitatea de volum al difuziei ascendente este egalata de rata scaderii dat
orita transformarii emisiei.
Daca N este numarul de atomi ai emisiei raportat la unitatea de volum, presupusa
a fi uniforma, de-a lungul sec?iunii transversale, la o distan?a x fa?a de tori
u, avem rela?ia:
D \frac{d^2 N}{dx^2}= \lambda N
unde: ? este constanta emisiei radioactive
Difuzia emisiilor actiniului n aer au fost masurate de Debierne, Russ ?i Bruhat.[
30][31][32]. Montajul experimental folosit de catre Debierne masura emisia prove
nita din preparatul actinic prin doua placi paralele, a?ezate vertical ?i apropi
ate. Pentru a asigura o temperatura constanta n interiorul cilindrului, aparatul
era imersat ntr-o baie de apa, aceasta avnd rol de termostat.[33]
Russ examinase difuzia emisiei actinice cu aerul, hidrogenul[34], dioxidul de ca
rbon ?i dioxidul de sulf, gasind valori relative n acord cu legea lui Graham.[35]
Fosforescen?a[modifica | modifica sursa]
Proprietatea emisiei actiniului a fost ilustrata de Giesel printr-un experiment.
[36] Un preparat actinic foarte activ, ata?at de o coala sub?ire de hrtie, este p
lasat pe un ecran fosforescent de sulfurat de zinc. ntr-o camera ntunecoasa, prepa
ratul activ elibereaza pe o anumita distan?a emisii fosforescente, marcate de sc
intila?iile caracteristice. Direc?ionarea unui curent de aer asupra ecranului fa
ce ca fosforescen?a sa fie deplasata n direc?ia curentului, devenind mai slaba. O
mare parte a fosforescen?ei observate ini?ial era datorata emisiei actiniului c
are difuzase prin coala sub?ire plasata peste suprafa?a ecranului. Oprirea curen
tului de aer are ca efect reapari?ia fosforescen?ei intense a ecranului.
Proprieta?i chimice[modifica | modifica sursa]
Actiniul are un caracter chimic similar lantanului.[37] Datorita acestei similit
udini, separarea actiniului de lantan ?i celelalte elemente din categoria pamntur
ilor rare, care sunt prezente ?i n minereurile de uraniu, este dificila. Extrac?i
a prin solven?i ?i cromatografia schimbului electronic au fost metodele folosite
la separare. Actiniul formeaza fluoruri, hidroxizi, oxala?i ?i fosfa?i insolubi
li n apa.[38].
Compu?ii chimici ai actiniului[modifica | modifica sursa]
Doar un numar limitat de compu?i ai actiniului sunt cunoscu?i, cum ar fi: AcF3,
AcCl3, AcBr3, AcOF, AcOCl, AcOBr, Ac2S3, Ac2O3 ?i AcPO4. To?i compu?ii men?iona?
i sunt similari cu cei ai lantanului, aratnd ca, n general, compu?ii actiniului pr
ezinta starea de oxidare +3.[39]
Hidruri[modifica | modifica sursa]
Actiniul reac?ioneaza cu hidrogenul la temperatura de 200 C, formnd hidruri[40] no
n-stoechiometrice, casante, de culoare nchisa, care sunt bune conducatoare de ele
ctricitate.[40][41] AcH2 poate sa reac?ioneze cu hidrogenul pentru a forma AcH3,
avnd ca rezultat pierderea conductivita?ii electrice. AcH3 este o substan?a neag
ra n care atomii de hidrogen ocupa noduri ale unui sistem tetraedric sau octogona
l ntr-un aranjament cubic sau hexagonal de Ac3+.
Halogenuri[modifica | modifica sursa]
AcF3 folosit la ob?inerea actiniului se prepara la 700 C prin ac?iunea HF asupra
Ac2O3 sau prin precipitarea n solu?ie cu o fluorura. Trifluorura de actiniu este
o substan?a stabila la ncalzire, iar procesul de pirohidroliza are loc doar la te
mperaturi de 1000 C, n prezen?a amoniacului ?i a vaporilor de apa, avnd loc trecere
a n AcOF.[42] Totodata trifluorura este o sursa[43] de neutroni pe baza reac?iei
19F()22Na, la o cantitate de 1 Ci actiniu corespunznd 1,21*106n/s.

AcCl3 se prepara din Ac(OH)3 cu CCl4 la 950 C, cnd se ob?ine un produs cu simetrie
hexagonala similar cu a UCl3, n care actiniul este nconjurat de 9 atomi de clor.
Produsul ob?inut este higroscopic ?i prin hidroliza par?iala trece n AcOCl.[42] A
cBr3 se prepara la 750 C din Ac2O3 ?i AlBr3. Tribromura este higroscopica ?i cu s
olubilitate mare n apa.[42] AcI3 este preparat la temperatura de 550 C din reac?ia
Ac2O3 ?i NH4I.[42] Este o substan?a cu solubilitate mare n apa.
Dintre oxihalogenuri se amintesc AcOF, AcOCl, AcOBr.[42]
Al?i compu?i[modifica | modifica sursa]
Se cunoa?te oxidul Ac2O3, care este ob?inut prin descompunerea oxalatului Ac2(OX
)3. Totodata, este ob?inut ?i ca rezultat al reactivita?ii mari cu aerul, iar ox
idul format protejeaza metalul de oxidarea completa. Oxidul prezinta o structura
cu simetrie hexagonala.
Sulfura de actiniu se prepara n urma reac?iei dintre oxidul de actiniu cu acidul
sulfhidric ?i sulfura de carbon, la temperatura de 1100 C.
Oxalatul de actiniu, Ac2(OX)3*H2O, este preparat din solu?ie de Ac3+ n H-COOH la
90 C, introducnd dimetiloxalat care va produce ionul oxalat necesar prin procesul
de hidroliza.
Compu?ii respectivi sunt ob?inu?i conform reac?iilor:[42]
Ac2O3 + 6HF?2AcF3 + 3H2O
4Ac(OH)3 + 3CCl4 ?4AcCl3 + 3CO2 + 6H2O
4Ac + 3O2?2Ac2O3
Ac2O3 + 2AlBr3?2AcBr3 + Al2O3
Ac2O3 + 2Al + 3I2 ?2AcI3 + Al2O3
Actinidele[modifica | modifica sursa]
Actinidele reprezinta seria chimica, constituita din 15 elemente chimice, care nc
epe cu actiniul (Z=89) ?i se termina cu lawrenciul (Z=103). Primele 4 actinide s
unt ntlnite n natura (actiniul, toriul, protactiniul ?i uraniul), fiind u?or detect
abile n sol. Neptuniul ?i restul actinidelor sunt considerate a fi sintetizabile
pe cale artificiala, datorita concentra?iei foarte mici ale acestora n scoar?a Pa
mntului.
Actiniul este primul element din seria actinidelor, denumind gruparea dupa numel
e sau, la fel ca lantanul, ce denume?te seria lantanidelor. Grupul de elemente e
ste mult mai complex dect cel al lantanidelor. Abia n anul 1945, tabelul lui Mende
leev a fost modificat de Glenn T. Seaborg, prin propunerea introducerii actinide
lor n sistemul periodic al elementelor. Seria actinidelor este constituita din ur
matoarele metale:
Actiniu - 1899, descoperit de francezul Andr-Louis Debierne
Toriu
1828, descoperit de suedezul Jns Jakob Berzelius
Protactiniu
1918, descoperit de doua grupuri de cercetatori, unul englez (Freder
ick Soddy, John Cranston) ?i unul german (Otto Hahn, Lise Meitner)[44]
Uraniu 1789, descoperit de germanul Martin Heinrich Klaproth
Neptuniu 1941, descoperit de americanii Edwin McMillan ?i Philip H. Abelson[45]
Plutoniul (1940), americiul (1945), curiul (1944), berkeliul (1949), californiul
(1949), mendeleeviul (1955), nobeliul (1957) ?i lawrenciul (1961) au fost eleme
ntele chimice descoperite de catre Glenn T. Seaborg
Einsteiniul (1953) ?i fermiul (1952) au fost descoperite de Albert Ghiorso.
La actinide se manifesta fenomenul de paramagnetism.[46]
Izotopii[modifica | modifica sursa]
n mod normal, actiniul prezinta un singur izotop natural radioactiv, 227Ac ?i nic
iun izotop stabil. 36 de radioizotopi au fost sintetiza?i artificial, cei mai st

abili fiind 227Ac cu un timp de njumata?ire de T1/2=21,772 ani, 225Ac cu T1/2=10

zile ?i 226Ac, care se dezintegreaza cu T1/2=29,37 ore. To?i ceilal?i izotopi ra
dioactivi au timpi de njumata?ire mai mici de 10 ore, iar majoritatea acestora au
timpi de njumata?ire mai mici de un minut. Izotopul actiniului care exista pentr
u cel mai scurt timp este 217Ac, care se transforma prin dezintegrare alfa ?i ca
ptura de electroni.[47] Are un timp de njumata?ire de 69 nanosecunde. Actiniul ar
e ?i 2 izomeri nucleari.[48]
227Ac chimic pur intra n stare de echilibru cu produ?ii sai rezulta?i din procesu
l de dezintegrare la sfr?itul a 185 de zile, iar apoi se descompune n perioada de
21,773 ani. Izotopii actiniului sunt cuprin?i n intervalul de mase atomice de la
206 unita?i atomice de masa (206Ac) la 236 u.a.m.[48]
Izotopii actiniului sunt prezenta?i n tabelul de mai jos:[49][50]
Simbolul
izotopului
Z(p)
N(n)
Masa izotopului(u)
Timp de njumata?ire
energia de excitare
a izotopului
206Ac 89
117
206,01450(8)
25(7) ms
206m1Ac 80(50) keV
15(6) ms
206m2Ac 290(110) keV
41(16) ms
207Ac 89
118
207,01195(6)
31(8) ms [27(+11-6) ms]
208Ac 89
119
208,01155(6)
97(16) ms [95(+24-16) ms]
208mAc 506(26) keV
28(7) ms [25(+9-5) ms]
209Ac 89
120
209,00949(5)
92(11) ms
210Ac 89
121
210,00944(6)
350(40) ms
211Ac 89
122
211,00773(8)
213(25) ms
212Ac 89
123
212,00781(7)
920(50) ms
213Ac 89
124
213,00661(6)
731(17) ms
214Ac 89
125
214,006902(24) 8,2(2) s
215Ac 89
126
215,006454(23) 0,17(1) s
216Ac 89
127
216,008720(29) 0,440(16) ms
216mAc 44(7) keV
443(7) s
217Ac 89
128
217,009347(14) 69(4) ns
217mAc 2012(20) keV
740(40) ns
218Ac 89
129
218,01164(5)
1,08(9) s
218mAc 584(50)keV
103(11) ns
219Ac 89
130
219,01242(5)
11,8(15) s
220Ac 89
131
220,014763(16) 26,36(19) ms
221Ac 89
132
221,01559(5)
52(2) ms
222Ac 89
133
222,017844(6) 5,0(5) s
222mAc 200(150)keV
1,05(7) min
223Ac 89
134
223,019137(8) 2,10(5) min
224Ac 89
135
224,021723(4) 2,78(17) h
225Ac 89
136
225,023230(5) 10,0(1) zile
226Ac 89
137
226,026098(4) 29,37(12) h
227Ac 89
138
227,0277521(26) 21,772(3) a
228Ac 89
139
228,0310211(27) 6,15(2) h
229Ac 89
140
229,03302(4)
62,7(5) min
230Ac 89
141
230,03629(32) 122(3) s
231Ac 89
142
231,03856(11) 7,5(1) min
232Ac 89
143
232,04203(11) 119(5) s
233Ac 89
144
233,04455(32) 145(10) s
234Ac 89
145
234,04842(43) 44(7) s
235Ac 89
146
235,05123(38) 40s
236Ac 89
147
236,05530(54) 2 min
Utilizari[modifica | modifica sursa]

Este de aproximativ 150 de ori mai radioactiv ca radiul, facndu-l valoros ca surs
a energetica datorita neutronilor. n combina?ie cu beriliul, este utilizat n gener
area neutronilor pentru activarea analizelor minereurilor sau aliajelor.[51] Alt
fel, acesta nu are nici o aplica?ie industriala semnificativa.[52]
225Ac este utilizat n medicina pentru a produce 213Bi ntr-un generator reutilizabi
l sau poate fi folosit individual ca un agent pentru radio-imonoterapia pentru T
argeted Alpha Therapy (TAT, Terapia Alfa Orientata).[53] 225Ac a fost produs art
ificial pentru prima oara de Institutul pentru Elementele Transuraniene (Institu
te for Transuranium Elements-ITU) n Germania, folosindu-se un ciclotron ?i de cat
re doctorul Graeme Melville la Spitalul Saint George n Sydney, folosind un accele
rator liniar de particule n 2000.[54]
Aspecte de securitate ?i sanatate[modifica | modifica sursa]
227Ac este extrem de radioactiv, iar poten?ialul de radia?ie induce efecte nociv
e asupra sanata?ii.[55] 227Ac este chiar mai periculos dect plutoniul. Este extre
m de toxic,[56][57] ingerarea sa avnd o ac?iune toxicologica mult mai pronun?ata
dect n cazul acidului cianhidric. Actiniul ajuns n organism se depoziteaza n stratur
ile superficiale ale oaselor,[58][59] avnd o ac?iune distrugatoare asupra lor pri
n emisiile radioactive ale acestuia.
Efectele actiniului asupra organismului datorate radia?ilor emise de acesta sunt
apari?ia cancerului[60], distrugerea sistemului imunitar, leucemia, pierderile
de sarcina, apari?ia malforma?ilor ?i afectarea fertilita?ii.