Sunteți pe pagina 1din 83

UNIVERSITATEA BUCURETI

Facultatea de Psihologie i tiinele Educaiei - Filiala Focani


Departamentul de Formare a Profesorilor

LUCRARE DE LICEN

Coordonator riinific
Lect.Univ.Dr.Luiza ENACHI-VASLUIANU
Student:
Carmen-Adriana RDUCANU

Focani 2015

UNIVERSITATEA BUCURETI
Facultatea de Psihologie i tiinele Educaiei - Filiala Focani
Departamentul de Formare a Profesorilor

Modaliti de valorificare a jocului


didactic n dezvoltarea limbajului
la precolari

Coordonator riinific
Lect.Univ.Dr.Luiza ENACHI-VASLUIANU
Student:
Carmen-Adriana RDUCANU

Focani 2015

CUPRINS
INTRODUCERE
Cap.1 RELEVANA DEZVOLTRII LINGVISTICE LA VRSTA PRECOLAR
1.1. Particulariti ale dezvoltrii lingvistice la precolari
1.2. Importana D.L.C. n dezvoltarea lingvistic a precolarului
1.3. Specificul realizrii activitilor instructiv-educative din grdini
Cap.2 JOCUL DIDACTICMETOD DE BAZ N DEZVOLTAREA
LIMBAJULUI LA PRECOLARI
2.1. Clarificri conceptuale
2.2. Funciile jocului
2.3. Tipologia jocului didactic
2.5. Metodologia realizrii jocului didactic n procesul de dezvoltare a limbajului
2.6. Aspecte practice privind realizarea jocului n dezvoltarea limbajului
2.6.1. Jocuri didactice fonetice pentru dezvoltarea component
2.6.2. Jocuri didactice pentru dezvoltarea i nuanarea vocabularului
2.6.3. Jocuri didactice pentru formarea abilitii gramaticale de exprimare d.p.d.v.
gramatical

Cap.3 STUDIU PRIVIND MODALITILE DE VALORIFICARE A JOCULUI


DIDACTIC PENTRU DEZVOLTAREA LIMBAJULUI LA PRECOLARII MICI
3.1. Ipoteza i obiectivele cercetrii ...................................................................
3.2. Metodologia cercetrii..................................................................
3.3. Desfurarea cercetrii....................................................................
3.3.1. Etapa preexperimental
3.3.2. Etapa experimental..........................................................
3.3.3. Etapa postexperimental...........................................................
3.4. Analiza i interpretarea datelor.......................................................................
Concluzii
Anexe ..........................................................................................................................
Bibliografie .................................................................................................................80
3

CAPITOLUL 1

RELEVANA DEZVOLTRII LINGVISTICE LA VRSTA


PRECOLAR

1.1. Particulariti ale dezvoltrii lingvistice la precolari


Limbajul reprezinta principalul instrument de formare si informare a omului. Fara
comunicarea verbala nu s-ar fi putut acumula si generaliza experienta scolara; nu s-ar fi
putut dezvolta diferite forme ale constiintei sociale (arta, stiinta). 'Limbajul comunic
experienta social-umana, astfel ca, odata cu insusirea vorbirii se asimileaza si esenta
celor concentrate si conservate prin notiunile ajunse la un anumit nivel de uzanta sociala,
devenind astfel componente ale procesului individual de gandire.'
Varsta prescolara are o deosebita importanta in dezvoltarea limbajului si
ridicarea gandirii pe trepte mai inalte de generalizare si abstractizare. Se stie ca in evolutia
psihica a copiilor prescolari, o pondere deosebita o are gandirea care este determinata de
constituirea si utilizarea reprezentarilor dar in buna masura de dezvoltarea limbajului. In
literatura psihologica, limbajul este definit 'drept o forma specific umana, care consta in
esenta in folosirea limbajului in procesul de comunicare si gandire.'
Insusindu-si limba, copilul dobandeste mijlocul prin care poate realiza
comunicarea in forme superioare cu cei din jur si poate sa cunoasca pe deplin
realitatea obiectiva.
Lipsa de comunicare prin limbaj determina stagnarea in dezvoltarea personalitatii,
modifica natura relatiilor cu realitatea inconjuratoare, determina singularitatea copilului.
Cu ajutorul limbajului sunt formate si organizate sisteme in care sunt integrate
cunostintele, ceea ce determina o complicare a conditiilor interioare si de formare a
personalitatii copilului.
Emil Verza arata ca 'exista o relatie stransa intre limbaj, invatare si evolutia
personalitatii copilului, in sensul ca, in copilarie, comunicarea verbala pune amprenta
asupra dezvoltarii psihice a omului, asupra capacitatii sale interioare, intelectuale, si
personalitatii sale fiind la randul sau, influentat de acesta.'
Particularitatile limbajului copilului depind de o serie de factori intelectuali si
extraintelectuali. Activitatea de comunicare prin intermediul diferitelor tipuri de
activitati didactice duce la dezvoltarea vorbirii care la randul sau, faciliteaza insusirea
4

cunostintelor. Dezvoltarea vorbirii copiilor

se realizeaza in conditiile intensificarii

activitatii de intercomunicare ale unui proces de formare, a unui proces de formare a


limbajului interior, de memorare verbala si activizare a vocabularului.
Limbajul copiilor se dezvolta substantial sub influenta adultilor cu care stabileste relatii de
comunicare din ce in ce mai complexe. Aparitia limbajului interior face ca raspunsurile pe
care le formuleaza copilul sa fie rezultatul unei formulari anterioare ale gandirii anticipate.
In dezvoltarea limbajului, insusirea structurii gramaticale a limbii reprezinta o conditie
esentiala realizata prin activitatile din gradinita. Caracteristicile varstei prescolare
sublinieaza faptul ca, desi anumite particularitati de varsta legate de pronuntarea
sunetelor dispar, apar alte dificultati odata cu dezvoltarea posibilitatilor de formare a
propozitiilor.
Copiii trebuie sa dobandeasca inca de la varsta prescolara capacitatea de a comunica
cu cei din jur, de a-si exprima in mod inteligibil impresiile, ideile, ceea ce va constitui
o baza in activitatea scolara si apoi in viata sociala de mai tarziu. Insusindu-si limba,
copilul dobandeste mijlocul prin care poate realiza comunicarea cu cei din jur in forme
superioare, poate ajunge la cunoasterea tot mai deplina a realitatii obiective. Pe masura ce
isi insuseste vorbirea copilul poate fi educat mai usor prin intermediul cuvantului ce
contribuie la educarea lui intelectuala.
Daca la inceputul vietii sale, pana la insusirea vorbirii, copilul ia contact cu mediul
inconjurator, mai ales prin actiunea directa a mediului inconjurator exterior asupra
organelor de simt, la varta prescolara, cand copilul incepe sa manuiasca limbajul,
cunoasterea directa se realizeaza la un nivel mai inalt fiind insotita de explicatiile,
sublinierile si concluziile adultului. Prin cuvant il invatam pe copil sa se straduiasca
mintal, sa gaseasca un raspuns la intrebarile adresate. In acest mod se contribuie la
dezvoltarea concomitenta a gandirii si limbajului, la cresterea capacitatilor de cunoastere,
la largirea sferei de cunoastere, la dezvoltarea vocabularului, la marirea posibilitatilor de
exprimare.
Limbajul se dezvolta treptat, prezentand diferite particularitati ce trebuie sa constituie un
ghid in dezvoltarea gandirii copiilor. Semnificativ este faptul ca in procesul cunoasterii,
limbajul devine pentru copil un instrument de comunicare si exprimare a
impresiilor traite, a gandurilor si emotiilor, a dorintelor si intereselor, ca si un mijloc
de dobandire a cunostintelor.

'Intrebarile numeroase pe care copilul de adreseaza adultului sublinieaza prezenta


intereselor cognitive primare, a elementelor gandirii cauzale, a dorintei de a cunoaste si
intelege fenomenele lumii inconjuratoare.'
La varsta prescolara limbajul capata noi valente si ii promite copilului sa realizeze relatii
cu adultii si cu ceilalti copii, sa-si organizeze activitatea psihica, sa-si exprime ideile si
starile interioare dar si sa inteleaga si sa acumulze informatii. Prin intermediul limbajului
copilul isi dezvolta propria experienta si mai cu seama invata din experienta altora. Din
punct de vedere psihologic, momentul important pentru dezvoltarea ulterioara a
sistemului verbal il constituie recunoasterea, intelegerea si pronuntarea primelor cuvinte
de catre copil.
Capacitatea de a utiliza simbolurile verbale constituie momentul crucial in dezvoltarea
gandirii si psihicului in general. Cercetarea atenta si profunda a limbajului copilului
prescolar este necesara si pentru intelegerea modului cum se organizeaza si se dezvolta
intreaga activitate psihica.
Comportamentul verbal implica intotdeauna constiinta al carui control se desfasoara dar la
randul sau, el exercita influenta asupra constiintei. Relatia este specifica si dependenta de
gradul de normalitate psihica si al limbajului, de varsta. La copiii cu intelect normal se
manifesta cu multa finete, in timp ce la copiii cu intelect normal, dar cu tulburari de
vorbire sunt deficitare nu numai modul de transmitere a ideilor, a gandurilor, dar si
modalitatea de receptionare a ideilor altora, fapt ce se datoreaza tocmai handicapurilor de
vorbire. Datorita acestui aspect adaptarea copilului cu tulburari de limbaj la conditiile
comunicarii, receptionarii si fixarii ideilor se face intr-un mod deficitar.
Asupra copiilor cu intelect normal si asupra acelora cu intelect normal dar cu tulburari de
limbaj pot fi exercitate influente instructiv-educative nelimitate. Influentele educative
exercitate, trebuie sa tina seama de plasticitatea intelectuala a copiilor de a diversifica si
receptiona in mod personal. Gradul de dezvoltare intelectuala joaca un rol hotarator in
definirea nivelului pe care il atinge limbajul. Cu cat copilul dovedeste o mai mare
capacitate mentala, cu atat comportamentul verbal se caracterizeaza prin finete, suplete,
complexitate si superioritate.
Imposibilitatea de a comunica cu cei din jur prin limbaj aduce la o stagnare in dezvoltrea
personalitatii copilului, ar modifica relatiile lui cu oamenii , cu realitatea inconjuratoare, lar izola si daca ar fi lipsit de influenta instructiv-educativa speciala, l-ar impiedica sa se
pregateasca pentru participarea la viata sociala.

Folosind limba ca un mijloc puternic de educatie intelectuala, morala si estetica,


educatoarea realizeaza instruirea si educarea copiilor, le dezvolta vorbirea necesara in
procesul de comunicare, si de cunoastere a vietii inconjuratoare si in acelasi timp le
perfectioenaza exprimarea corectandu-le pronuntia, le imbogateste vocabularul si ii ajuta
sa-si insuseasca in mod practic structura gramaticala a limbii.
Prescolaritatea este perioada unei proeminente si intensive receptivitati, mobilitati si
flexibilitati psihice, facand posibila dezvoltarea si perfectionarea limbajului ca o necesitate a
pregatirii copilului pentru scoala, pentru viata.

La vrsta precolar, copilul intr tot mai mult n contact cu mediul nconjurtor i
automat are loc o cretere considerabil a vocabularului.
Din datele statistice reiese ca la vrsta de trei ani copilul stpnete circa 1000 de cuvinte,
mai mult substantive si verbe, la vrsta de patru ani numrul cuvintelor se dubleaz la
2000; la cinci ani numrul cuvintelor din vocabular ajunge la 3000, iar la 6 ani
vocabularul ajunge sa conin

3500 de cuvinte. La aceast vrst,unii copii au un

vocabular mai srac in coninut si se exprima mai greoi, alii deopotriv au un vocabular
mai bogat in coninut si o exprimare corecta si coerent.
Tot la aceast vrst, la majoritatea copiilor, vocabularul pasiv este mai bogat dect cel
activ.(reformulat)
Unii copii, dei cunosc multe cuvinte, le neleg sensul, dar nu le folosesc in vorbire,
pentru ca sunt timizi, vorbesc puin, se exprima greu si sunt reinui cnd sunt solicitai de
ctre educatoare.(corectat)
La vrsta precolar, dificultile de exprimare n nvarea limbii romne nu sunt numai
de natur fonetic, ci mai ales de natur gramatical, greeli n folosirea acordului dup
gen, numr, si caz, (este multe cri n loc de sunt multe cri), n conjugarea verbelor
(s mnnc cu noi n loc de sa mnnce cu noi), dificulti in formularea pluralului
substantivului lingure in loc de linguri, nlocuirea genitivului cu dativul: i-au dat la
Maria in loc de i-au dat Mariei.
Din punct de vedere calitativ , cunoaterea copilului difer de cea a adultului prin aceea
ca cu cat copilul este mai mic , cu att operaiile gndirii , analiza , sinteza , comparaia ,
generalizarea si abstractizarea sunt mai slab dezvoltate.

Posibilitatea de a face aceste operaii este mai mica la vrsta de trei ani si ea se dezvolta
progresiv in cadrul vrstei precolare.
Educatoarea trebuie sa cunoasc bine aceste particulariti ale limbajului copilului
pentru a putea sa-si dea seama ce cunotine pot fi predate,cum s fie predate i la ce
vrst.
Analiza si sinteza
Analiza nsuirilor obiectelor si fiinelor consta in diferenierea lor dup diferite criterii.
Informaii

despre

form

,culoare,dimensiuni,cantiti

,temperatura,sunete,cantiti

,densitate si despre alte nsuiri ale obiectelor , fiinelor si fenomenelor din lumea
nconjurtoare le cptam prin percepii.
Forma este nsuirea cea mai uor perceputa de ctre copii, de aceea este prima
componenta ce se impune in formarea in mintea precolarului a imaginii unui obiect sau
fiine. Ea poate fi perceputa de copil pe doua ci: vizual si haptic (prin apucare)
Percepia vizuala da aspectul de contur, percepia haptica da informaii asupra volumului.
Copilul de 3-4 ani privete forma numai ca pe o nsuire proprie a obiectului respectiv. El
nu opereaz o generalizare asupra lui.
La vrsta de 4-5 ani copii percep cu uurina si alte forme in afar celei rotunde , chiar si
forme plane , legtura dintre forma si denumire se stabilete mai uor si este mai trainica
la aceasta vrsta.
La vrsta de 5-6 ani , copii ncep sa o diferenieze de obiect sa o priveasc independent de
el , operand astfel o forma elementara de abstractizare si generalizare la nivelul acestei
nsuiri. In felul acesta ei ajung treptat ca la grupa mare sa integreze in categoria forma
orice noua forma ce mai cunoate.
Culoarea este o alta nsuire a obiectelor care reflectata in psihicul copilului constituie o
componenta importanta a imaginii pe care si-o formeaz despre ele.
La grupa mica copii disting in general numai culorile de baza: rou , galben , verde si mai
apoi albastrul si maroul la grupa mijlocie , iar treptat nuanele lor. La grupa mica copii
privesc culoarea ca pe o nsuire o obiectului si nu o desprind de acesta. ncepnd cu
grupa mijlocie ei o pot privi separat de obiect ca pe o nsuire independenta.
Dimensiunea este componenta dimensionala a imaginii formata in timpul percepiei , fiind
de fapt reflectarea unei relaii , este cu att mai greu de sesizat de ctre copii cu cat acetia
sunt mai mici. Copii grupei mici neleg si exprima corect numai raporturile gros , subire
, mic, mare si alte raporturi ca: lat ngust..

La 4-5 ani, pot nelege comparaia explicita si pot sa o fac in mod contient si sa o
exprime verbal. Ex: pot spune fr ajutorul educatoarei galben ca lmia etc.
Ei devin capabili sa efectueze si operaii pe baza de operaii de analitico-sintetice putnd
chiar sa exprime verbal aceste operaii.
Dup multe exerciii de acest fel se formeaz treptat deprinderea de a efectua comparaii
sistematice, organizate.
Copiii grupei mici nu fac ntotdeauna generalizri pe criterii eseniale, nu opereaz
abstractizri in sensul ca ei nu pot gndi nsuirile obiectului independent de acesta. Ex:
minge roie, scaun mare, bila mica etc.
ncepnd cu grupa mijlocie si mare, deoarece la aceasta vrsta se dezvolta posibilitile
copiilor de a opera analiza si sinteza organizate, ncep sa fac si generalizri pe baza mai
multor nsuiri ntrunite intr-un tot.
In procesul comunicrii copiilor cu persoanele din jur, are loc asimilarea rapida a
diferitelor aspecte ale limbii (compoziia fonetica, aspectul semantic, structura
gramaticala) apare limbajul contextual, dar acesta coexista cu cel situativ din perioada
anteprecolar, dar relaiile dintre ele se schimba, limbajul contextual dobndind un rol tot
mai mare pe msura ce copii se dezvolta.
Deoarece trstura eseniala a limbajului situativ consta in caracterul sau de
comunicaie, forma iniiala a limbajului este dialogul, aceasta forma de limbaj
adresndu-se intr-o mai mare msura asculttorului dect limbajul contextual
(monologat).
Din limbajul extern, monologat, cu timpul se desprinde si se dezvolta limbajul intern.
Procesul de interiorizare a limbajului intervine evident la vrsta de 4-5 ani cnd se
intensifica si funcia sa cognitiva (ca instrument al gndirii, iar pe de alta parte funcia
reglatoare planificarea mentala si reglarea proceselor psihice a conduitei).

Nu numai n dezvoltarea istoric a omului, dar i n dezvoltarea ontogenetic a


psihicului rolul limbajului este considerabil. n mod curent, limbajul este definit ca un
instrument de comunicare interuman. Vorbirea poate fi asemnat cu o unealt care i d
omului posibilitatea de a acumula i stoca cunotine teoretice i experiena practic ntr-o
form uor transmisibil i utilizat la maximum. Aceast determinare pune n eviden
funciile (comunicativ,cognitiv,acional reglatorie) limbajului.

n procesul instructiv-educativ din grdini, dezvoltarea capacitilor de


comunicare ocup un loc principal, limbajul fiind una din condiiile eseniale ale formrii
personalitii copilului, ca si ale asigurrii necesarului colar. Prin ntregul proces instructiveducativ din grdini i, ndeosebi, prin activitile specifice de cultivare a limbajului se
perfecioneaz vorbirea copiilor sub aspect fonetic, se lrgete sfera vocabularului activ i
pasiv, se consolideaz formele corecte gramatical.
Sub

aspect

fonetic,

limbajul

prezint

anumite

particulariti

specifice,

particularitilor de vrsta. La copiii de vrsta precolara mica, ntlnim dificulti mari la


consoane datorita faptului ca ele au o perceptibilitate auditiva mai mica in comparaie cu
vocalele. Acestea din urma sunt mai favorizate, avnd o intensitate sonora mai mare, o durata
mai mare, ceea ce face ca ele sa fie pronunate mai bine de ctre copii.
In general, copiii in vrsta de 5 ani pronuna corect anumite sunete (r, s, , t, f ), le
nlocuiesc cu alte sunete mai uoare sau le omit din cuvnt.
De o mare importanta in vorbirea copiilor este eliminarea sunetului r, indiferent in
ce poziie se afla in cuvnt (ac-rac; ciorapi-cioapi), de asemenea putem aminti de inversiunea
sunetelor: a place-palce, a trage-targe, etc.
Frecvente si variate sunt cazurile la precolari, de substituire a sunetelor. Astfel,
nlocuiesc pe j cu z , (cozoc-cojoc); sau pe s, (sosoni-ooni).
Printr-o munca susinuta din partea educatoarei, precolarii vor reui sa-si corecteze
acele mici greeli care le fac in pronunarea cuvintelor.
Odat cu trecerea vrstei ctre grupa mijlocie, ncep sa dispar, nlocuirile,
inversiunile, omisiunile, ajungnd la grupa mare sa pronune corect in proporie de 100%
.Aceste defecte se pot corecta sau lichida complet numai daca educatoarea are o pronunie si o
exprimare impecabila, mai ales tiind ca la vrsta precolara spiritul de imitaie este foarte
mare.
Cnd se ncadreaz in limite specifice particularitilor de vrsta, aceste greeli de
pronunie nu trebuie sa ne alarmeze. Numai daca sesizam aceste greeli si la grupa mare, aici
se poate vorbi de o ntrziere dependenta de aparatul fondator si-n acest caz, apelam la un
logoped sau poate fi vorba de o dezvoltare incorecta a laturii fonetice a limbajului, atunci se
pune problema unei munci speciale de ndreptare in grdinia.
Muli prini, fac o mare greeala folosind un limbaj infantil cu copiii, ngreunnd
astfel nsuirea pronuniei corecte a sunetelor de ctre copii. Copilului trebuie sa i dea prilejul
sa se exprime liber, deschis, sa vina cu iniiative personale, sa-si exprime gndurile si
10

sentimentele sa-si exerseze expresivitatea verbala. Fr comunicarea verbala dintre oameni,


nu sunt posibile cooperarea, acumularea si generalizarea experienei sociale.
Perceperea auditiva a fiecrui sunet din cuvnt , diferenierea de celelalte sunete,
analiza compoziiei fonetice a cuvintelor, sunt foarte importante pentru nsuirea citit-scrisului
in coala.
Grija pentru educarea limbajului la copii trebuie s constituie o preocupare
permanent a prinilor i mai ales a educatorilor.
Particularitile vorbirii precolarilor sunt legate n primul rnd de vrsta acestora.
Limbajul se dezvolt i progreseaz n permanen la copil, iar educatoarei nu i revine dect
sarcina de a organiza i planifica experienele de limbaj ale fiecruia, n funcie de ritmul
propriu de dezvoltare.
Particularitile gramaticale ale limbajului copilului pun n eviden, n primul rnd, gradul
de dezvoltare a proceselor de analiz i de sintez ale copilului. Copilul precolar nu nva
structurile gramaticale, nu cunoate definiii, nu tie ce este substantivul, verbul, declinarea
dar, n vorbire, respect ct de ct n mod corect aceste reguli, deoarece are n jur modele de
vorbire, este antrenat s le cunoasc prin diferite activiti din grdini. Este corectat atunci
cnd se exprim greit,iar, la rndul su, i corecteaz pe alii (Zamfir,2007,pag.65). Un
reflex al gndirii mai mult analitice i foarte puin pregtit pentru sintezele superioare ale
copilului precolar este, de pild, apariia n declinare a anumitor forme analitice i totodat
bazate pe procedee mai rudimentare, presupunnd o aplicare stereotip. Un exemplu ce
ilustreaz modul specific al copilului de a alege expresii din limb fr a face ntotdeauna o
analiz corect este constituit de diversele sintagme folosite mecanic, ca un singur bloc, i
introduse uneori n expresii cu caracter incongruent, dar cu efect adesea izbitor de tipul
Capra cu trei iezi avea ase iezi... sau A gsit o pungu cu doi bani i pungua aia cu doi
bani era plin cu galbeni, cu lei... Selecia procedeelor gramaticale se face nu numai n raport
cu posibilitile de gndire i de sintez ale copilului, ci i n funcie de particularitile
gndirii sale concrete, care dirijeaz procesul de nsuire i modul de folosire a unui anumit
material lingvistic. Aceste particulariti se manifest din plin n utilizarea verbelor i n
redarea aciunilor de ctre copil. Dintre toate timpurile, acela exprimat relativ corect de ctre
copil este prezentul, timp care se identific cu situaia concret a momentului comunicrii.
Acest timp predomin n stilul copilului, care caut s aduc toate fenomenele despre cae
vorbete, pe planul concret al prezentului. Apropierea de situaia concret actual a
subiectului vorbitor se realizeaz i prin alte mijloace stilistice, care actualizeaz aciuni
11

trecute. De exemplu, cnd copilul devine capabil s povesteasc, imperfectul poate avea
uneori n povestire rol stilistic de prezent sau aciunea este povestit la trecut, iar prezentul
este intercalat brusc, aciunea apropiindu-se subiectiv de momentul n care se afl naratorul
(De exemplu: I-a dat [iepuraul] cizmele la cine. i atuncea el [cinele] se ducea la casa lui
i cnd l gsete, miroase friptura [] i dup-aia, cinele nghea de frig. i unde se ducea
el? ntr-o pdure. i a luat un lemn...).Predominarea parataxei de-a lungul ntregii perioade
precolare constituie o particularitate sintactic fundamental a stilului vorbirii copilului.
Propoziiile, la nceput simple i scurte, se lungesc i devin mai complexe cu vrsta, ns
frazele rmn ca atare scurte sau mai bine zis se dizolv n uniti prea puin articulate unele
cu altele. Apariia frazei propriu-zise, format din 2 propoziii legate ntre ele prin conjuncia
i, este un indiciu al dezvoltrii limbajului i totodat al dezvoltrii gndirii: Andrei s-a dus
i a cumprat o minge; Mi s-a rupt dintele i nu mi l-a pus la loc. nlnuirea catenar a
ideaiei se exprim prin sistemul de legturi practice, de juxtapunere simpl, linear, n care
frazele se gsesc rareori n relaii de subordonare i n care coordonarea nsi este mai mult
formal, ea indicnd cel mult o vag progresie cronologic, prin conjuncii sau adverbe
folosite stereotip (i, i pe urm). Ca modalitate de potenare a valenelor persuasive ale
mesajului, copilul utilizeaz exprimarea eliptic, respectiv repetiiile: [Apa din ulcic] i
ieea, i ieea i ieea, pn s-a umplut de tot; [Prpastia e] mare, mare de tot [] mare,
mai mare dect muntele.(Slama-Cazacu,1999,pag.299) n cele mai frecvente situaii, copilul
precolar extinde unele scheme gramaticale deja nsuite, la situaii noi. De exemplu, formele
pentru nominativ i acuzativ sunt utilizate cu funcia de genitiv sau dativ. ntrebuniarea
genitivului i dativului este de fapt o adevrat problem pentru precolari. Ei folosesc, de
obicei, n construirea genitivului i dativului forme specifice numelor proprii masculine:
(Pisica lu Geta prinde oareci; Lu bunica i-a fcut injecie). Exprimarea copilului precolar
abund n dezacorduri ntre subiect i predicat. Una dintre cauzele acestor dezacorduri const
n preluarea formei pe care a ntrebuinat-o, fr a o mai adapta n vederea construirii unei
replici corecte. Exemplu i fata moului i-a splat pe copii, alt copil completnd dup aia ia dat s mnnce la copii.
copiii.

ntrebunitarea genitivului si dativului este de fapt o adevarata problema pentru


prescolari. Ei folosesc, de obicei, n construirea genitivului si dativului, forme specifice
numelor proprii masculine: Pisica lu Geta prinde saoreci; Lu bunica i-a facut injectie.
12

Exprimarea copilului prescolar abunda n dezacorduri ntre subiect si predicat. Una dintre
cauzele acestor dezacorduri consta n preluarea formei pe care a ntrebuintat-o, fara a o mai
adapta n vederea construirii unei replici corecte. Exemplu <<Si fata mosului i-a spalat pe
copii>>, alt copil completnd <<dupa aia i-a dat sa mannce la copii>>.
n decursul celor trei ani ai vrstei precolare, vorbirea copiilor se caracterizeaz
printr-o serie de trsturi specifice,cu nuane chiar de la o etap la alta, trsturi ce in de
particularitile aparatului fonomotor, ale analizatorului verbomotor, auditiv, ca i de
particularitile gndirii. Avnd n vedere aceste aspecte,voi comenta cteva din problemele
structurii limbajului la vrsta precolar.

Particulariti ale limbajului sub aspect fonetic


Pronunia copiilor de vrst precolar mic este n general defectuoas, datorit
faptului c unele sunete din componena cuvintelor nu le disting cu uurin.La vrsta de 3
ani,muli copii nu difereniaz consoanele lichide (r i l), consoanele constrictive (s,z,f) i
semioclusive (v,). Din aceast cauz, n vorbire apar fenomene de omisiune, de substituire
sau de inversiune. Dintre cazurile de omisiuni (mai frecvent ntlnite la vrsta precolar),
amintim urmtoarele:

plou pou, raa aa, strada stada;

-omiterea sau nlocuirea consoanelor c-g i t-g:


o cucu tutu, gol dol;
-omiterea sau nlocuirea consoanelor -j prin t-d:
o maina matina, jos-dos;
-omiterea silabelor din cuvinte prea lungi:
o televizor telezor, medicamente micamente;
-nlocuirea consoanelor s-z prin -j sau invers:
o masa maa, jos zos;
-nlocuirea consoanelor siflante sau uiertoare s-z i -j prin africate t, c sau g:
o scule tcule, moul motul;
-nlocuirea africatelor ntre ele: tine n loc de cine;
-inversiunile: place palce, capra crapa, cap pac.

n general, copilului precolar mic i lipsesc claritatea i precizia sunetelor care


compun cuvintele, dar toate greelile de pronunie semnalate nu constituie un semnal de
ngrijorare, nici pentru educatoare (nvtoare), nici pentru prini.
Aceste fenomene se mai ntlnesc i la copiii de grup mijlocie, chiar i la cei mai
mari, dar de obicei, dispar treptat, ca urmare a perfecionrii aparatului fonator, sub influena
13

vorbirii adulilor i aciunilor instructiv-educative sistematice din grdini, nct la grupa


mare, aproape toi copiii ajung s pronune corect pn i cele mai dificile sunete (vibranta r,
uiertoarea i aa mai departe). Asimilarea compoziiei sonore a cuvintelor faciliteaz pe de
o parte nsuirea raporturilor complexe ale formelor gramaticale de ctre copii, le permite si exprime mai uor gndurile i sentimentele, iar pe de alt parte, perceperea fin difereniat a
sunetelor limbii duce la dezvoltarea auzului fonematic necesar nvrii citit-scrisului n
coal.

Particulariti ale vocabularului


Sub aspect lexical, limbajul copilului precolar nregistreaz progrese n privina
numrului de cuvinte, dar i n privina dobndirii semnificaiei cuvintelor.
Frecventarea grdiniei, extinderea i adncirea relaiilor copilului cu mediul,
statornicirea unor relaii complexe i variate de comunicare cu ceilali oameni, mbogirea
treptat a cunotinelor despre fenomenele realitii nconjurtoare determin, n perioada
precolar, creterea considerabil a vocabularului.
Datele statistice atest c precolarul stpnete n medie, la 3 ani, circa 800-1000
cuvinte, la 4 ani numrul cuvintelor se dubleaz (1600-2000), la 5 ani se ajunge la 3000 de
cuvinte, la 6 ani vocabularul se ridic la peste 3500 de cuvinte.
Memoria copilului precolar are o mare plasticitate: ei pot nva cu uurin diverse
cuvinte, rein ceea ce este mai atractiv, ceea ce i impresioneaz mai mult, chiar dac
memoreaz scurte poezii sau povestiri, elementul intenional lipsete. Creterea vocabularului
este nsoit de o tot mai adecvat ntrebuinare a cuvintelor pe masura cunoaterii acestora,
copilul nva s-i exprime ideile precizndu-le i nuanndu-le nelesul.
La 3-4 ani, confuziile n denumirea teremenilor, impreciziile n determinarea semnificaiei
cuvintelor apar datorit memorrii i folosirii unor cuvinte al caror sens nu-l neleg. La
copiii de 5-6 ani se constat un progres uimitor n atracia nsuirii semnificaiei cuvintelor.
Ei ncep s cunoasc chiar notele eseniale ale unor noiuni, coninutul noiunii variind mult n
funcie de interesele copilului, de nivelul su general de cunotine, de grija purtat n aceast
direcie de ctre aduli. Copilul are tendina de a se juca cu cuvintele, este atras de anumite
sonoriti, creeaz uneori cuvinte pentru a-i compensa lacunele din exprimare, folosind

14

creaii i fantezii verbale: certcios certre; urtoaio urto; glumeaz glumete; greierul
greiere greierul cnt.
n condiiile normale de educaie, n perioada precolar, copilul i nsuete n esen
lexicul de baz al limbii romne. Aa cum afirm T.S.Cazacu, ...se intensific limbajul ntre
5 i 6 ani, se ctig cam 50 de cuvinte pe lun. n vorbirea lor, copiii de 5-6 ani ncep s
utilizeze numeroase substantive, verbe, adjective, adverbe, prepoziii, conjuncii, interjecii.
Deosebirile posibile ntre copii n ceea ce privete vocabularul sunt uneori destul de
mari. ntre limbajul pasiv i cel activ exist adesea un decalaj evident. Astfel, sunt unii copii
care folosesc cu uurin, n activitile de educare a limbajului o parte nsemnat din
vocabularul pe care l posed. Ei sunt receptivi privind nsuirea de cuvinte noi i au
capacitatea de a le activiza.
Preocuparea educatoarei este axat nu numai pe mbogirea vocabularului, dar i pe
activizarea acestuia, pe formarea deprinderii copiilor de a folosi n vorbirea lor cuvinte pe care
le cunosc i le neleg.
Fiecare activitate din gradinita isi are

partea ei de contributie la imbogatire

vocabularului si dezvoltarea vorbirii copiilor. Perceperea cuvantului simultan cu contemplarea


vie formeaza precizia in exprimare si da imaginilor coloritul lor concret, corespunzator
realitatii. Prin activitatea cu obiectele, copilul descopera relatiile dintre ele, asemanari si
deosebiri, face comparatii si trage concluzii. Vocabularul copilului la sfarsitul perioadei
prescolare este de aproximativ 4000 de cuvinte, carora copiii le cunosc sensul, ceea ce
inseamna ca ei stapanesc lexicul de baza al limbii romane. Odata cu asimilarea fondului
lexical, copilul isi insuseste si semnificatia cuvintelor, adica notiunile care se schimba, se
imbogatesc si se precizeaza treptat pe masura acumularii experientei si perfectionarii
operatiilor gandirii.

nsuirea structurii gramaticale a limbajului


Receptivitatea fa de fenomenele lingvistice, inclusiv fa de structura gramatical,
este o trstur caracteristic precolarului, dei limba nu este pentru el un obiect de studiu.
15

Schemele gramaticale se constituie n activitatea verbal a copilului, avnd ca


mecanisme fiziologice stereotipuri dinamice la nivelul celui de-al doilea sistem de
semnalizare. Precolarul i nsuete structura gramatical prin contactul continuu cu
adulii,att acas, ct i n cursul ntregii activiti desfurate n grdini. Odat cu
nsuirea lexicului, copilul precolar i nsuete i formele gramaticale ale limbii materne,
asociind cuvintele n propoziii i fraze, schimbndu-le forma dup reguli gramaticale.
Generalizarea relaiilor gramaticale l ajut pe copil s vorbeasc din ce n ce mai
corect, lucru care se produce treptat, prezentnd la vrste diferite trsturi
caracteristice. Uneori,generalizarea excesiv duce la apariia greelilor caracteristice
vorbirii lor. Pe primul loc sunt greelile de acord:

-dezacordul dintre subiect i predicat:

Copiii zice; Copiii alerg; M doare picioarele;

-dezacordul dintre adjectiv i substantiv:

Ppua are rochia rou.

-dezacordul articolului adjectival (demonstrativ) i posesiv (genitival):


Bieii au construit cei mai bine.
Pe urmtorul loc se afl formele greite de plural ale substantivelor masculine,

feminine i neutre:

strade strzi ; lingure linguri;

dulape dulapuri ; papuce papuci.


Substantivele feminine la GD cu articolul hotart sunt folosite greit:

coada vulpei coada vulpii;

petalele floarei petalele florii.


Prin analogie cu forma G-D a substantivelor proprii masculine (lui Ionel) precolarii

formeaz n mod identic G-D substantivelor feminine commune i proprii:

,,ppua lui Oana

,,cartea lui Alina


Dativul unor substantive l formeaz cu prepoziia la:,,Te spun la doamna educatoare

(doamnei educatoare)
16

n ceea ce privete verbul, copiii folosesc forme populare de viitor o s-i dau i
imperfectul cu valoare de conjuctiv: Eu eram doctori i tu veneai la mine i spuneai ce te
doare.Cercetrile facute de T. S. Cazacu arat c verbele timpului prezent predomin n
vorbirea copiilor, deoarece acetia nu au o experien din trecut destul de bogat : ca s se
joac cu mingea n loc de ca s se joace cu mingea. Cunoscndu-se aceste
particulariti ale limbajului copiilor precolari, educatoarei i revine sarcina de a
corecta pronunia i greelile gramaticale de orice natur.
Particulariti sub Aspect lexical
Copilul isi insuseste de la ce ami frageda varsta limba materna, limba in care vorbesc
adultii din jurul sau. Pe baza ei se asigura comunicarea copilului cu adultii, prin intermediul ei
dobandesc cunostinte si isi impartasesc experienta, gandurile si dorintele lor. Totodata,
insusirea limbii materne permite largirea orizontului de cunostinte ale copiilor, atat pe baza
experientei personale cat si pe baza asimilarii experientei sociale.
Procesul de influientare a vorbirii copiilor si imbogatirii vocabularului incepe inca de
la grupa mica, tinandu-se seama de caracterul concret al limbajului, dificultatilor de pronuntie,
vocabular redus, gandire concreta, atentie instabila, memorie involuntara.
Imbogatirea vocabularului copiilor cu cuvinte noi (substantive, verbe, adjective,
pronume, numerale, conjunctii etc.) se realizeaza concomitent cu predarea de cunostinte
despre obiectele si fenomenele din mediul inconjurator. Noile cuvinte se transmit copiilor pe
baza materialului intuitiv, prezentandu-li-se obiectele pe care le desemneaza cuvintele
respective sau explicand continutul lor pe baza reprezentarilor pe care ei le poseda. Cuvantul
insusit in stransa legatura cu obiectul sau fenomenul pe care-l desemneaza nu va ramane
pentru copil so simpla expresie sonora, ci va contribui la formarea unor reprezentari precise si
clare despre obiectele si fenomenele respective. Imbogatirea vocabularului prescolarilor
merge in pas cu cunoasterea realitatii.
Imbogatirea vocabularului cu verbe care denumesc actiuni pe care le indeplinesc copiii
am realizat-o prin jocul didactic: 'Ce face Andrei? ' Pa parcursul desfasurarii jocului am
urmarit ca prescolarii sa construiasca propozitii, utilizand corect verbele la prezent, sa-si
imbogateasca vocabularul cu cuvinte care exprima actiuni, sa poata sa perceapa diferentiat
miscarile si sa faca legatura intre actiiuni si obiectul cu care se poate efectua aceasta.
17

Nivelul atins de dezvoltarea vorbirii copiilor prescolari este determinat nu numi de


posibilitatile mentale, dar si de nivelul socio-cultural in care traiesc. Imbogatirea experientei
copilului se poate realiza cu ajutorul lecturilor dupa imagini, ce cuprind imagini clare ale
obiectelor si fenomenelor, imagini cu actiuni umane, imagini ale pasarilor si animalelor,
imagini sugestive. Deci, in atentia noastra, ca educatoare, trebuie sa stea aspectul semantic al
dezvoltarii vorbirii-explicand mereu intelesul cuvintelor folosite.

Varsta de 3-6 ani prescolara

Omisiunea unei consoane dintr-o asociere de doua consoane, cand acea consoana nu
poate fi inca articulata ex: r, s , j , c , gi;

Omisiunea unei consoane dintr-un grup de consoane in cuvinte noi, necunoscute


(Nota: se reduc omisiunile fata de perioada 1-3 ani)

Substituirea consoanei vibrante r cu l, v, h;

Substituirea lui r cu h este suspect de rotacism uvular sau velar


(Nota: substituirea lui r cu h insotita de o inchidere brusca a gurii, prelungita,
poate duce spre un rotacism posterior)

Substituirea velarelor cu dentale c/t , g/d un semn de retard;

Substituirea sunetelor, intre ele, din ultima categorie aparuta: s ; z ; t ; s ; j


( Nota: siflantele si suieratoarele avand o frecventa foarte ridicata, cer o mare finete si

de aceea sunt posibile de substituiri in aceeasi grupa;

Substituirea siflantelor cu labio-dentalele s/f, z/v, cu dentalele s-z / t-d este un semn de
intarziere (retardare psihica) distorsiunile:

Transformarea sigmatismului interdental in dental, apoi palatal, sunt mai putin


stridente apoi in corect;

Transformarea r monovibrant in polivibrant si apoi in normal , rulat distorsiuni


suspecte, periculoase:

Sigmatismul scuipat;

Sigmatismul nazal;

Sigmatismul lateral;

Rotacism velar;

Restrangerea sigmatismului interdental la s, z, t;


18

Repetitii de cuvinte de legatura pentru ca au lipsit in primii ani; ex: si, si ; ca, ca

Daca repetitiile apar la fiecare propozitie si se asociaza cu vorbirea pe inspir;

Intreruperi, de tipul opririi bruste;

Reveniri;

Ezitari de tipul: a, a, a pentru ca nu stapanesc continutul celor exprimate;


Daca disfluentele sunt insotite de jena pentru vorbire, frica pentru vorbire este un semn

al bolii psihice, logofolia.


Nota: Aceste particularitati apar in perioada de organizare a limbajului (6-7 ani)si sunt
legate de ritmul si fluenta din vorbire si asociate cu pauze de gandire. Balbaiala suspecta
este o tulburare foarte fina de motricitate.
Nota: Disfluentele din vorbire apar din cauza obstacolelor de motricitate, pe care copilul
nu le poate trece, nu din cauza pauzelor de gandire.

Cauzele particularitatilor suspecte:

scaderea auzului fonematic;

hipotonia motrica in proportie de 80%;

evaluarea limbajului este un proces stiintific ce presupune recurgerea la instrumentele cu


care opereaza , in mod obisnuit stiinta.
Caracterul stiintific al acestei actiuni evaluative este asigurat de :

caracterul permanent si sistematic;

utilizarea a cat mai multor procedee de cunoastere a fiecarui copil;

comunicarea si relationarea pozitiva intre educator si copil.

Ca aceste conditii sa poata fi respectate , educatorul

va evalua competentele

lingvistice si de comunicare ale copiilor urmarind:

debitul verbal, fluenta si coerenta vorbirii;vorbeste cu sine cu voce tare,


vorbeste cu obiectele, cu jucariile, cu animalele etc;
vorbeste monoton, timid, prea tare, prea incet, chiar soptit, rezervat,
vesel, etc;
prezinta tulburari de vorbire;
19

continutul vorbirii vorbeste doar despre sine sau despre ceilalti;


pune intrebari si este interesat de lucruri si fenomene;
este curios in privinta evenimentelor si persoanelor din proximitatea sa
etc;

are teme preferate de discutie povesti, papusi, filme, plante, razboi, crime
etc;

mimica este saraca, discreta, dar expresiva, intensa- la nivelul buzelor, ochilor,
etc;

gestica este expresiva, stereotipa, exploziva etc.;

pantomimica aspecte posturale si atitudinale.

Toate aceste aspecte pot fi evaluate daca activitatile se deruleaza sub forma de joc,
pentru ca , dupa cum stim, jocul este activitatea fundamentala a copilului la acesta varsta, prin
joc el isi exprima sentimente, se manifesta liber, dirijat de reguli stabilite de el sau in acord
cu dorintele lui. S-a constatat ca actul comunicarii este un proces complex si presupune
educarea unor capacitati comunicative care sunt total distincte de capacitatile de vorbire,
dar indispensabile unele fata de aletele. De modul cum educatorul reusete sa transmita
mesajele catre copil depinde dezvoltarea lui intelectuala si cum este si firesc dezvoltarea
limbajului, intre cei doi parteneri de comunicare se afla un raport dinamic, fiecare devenind
pe rand cand emitator, cand receptor.
Buna intelegere a acestor raporturi este esentiala pentru elaborarea unei bune strategii
educative pe latura dezvoltarii capacitatilor comunicative. De cele mai multe ori avem
tendinta sa apreciem un copil care vorbeste mult dar nu trebuie sa uitam ca a vorbi nu e
totuna cu a comunica. Vorbirea se poate centra doar pe actul emiterii de mesaje. In mod
concretul, copilul care vorbeste mult neintrerupt, nu inseamna ca are competente de
comunicare mai bune decat un copil care tace. Dimpotriva, copilul care tace comunica multe
lucruri despre sine: ca nu aude sau ca aude deficitar; ca este timid si ca se teme sa se exprime
sau ca este revoltat si ca refuza dialogul; ca isi construieste cu greu raspunsul sau ca nu stie ce
ori cum sa raspunda.Se intelege ca lista intelesurilor pe care le-ar putea dobandi tacerea ar
putea continua.
Educatorul trebuie sa aiba abilitatea sa le descifreze corect si sa tina seama de aceste
semnificatii. De aceea in evaluarea comunicarii si implicit a limbajului copiilor , educatorul
20

trebuie sa tina seama de faptul ca a transmite ceva nu este totuna cu a comunica. A comunica
este o relatie bilaterala intre emitator si receptor, iar a transmite un mesaj este o relatie
unilaterala de la emitator la receptor.
Acest fapt trebuie luat in seama in actul evaluarii

de catre

educatoare cand

formuleaza cerinte trebuie sa le verifice daca acestea au fost corect receptate, daca au fost
intelese : in ce masura raspund ele trebuintelor copilului ori doar il solicita sa se supuna
neconditionat ? Cunoasterea raspunsurilor la astfel de intrebari o ajuta pe educatoare sa
inteleaga psihologia copilului cu care lucreaza si sa intre intr-o relatie de comunicare autentica
cu el.
Orice educator cu experienta stie ca a-l determina pe copilul prescolar sa vorbeasca
este mai usor decat a-l invata sa asculte sau sa taca. Cu toate acestea, ambele componente sunt
esentiale intr-o relatie de comunicare corecta si completa. Aceste aspecte sunt importante atat
in relatia educator-copil cat si in cea copil-copil.
Pentru dezvoltarea capacitatilor lor comunicative, copiii trebuie adusi in situatia de a
reflecta asupra relatiei cu interlocutorul . Intr-un act evaluativ educatoarea ar putea urmarii
gradul de atingere a urmatorilor indicatori ai comunicativitatii care pot fi identificati prin
observarea comportamentului copilului in timpul jocului :

Vorbirea : fluenta verbala reda lejeritatea, usurinta vorbirii; claritatea exprimarii


ideilor; coerenta/inteligibilitatea constructiilor verbale;

Capacitatile de relationare : initiativa relationarii; calitatile de ascultator;


atitudinea interogativa(frecventa intrebarilor pe care le adreseaza);

Atitudinea fata de interlocutor : toleranta/ingaduinta;dimunare;supusenie;

Atitudinea fata de relatia de comunicare : disponibilitatea de a comunica


(placerea de a comunica cu ceilalti);blocaje, dificultati de comunicare.
Am afirmat ca acesti indicatori ar putea fi identificati pentru ca exista riscul ca unele

trasaturi comportamentale sa fie greu de identificat, altele pot fi inselatoare, de aceea


utilizarea acestora trebuie facuta cu multa precautie. Acest lucru poate genera confuzii in
ceea ce priveste evaluarea achizitiilor limbajului si a comunicarii copiilor uneori este
posibil ca unele manifestari comportamentale , mai sus prezentate, sa anunte o anumita
precocitate pentru ca, intr-un moment imediat urmator, sa nu se mai confirme o astfel de
21

apreciere.In acelasi fel, unele manifestari comportamentale care apar ca semnale ale unei
intatzieri mintale pot fi infiormate ulterior de o evolutie spectaculoasa a-a cum se cunoaste
cazul lui Lucian Blaga care a renuntat la mutenia din primii ani ai copilariei, in jurul varstei
de patru ani, pentru a face din exprimare o geniala profesiune de credinta.
Pentru ameliorarea comportamentului comunicativ al copilului , este bine de stiut ca
atitudinea de interlocutor se invata si ca, in linii generale, ea presupune:

A sti cum sa asculti;

A asculta pana la capat ;

A arata interes fata de tema de discutie propusa;

A arata interes fata de punctul de vedere al celuilalt;

A tine seama de punctul de vedere al celuilalt.

Cu siguranta

ca

un copil de varsta

prescolara nu detine astfel de achizitii, dar

comportamentul lui intr-o relatie de comunicare poate fi orientat/dirijat/constientizat pentru a


prefera un asemenea mod de a interactiona.
Dezvoltarea vorbirii si a limbajului receptiv la 3-6 ani.
Incepand cu varsta de 3 ani, limbajul si vorbirea incep sa capete noi forme, mult mai
avansate si complexe fata de perioada de copil mic. Limbajul receptiv este mult mai sofisticat,
iar cel expresiv se imbogateste rapid. La intrarea in prescolaritate, copilul ar trebui sa fie
capabil sa foloseasca exprimari gramaticale corecte, sa foloseasca structuri ale frazei ceva mai
complicate si sa vorbeasca fluent.
Iata ce particularitati au limbajul si vorbirea intre 3 si 6 ani si ce achizitii trebuie sa
dobandeasca copilul pana la intrarea la scoala! Dezvoltarea limbajului si a vorbirii se refera la
achizitiile pe care copilul le face in limbajul receptiv (abilitatea de a intelege cuvinte si
sunete) si in cel expresiv (capacitatea de a folosi cuvinte si gesturi pentru a comunica un
mesaj).

22

Incepand cu varsta de 3 anisori, copilul este capabil sa inteleaga si sa urmeze


instructiuni ceva mai complexe, formate din doi pasi sau care presupun doua activitati
consecutive - de exemplu, "schimba-te in pijamale si apoi spala-te pe dinti".
Pana la intrarea in etapa prescolara, invata o multime de cuvinte noi si cunoaste
numele a din ce in ce mai multe obiecte din jurul lui. Copilul intelege diferentele intre sexe si
este capabil sa isi spuna numele complet. De asemenea, pe la varsta de 4 ani incepe sa
cunoasca diferentele dintre diverse obiecte si sa inteleaga ca exista si lucruri care sunt
identice.
Este suficient de dezvoltat pentru a urma instructiuni in trei pasi - ca de exemplu,
"mergi la baie, spala-te pe manute si apoi sterge-te cu un prosopel". Tot in jurul varstei de 4
ani, copilul trebuie sa fie invatat sa salute persoanele cu formule de politete, sa foloseasca
formule de adresare adecvate si sa stie cum sa-si ceara scuze atunci cand greseste. La 5-6
anisori, copilul intelege relatia dintre obiecte sau lucruri si chiar si cateva dintre principalele
concepte spatiale: "in fata", "in spatele", "langa" etc.
Dezvoltarea vorbirii si a limbajului expresiv la 3-6 ani.
Dezvoltarea limbajului expresiv este mai usor de observat la copiii prescolari,
deoarece se refera la modul in care copilul pronunta si foloseste cuvintele. Incepand cu varsta
de 3 anisori, limbajul si vorbirea ar trebui sa inceapa sa devina cat mai inteligibile. Copilul ar
trebui sa invete sa articuleze corect cuvintele si sa le pronunte corespunzator.
La varsta de 5 ani, ar trebui ca cei din jur sa intelega toate cuvintele pe care le
pronunta copilul si sa nu aiba niciun fel de probleme la acest nivel. In caz contrar, trebuie dus
la un consult logopedic. Pe langa faptul ca vocabularul se imbogateste substantial cu fiecare
an care trece, dupa 3 ani, copilul este apt sa foloseasca corect pronumele si invata pluralul mai
multor cuvinte. De asemenea, este capabil sa introduca si cateva prepozitii simple si uzuale in
structura frazelor, chiar daca nu o face intotdeauna corect.
Incepand cu varsta de 4 anisori, copilul este capabil sa formeze propozitii mai lungi,
chiar si din 6 cuvinte. Pe la varsta de 5-6 ani, copilul invata sa asocieze sunetele cu literele din
alfabet, o abilitate de baza pentru invatarea cititului. Intelege si isi da seama ca mai multe
sunete la un loc formeaza un cuvant. Se poate angaja cu succes in conversatii ample cu cei din
jur. Cel mic are vocabularul suficient de dezvoltat pentru a putea descrie sumar lucruri care i
23

s-au intamplat sau pentru a povesti istorioare scurte. Poate folosi corect timpul trecut al unui
numar limitat de verbe, chiar daca va mai avea scapari pe ici, pe colo. Corecteaza-l
intotdeauna cand greseste si fii constanta in a-i repeta formele corecte ale cuvintelor si
verbelor, deoarece numai asa va invata sa vorbeasca corect. Limbajul si vorbirea capata
nuante din ce in ce mai complexe la copilul de 6 ani. Incepe sa inteleaga ca un cuvant poate
avea mai multe sensuri, in diverse contexte.
Pana la intrarea la scoala, copilul ar trebui sa vorbeasca corect si chiar sa fi invatat
deja sa citeasca. Comunicarea constanta, rabdarea din partea ta, lectura zilnica si expunerea
copilului la un mediu lingvistic adecvat si corect sunt de ajutor in stimularea dezvoltarii
vorbirii si limbajului in perioada prescolara.

1.2. Importana Domeniului Limb i Comunicare


Un aspect important al educrii limbajului l constituie depistarea i eliminarea din
vorbirea copiilor a cuvintelor preluate din medii mai puin educate cu care copiii au luat
contact n absena prinilor i uneori chiar n familie. Copilul trebuie convins c un anumit
cuvnt sun urt, c este folosit de o anumit categorie de oameni i c poate fi nlocuit cu
altul mai frumos.
Obiectivul major al educrii copiilor n grdini i anume, pregtirea copilului pentru
activitatea de colar, formarea unor deprinderi muncii colare, constituie un motiv important
pentru care cultivarea limbajului are un rol hotrtor. n acest sens, dezvoltarea i educarea
limbajului precolarului presupune perfecionarea comunicrii sub aspect fonetic, lexical i
gramatical.
Att n grdini, ct i n clasa I, cultivarea vorbirii se realizeaz i prin alte activiti
dect cele obligatorii sau dect n leciile de educare a limbajului.
Astfel, la sectorul tiin activitile care vin n sprjinul dezvoltrii vorbirii mbrac
o varietate de forme de realizare. Jocul senzorial Spune ce ai gustat, ghicete ce este , pe
lng obiective de alt natur, activeaz vocabularul precolarilor cu cuvinte specifice
fructelor sau legumelor gustate, determinndu-i n acelai timp s rspund n propoziii
24

corecte din punct de vedere gramatical. Observnd Aspecte de iarn, precolarii le descriu,
folosind cuvinte specifice anotimpului rece. Prin folosirea jocului Cnd se ntmpl ?
organizat pe baza unor imagini cu cele patru anotimpuri, copiii raporteaz anotimpurile la
schimbrile atmosferice survenite n natur i reuesc s-i exprime aprecierile asupra fierui
anotimp.
La sectorul construcie, la tema Lego, tem la alegere, copiii mnuiesc piesele
trusei respective, dar trebuie s i verbalizeze, descriind construcia obinut i dialognd ntre
ei pentru a selecta piesele necesare tipului de construcie ales.
n cadrul sectorului joc de rol, cu tema De-a grdinarii, copiii dialogheaz,
folosind cuvinte adecvate: co, stropitoare, grebl etc. La temele: De-a gospodinele, De-a
doctorul comunicarea cu partenerii, n termeni adecvai temei, ntr-un dialog civilizat, este o
latur esenial a activitii.
La tema De-a serbarea, dialogul se refer la o varietate de puncte specifice serbrii:
poezii, dansuri, piese de teatru, teatru de ppui etc.
Copiii care practic jocul de mas verbalizeaz n funcie de tem. La tema Caut
locul meu!, sistematizndu-i cunotinele despre toamn, ei motiveaz aciunea ntreprins
i selecteaz elementele corespunztoare toamnei (fructe, legume) precum i frunzele ruginii
etc.
Sectorul bibliotec ofer precolarilor posibilitatea reconstituirii basmelor din
bucele, (pentru a le povesti) realizrii lecturii dup imagini din viaa plantelor, animalelor
sau a oamenilor, a reconstituirii unor scene din povetile ndrgite (recunoaterea i
caracterizarea personajelor) povestirea unor ntmplri care i-a impresionat, a urmririi unor
diafilme (Scufia Roie), a dialogului pe tema unor cri.
Chiar i sectorul art n care ponderea o deine activitatea practic (pictur, aplicaii,
modelaj etc.) ofer copiilor posibilitatea de a verbaliza: numesc culorile, materialele,
instrumentele, descriu obiectele obinute, apreciaz propriile lucrri i pe acelea ale colegilor,
motivndu-i obiunile.
Toate activitile libere ale precolarilor favorizeaz un climat afectiv de comunicare
verbal liber i civilizat ntre copii, consolideaz actul comunicrii n formele cele mai
variate, generate de varietatea jocurilor, a cntecelor, a exerciiilor ritmice.
25

n procesul de instruire i educare a copiilor un rol important revine materialului


didactic, mijloacelor de nvmnt n calitatea lor de instrumente de aciune sau purttoare
de informaii(I. Cerghit).
Folosirea din plin a materialului didactic are o importan hotrtoare n asimilarea
temeinic i contient a cunotinelor, dezvolt spiritul de observaie al copiilor i mrete
interesul pentru cunoatere. Multe cunotine, care par la nceput dificile, pot fi uor nelese
atunci cnd se folosete cu pricepere ilustrarea lor. Cu ct se imprim leciilor un caracter
intuitiv (astfel acionndu-i laturile psihice ca: atenia, memoria, priceperea, imaginaia,
creativitatea, gndirea) cu att activitatea va oferi copilului un ctig mai deplin

1.3.Specificul realizrii activitilor instructiv-educative din grdini


Consideram ca este necesar sa facem precizarea ca dezvoltarea limbajului si asimilarea
limbii materne nu trebuie privita ca o sarcina ce revine numai limbii romane, ci si activitatilor
incluse in acest obiect de studiu. Atat latura lexicala, cat si latura semantica si cea gramaticala
se realizeaza prin intermediul tuturor activitatilor si factorilor adiacenti procesului instructiveducativ. Pornind de la acest considerent, trebuie sa subliniem ca limba vorbita in situatii
obisnuite de viata trebuie sa fie conform regulilor limbii culte. In afara acestei cerinte
fundamentale, exista, in planul de invatamant, activitati care sprijina in mod direct dezvoltarea
limbajului si imbogatirea vocabularului.
Obiectivele stabilite pentru fiecare activitate indica metoda de baza, caile si
modalitatile care pot fi folosite. Evident aceste delimitari, nu trebuie luate la modul absolut.
De regula, in cadrul aceleiasi activitati, unele metode alterneaza din considerente bine
cunoscute. Astfel, se stie, ca observarea unor obiecte sau lectura dupa imagini sunt corelate cu
convorbirea. Una din activitatile prin care se imbogateste si se activizeaza vocabularul este
observarea. Cu ajutorul ei prescolarul isi formeaza unele reprezentari despre obiectele si
fenomenele lumii obiective, cu insusirea lor cu relatiile in care se afla; verbalizeaza rezultatele
observarii, se exprima in termeni adecvati continutului cognitiv, isi fixeaza in vocabular o
terminologie specifica.
Activitatile de memorizare au ca obiective dominante atat dezvoltarea capacitatii de
memorare a unor continuturi informationale cat si a unor structuri lexicale si gramaticale
26

specifice. Convorbirile sunt activitati care vizeaza formarea capacitatii de participare la


dialogul limitat de doua persoane, apoi multiplicat, iar jocurile didactice au ca obiectiv
evaluarea progresului copiilor in achizitiile lexicale.
Activitatile care urmaresc, cu precadere, formarea capacitatilor de audiere,
reproducerea unui continut de idei, dupa o expunere libera sau dupa o lectura, sunt povestirile.
Educatoarei ii revine rolul de a sugera copiilor, in raport cu varsta lor, acele activitati
care sa capteze interesul acestora, sa le trezeasca nevoia de a se exprima prin cel mai precis
mod de expresie, limbajul verbal. Copiii sunt avizi de cuvinte, sonoritatile ii amuza, insa ei
cantaresc rolul acestora.
n activitile de dezvoltare a limbajului precolarilor, indiferent de forma de realizare a
acestora, se accentueaz pregnant obiectivele generale, pe niveluri, pentru a ilustra o logic intern a
asimilrii limbajului, prin componentele sale legate de tehnica vorbirii. Dup unii cercettori, acestea
ar fi direciile eseniale n care se exerseaz i se perfecioneaz actul vorbirii:
1. Transmiterea informaiei cu caracter instructiv-educativ la nivelul grupelor sau al claselor,
n scopul de a efectua o selecie i lua o decizie (povestiri, memorizri).
2. Vorbirea n grupuri, cu posibilitatea schimbrii emitorului cu receptorul (observri,
lecturi dup imagini, convorbiri).
3. Vorbirea despre experienele, sentimentele i tririle copiilor, respectnd legturile logice
dintre idei (povestiri create de copii) pe teme variate: despre ei, despre colegi, despre viaa familial,
din grdini.
4. Vorbirea asupra unor texte cunoscute prin ascultare, cu intenia de a urmri capacitatea
de receptare a fiecrui copil, motivaiile individuale, sensibilitatea receptoare (repovestire).
5. Vorbirea n public, n faa colegilor, ,a spectatorilor (recitarea expresiv, interpretarea unor
roluri n scenele scurte sau dramatizri).
Att educatoarea, ct i nvtorul, prelund modelul natural de dezvoltare a vorbirii,
trebuie s ofere copilului structuri i coninuturi stimulative pentru evoluia fireasc a limbajului cu
consecine pozitive n zona ntregii personaliti.
Cunoscndu-se, nc din antichitate, rolul covritor al comunicrii dialogate n relaiile
internaionale, la vrsta precolar se pune baza iniierii n adresarea ctre aduli n conversaie (prin
27

dialog, ca nucleu central al comunicrii interumane, datorit funciilor sale cognitive, formative,
reglatorii) i a iniierii n arta ascultrii, fr a exagera n impunerea sever a regulii ascultrii
celuilalt.
Activitile de educaie a limbajului (povestirea, memorizarea, observarea, jocul didactic,
lecturile dup imagini) se organizeaz difereniat n funcie de grup (mic, mijlocie, mare i
pregtitoare).
1. Povestirea, ca specie epic n proz, este o naraiune literar de dimensiuni relativ
reduse, care conine un fond liric (Dicionarul explcativ al limbii romne,Editura Academiei,
Bucureti, 1975, pag. 129). Termenul implic referiri la arta de a nara, form esenial a genului epic,
prezent n toate variantele acesteia. Este o modalitate literar pe ct de simpl, pe att de
captivant, deoarece suscit din plin curiozitatea asculttorului, aceast trstur caracteristic
psihologiei umane.
Avnd ca scop prioritar formarea unei exprimri corecte, logice, fluente, expresive, educaia
cognitiv i a limbajului n grdini, folosete povestirile ca pe un mijloc deosebit de valoros. Astfel,
copiii nva mai nti s-i exprime liber i cu uurin impresiile despre povestirile sau basmele
audiate, putnd chiar reproduce coninutul acestora, tiind c nivelul de dezvoltare a valorii reflect
i nivelul intelectual al copiilor, particularitile difereniale n conduita lor verbal, aspecte
difereniale n exprimare, la fete i biei, precum i aspecte protective n exprimarea copiilor.
2. Povestirea. Urmrind dezvoltarea principalelor procese psihice (gndirea, memoria,
imaginaia), prin repovestiri se exerseaz i vorbirea sub aspect fonetic, lexical i gramatical,
repovestirea unui basm, spre exemplu, presupunnd o exprimare, cursiv, logic, n propoziii i fraze
corect alctuite, din punct de vedere gramatical, cu intonaie variat n funcie de momentele
aciunii. Fiind primele exerciii ale copiilor de a reproduce un text audiat, contribuia personal,
imaginaia sunt reduse.De aceea, la grupa mijlocie repovestirile se practic n numr mai mare,
scznd, apoi, la celelalte grupe, n favoarea povestirilor copiilor, care presupun o experien de viaa
ceva mai bogat i o contribuie personal substanial.
3. Memorizarea. Activitatea de memorizare contribuie la formarea deprinderii de a memora
logic i contient ofjerind baze i altor procese psihice ca imaginaia, gndirea, creativitatea,
constituind totodat un valoros mijloc de cunoatere i de dezvoltare a vorbirii expresive.
Pentru a fi receptat ct mai eficient de ctre copii, poezia trebuie s-i cucereasc prin jocul
antrenant al rimelor, prin cadena versurilor, prin elementele mprumutate adesea fantasticului etc.
Procesul receptrii dirijate a poeziei, care ncepe la vrsta precolar, l introduce pe copil tot mai
28

adnc n universul acesteia, dezvluindu-i, treptat, coninutul ideatic i emoional, precum i


capacitatea de plasticizare a cunvntului.
Jocul didactic este unul dintre cele mai eficiente mijloace pentru dezvoltarea gndirii i a
vorbirii logice a precolarilor. Eficiena jocului didactic fa de celelalte activiti obligatorii const n
faptul c la desfurarea lui particip toi copiii, ei depunnd eforturi de gndire i exprimare dar fr
a contientiza aceasta, considernd c se joac.
Lecturile dup imagini constituie un mijloc eficient de a determina pe copii s se exprime prin
intermediul imaginilor dintr-un tablou sau dintr-un ir de tablouri, cu o anumit tem. Dac n cadrul
observrilor accentul cade pe transmiterea de noi cunotine, pe cunoaterea direct a obiectelor i a
fenomenelor lumii nconjurtoare, pe descoperirea, pe calea mai multor analizatori, a aspectelor
eseniale ale obiectelor; lecturile dup imagini vizeaz analiza, descrierea i mai ales, interpretarea
datelor, a aciunilor nfiate n ilustraii.
Convorbirea. O alt activitate obligatorie care contribuie la realizarea sarcinilor de baz ale
dezvoltrii vorbirii cum ar fi consolidarea, fixarea i verificarea cunotinelor dobndite de copii la
acest obiect de nvmnt este convorbirea. Aceast activitate se analizeaz, n cele mai multe
cazuri, cu azutorul metodei conversaiei.

Capitolul 2

JOCUL DIDACTICMETOD DE BAZ N DEZVOLTAREA


LIMBAJULUI LA PRECOLARI

2.1.Clarificri conceptuale
Originea si evolutia jocului didactic

29

Pana la inceputul secolului xx nu a existat o expunere sistematica a functiilor


instructive si educative ale jocului didactic, nici chiar notiunea de joc didactic nu a fost
formulata, acest lucru fiind facut abia pe la mijlocul acestui secol. Aparitia istorica a jocului
este in legatura stransa cu caracterul educatiei generatiilor in crestere la diferite etape de
dezvoltare a societatii.
Continutul jocului este social anume prin faptul ca insusi jocul este social dupa natura
sa si este generat de conditiile de viata ale copilului in societate. Acest fapt a fost remarcat
inca de grecii antici. Pentru ei jocul servea drept cel mai important factor de dezvoltare si
perfectionare a poporului.Filozofii antici considerau c jocul este un instrument cu ajutorul
cruia se poate exercita o influen bine determinat asupra dezvoltrii copilului. Jocul a
aparut in urma cautarii continutului educatiei si instruirii copiilor inca din epoca
sclavagismului. La evrei cuvantul joc corespunde notiunii de gluma si haz. La romani,
<ludo> desemna bucuria, veselia. In limba sanscrita, < kleada> inseamna loc, bucurie. La
nemti, vechiul cuvant german <spilan> desemna miscare usoara, lina, asemanatoare oscilatiei
pendulului. Ulterior, in toate limbile europene, cuvantul < joc> a inceput sa se extinda asupra
unei largi sfere de actiuni umane, care, pe de o parte, nu presupun o munca grea, iar pe de alta
parte, ofera oamenilor veselie si satisfactie. In aceasta sfera aatotcuprinzatoare, notiune
moderna de joc a inceput sa cuprinda totul, de la jocul copilului de-a soldatii, pana la
interpretarea eroilor tragici pe scena teatrului.
Asadar, jocul dezvolta functiile latente, fiinta cea mai bine inzestrata fiind aceea care
se joaca cel mai mult.In copilarie jocul duce la antrenarea functiilor fiziologice si a celor
psihice. Intreaga analiza psihologica pe care A.N.Leontiev o face jocului, ofera intelegerea
cea mai cuprinzatoare a esentei jocului la prescolar (dar intrega analiza este valabila si pentru
micul scolar), apreciat ca activitatea de tip fundamental, prin care copilul reflecta, la o scara
de proportii specifice lui, realitatea, prelucrand-o in functie de aspiratii, tendinte si dorinte
propii specifice varstei prescolare.In conceptia lui A.N. Leontiev, jovul se naste din aceasta
necesitate obiectiva a cunoasterii si din urmatoarele trebuinte:
Jocul didactic este o forma de activitate atractiva si accesibila, prin care se
realizeaz o buna parte din sarcinile instructiv-educative din grdinia. Jocurile didactice ajuta
la instruirea copiilor, le consolideaz si precizeaz cunotinele despre lumea nconjurtoare.
Ele mbina armonios elementele instructive si exerciiul cu elemente distractive. Dei copilul
pare ca se joaca, el se distreaz si nva in acelai timp. mbinarea celor doua elemente duce
30

la apariia unor stri emotive complexe, care stimuleaz si intensifica procesele de reflectare
directa si mijlocita a realitii si de fixare a cunotinelor.
Jocul didactic rmne joc numai daca conine elemente de ateptare, de surpriza, de
ntrecere, de comunicare reciproca intre copii.
Jocurile didactice exercita o influenta deosebita asupra dezvoltrii psihice a copiilor.
In primul rnd, contribuie la dezvoltarea intelectuala: la formarea percepiilor de culoare,
forma, mrime, etc., la educarea spiritului de observaie, imaginaiei creatoare, gndirii,
limbajului, memoriei.
Jocul didactic este unul dintre cele mai eficiente mijloace pentru dezvoltarea vorbirii si
a gndirii logice a precolarilor. Eficienta jocului didactic fata de celelalte activiti obligatorii
consta in faptul ca la desfurarea lui participa toi copiii, ei depunnd eforturi de gndire, de
exprimare, dar fr a contientiza, considernd ca se joaca. Printr-o alegere judicioasa,
procesul asimilrii si al adncimii cunotinelor este adaptat la cerinele si specificul vrstei
precolare. Prin intermediul jocului didactic se fixeaz, se precizeaz si se activeaz
vocabularul copiilor, fiind un mijloc foarte eficient pentru corectarea pronuniei si nsuirea
unor construcii gramaticale. Eficienta jocurilor didactice in dezvoltarea vorbirii depinde, in
mare msura, de modul in care educatoarea tie sa selecteze jocul in raport cu situaia
concreta existenta in grupa de copii. Educatoarea trebuie sa cunoasc foarte bine copiii sub
nivelul raportului atins in dezvoltarea limbajului, precum si sub aspectul defectelor de vorbire.
Numeroase jocuri didactice organizeaz procesul perceperii analitico-sintetice, a
nsuirii caracteristice ale obiectelor. Situaiile concrete ale jocurilor solicita copilului alegerea
obiectelor dup culoare, mrime, forma si gsirea asemnrilor dintre ele. De exemplu, in
desfurarea jocurilor cu loto, mozaic, domino, copilul analizeaz obiectele, difereniaz
corect formele geometrice, culorile principale si complementare. Odat cu acestea el nva si
denumirea lor.
Percepia spaiala se dezvolta mai ales prin jocurile in care copilul aeaz la un loc
figurile sau construiete ceva. Pe aceasta cale se familiarizeaz cu raporturile spaiale dintre
obiecte: sus-jos, fata-spate, aproape-departe etc. Prin alte jocuri nva sa cunoasc formele si
dimensiunile obiectelor( rotund, oval, ptrat etc.).Comparnd obiectele dup dimensiuni,
nva sa cunoasc lungimea( lung, scurt), nlimea( nalt-scund), mrimea(mare-mijlociumic), grosimea( gros-subire).
Multe jocuri contribuie la precizarea vocabularului si la activizarea vorbirii. In acest
scop sunt folosite jocuri prin care copiii memoreaz denumirea obiectelor si aciunilor si i
precizeaz nelesul cuvintelor. Este important ca fixarea semnificaiei cuvintelor in memoria
31

copiilor sa fie asociata cu aciunile jocului. Numai in felul acesta sensul cuvintelor se retine
mai bine.
In egala msura prin aceste jocuri se formeaz la copii deprinderea unei vorbiri
gramaticale corecte. De exemplu, deprinderea de a completa o propoziie din care lipsete
subiectul, predicatul sau complementul precum si de a respecta acordul dintre subiect si
predicat.
Jocurile didactice sunt mijloace eficiente si pentru realizarea sarcinilor educaiei
moral-civice a copiilor. Ele contribuie la dezvoltarea stpnirii de sine, a autocontrolului, a
spiritului de independenta, a disciplinei contiente, a perseverentei, sociabilitii, precum si a
multor alte caliti si trsturi incipiente de caracter.
Multe din jocurile didactice ajuta la dezvoltarea spiritului de independenta. Din
aceasta categorie fac parte jocurile de tip domino, loto etc.
Pe msura ce copilul devin stpn pe aceste jocuri, el este in stare sa acioneze si in
mod independent. Acest fapt are mare importanta in pregtirea copilului pentru coala, unde
ncepe munca individuala si independenta.
Valoarea educativa a jocurilor didactice consta si in dezvoltarea spiritului colectiv, a
relaiilor interpersonale corecte intre copii. Respectarea regulilor jocului educa la copii simul
rspunderii, onestitatea, solidaritatea. Copiii nva sa se ajute unii pe alii, sa se bucure de
succesele colegilor, sa aprecieze si sa recunoasc neprtinitor succesele altora.
Jocurile didactice exercita o influenta pozitiva nu numai asupra laturii intelectuale, ci
asupra ntregii personaliti a copilului.
Jocul didactic constituie un mijloc valoros de instruire si educare a copiilor de vrsta
precolara, deoarece rezolva intr-o forma cu totul adecvata vrstei, sarcini instructive
complexe, programate in grdinia.
Eficienta lor in raport cu alte mijloace este cu att mai mare cu cat se realizeaz o
concordanta perfecta intre procesul de cunoatere a mediului nconjurtor, procesul de
nvare si aciunea de joc, att de distractive pentru precolari. In felul acesta procesul
asimilrii si adnciri cunotinelor este adaptat la cerinele si specificul vrstei precolare.
Prin introducerea si folosirea jocului didactic ca mijloc de baza in cunoaterea
mediului nconjurtor si in dezvoltarea vorbirii se realizeaz una dintre cele mai importante
cerine ale educaiei precolare, aceea de a-I nva pe copii destul de multe lucruri nsa nu
prin metode colreti, ci sub forma de joc.

32

2.1.1 Definitia jocului didactic


Dezvoltarea notiunilor despre joc este determinata de schimbarile socialpedagogice in procesul de instuire si educatie, produse de-a lungul dezvoltarii
societatii umane.Actualmente, nu exista o parere unica despre esenta jocului didactic,
fapt cauzat, in primul rand, de complexitatea si multilateralitatea lui. Astfel, unii
autori considera jocul didactic drept o forma independenta de activitate instructiva,
altii- drept o metoda, iar adeptii unei a treia conceptii- drept procedeu. Adeptii celei de
a patra conceptii cosidera jocul drept o forma de instuire.
Pornind de la aceste tratari ale jocului didactic, putem defini notiunea de joc
didactic. In enciclopedia pedagogica jocul este definit in forma generala ca un tip de
activitate si ca un mijloc de educatie. In dictionarul pedagogic, notiunea de joc didactic
este considerat drept un mijloc important de instruire si educatie folosit pe larg la
varsta prescolara mica.
Baza jocului didactic o constituie continutil cognitiv care se realizeaza cu
ajutorul elementelor structurale ale jocului. Exista opinia conform careia jocul didactic
este o metoda de invatare si de dezvoltare intelectuala a copiilor, iar continutul jocului
trebuie sa coincida cu problemele principale de invatamant. Fiind specifica copiilor de
varsta prescolara si scolara mica, aceasta activitate pregateste conditiilor pentru
trecerea de la activitatea dominanta de joc la cea predominanta de invatare.
Jocul didactic este o metoda independenta de educatie si instruire a copiilor. In
conceptul pedagogic general, ,,metoda este definita de majoritatea autorilor ca un
mijloc de organizare a activitatii comune a invatorului si elevilor, orientata in scopul
asimilarii de catre elevi a cunostintelor si dexteritatilor, formarii conceptiei despre
lume, a calitatilor morale si dezvoltarii capacitatilor copiilor.

2.1.2 Functii
Analiza literaturii de specialitate, precum si a materialelor activitatii
experimentale in scoli si gradinite ne-a permis sa evidentiem doua grupuri de functii
instructiv-educative ale jocului: organizational- pedagogice si continutal-educative
33

Functiile organizational-educative pun in valoare jocul didactic in calitate de:


instrument de organizare a muncii de instruire la lectie;
forma de organizare a ocupatiilor si activitatilor extrascolare;
metode de organizare a lucrului cu colectivul;
forma de organizare a autoservirii.

Functiile cotinutal-aducative se exprima prin faptul ca ele servesc drept


stimulent de educatie intelectuala, morala, estetica, de educatie prin munca si
educatie fizica,

Jocul este practica dezvoltarii, afirma D.B. Elkonin si in consecinta, in perioada


copilariei. El este adoptat pentru multiplele sa functii formative. Dintre acestea, pot fi
puse in evidenta cateva.
Jocul stimuleaza functiile intelectuale, prin intermediul carora se realizeaza
cunoasterea obiective. In joc, copilul transpune realitatea obiectiva, in special
realitatea sociala.
Jocul stimuleaza si modeleaza procesele afectiv-motivationale. Prin intermediul
jocului, copilul isi imbogateste viata afectiva si in acelasi timp dabandeste capacitatea,
in mod progresiv, de a-si stapani emotiile. El invata sa traiasca profund o atitudine
pozitiva, sa reactioneze sincer, pozitiv sau negativ, fata de ceea ce este bun,
frumos,moralsi respectiv, fata de ceea ce este urat, rau,imoral.
Latura volitionala este intens solicitata in joc. In acest sens, jocul cu reguli devine o
metoda de maxima eficienta. Daca jocul ,, de-a ostasiicere sa nu se vorbeasca spre a
nu fi auzit de dusman, copilul ,,gaseste,, resursele necesare unei taceri prelungite, ceea
ce ,in alte conditii, ii este greu de realizat.Daca i se incredinteaza rolul de santinela, el
poate sa stea nemiscat in post minute in sir sau chiar ore. Vitejia, cinstea, dreptatea se
cultiva, fara gres, prin intermediul jocului.
Functia de comunicare a limbajului este cultivata, in mod deosebit prin intermediul
jocului. Trebuinta de comunicare devine evidenta pentru copil, de altfel si pentru
adulti, atunci cand este inconjurat de semeni. Ambianta de comunicare, de interactiune
informationala ii imbogateste continutul si formele de desfasurare, printr-un proces de
sinteza a informatiei elaborate in comun de participantii la joc. Jocul copilului de
varsta prescolara,sustine A.Zaporojet, reprezinta o activitate de un pronuntat caracter
afectiv, care reclama din partea lui o anumita stare dispozitionala si inspiratie.

34

2.1.3 Tipologie

Jocurile de creatie
Este stiut faptul ca pe tot globul pamantesc copiii se joaca cu jucarii si obiecte. Daca
ele lipsesc, copiii le inventeaza, ori le mesteresc singuri. Fara jucarie si joc, viata copilului
este lipsita de interes. Jocul nu este pentru copil o simpla distractie, el ocupa un loc central in
viata lui.
Jocurile de creatie sunt acelea in care subiectul si regulile sunt create de copilul
insusi. In practica, jocul de creatie se intalneste frecvent in trei feluri de variante:

Jocuri de creatie cu subiecte din viata cotidiana;

Jocuri de creatie cu subiecte din povesti si basme;

Jocuri de constructie.

Jocul de creatie, isi face aparitia in forme simple, la inceputul perioadei prescolare,
cunoscand apoi in decursul ei o dezvoltare insemnata. Prin jocurile cu subiecte si roluri este
caracteristica trecerea progresiva de la transpunerea unor actiuni izolate din activitatea
adultilor,specifica prescolarilor de 34 ani, la reflectarea relatiilor si semnificatiei sociale a
unor activitati umane.
Jocurile de constructie
Aceste jocuri evolueaza la randul lor in perioada prescolara, incorporand treptat
elemente de activitate organizata si relatii sociale specifice acesteia. Spontan si vital pentru
copil, jocul de creatie este adesea apreciat ca o fereastra larg deschisa catre influentele
societatii, un izvor al autoinvatarii, un rezervor profund si fecund de energii orientate
precumpanitor in directia integrarii sociale. Copilul imita atitudinile si conduitele adultului
pentru a se modela pe sine, creand jocul se creeaza pe sine. Continutul jocurilor cu subiecte
din viata cotidiana reflecta mediul de viata al copilului. De mic copilul este atasat de parintii
lui, de membrii familiei care ii poarta de grija. El observa relatiile reciproce dintre adulti,
activitatea pe care acestia o desfasoara, viata sociala pe care o traiesc. Toate acestea, receptiv
cum este copilul, le reproduce in joc. Prin urmare, jocul cu subiecte din viata cotidiana
35

exprima dorinta copilului de a participa la viata si activitatea adultului, de a actiona cu


aceleasi unelte de munca pe care le folosesc adultii.
Aceste unelte pentru copil sunt ,,reazemul material pe care-i folosesc in desfasurarea
jocului. La copilul mic (34 ani) baza jocului de creatie este chiar acest reazem material;
inaintand in varsta, respectiv Ia grupa mare, reazemul se reduce simtitor, copilul putand sa
actioneze cu jucarii inchipuite. Un rol important in aceasta ,,substituire il detine ,,cuvantul
care inlocuieste jucaria dorita.
Daca la inceput copiii reflecta in jocurile lor fapte singulare, situatii particulare, cu
timpul ei se ridica de la reprezentari la notiuni elementare, pe baza de generalizari. Astfel li se
dezvolta gandirea activa si in aceasta situatie un rol important il exercita limbajul. Fara
comunicare verbala intre copii nu este posibil jocul colectiv. Comunicand intre ei, copiii isi
fixeaza tema jocului, stabilesc de comun acord subiectul, isi repartizeaza rolurile, isi
organizeaza jocul. In felul acesta, la terminarea jocului isi exprima impresiile, parerile,
dorintele, semnalizeaza abaterile survenite de la regulile jocului, toate acestea ii ajuta sa-si
dezvolte limbajul in stransa unitate cu gandirea. In acest sens in atentia mea au stat
urmatoarele obiective:
am cautat ca prin jocurile de creatie sa imbogatesc impresiile copiilor;
sa le extind sfera reprezentarilor;
sa le activez gandirea si procesul de comunicare verbala;
sa exersez verbalizarea elementelor jocului (obiecte, actiuni, roluri).

Jocurile de creatie cu subiecte din viata cotidiana


Cele mai indragite de copii sunt: jocul ,,De-a familia, ,,De-a gradinita, ,,De-a
doctorul, ,,De-a gospodina, ,,De-a circulatia. Indeplinind rolul ,,parintilor, prescolarii se
ingrijesc de ,,copiii lor , reflectand in jocul lor relatiile sociale dintre parinti si copii. Jocul ii
ofera copilului posibilitatea de a reconstitui, de a reproduce intr-o forma intuitiv activa o arie
cuprinzatoare din realitatea obiectiva. De pilda, cu ajutorul miscarilor, actionand cu jucariile,

36

prescolarul reproduce intr-un mod activ natura si continutul relatiilor sociale. De exemplu:
ingrijirea copiilor, spalatul rufelor, a vaselor, efectuarea curateniei.
Jocul de creatie cu subiecte din povesti sau basme
In acest joc copilul interpreteaza rolul unui personaj din poveste (ex: Harap - Alb).
La baza lui sta reproducerea creatoare a imaginii artistice si a actiunilor personajului. Astfel,
copilul patrunde adanc in lumea sentimentelor si a trairilor eroului. Copilul transpunandu-se
in rolul personajului ia o atitudine, gandeste, simte si actioneaza Ia fel cu personajul
interpretat. De aceea interpretand sincer si profund rolul, copiii devin mai comunicativi, li se
dezvolta sociabilitatea, capata incredere in puterile proprii. Interpretand personaje din basme
si povesti, copiii reproduc dialogurile, convorbirile personajului respectiv.
Exemple de jocuri de creatie cu subiecte din povesti si basme ,,Casuta din oala,
,,Manusa, ,,Capra cu trei iezi, ,,Fata mosului si fata babei, ,,Alba ca zapada, ,,Ridichea
uriasa etc.
Jocurile de constructii
In aceste jocuri, procesul de constructie se impleteste cu jocul. Elementul de joc
confera activitatii de construire acele emotii care au o influenta pozitiva asupra interesului
copilului pentru constructie. In jocurile copiilor, procesul de construire se desfasoara ca un
proces de reflectare a realitatii inconjuratoare.
Prescolarii construiesc cuburi-masini, case, trenuri, poduri, castele, gari, teatru, scoli,
blocuri etc. Punandu-le Ia dispozitie si alte materiale ca: nisip ud, jucarii pentru nisip ei
construiesc cu placere castele din nisip, iar din conuri de brad, combino, plasticon, tot felul de
turnuri, copaci, poduri. Procesul de construire exercita o influenta favorabila asupra
dezvoltarii proceselor intelectuale.
Jocurile de creatie au o importanta foarte mare in dezvoltarea multilaterala a
copilului. Ele contribuie la dezvoltarea limbajului copilului. Folosind diferite materiale din
constructie, copilul le cunoaste insusirile, denumirile prin cuvinte. In timpul jocului de creatie,
copiii isi insusesc cuvinte noi, pronunta numeroase cuvinte pe care nu le folosesc in afara
acestor jocuri de exemplu: macara, buldozer, escavator, betoniera, caramida, mistrie, beton
etc.
37

De asemenea, realizarea unei imagini personificate, interpretarea unui rol ridica in


fata copilului probleme. Rezolvarea lor pune in activitate sistemul verbal. Copilul gandeste cu
voce tare. El completeaza actiunile prin cuvinte, isi comunica intentiile se transpune in diferite
roluri, activizandu-si astfel vocabularul. Varietatea subiectelor jocului de creatie, bogatia
continutului de idei si gama rolurilor asumate de copii in joc, depind in mare masura de
impresiile, cunostintele copiilor. Copilul manifestandu-si in joc personalitatea, initiativa,
spiritul creator, invata sa iubeasca, sa deosebeasca frumusetile fiecarei mesenii, sa se
gandeasca ce ar dori sa devina cand va fi mare.
Jocurile de creatie fiind colective, copiii comunica intre ei verbal, discuta cu
insufletire, cauta sa inteleaga rolul altora, acest lucru ducand la educarea limbajului contextual
si la o vorbire expresiva. De aici rezulta importanta genurilor de creatie la educarea limbajului
prescolarilor .

CLASIFICAREA SI SPECIFICUL JOCURILOR DIDACTICE


Clasificarea

jocurilor didactice se poate face dup doua categorii, in funcie de

coninut si material didactic. In conformitate cu aceste criterii se ntlnesc mai multe feluri de
jocuri didactice:
Dup coninut, jocurile didactice se clasifica in:
Jocuri didactice pentru educarea limbajului ( Cu ce sunet ncep cuvntul?, Eu spun
una, tu spui mai multe, Rspunde repede si bine.)
Jocuri didactice pentru cunoaterea mediului nconjurtor ( Anotimpurile, Unde s-a
oprit roata, Cu ce cltorim )
Jocuri didactice pentru numrat si socotit ( Jocul numerelor, Dup mine cine vine?,
Gsete aceeai culoare)
La baza acestei clasificri sta principiul dezvoltrii proceselor psihice a copiilor:
dezvoltarea percepiilor si reprezentrilor de forma, mrime, culoare, spaiu timp; mbogirea
vocabularului, nsuirea sistemului fonetic al limbii materne, nsuirea structurii gramaticale,
etc.
Cel de-al doilea criteriu se orienteaz dup materialul didactic folosit pentru jocuri,
indiferent de natura coninutului lor. Dup acest criteriu ele se mpart in doua grupe mari cu
subdiviziunile respective:
1.Jocuri didactice cu material:
38

jocuri cu material didactic ( jocuri didactice, jocuri de masa)

jocuri cu material ajuttor, diferite obiecte si jucrii ( obiecte din natura,

obiecte de uz zilnic)

jocuri cu interpretarea unor povesti si lecturi precum si jocuri

numrtoare, folosindu-se jucrii corespunztoare


2. Jocuri didactice fr material didactic sau jocuri orale

ghicitori ( fr ilustraii)

jocuri cu alctuire de propoziii si fraze

jocuri de citire labiala

jocuri de compunere de povesti

Clasificarea jocurilor dup cele doua criterii este mai mult sau mai puin
convenionala. Astfel, unele jocuri clasificate dup criteriul coninutului se realizeaz cu sau
fr material didactic. De exemplu, pentru dezvoltarea limbajului copiilor se pot folosi cu
succes att jocuri cu material cat si jocuri orale. De asemenea, jocurile clasificate dup
criteriul materialului didactic urmresc prin scopul lor educativ realizarea aceluiai obiectiv ca
si jocurile dup criteriul coninutului. O delimitare neta nu este posibila nici intre jocurile
didactice individuale si cele colective. De la nceput, multe jocuri didactice sunt accesibile
copiilor numai in colectiv, mai trziu, datorita conducerii educatoarei, ele devin individuale,
aa cum se ntmpla cu jocurile de masa.
Jocul didactic este o activitate care se deosebete prin structura sa specifica de
celelalte activiti cu coninut asemntor. Unitatea deplina dintre sarcina didactica si aciunea
de joc, forma distractiva pe care o mbrac si o pstreaz permanent trebuie sa caracterizeze
jocul didactic.
Activitate organizata de instruire a copiilor, care se desfoar sub conducerea directa
a educatoarei si antreneaz in majoritatea cazurilor ntreaga grupa, jocul didactic se poate
desfura att in cadrul activitilor obligatorii cat si in afar lor, atunci cnd este repetat de
copii, la iniiativa unuia dintre ei sau la sugestia educatoarei.
Sfera de utilizare a jocului didactic este foarte mare deoarece el poate fi practicat in
diferite momente din programul zilei, putnd fi extins chiar si in viaa de familie a copilului.
Jocul didactic este creat de pedagog. Specificul lui consta in faptul ca ii este
subordonat, in sensul ca intra in fondul mijloacelor sale pedagogice, este nsuit treptat de
ctre copii si poate deveni apoi coninutul activitilor individuale. Comparat cu celelalte
jocuri cu subiect si cu reguli stabilite de educatoare, jocul didactic se deosebete prin
39

coninutul pe care-l dezvluie si prin faptul ca accentul cade pe rezolvarea sarcinilor educaiei
intelectuale, respectiv pe cunoaterea mediului nconjurtor, pe dezvoltarea facultilor
intelectuale, pe dezvoltarea vorbirii sau formarea reprezentrilor matematice.
Intre mijloacele instructiv-educative, jocul didactic ocupa locul cel mai important prin
influenta pe care o exercita asupra celor mai profunde laturi ale personalitii copilului prin
rolul sau in formarea unei gndiri corecte.
In determinarea jocului didactic problema care se ridica consta in determinarea parilor
sale componente, a trsturilor sale caracteristice, prin care i menine esena sa de joc si in
acelai timp specificul sau de activitate didactica. Pedagogia precolara fundamenteaz bazele
teoretice ale jocului didactic, ocupndu-se de:

coninutul jocului

sarcina didactica

aciunea si elementele de joc

regulile jocului

Esena si specificul jocului didactic constau in ntreptrunderea si interaciunea acestor


componente, cat si in echilibru dintre sarcina didactica si aciunea de joc. Ponderea mai mica
sau mai mare a uneia dintre aceste doua componente poate duce la detunarea jocului, la
schimbarea profilului sau.
In vederea atingerii obiectivelor propuse, jocul didactic trebuie sa mbine elementele
surpriza cu cele de ateptare. Jocul didactic poate fi folosit la toate grupele si in cadrul
diferitelor activiti. Pentru a influenta dezvoltarea copiilor prin intermediul jocului didactic
este necesar sa inem seama de particularitile de vrsta a copiilor la cele trei grupe
precolare. In acelai timp este necesar ca sarcina didactica sa fie complicata gradat pentru a
nu ntrzia sau stagna dezvoltarea copiilor.
Jocul didactic este activitatea cea mai fireasca, care corespunde cerinelor de
dezvoltare a copilului, tendinelor lui de a fi in contact cu adultul si cu ali copii, de a percepe
activ, de a nelege oglinda lumii nconjurtoare, dorinei lui de a-si exprima gndurile.

2.4.Metodologia realizrii jocului didactic n procesul de dezvoltare a


limbajului
2.5.Aspecte practice privind realizarea jocului n dezvoltarea
limbajului

40

Principalele momente-etape care trebuie respectate n desfurarea jocurilor de dezvoltare a


vorbirii sunt:
Introducerea n activitate care cuprinde:
-organizarea activitii cu urmtoarele faze: captarea ateniei, actualizarea cunotinelor,
enunarea sarcinilor;
- dirijarea noii nvri: n funcie de obiectele urmrite, se vor organiza: exlicarea i
demonstrarea jocului, jocul de prob, executarea jocului de ctre copii, reluarea jocului, cu mrirea
dificultii sarcinii sau obinerea performanei, evaluarea activitii. Ultima etap este ncheierea
activitii.
n coninutul unei activiti de dezvoltare a vorbirii cu forma de realizare joc didactic, n
proiect vor aprea: activitatea educatoarei, activitatea copiilor, strategii didactice abordate,
evaluarea, observaii.
Acesta este, pe scurt, scenariul desfurrii activitii.
n organizarea activitiii, educatoarea urmrete pregtirea materialului didactic,
distribuirea acestuia pe msuele copiilor sau pe masa educatoarei, pe stativ, pe tabl. Va avea n
vedere i aranjarea msuelor i a scunelelor, care se poate efectua chiar cu ajutorul copiilor din
grup sau cu copii de serviciu.
Etapa captrii ateniei poate fi realizat prin ghicitori, versuri, cntece, scurte povestioare,
convorbiri n funcie de tema jocului didactic. Jocul didactic Al cui este? la grupa mijlocie, are ca
sarcin didactic denumirea puiului de animal reprezentat ntr-o imagine intuit sau prezentarea
puiului i numirea animalului cruia i aparine (folosind corect cazul genitiv n exprimare,
repoducerea onomatopeelor caracteristice). Captarea ateniei se poate realiza fie direct, descoperind
animalele jucrii ori bibelouri i informndu-i pe copii c se vor juca cu acestea, fie prin dou-trei
ghicitori referitoare la recunoaterea animalelor puse n joc, fie printr-o scurt convorbire cu copiii
despre animalele observate n avtivitile de cunoaterea mediului nconjurtor. De exemplu, n jocul
didactic Ce-a gsit ursuleul? care se organizeaz cu grupa de 3-4 ani, educatoarea povestete
copiilor c n grdinia lor a venit n vizit un ursule-jucrie. El a gsit n sala de joc mai multe jucrii,
care i-au plcut mult. Le-a strns ntr-un scule i acum a venit s le arate copiilor. Dup aceasta
educatoarea prezint sculeul i ursuleul i anun jocul pe care copiii l vor executa n continuare.
Actualizarea cunotinelor se realizeaz n funcie de grupa la care se desfoar activitatea
prin prezentarea unor siluete desenate, reprezentnd animale cunoscute i puii lor, pe care copiii le
41

denumesc i rspund la ntrebrile educatoarei referitoare la ce fel de animal este: domestic sau
slbatic, unde triete: pe lng casa omului, n pdure?
Enunarea obiectivelor. Educatoarea anun tema: azi vom juca un joc didactic cu tema Al
cui este?. Doi-trei copii vor repreta titlul jocului. Vor fi familiarizai cu materialul didacticntrebuinat
cel distributiv (privii ce avei n plicurile din faa voastr!); pentru fiecare copil, n plic va fi pus cte
un pui de animal cunoscut. Cu acestea i cu celelalte animale pe care vi le-am adus, ne vom juca azi,
pentru a cunoate animalele i puii lor.

Dirijarea (conducerea) noii nvri are ca faze:


Explicarea i nvarea jocului. Educatoarea explic i demonstreaz copiilor modul n care se
va desfura jocul. Cu un balon n mn, educatoarea recit, trecnd prin faa copiilor:
Balonul uor plutete
i pe tine te poftete
S spui frumos
Care-i puiul cel ascuns?
i al cui este oare?
Educatoarea trebuie s se exprime accesibil cnd explic regulile jocului i elemente de joc
adecvate; copilul poftit s rspund va privi imaginea din plicul su i va spune numele puiului i al
animalului adult, apoi l va aeza pe panoul din faa clasei, spunnd: Puiul ascuns n plicul meu se
numete miel. Mama lui este oaia. El face: mee!
n urmtoarea faz, jocul de prob, educatoarea dirijeaz i explic fiecare aciune. Va
efectua jocul de prob, verificnd nelegerea informaiilor date, cu ajutorul unui, sau a doi copii,
aceasta permind educatoarei s constate msura n care copiii au reinut necesitatea aciunilor i
cum le pot aplica.
O sarcin mai diicil care revine educatoarei n conducerea jocului didactic este aceea a
explicrii lui la nivelul de nelegere al copiilor. n explicaiile pe care le d, educatoarea trebuie s
fac pe deplin nelese att aciunea jocului ct i regulile care l reglementeaz.
42

Explicarea jocului, metodele i procedeele la care recurge educatoarea pentru a-l face neles
de la caz la caz, dup natura i complexitatea lui ca i dup posibilitile de nelegere a grupei. n
general, la grupele mic i mijlocie metodele folosite sunt explicaia i demonstraia. Cu ajutorul
acestor metode, educatoarea arat n amnunt felul cum decurge aciunea jocului i regulile care
trebuie respectate.
Sunt jocuri la care aciunea poate fi prezentat paralel cu reguluile: de exemplu, jocul Cine
face aa?. n alte cazuri, mai ales n jocurile bazate pe o anumit aciune cu material distributiv,
educatoarea trebuie s demonstreze mai nti procedeul de mnuire a acestuia, pentru ca dup
aceea s treac la precizarea regulilor. Aceast situaie se ntlnete in jocul S mpodobim bradul,
n care educatoarea trebuie s arate n prealabil copiilor felul cum vor aeza globurile n brad, unde i
n ce moment. Dup ce a mpodobit bradul, educatoarea precizeaz regulile, i anume: copiii trebuie
s aeze o jucrie de aceeai culoare cu cea artat de educatoare i numai la locul indicat de ea.
Deci educatoarea demonstreaz n prealabil aciunea jocului i apoi trece la fixarea regulilor.
n alte jocuri, tot la grupa mareeducatoarea poate recurge la o cale deductiv, i anume,
arat copiilor regulile i apoi exemplific sau demonstreaz parial acele aspecte ale jocului carear
putea s fie nelese mai greu de ei.
La grupa mare, educatoarea poate descrie la nceput fazele aciunii jocului i apoi, s treac
la precizarea regulilor.
De exemplu, n jocul Oglinda fermecat, educatoarea descrie urmtoarele faze ale jocului:
trecerea oglinzii din mn n mn;
recitarea versurilor de ctre copii;
oprirea oglinzii la copilul la care s-au terminat versurile;
deschiderea oglinzii i povestirea episodului ilustrat pe imaginea din oglind.
Pentru a ajuta pe copii s neleag cea mai complex sarcin a jocului, i anume, povestirea
episodului din ilustraie, educatoarea poate recurge la exemplificare: deschide oglinda i povestete
episodul sugerat de ea. Apoi se precizeaz regulile jocului.
n unele jocuri, n timpul explicaiei i exemplificrii, educatoarea apeleaz i la copii. De
exemplu, n jocurile didactice orale de la grupa mare, n care sarcina didactic cere s se gseasc
cuvinte cu sens contrar, s se completeze propoziii eliptice de predicat sau de subiect, s se
compun ghicitori despre obiecteleprezentate etc. Iat cum se poate explica jocul n care se cere
43

copiilor s gseasc cuvinte cu sens contrar celor date de educatoare. Trebuie s ascultai cu
atenie. Eu o s v spun un cuvnt iar voi trebuie s gsii repede inversul lui. De exemplu, eu o s v
spun nalt: voi ce trebuie s rspundei?... Astfel copiii sunt antrenai, nc din timpul explicaiei, la
rezolvarea problemei didactice puse i neleg, din exemplele concrete date de educatoare felul cun
se ve desfura activitatea.
n unele jocuri cu o aciune mai complicat, educatoarea poate s ealoneze explicaia, s-o
fac n mai multe etape. De exemplu, poate s prezinte o serie de reguli i n timpul desfurrii
jocului. Acest procedeu este nimerit la jocurile Ce se potrivete? de la grupa mare, Care este
culoarea ta? de la grupa mea.
n concluzie, trebuie s reinem c indiferent de grupa la care se face explicaia i de modul n
care decurge, ea trebuie s cuprind urmtoarele:
descrierea aciunilor jocului, n succesiunea lor fireasc;
indicaii cu privire la folosirea materialului;
precizarea sarcinilor copiilor;
formarea clar a regulilor jocului, precum i a rezultatului urmrit.
Explicaia trebuie fcut n mod precis i concis, uitndu-se excesul de vorbire, cuvintele de
presos care ar ngreuna nelegerea celor artate. Educatoarea trebuie s foloseasc n acelai timp
un limbaj simplu, nsoit de gesturi i mimc adecvat.
Pentru buna desfurare a jocului nu este ntotdeauna suficient ca educatoarea s enune
regulile. Ea trebuie s se asigure dac toi copiii i le-au nsuit corect. De multe ori educatoarea i d
seama nc din timpul explicaiei dac copiii au neles sau nu regulile jocului i n consecin ia
msurile adecvate. Astfel, intervine cu unele sublinieri la sfritul explicaiei, nainte de a ncepe jocul
propriu-zis. Cnd acesta este mai dificil, fixarea regulilor se poate face prin intermediul jocului de
prob (educatoarea dirijeaz i explic copiilor fiecare aciune). Jocul de prob permite educatoarei
s constate msura n care copiii au reinut succesiunea aciunilor i pot s aplice corect regulile
transmise.
Executarea jocului cu ntrega grup de copii
Jocul trebuie s se realizeze n varianta explicat a sarcinii didactice precizate, insistnu-se pe
o exprimare clar, coerent, n propoziii, cu sens logic. Educatoarea atrage n joc ntreaga gup de
copii.
44

n aceast etap, care are loc sub conducerea educatoarei, trebuie s se urmreasc mai
multe probleme, i anume: ndeplinirea aciunilor n succesiunea dat; respactarea regulilor,
reamintirea lor atunci cnd este necesar; ndeplinirea corect a sarcinilor didactice; atragerea n joc a
tuturor copiilor, sprijinirea celor care nu reuesc s efectueze corect sarcina; mbinarea armonioas a
elementelor de joc cu cele educative; asigurarea unui ritm vioi de joc, a unei atmosfere
corespunztoare lui, meninerea disciplinei, pregtirea copiilor pentru autoconducerea jocului,
introducerea unor noi variante de joc, complicarea lui.
Conducnd jocul, educatoarea trebuie s urmreasc, aa cum spuneam mai sus,
ndeplinirea de ctre copii a sarcinilor n succesiunea dat. De exemplu, n jocul De-a magazinul, ei
trebuie s-i ia banii nainte de a pleca la magazin; trebuie s salute vnztorul, s priveasc atent
marfa expus i apoi s i-o aleag, s spun clar vnztorului ce doresc s cumpere, s atepte
pn primesc marfa, s plteasc nainte de a pleca. Sunt nenumrate cazurile cnd copiii omit unele
aciuni, din dorina de a mnui mai repede marfa; de a se juca cu ea (nu ateapt la rnd, nu au
rbdare s li se dea marfa i o iau singuri din raft etc.)
Educatoarea este obligat s intervin ori de cte ori constat asemenea abateri. Ea poate s
cear copiilor s respecte aciunile respective, pentru a le ndeplini corect. Numai astfel jocul devine
eficient.
Sunt jocuri didactice la care educatoarea poate grada sarcinile date copiilor, le poate cere
treptat eforturi sporite (se creaz pentru nceput o perioad de acomodare, sarcinile date sunt mai
simple, apoi limitele cerute de joc). De exemplu, n jocul Roata animalelor, copiii vor denumi i vor
descrie mai nti imaginile care le sunt foarte cunoscute, apoi se va trece treptat la denumirea i
descrierea unor imagini sau jucrii mai puin familiare lor.
n ceea ce privete urmrirea felului cum rezolv copiii sarcina didactic, aceasta depinde de
specificul fiecrui joc. n unele jocuri didactice n care copiii trebuie s aduc un anumit material la
masa educatoarei, sau s plaseze un jeton pe un anumit spaiu de pe loton (de exemplu, n jocul
didactic Ce se potrivete?) este suficient ca educatoarea s priveasc cu atenie felul cum au
rezolvat practic sarcina respectiv i s intervin n joc numai n cazul nerezolvrii corecte a
problemei date. n jocurile didactice n care copiii nu mnuiesc permanent i direct materialul,
educatoarea controleaz pe cale verbal rezolvarea problemei. De exemplu, n jocul didactiv Cine
face aa? sau Ghici cum face? sunt pui mai muli copii s repete rspunsul corespunztor, iar n
anumite jocuri didactice, n special n cele de corectare a pronuniei, se poate alterna rspunsul
individual cu cel colectiv, bineneles numai dup ce s-a precizat cu unu-doi copii pronunarea corect
a cuvintelor respective.
45

n desfurarea jocului, educatoarea trebuie s urmreasc n egal msur i respectarea


regulilor de ctre toi copiii. Abaterile de la regul trebuie semnalate de fiecare dat, iar copiii n
cauz vor fi ajutai s le aplice corect. Toat atenia trebuie ns acordat desfurrii jocului n prima
etap. Dac nc de la inceput se insist ca regulile s fie respectate, iar apoi copiii sunt ndrumai i
ajutai s le aplice corect (lucru care se poate face n jocul de prob), activitatea evolueaz fr
dificulti de natur s necesite ntreruperea jocului, explicaii suplimentare, atrageri de atenie. n
general educatoarea trebuie s-i dozeze la maximum interveniile pentru ca jocul s nu-i piard
cursivitatea i intensitatea fapt care face ca precolarii s nu-l mai urmreasc cu interes.
Interveniile prea numeroase, conducerea rigid a jocului se soldeaz ntotdeauna cu rezultate slabe.
Iat un exemplu: jocul Ghicete la ce m-am gndit?. Dorind s sprijine ct mai mult copiii n
compunerea ghicitorilor, o educatoare a uzat de foarte multe ntrebri, transformnd pn la urm
jocul ntr-o convorbire plictisitoare. Dac educatoarea ar fi folosit mult mai puine i n forme mai
variate ntrebrile: din ce este format, din ce material este fcut, cine o folosete; ar fi creat o
atmosfer mai propice jocului; i-ar fi lsat pe copii s se manifeste mai degajat i mai spontan.
Aceeai activitate inut de o alt educatoare i-a schimbat complet caracterul. La compunerea
ghicitorii participau toi copiii. Fiecare dintre ei completa, dac era nevoie pe cel care era numit s-o
fac, apoi se sintetizau toate propunerile, alctuindu-se o ghicitoare. Interveniile educatoarei erau
fcute numai dup ce copiii i aduceau aportul lor la construirea ghicitorii i numai n cazul cnd
aceasta era incomplet sau nesatisfctor realizat. Deci, n loc s conduc copiii prin ntrebri,
educatoarea respectiv i-a antrenat s participe n comun la alctuirea ghicitorii, i-a interesat pe toi,
lsndu-le n acelai timp toat iniiativa. n aceste condiii, indiscutabil, activitatea i atinge elul.
Educatoarea trebuie s urmreasc permanent antrenarea n joc a tuturor copiilor,
activizarea lor permanent. n acest sens, exist jocuri didactice care, prin insi structura lor, asigur
o participare activ a copiilor. Ne referim la jocurile didactice n care ei mnuiesc permanent material
distributiv, trebuind s-l selecteze, s acioneze cu el ntr-un anumit fel. De exemplu, la jocurile
Gsete aceeai culoare, Caut-i semnul, Ce se potrivete?, tii unde triesc? etc. n alte
jocuri didactice, copiii acioneaz pe rnd cu materialul demonstrativ. n aceste cazuri, educatoarea
trebuie s gseasc procedee potrivite pentri care s menin atenia i interesul copiilor chiar i
atunci cnd ei nu acioneaz direct n joc. n aceast privin, intervenirea unor elemente de
ntrecere, creterea ritmului desfurrii jocului, folosirea unor amendamente pentru cei neateni
pot s sctivizeze copiii care au, la un moment dat, un rol pasiv.
n aceeai ordine de idei, este important ca educatoarea s stimuleze copiii timizi, copiii
retrai, dndu-le sarcini atractive n joc. De exemplu, s mnuiasc materialul demonstrativ, (Roata
animalelor ), s plaseze jucriile la locul potrivit (Aeaz la locul potrivit) etc.
46

n timpul jocului, educatoarea trebuie s fie atent i n ceea ce privete stabilizarea unor
relaii corespunztoare ntre copii. Ei trebuie deprini treptat s acioneze numai atunci cnd
suntsolicitai sau cnd jocul o cere, s rspund numai cnd sunt ntrebai i s urmreasc rspunsul
colegilor, s nu repete ceea ce s-a mai spus, s nu stinghereasc pe alii n timpul jocului, s
recunoasc cinstit greeala fcut i s accepte penalizarea dat de colectiv sau de ctre
conductorul jocului. Principala surs de dezordine i de confuzie n joc o constituie necunoaterea i
nerespectarea acestor reguli elementare de comportare.
Complicarea jocului constituie urmtoarea faz, n care se realizeaz o alt variant de joc.
De exemplu, n jocul Al cui este?.
Educatoarea denumete puiul (mnzul), proiectnd cu retroproectorul imaginea n negativ a
animalului pe care l ghicesc copiii. Se cere s caute, apoi, pe machet animalul i s aeze puiul lng
mama lui, imitnd onomatopeea. Toate aceste aciuni se verbalizeaz de ctre copil...(aez mnzul
lng mama lui, iapa).
Urmtoarea variant este prin prezentarea unor ghicitori sau strofe din poeziile nvate
despre animalele implicate n joc. Se va proceda ca i n cazul variantelor enumerate. Tot timpul se va
avea n vedere ntrebuinarea corect a cazului genitiv.
Ultima faz, evaluarea activitii, (obinerea performanei) se poate realiza, n cazul de fa,
solicitndu-i pe copii s-i aleag cte un pui sau animal ndrgit i s organizeze un minitetru de
ppui, n care s mnuiasc animalele, spunndu-le numele i imitnd onomatopeele.
Educatoarea va face aprecieri asupra felului cum s-au jucat copiii i cum au mnuit
materialul.
ncheierea activitii se face prin aprecierea i evidenierea copiilor care au dat rspunsuri
bune i au participat mai activ la activitate.
ncheierea activitii nu trebuie s fie brusc, pentru a nu diminua dispoziia copiilor fa de
joc. n acest sens, se ntrebuineaz procedee atractive prin care se anun ncheierea jocului.

2.5.1.Jocuri didactice fonetice pentru dezvoltarea component


Deosebit de eficiente sunt exercitiile de imitare a sunetelor din natura, fiind deosebit
de indragite de copii, acestea au fost integrate in onomatopee, introduse in scurte povestioare
atractive carora le-am imprimat un caracter de miscare.
47

Pentru a atrage copiii in pronuntarea corecta a sunetelor si grupurilor de sunete, am


organizat exercitii- jocuri pe fondul unor versuri scurte, de exemplu:
o 'Ga. ga, ga!
o Gasca gagaie asa:
o Mac, mac, mac!
o Striga rata de pe lac
o Si vacuta: mu-mu-mu!
o Iar isi cheama vitelu'
o Calul face: i-ha, ha!
o Prin livezi verde-i iarba.'
o Prin 'Jocul cu pacaleli' am cerut copiilor sa sesizeze greseala spusa de mine si s-o
corecteze:
o 'Calul face: mu-mu-mu!'
o Copiii: Nu. Calul face i-ha-ha!
o Vaca face mu-mu-mu!
Un mijloc eficient l-a oferit calea alternarii intrebarilor prin intermediul jocurilor: 'Cum
face?' si 'Cine face asa?', care sunt destinate consolidarii deprinderii de a pronunta corect si
clar consoanele consecutive incluse in cuvinte sau separat (onomatopee), perfectionarii
acuitatii auditive si activizarii vocabularului. In desfasurarea jocului am folosit ilustratii
diferite reprezentand actiuni cu onomatopee: bunica toarce(fusul sfaraie:sfarr); un copil rupe o
creanga uscata (prr); un telefon (tr); un ceas desteptator (trr); ciobanul striga oile (brr) etc.
Solicitand copiii sa-si aleaga o ilustrata, s-o priveasca cu atentie si apoi sa raspunda in
functie de intrebare: 'Cum face?' sau 'Cine face asa?', acestia foloseau onomatopeea potrivita
actiuniisugerata de imagine, imitand-o daca era cazul.
Dupa efectuarea unor exercitii cu sunete, acestea se pot asocia cu vocale, articuland silabe
directe si inverse si logatomi: de exemplu, pentru perechea s-z: sa, se, si, su, us, es, is, as, sas,
ses, sos, sus; asa, aso, use, ese, isi, sau za, ze, zo, zu, uz, ez, iz, oz si logatomii: aza-aze, ozouzu, izi, zaz, zez, ziz, zuz. Aceasta schema este valabila pentru orice sunet care este pronuntat
defectuos.
Ulterior, am introdus sunetul respectiv in cuvinte monosilabice, apoi din ce in ce mai
lungi, situandu-l cu, cuvintele respective in cele trei pozitii: initiala, mediana, finala. De
exemplu pentru 'a':
as

mac

mama

ac

mal

tata
48

arici

cap

masa

apa

capac

faina

Un rol deosebit in perfectionarea aspectului fonetic al limbajului il au si jocurile care


folosesc ca mijloc de realizare mici poezii rimate, asa numitele 'framantari de limba' care
contin frecvent anumite sunete pe care noi vrem sa le consolidam.
De exemplu:
'Dan, Dana si cu Dinu
Dau de doua ori pe zi
Dura, dura prin gradina
Doua mingi portocalii.'
Copiii asculta versurile, avand sarcina sa sesizeze in ce cuvant se afla sunetul 'd' si sa-l
pronunte corect. Alta poezie rimata in care se exerseaza pronuntarea corecta a sunetului 'g':
'Ga, ga, ga,
Gasca gagaie asa,
Gagaie de-o necajeste,
Gagaie de o goneste,
Gagaie la poarta,
Gagaie la balta.'
Pentru pronuntarea corecta a sunetului 'p':
'Pot, pot, pot,
Pot sa sterg ursul pe bot,
Prafu-l sterg de peste tot,
Pestele din apa-l scot,
Voinic sunt, deci orice pot.'
Sau pentru sunetul 'r':
'Rica nu stie sa zica
Rau, ratusca, ramurica,
Dar de cand baiatu-nvata
Poezia despre rata,
Rica stie cum sa zica
Rau, ratusca, ramurica.'
Sau pentru sunetul 'l':
'Luna locul lumineaza,
49

Luntrea salta usurel,


Lunecand spre luminis,
Se opreste in tufis.'
Jocurile didactice organizate si desfasurate cu intreaga grupa de copii au un rol
important in corectarea si consolidarea pronuntiei cu articulare complexa.
Ma opresc la cateva din ele la grupa mica:
FOCUL I VNTUL (pronuntarea corecta a consoanelor labio-dentale 'f-v', 's-j',
copiii reproducand prin miscari si onomatopee fenomenele despre care se relateaza in
povestire: 'fass'; 'vajj'); 'Cocosul si gasca' (articularea corecta a velarelor: 'c-g', copiii imitand
sunetele emise de pasarile care apar pe rand la teatru de papusi); 'Sarpele si albinuta'
(pronuntarea corecta a siflantelor 's-z', grupul de copii care formeaza trupul sarpelui executa
deplasarea pe un traseu stabilit, imitand sunetul emis de acesta 'sss' la semnal, albinele-ceilalti
copii- pornesc spre sarpe pentru a-l alunga reproducand zumzaitul lor: 'bzz')etc.
Jocul 'Cum e bine' presupune analiza atenta a cuvantului si sesizarea greselii, apoi
corectarea ei: 'Papusa venita in vizita' propune copiilor jocul; spunandu-le: 'daca-i bine sa
repeti, daca-i rau sa ma inveti'. Ea pronunta in mod intentionat gresit un cuvant, copiii
urmaresc, gasesc greseala si o corecteaza.
La grupa mijlocie 'Focul si vantul' va fi complicat prin cerinta formarii de propozitii
simple prin descoperirea actiunilor de pe ilustratii, sugerand tema jocului. Copilul chemat de
un personaj din trusa pentru teatrul de papusi, de exemplu Vanatorul, alege o imagine,
descrie actiunea si pronunta onomatopeea sugerata: 'Fetita aprinde focul'; 'Focul arde' (fff),
'Vantul bate' ('vajj '; 'vajj').
VARIANTA II

Vanatorul alcatuieste propozitii scurte, dar pronunta gresit, iar

copiii il corecteaza: 'Focul arde'; 'Vantul bate'etc. In incheiere, copiii sunt impartiti in doua
grupe: un grup imita suflatul in foc, iar celalalt cum bate vantul. Jocul 'Am spus bine, n-am
spus bine' are ca obiectiv:
- perfectionarea deprinderilor de pronuntare corecta a sunetelor limbii materne aflate in
componenta diferitelor cuvinte, dezvoltarea acuitatii auditive. Material didactic- jucarii sau
obiecte cunoscute copiilor.
Desfasurarea jocului: copiii sunt asezati pe scaunele avand forma de semicerc. Pe
masa din fata lor, sunt asezate materialele necesare (acoperite).
Eu spun versurile:
'Floricica maracine
Ascultati copii la mine
50

Si ghiciti daca spun bine,


Daca vreti ca sa ghiciti
Trebuie sa si priviti
Fiti atenti aici.'
In acest timp prezint o jucarie si o denumesc gresit. Copiii care au sesizat greseala vor
ridica mana. Copilul solicitat la raspuns spune: bine (sau nu e bine) si pronunta corect
cuvantul. Copiii il aplauda in timp ce spun versurile:
'Floricica maracine
Ai stiut foarte bine
Si noi ne vom sili
Si ca tine vom ghici.'
sau
'Floricica maracine
Nu e bine, nu e bine
Insa nu te necaji
Alta data vei ghici!'
Jocul continua pana se termina jucariile. Pe parcursul jocului eu voi pronunta corect
denumirea jucariilor si voi desemna copilul (copiii) care dovedesc unele deficiente de
pronuntie.
REPET DUP MINE

-n acest joc se urmareste formarea deprinderii copiilor

de a pronunta corect silabe si cuvinte care se deosebesc printr-un singur sunet, gasirea unor
silabe si cuvinte paronimice.
'ca-, sa-, sa-, la-, pa-ta, ma-la, la-ra' sau 'cor-col, corn-horn, patru-patu, varza-barza, mac-lac,
sac-rac, casa-masa'etc.
Pentru exersarea pronuntiei corecte, cu claritate, exactitate si siguranta a consoanelor
c, p, r, s, s, t, t si a grupurilor de consoane sf, cr, pr, se desfasoara jocul: 'Cine spune mai
departe'. Jocul se desfasoara astfel:
- in prima parte a jocului copiii raspund in cor la intrebarea pusa
- in partea a doua, copilul care primeste mingea, va completa-prin onomatopee- propozitia
inceputa de educatoare.
Materialul didactic: o scara confectionata din carton, animale decupate si colorate, o
minge.
In partea introductiva a jocului spun cateva versuri, in timp ce arat scara pe care este
prinsa imaginea animalului. Copiii vor raspunde in cor la intrebari.
51

Este o scara-n curte

Pe a patra treapta-n jos

Cu cinci trepte-nalte

Maraind morocanos,

1, 2, 3, 4, 5

Sta Grivei cel artagos,

I: Cate trepte are scara?

Marrr, marr, marr!

R: Cinci

I: Cum face Grivei?

Pe cea mai inalta treapta

R: Marrr, marr, marr!

Este closca cocotata:

Pe treapta cea mai de jos

Cot-co-dac, cot-co-dac!

Plange-un puisor pufos

Striga ne-ncetat.

Piu, piu, piu!

I: Cum striga?

I: Cum plange?

R: Cot-co-dac, cot-co-dac!

R: Piu, piu, piu!

Cocosul cel pintenat

Vine vantul pe pamant

Sta pe treapta urmatoare

Suparat si suierand:

Si striga in gura mare:

Vajjj, vajjj, vajjj!

Cu-cu-ri-gu, cu-cu-ri-gu!

I: Cum face vantul?

I: Cum striga?

R: Vajjj, vajjj, vajjj!

R: Cu-cu-ri-gu, cu-cu-ri-gu!

Pic, pic, pic!

Pe a treia treapta-n jos,

Ce s-a intamplat

Pisica toarce frumos

Ploaia s-a apropiat

Sfar, sfar, sfar!

I: Cum?

I: Cum toarce?

R: Pic, pic, pic!

R: Sfar, sfar, sfar!


Gastele s-au speriat
Lipa, lipa, lipa
Iute, iute au plecat
I: Cum merg gastele?
R: Lipa, lipa, lipa!
Si asa s-a intamplat, copii
Vantul, ploaia au venit
Si pe toti i-a risipit.
In timp ce rostesc cate un vers, asez pe fiecare trapta a scarii animalul respectiv iar
copilul care a primit mingea da raspunsul cerut de vers, ceilalti copii imita animalele (cum
fac, cum merg).

52

In partea a doua a jocului, copilul care a primit mingea completeaza propozitia spusa
de mine pronuntand onomatopeea respectiva. Se vor formula urmatoarele propozitii:

Cioara face:

cra, cra, cra !

Gasca face:

ga, ga, ga !

Gascanul face:

sst, sst, sst !

Porcul face:

groh, groh !

Ursul face:

mor, mor !

Cocosul face:

cu-cu-ri-gu !

Gaina face:

cot-co-dac !

Rata face:

mac, mac !

Soricelul face:

chit, chit !

Porumbelul face:

gru, gru !

Pe tot parcursul jocului vor fi antenati toti copiii insistandu-se asupra copiilor care au
tulburari de vorbire.
Un alt gen de jocuri pentru pronuntie este cel de citire labiala.
Labiocultura nu se reduce doar la perceptii vizuale. Sunt incluse procese de intelegere
si interpretare a miscarilor organelor fonatoare.
GHICETE CE SPUN EU
SCOP:deprinderea de a citi de pe buze denumirea unor fructe, jucarii, articole de
imbracaminte etc.
- dezvoltarea rapiditatii in gandire, operatiilor gandirii (analiza, comparatia, sinteza);
- dezvoltarea spiritului de observatie pentru sesizarea unor greseli din raspunsurile colegilor.
SARCINA DIDACTIC: sesizarea de catre copii a unor imagini labiale tipice,
insusirea pozitiei corecte a aparatului fonator in vederea emiterii unor sunete; stimularea
interventiei gandirii in vederea deducerii imaginilor labiale mai putin vizibile.
REGULI: Educatoarea pronunta un cuvant iar copiii il deduc urmarind miscarile
buzelor. Copiii vor ridica jetonul cu imaginea obiectului denumit. Copiii care au denumit
corect vor continua jocul, pronuntand in fata copiilor cuvinte, iar colegii se vor stradui sa le
recunoasca.
ELEMENTE DE JOC: intrecerea intre copii, pentru a da raspunsuri corecte, aplauze,
miscare.
MATERIAL DIDACTIC: imagini pe jetoane.
53

DESFURAREA JOCULUI: Se explic copiilor ca vor trebui sa urmareasca cu


atentie buzele mele pentru a ghici ce spun. Copiii care au reusit sa ghiceasca un cuvant (mar,
para, haina, rochie, etc.) vor ridica un jeton cu imaginea respectiva si vor fi aplaudati. Atentie
deosebita dau copiilor cu deficiente de vorbire, cerandu-le sa imite in pronuntarea nesonora a
cuvintelor, orientand perceptia copiilor spre aparatul verbomotor, ajutandu-i in sesizarea
pozitiei corecte a organelor fonatoare.
PARTEA A DOUA: se organizeaz o intrecere, iar cel care ghiceste cele mai multe
cuvinte va fi recompensat.
Pentru a explica si a-i face pe copii sa inteleaga ce este un sunet se poate folosi
urmatorul procedeu: Se produc cateva zgomote prin batai de toba, prin apasarea pe clapele
unui pian, sau caderea unui obiect. Astfel copiii sunt pusi in situatia sa gandeasca si sa explice
ce au receptionat. Fiind intrebati ce au auzit, ei vor raspunde: 'zgomote sau sunete'. Ajutata de
acest lucru educatoarea poate desfasura si alte jocuri-exercitii pentru consolidarea notiunii de
sunet.
Cu ajutorul unor ilustratii se declanseaza o scurta convorbire cu copiii privind modul
in care ii consulta medicul cind ii doare in gat. Se apreciaza ca in aceasta situatie li se cere sa
deschida gura si sa spuna 'a'. 'A' este un sunet. In continuare copiii asculta cuvintele spuse de
educatoare, avand ca sarcina sa sesizeze daca acestea contin sau nu sunetul 'a'.
De exemplu: 'Foaie verde si-o lalea
Avionul are 'a'
'Ariciul mititel
Nu-l duce pe 'a'cu el?'
Sau

'Cu ata mi-am lucrat


Un servetel colorat
Are insa ata mea
Cumva sunetul 'a'?'
Un copil numit va spune daca in cuvantul respectiv exista sau nu acest sunet si apoi
toti copiii cu care se lucreaza repeta sunetul respectand indicatiile de articulare.
Pentru sesizarea sunetului 'a' in pozitie initiala, mediana si finala se pot organiza jocuri cum ar
fi: Alege si grupeaza, Aseaza corect, Cine spune mai repede?
Dupa ce copiii sunt edificati suficient si asupra altor sunete se pot organiza jocuri de genul:
CU CE SUNET NCEPE CUVNTUL?
54

Sarcina didactica:s pronunte corect sunetele din componenta cuvintelor si gasirea


unor cuvinte care incep cu sunetul dat.
Regula jocului:denumirea obiectului descoperit si precizarea sunetului cu care incepe
cuvantul respectiv.
Materialul didactic:mobilier, jucarii, etc.
DESFURARE:Obiectele sunt aranjate in mai multe parti ale clasei si vor fi
descoperite pe rand de cate un copil numit de mine. Pentru antrenarea cat mai multor copii se
procedeaza astfel:Se denumeste obiectul descoperit, un alt copil va fi antrenat sa pronunte
sunetul cu care incepe cuvantul, iar un alt copil va alcatui o propozitie cu acest cuvant.
Reprezentarea grafica a sunetelor se realizeaza prin cerculete (OOOO).
Rostirea corecta a sunetelor, a grupurilor de sunete si a cuvintelor va fi o premiza
tainica pentru insusirea citirii si scrierii corecte de mai tarziu, cel putin in situatia in care
scrierea concorda pe deplin cu pronuntia. Scrierea romaneasca este in esenta fonetica,
urmareste sa realizeze o corespondenta cat mai perfecta intre litera si sunet. 'Principiul fonetic
al alfabetului nostru simplifica foarte mult relatia ortografic-ortoepic, in sensul ca se scrie asa
cum se vorbeste si se citeste asa cum se scrie' (Fulvia Ciobanu, Lidia Sfarlea-'Cum scriem,
cum pronuntam corect' in Norme si exercitii p.81).
Copilul preia, fara discernamant, modelele oferite de vorbitorii cu care intra in relatii
de comunicare, modele mai mult sau mai putin corecte. El preia, 'blocuri verbale', in cadrul
carora nu distinge elementele componente cu valoare semantica sau numai gramaticala
independenta. De aceea, in scoala insusindu-si scrierea, copilul care n-a frecventat gradinita
nu separa prin cratima ceea ce constituie unitati semantice si morfologice diferite, dar care se
pronunta impreuna.
Aceasta se intampla deoarece copilul respectiv nu a invatat sa separe cuvintele din
comunicarea propozitiei si sa distinga unitati mai mici decat cuvantul, respectiv silaba si
sunetul. Trebuie gasite metode si procedee adecvate varstei; prin care sa-l determine pe
copilul prescolar mare sa opereze constient cu materialul verbal, achizitionat, metode care sa
nu-l plictiseasca pe copil. Calea cea mai eficienta este in primul rand jocul, plin de surprize,
care foloseste la maximum capacitatea de asimilare a copilului la aceasta varsta, oferindu-i
satisfactia participarii active si a afirmarii personalitatii sale.
Cea mai potrivita metoda ce poate fi folosita in scopul pregatirii copiilor pentru
intelegerea cu succes in activitatea de tip scolar, pentru trecerea la perioada preabecedara, este
metoda fonetica, analitico-sintactica, care presupune descoperirea actului vorbirii
55

(propozitie, cuvant, silaba, sunet) si recompunerea lui, analiza fonetica fiind de fiecare data
urmata de sinteza fonetica.
Pornind de la descrierea unei ilustratii, i-am determinat pe copii, cu ajutorul intrebarii,
sa desprinda din intregul material verbal, o comunicare-propozitia, in jocuri precum:
Spune ceva despre (alcatuirea de propozitii simple sugerate de imagini),
Cine spune mai repede?(alcatuirea de propozitii sugerate de diferite obiecte sau cu
imagini sugerate pe jetoane si in absenta acestora)
Jocul CE TII DESPRE MINE? are drept scop formarea deprinderii de a alcatui
propozitii simple si dezvoltate prin inlantuirea logica a ideilor.
La inceput, se rosteste propozitia alcatuita din doua-trei cuvinte cu sens individualizat
si cunoscut de copii: 'Papusa doarme'; 'Maria spala rochita'. In complicarea jocului,
educatoarea poate cere copiilor sa asocieze obiecte, formand propozitii dezvoltate (de
exemplu: papusa-rochita-funda), sa construiasca noi propozitii cu ultimul cuvant al propozitiei
precedente.
Pentru evaluarea obiectiva a capacitatii copiilor de a construi logic propozitii, am
folosit ca suport material, jucarii din gradinita. Am cerut copiilor sa formuleze propozitii
formate din trei cuvinte pe baza acestor jucarii si sa stabileasca compozitia numerica si locul
fiecarui cuvant in propozitie (primul, ultimul, la mijloc) sau sa inverseze ordinea acestora
folosind acelasi enunt logic 'Baiatul mananca mere', 'Mananca mere, baiatul', sau 'Mere
mananca baiatul'.
Prin jocul 'Poti sa imi schimbi locul', am demostrat copiilor ca in propozitie cuvintele
pot sa-si schimbe locul, fara ca propozitia sa-si schimbe sensul. S-au folosit pentru inceput
propozitii simple:
Catelul alearga. Alearga catelul.
Pisica toarce. Toarce pisica.
In complicare s-au folosit propozitii dezvoltate:
Catelul alearga prin curte.
Prin curte alearga catelul.
Pisica toarce dupa soba.
Dupa soba toarce pisica.
'Ce ar mai fi putut face fetita?' (intrebarea i-a ajutat pe copii sa identifice, sa precizeze
cele tei cuvinte ale propozitiilor) 'Fetita a desenat, a cantat, a dansat, a citit, a povestit' etc.,
pentru forma auxiliarului 'a avea' si alte exercitii pentru izolarea din propozitie a verbului 'a
56

fi', forma accentuata si neaccentuata. De exemplu: 'Ana este frumoasa'; 'Ana e frumoasa', s-a
stabilit numarul de cuvinte din fiecare propozitie, ordinea acestora in propozitie si cate sunt
lungi, cate sunt scurte.
Jocul didactic: 'La ce m-am gandit', a avut ca scop separarea prepozitiei 'la' in cadrul
unei propozitii formate din patru cuvinte. Asa am procedat si pentru sesizarea altor prepozitii
(de, pe, si), in jocurile didactice: 'De unde stii?'; 'Ghici pe ce?'; 'Si noi ghicim!'.
In jocul 'Completeaza ce lipseste' am formulat diferite propozitii in care lipseau
cuvintele de legatura, cerand copiilor sa gaseasca cuvantul scurt care lipseste:
Lupul traieste .i .n. padure. Elevul scrie .p.e. caiet.
.L.a. gradinita vin copiii.
In jocul 'Care este locul meu?' copiii au sarcina de a stabili locul cuvantului in
propozitie. Copiii formuleaza propozitii, apoi stabilesc locul fiecarui cuvant. Analiza este
urmata si de sinteza. Pentru complicarea jocului se poate da ca sarcina sa se alcatuiasca o
propozitie in care cuvantul 'scrie' sa fie al doilea cuvant in propozitie. Se porneste de la
propozitii simple si se ajunge la propozitii dezvoltate.
Dupa ce copiii s-au deprins sa alcatuiasca propozitii oral, dupa detasarea si analiza pe
plan verbal al propozitiei, respectand individualizarea tuturor categoriilor gramaticale, am
trecut la reprezentarea grafica a cuvintelor din propozitie astfel: linie lunga orizontalapropozitia
punct la sfarsitul ei
dedesupt: -liniuta orizontala pentru cuvintele lungi
- cerculete pentru cele scurte
Jocul: 'Care cuvant este mai lung, care este mai scurt?':
De exemplu: Mihai si Victor se joaca.
____________________.
_____ o _____ o ____. (reprezentarea grafica).
Dupa aceste etape se pot introduce in materialul verbal, pentru diferentiere, cuvinte
neaccentuate care se rostesc impreuna cu altele, formele neaccentuate ale pronumelor
personale si reflexive. Daca nu se procedeaza astfel, sistematic si gradat, copiii vor continua
sa considere ca structurile 'le-am vazut', 'se plimba', 'e bine', constituie un singur cuvant.
Pentru sesizarea individualitatii cuvintelor e bine sa se intervina cu intebari in timpul jocului,
care conduc spre analiza grupurilor de cuvinte si introducerea lor in alte combinatii, pentru a
sesiza prezenta fiecaruia.

57

De exemplu, blocul verbal 'l-a vazut' a fost supus urmatoarelor inlocuiri: 'l-au vazut';
'l-ai vazut'; 'l-am vazut'; 'l-ati vazut' sau 'm-a vazut'; 'te-a vazut'; 'ne-a vazut'; 'i-a vazut' sau 'l-a
chemat'; 'l-a certat'; 'l-a strigat'; 'l-a dus'etc.
Capacitatea de analiza la prescolari am dezvoltat-o si prin jocurile didactice urmatoare:
'Gaseste cuvantul potrivit'; 'Al catelea cuvant lipseste?'; 'Cuvinte, propozitii'.
Consider ca prin exercitiile desfasurate in cadrul acestor jocuri se dezvolta treptat
capacitatea de observare analitica, insusirea care joaca un rol deosebit de important in
procesul citirii si scrierii. De asemenea, acest tip de jocuri familiarizeaza prescolarii cu
exercitii bazate pe metoda fonetica, analitica, sintetica, de invatare a scris-cititului,
pregatindu-i pentru trecerea la perioada preabecedara in clasa I.
Pentru a da o nota placuta, exercitiile se pot face sub urmatoarea forma:
1. Am o nuca noua.
O despart in doua: nu-ca, nuca.
2. Spun acuma 'casa'
Stand asa la masa
Le spun pe-amandoua
Despartite-n doua:
Ca-sa; casa; ma-sa; masa.
3. Spun acuma 'floare'
Frumos mirositoare
Cin'ne spune noua
Cum se desparte-n doua?: floa-re, floare.
4. Marea este mare
Si-i plina de sare
Va rog sa va ganditi
Cum le despartiti? (ma-re, sa-re).
De cate ori educatoarea sau copiii despart cuvantul in silabe se cere ca acestia sa-si
fixeze barbia pe dosul palmei pentru a sesiza deschiderea de gura corespunzatoare fiecarei
silabe iar atunci cand vor preciza numarul de silabe al unui cuvant le vor asocia cu numarul de
atingeri ale barbiei de mana. In final, copiii refac cuvantul.
Familiarizarea copiilor cu deprinderea de a desparti cuvintele in silabe s-a realizat prin
intermediul jocului 'Cate silabe are cuvantul?'.
Jocul se desfasoara astfel: educatoarea aseaza la panou jetoane cu diferite imagini.
Cere copiilor sa le denumeasca. Apoi explica copiilor ca asa cum propozitia are mai multe
58

cuvinte, asa si cuvintele se despart in silabe. Demonstreaza copiilor folosind jetoane expuse la
panou, punand podul palmei sub barbie pentru a simti deschiderea gurii sau folosind bataia
ritmica din palme pentru fiecare silaba.
Se explica copiilor ca unele sunt formate dintr-o singura silaba (o singura deschidere a
gurii), altele au doua sau mai multe silabe (doua sau mai multe deschideri ale gurii). Copiii
aleg de pe masa educatoarei jetoane, denumesc cuvantul si apoi il despart in silabe. Se va avea
in vedere la inceput, folosirea de cuvinte cu 1-2 silabe si apoi cu 3-4 silabe.
Prin 'Jocul silabelor' am urmarit exersarea deprinderii de a desparti cuvintele in silabe.
Obiective: sa analizeze cuvantul despartindu-l in silabe; sa compuna alte cuvinte care
incep cu o silaba data; sa articuleze cuvintele monosilabice, transformandu-le in cuvinte
bisilabice, sa distinga locul si ordinea silabelor; sa reprezinte grafic cuvintele si silabele
folosind simbolurile cunoscute.
Sarcina didactica: precizarea locului silabei in cuvant (initial, median, final).
Reguli de joc: copiii spun cuvinte care incep cu aceeasi silaba ca si silaba data de
educatoare, cauta cat mai multe cuvinte care incep cu aceeasi silaba. Raspunsurile corecte vor
fi aplaudate.
Ca material didactic folosesc: jetoane cu imagini din diferite domenii (natura, om,
univers,etc.), tabla magnetica, tabla, creta colorata, buline colorate.
Varianta I: La cererea educatoarei, copiii aleg de pe masa imagini a caror denumire
incepe cu silaba data de educatoare si completeaza cuvantul cu silaba sau silabele care lipsesc.
Jetoanele se aseaza la panou, in ordine.
Exemplu: BA: batic, baloane, batista.
PA: patine, pasare, para.
LA: lalea, lacat, lama.
In complicarea jocului, grupa se imparte in doua echipe. Educatoarea pronunta o silaba:
Exemplu CA: Copiii din prima echipa gasesc cuvinte care incep cu silaba CA. Exemplu: ca-tifea, ca-na, ca-pac, ca-sa, ca-pra, ca-da etc. Copiii din cealalta echipa gasesc cuvinte care se
termina cu silaba CA. Exemplu: nu-ca, va-ca, bar-ca.
Varianta a II-a: 'Repeta aceeasi silaba!', se folosesc jucarii, imagini sau se poate desfasura
oral. Educatoarea pronunta silabe care se repeta. Copiii vor gasi cuvantul potrivit si il vor
desparti in silabe.
Exemplu: veve-veverita; papa-papadie; gogo-gogosar; papa-papagal, papanasi; cucucucurigu.

59

Varianta a III-a: Educatoarea pronunta un cuvant format dintr-o silaba (substantiv nearticulat)
si solicita copiii sa-l transforme intr-un cuvant format din doua silabe prin articulare.
Exemplu: mar-marul; car-carul; brad-bradul.
Apoi copiii vor alcatui propozitii cu aceste cuvinte aflate in ambele situatii. Exemplu: Eu
privesc un brad. Bradul era impodobit.
Varianta a IV-a:
Grupa se imparte in doua echipe. Un reprezentant dintr-o echipa alege o imagine de pe masa
educatoarei, fara s-o arate copiilor si pronunta o parte din cuvant (una, doua silabe) in asa fel
incat sa sugereze cuvantul. Cealalta echipa deduce si il pronunta in intregime.
Exemplu: croco-dil; bici-cleta; masi-na.
In complicarea jocului un copil dintr-o echipa va reprezenta grafic la tabla un cuvant. Cealalta
echipa va gasi un cuvant care sa inceapa cu aceeasi silaba.
Pentru fiecare raspuns corect, de fiecare data, copiii vor primi cate o bulina. Obtinerea
performantei se realizeaza prin lucrul pe fise de munca independenta care au in partea stanga
imaginea unui obiect iar in partea dreapta trebuie sa reprezinte grafic cuvantul si silabele din
care este format.
Pentru consolidarea deprinderii copiilor de a imparti cuvintele in silabe si de a face naliza
fonetica am desfasurat jocuri didactice ca: 'Termina cuvantul' (formarea unor cuvinte care
incep cu o silaba data de educatoare); 'Spune-mi la ce m-am gandit' (completarea cuvantului
inceput de educatoare); 'Ce silaba se repeta?' (in cuvinte ca: dedesupt, bebelus, veverita,
tataie, mamaie, liliac etc.); 'Ne jucam cu silabe' (din mai multe jetoane sa aleaga pe acela cu
imagini care reprezinta obiecte, fiinte ale caror denumire incepe (se sfarseste) cu o silaba data,
exemplu: 'ca' ca-sa, ca-na, ca-da, ca-se-to-fon etc. sau silaba 'sa' sa se afle la sfarsitul
cuvantului: 'ca-sa', 'ma-sa', 'pla-sa'); 'Saculetul fermecat' (sa denumeasca imaginea care
reprezinta obiecte a caror denumire contine doua, trei silabe); vezi anexa nr.5; 'Televizorul'
(despartirea cuvintelor in silabe, stabilirea numarului de silabe din care este format cuvantul,
precizarea pozitiei silabei in cuvant).
Aceste jocuri au constituit o admirabila modalitate de a-i face pe copii sa participe activ la
procesul de invatare. Aflandu-se in joc in situatia de protagonist, el este activat, participa din
plin la activitati, ceea ce corespunde unei trebuinte interioare de actiune si afirmare. Invatarea
devine mai interesanta, mai atractiva, mai placuta.
Procesul analizei fonetice trebuie dus pana la nivelul sunetelor in situatii accesibile
prescolarilor: 'Cu ce sunet incepe si se termina cuvantul?'. La inceput am cerut copiilor sa
sesizeze sunetul initial, apoi final si dupa aceea a celui care se afla in pozitia mediana in
60

cuvinte monosilabice, iar in a doua parte a anului scolar am propus ca sarcina didactica de joc:
determinarea numarului de sunete din cuvinte scurte sau despartirea unui cuvant in silabe si a
silabelor in in sunete, cu reprezentarea grafica a propozitiei, cuvintelor, silabelor si sunetelor,
la tabla, cu creta colorata.
Initial, am lucrat cu propozitii simple, formate pe baza de imagini si am demonstrat si explicat
la tabla etapele redarii grafice a unei propozitii. A urmat un exercitiu gradat, continuu, pe baza
propozitiilor derivate din imagini citite de ei, cu incercari, ezitari, repetari.
In vederea verificarii frontale a posibilitatilor copiilor am lucrat in prealabil la masuta, cu
ajutorul betisoarelor scurte si lungi. Trecerea la alta etapa de lucru s-a facut numai dupa ce
copiii au marcat prin betisoare etapa anterioara pe un fond de atentie si motivatie
corespunzatoare.
In urma tuturor acestor exercitii, reprezentarea grafica a propozitiei in cuvinte, a cuvintelor in
silabe si a silabelor in sunete se prezinta astfel:
Copilasul se joaca.
______________. ->propozitia
______ __ ___. ->cuvinte
_ _ _ _ _ _ _.

->silabe

.. .. ->sunete
Dupa ce copiii au dobandit capacitatea diferentierii sunetelor, in jocuri mai complicate, le-am
cerut sa inlocuiasca un sunet dintr-un cuvant (cel initial sau cel final) pentru a obtine un nou
cuvant monosilabic (noi, sac, cai), si am cerut copiilor sa schimbe primul sunet si vor
descoperi cuvinte noi. De exemplu:
- pentru 'noi': voi, roi, boi, goi, doi, etc.
- pentru 'sac': rac, mac, dac, zac, lac,tac, etc.
In situatia cand se cere inlocuirea ultimului sunet avem:
- pentru 'cal': car, cad, cai, cap, caz, cas, etc.
Alte jocuri didactice pe care le-am desfasurat cu grupa de copii sunt: 'Cine spune mai repede?'
(descoperirea mai multor cuvinte care incep sau se sfarsesc cu un sunet dat de educatoare);
'Cine spune mai multe cuvinte?' (cuvinte care sa inceapa cu sunetul sugerat de imagine);
'Alege si grupeaza' (alegerea obiectelor a caror denumire contine un anumit sunet)-anexa nr.4Incercuirea obiectelor ale caror denumire contine un anumit sunet.
La sfarsitul anului scolar am planificat si desfasurat interesante si eficiente jocuri didactice de
evaluare a capacitatii de discriminare a cuvintelor din propozitii, a silabelor din cuvinte si a

61

sunetelor din silabe, cum ar fi: 'Ce stii despre?', 'Cine stie, castiga', 'Propozitii, cuvinte, silabe,
sunete'.
Jocul: 'Propozitii, cuvinte, silabe, sunete' l-am desfasurat sub furma unui concurs avand ca
obiective:
- sa construiasca cel putin trei propozitii realizand corect acordurile dintre partile principale si
cele secundare, care sa includa un cuvant dat sau pe baza unor materiale ilustrative;
- sa separe cuvintele din propozitii stabilind prin batai din palme numarul si ordinea
cuvintelor, apoi sa recompuna propozitiile;
- sa desparta cuvintele propozitiei in silabe, stabilind numarul de silabe, silaba initiala si
finala.
- sa descopere sunetul initial si final al cuvintelor ce alcatuiesc prpozitia si sa gaseasca si alte
cuvinte care incep sau se sfarsesc cu aceste sunete.
- sa redea grafic, utilizand grafismele invatate propozitia, cuvintele, silabele si sunetele.
Am imbinat elementul iinstructiv cu multiple procedee de joc: intrecerea, aplauze, inchiderea
si deschiderea ochilor, ghicirea, miscarea, etc.
In vederea determinarii nivelului de asimilare a cunostintelor referitoare la capacitatea
copiilor de a efectua o analiza si sinteza la sfarsitul anului scolar, am aplicat pentru fiecare
obiectiv urmarit cate o proba de evaluare. Probele de evaluare s-au dat pe fise individuale.
1.

Reprezinta prin puncte cate cuvinte are propozitia.

2.

Deseneaza atatea cerculete cate cuvinte reprezinta imaginea.

3.

Deseneaza atatea liniute cate silabe are cuvantul.

4.

Reprezinta prin cerculete diferit colorate, fiecare sunet, ce formeaza silaba, cuvantul.

5.

Reprezinta grafic propozitia data (cuvinte lungi, scurte, silabe, sunete).

2.5.2.Jocuri didactice pentru dezvoltarea i nuanarea vocabularului


GRUPA MIC
1. COCOUL I GSCA
Sarcina didactic: recunoaterea psrii, denumirea acesteia, imitarea sunetelor emise,
construirea unei propoziii simple care s se refere la aciunea perceput.
Regulile jocului: copiii imit sunetele emise de psrile care apar pe rnd la teatrul de ppui.
Copilul numit enun aciunea i o execut mpreun cu ntreaga grup.

62

Indicaii pentru organizarea i desfurarea jocului


Aezarea copiilor se poate face n semicerc sau ca la vizionrile de spectacole pe 4-5 rnduri a
cte 4-5 scaune, astfel nct toi s aib scena n faa ochilor.
Jocul se desfoar prin prezentarea pe rnd a celor dou psri n cadrul teatrului de ppui.
Educatoarea poate motiva sosirea lor. Cu aceast ocazie se precizeaz i denumirea lor, mai
ales pentru gsc, pasre mai puin cunoscut de ctre copiii de 3-4 ani. Dup denumirea celor
dou psri se pot face cteva exerciii de pronunare corect a sunetelor prevzute c i g.
Educatoarea prezint modul de articulare: se va urmri ca limba s fie retras spre fundul
cavitii bucale.
n cursul jocului vor fi executate cu cele dou psri diferite aciuni menionate mai sus.
Copilul solicitat va rspunde indicnd ce face pasrea, dup care grupa va imita micarea i va
pronuna onomatopeea corespunztoare.
NOT

Copiii care au dificulti n pronunarea consoanelor c-g, vor fi solicitai s

ncerce articularea, prin poziia gurii larg deschise, limba ghemuit n fundul cavitii bucale,
n timp ce, cu degetul mare i cel arttor i palpeaz, apsnd uor regiunea superioar a
gtului.
2. FOCUL I VNTUL
Sarcina didactic: redarea corect a unor sunete izolate i a sunetelor din componena unor
cuvinte.
Regulile jocului: copiii reproduc prin micri i onomatopee fenomenele despre care se
relateaz n povestirea educatoarei, respectnd sensul acesteia.
Indicaii pentru organizarea i desfurarea jocului
Copiii vor sta fie pe scunele, fie pe covor n semicerc.
n introducerea activitii se vor reactualiza reprezentrile despre foc i vnt, cerndu-se
copiilor s reproduc onomatopeele f-f, vjj-vjj. n acest scop se vor prezenta pe rnd
cele dou ilustraii i se vor denumi fenomenele : foc i vnt.
n continuare, educatoarea introduce exerciiile de pronunare n contextul unei poveti
simple. Regula jocului cere copiilor ca atunci cnd povestea se ntrerupe, ei s reproduc
sunetele corespunztoare fenomenului enunat n contextul povetii. De exemplu: n cas s-a
fcut frig. Mama a pus lemne n sob i a aprins focul. Focul fcea.... Copiii vor imita
zgomotul focului. S-au ars lemnele i focul s-a stins, apoi tata a ieit n curte s aduc altele.

63

Afar era frig i btea vntul.... Copiii vor reproduce micarea vntului, zgomotul produs de
acesta (vj-vj).
Povestea poate continua sau poate fi reluat ntr-o alt form asigurndu-se repetarea
pronunrii de ctre copii a sunetelor corespunztoare.
n partea a doua a jocului educatoarea imit unul din fenomenele discutate mai sus, iar copiii
formuleaz propoziii simple n legtur cu aciunea perceput: focul arde sau focul face
f-f (educatoarea i copiii mimeaz aciunea de aprindere a focului) sau vntul bate
(educatoarea i copiii leagn puternic braele deasupra capului).
n pronunarea onomatopeelor care ncep cu consoanele f-v, se recomand articularea exgerat
conturat prin aducerea buzei inferioare sub incisivii superiori.
3. ARPELE I ALBINUA
Sarcina didactic: pronunarea corect a consoanelor s i z.
Regulile jocului: la semnalul educatoarei, grupul de copii care alctuiete arpele, execut
deplasarea pe un traseu dat imitnd sunetele emise de arpe. La alt semnal albinele pornesc
spre arpe ca s-l alunge reproducnd zumzitul acestora.
Indicaii pentru organizarea i desfurarea jocului
Educatoarea va amenaja nainte de nceperea jocului un cadru care s sugereze o poian cu
flori. Grupa de copii va fi mprit n dou, o parte dintre ei vor fi albine, iar restul vor alctui
arpele. Fiecare din subgrupe va avea un rol prestabilit, eventual marcat. Educatoarea conduce
jocul indicnd deplasarea arpelui, apoi cea a albinelor. Grupul de copii reprezentnd arpele
se va deplasa pe traseul desenat dinainte in linie erpuit reproducnd uieratul arpelui: sss..,
n timp ce albinele stau ntr-o parte a slii de grup. La un semnal al educatoareo copiii-albine
vor imita zborul i zumzetul acestora naintnd spre arpe. arpele se retrage la locul su
ferindu-se s nu fie nepat. Jocul se continu schimbndu-se rolurile.
n cursul jocului se vor asigura momente de odihn, avnd n vedere c alergarea poate s
influeneze corectitudinea emiterii sunetelor prin modificrile n respiraie. n acelai scop se
va doza atent timpul afectat alergrii, evitndu-se prelungirea acestuia.
n pronunarea unor onomatopee care ncep cu consoanele s-z, se recomand atragerea ateniei
asupra locului de articulare, n cazul n care copiii articuleaz incorect, cu limba ieit printre
dini consoanele s-z. Se recomand articularea exagerat conturat prin strngerea dinilor, ca
spaiul deschis s nu fie mai mare de 1-2 mm, limba va fi plasat jos, n spatele incisivilor
inferiori, iar colurile gurii puternic trase n pri.
64

4.TRENUL I VNTUL
Sarina didactic: pronunarea corect a consoanelor i j.
Regulile jocului: la semnalul dat de educatoare, un grup de copii execut deplasarea pe un
traseu, imitnd trenul. La alt semnal, un alt grup ajunge trenul, reproducnd vntul.
Indicaii pentru organizarea i desfurarea jocului
Educatoarea va avea nainte de nceperea jocului un cadru care s sugereze linia ferat. Grupa
de copii va fi mpri n dou. Educatoarea conduce jocul indicnd deplasarea trenului , , ,
(aciune nsoit de micarea braelor). A doua grup de copii ateapt semnalul pentru a
depi trenul, alergnd cu o vitez mai mare, n timp ce pronun j, j, j (braele lateral). Jocul
continu schimbnd-se rolurile.
n partea a doua a jocului, aciunea se amplific prin prezena a patru grupe: albinuele (z, z,
z), arpele (s,s), trenul (, , ), vntul (j, j, j).
Nu se va scpa din vedere faptul c, dac consoanele s-z necesit articularea prin plasarea
limbii n spatele incisivilor inferiori i colurile gurii bine trase n pri; n articularea
consoanelor -j dimpotriv, vrful limbii este inspre palat i gura rotunjit.

SPUNE CUM SE FACE


Sarcina didactic: recunoaterea animalelor i reproducerea onomatopeelor corespunztoare
glasului acestora.
Regulile jocului: la privirea jucriei sau a imaginii, copilul trebuie s imite glasul animalului
respectiv, iar ceilali copii trebuie s-l recunoasc i s-l denumeasc. La semnalul dat, toi
copiii imit glasul animalului i execut micri corespunztoare acestuia.
Material didactic: animale-jucrii sau imagini reprezentnd cinele, pisica, oaia, calul, gina,
cocoul, raa, gsca, vrabia, albina etc.
Indicaii pentru organizarea i desfurarea jocului
Materialul necesar jocului va fi acoperit sau introdus ntr-un scule (coule) pentru a crea
surpriza la prezentare i a da posibilitatea s se perceap pe rnd fiecare animal al crui glas
va trebui imitat. Copiii vor fi aezai pe scunele n jurul mesei cu materialul de joc.
n desfurarea jocului, se va asigura o anumit succesiune n prezentarea imaginilor sau a
jucriilor, ncepnd cu cele al cror glas este mai uor de pronunat (pisica) i terminnd cu
cele al cror glas (onomatopee) prezint oarecare dificultate n reproducere. Se va urmri

65

sistematic ca reproducerea s se fac la nceput individual, apoi se va trece la pronunarea n


mod individual cu copiii care ntmpin dificulti n pronunarea unor sunete.
n complicarea jocului se modific ordinea aciunilor. Copiii ascult onomatopeea (reprodus
de educatoare, nregistrat pe band de magnetofon) apoi aleg animalul al crui glas l-au auzit
i-l reproduc individual sau n colectiv, dup cum li se cere.

SPUNE CE FACE
Sarcina didactic: indicarea aciunii executate.
Regulile jocului: copilul chemat de educatoare execut micarea indicat. La ntrebarea
Spune ce face? copilul atins pe umr exprim verbal aciunea.
Material didactic: creion, pensul, mturic, prosop, pieptne, perie, pahar, lingur, cuburi,
ppu, minge etc.
Indicaii pentru organizarea i desfurarea jocului
Organizarea grupei de copii se realizeaz n semicerc pe scunele. innd seama de
cunotinele copiilor intuirea se face integral, selectiv sau nu se face deloc. Pentru executarea
aciunilor necesare desfurrii poate s fie invitat un copil mai mare (la nceput) sau se face
apel la toi copiii din grup. Aciunea jocului cuprinde cteva momente pe care copiii la vor
desprinde din desfurare:
chemarea unui copil lng educatoare;
indicarea unei aciuni astfel nct s nu fie auzit de ceilali copii;
alegerea de ctre copil a obiectului necesar aciunii;
executarea aciunii de ctre copil;
exprimarea n propoziii scurte a aciunii percepute de ctre copilul atins pe umr sau numit de
educatoare.

AL CUI GLAS ESTE ?


Sarcina didactic: recunoaterea copiilor din grup dup glas. Formularea corect a
genitivului.
Regulile jocului: copilul indicat de ctre educatoare printr-un gest, va da semnalul de sculare
al copilului care simuleaz c doarme. Cel strigat va trebui s numeasc copilul care l-a trezit.

66

Indicaii pentru organizarea i desfurarea jocului


Copii stau pe scunele n semicerc. n faa semicercului se va aeza la o mic distan o mas
cu un scaun la care va sta copilul numit de educatoare (trimis la culcare). El se va aeza cu
spatele la grup, cu braele pe mas, cu capul pe brae i va simula c doarme. n acest timp se
va face linite desvrit pentru a se crea condiii de somn. Educatoarea va trece apoi prin
dreptul copiilor (pe la spatele lor) i va atinge pe unul din ei. Acesta va spune: Trezete-te...,
Mihai.... Copilul n cauz se va ntoarce cu faa spre grup i va rspunde la ntrebarea
adresat n cor: Al cui glas este?. n rspunsul su copilul va formula o propoziie ca: Este
glasul lui Vasilic Popescu, Este glasul Ioanei Manolescu etc.
Se va acorda atenie n mod special folosirii corecte a genitivului substantivelor proprii
feminine, innd seama de tendinele precolarilor de a extinde forma masculin.
NE JUCM CU BALOANE
Sarcina didactic: recunoaterea i denumirea culorilor, formularea corect a propoziiei
respectnd acordul dintre substantiv i adjectiv.
Regulile jocului: copiii care au jetoanele de coloarea corespunztoare balonului prezentat de
educatoare, le vor ridica i vor preciza culoarea baloanelor cu care se joac.
Copiii vor cuta alte obiecte de aceeai culoare cu a balonului educatoarei i vor denumi
culoarea acestora.
Indicaii pentru organizarea i desfurarea jocului
Copiii vor fi aezai la msuele dispuse n careu deschis.
n prima parte a jocului se va urmri ridicarea corect de ctre copii a jetonului cu imaginea
balonului de aceeai culoare cu culoarea aceluia ridicat de educatoare. Copiii vor denumi
culoarea baloanelor respective. n acest sens educatoarea pune ntrebarea Cu ce baloane ne
jucm?, iar copiii rspund: Ne jucm cu baloanele roii etc. Se vor utiliza i ntrebri
adresate n mod individual: Cu ce balon te joci? pentru a determina i folosirea singularului.
n partea a doua a jocului, educatoarea ridic un anumit balon, iat copiii indicai caut pe o
mas special pregtit obiectele sau imaginile acestora de aceeai culoare, formulnd corect o
propoziie care s cuprind att substantivul ct i adjectivul corespunztor. Se va insista
asupra acordului corect ntre substantiv li adjectivul care l nsoete: balon rou minge
roie; balon albastru rochi albastr etc.

67

CINE ESTE I CE FACE ?


Sarcina didactic: denumirea corect a fiinelor i a aciunilor specifice acestora.
Regulile jocului: copiii deschid i nchid ochii la semnalul educatoarei. La ntrebarea Cine
este i ce face? copiii rspund pe rnd denumind animalul i preciznd de fiecare dat alt
aciune posibil.
Indicaii pentru organizarea i desfurarea jocului
Mobilierul va fi aezat n form de careu deschis.
n timp ce copiii stau cu capul aplecat pe mas, educatoarea afieaz silueta unui animal. La
semnal copiii privesc ce s-a aflat la flanelograf sau la tabl. Rspunsul copilului ntrebat va
cuprinde att denumirea animalului ct i a unei aciuni pe care acesta o poate efectua, de
exemplu:
Cinele: 1. latr

pisica: 1. mianun

2. muc

2. prinde oareci

3. roade oase

3. zgrie

4. fuge

vrbiua: 1. ciripete

5. pzete casa

2. zboar

Pentru stimularea copiilor s gseasc un numr ct mai variat de aciuni (s utilizeze ct mai
multe verbe), educatoarea le poate sugera aciunea prin micri imitative sau crearea de
situaii-problem.
CND FACEM AA ?
Sarcina didactic: determinarea momentului din zi n care se efectueaz o anumit aciune.
Regulile jocului: copiii trebuie s recunoasc aciunea din imaginea la care s-a oprit acul
cadranului i momentul n care se petrece ea. La ntrebarea educatoarei, copilul indicat
relateaz cele observate iar ceilali copii imit aciunile caracteristice n succesiunea lor.
Material didactic: un cadran din carton sau placaj (material plastic) mprit n dou una
din pri fiind colorat deschis (eventual un soare deasupra acesteia), iar cealalt parte fiind de
culoare inchis. Pe fiecare parte se vor fixa cte trei-patru imagini reprezentnd aciuni
efectuate de copii: pentru diminea: un copil se d jos din pat; se spal la chiuvet; servete
micul dejun, pleac spre grdini, se joac etc.; pentru sear: copilul se dezbrac, copilul face
du, se urc n pat, doarme. La mijlocul cadranului este un ac indicator ce poate fi ndreptat
spre oricare din imagini.
68

Indicaii pentru organizarea i desfurarea jocului


Pentru a asigura reuita jocului, se va preciza n introducere semnificaia cuvintelor utilizate
mai frecvent respectiv: dimineaa i seara. La grupe avansate se pot folosi i alte adverbe de
timp, de exemplu: la prnz. n desfurarea jocului, prin micarea acului se vor alterna
aciunile de diminea cu cele de sear.

11. UNDE S-A OPRIT ROATA ?


Sarcina didactic: diferenierea i enunarea corect a substantivelor la singular i la plural
constituind corect propoziia.
Regulile jocului: copiii trebuie s recunoasc imaginea la care s-a oprit roata i s indice
corect dac este a unui obiect sau a mai multor obiecte.
Materialul didactic: un disc cu segmente pe care sunt desenate obiecte ntr-un grup sau ntr-un
singur exemplar. Pe acest disc este fixat de un ax, un alt disc cu un segment lips. Prin
nvrtirea acestuia, se descoper pe rnd o singur imagine.
Indicaii pentru organizarea i desfurarea jocului
Copiii vor fi aezai pe scunele dispuse n semicerc.
n timpul jocului se va acorda atenia formulrii corecte de ctre copii a propoziiilor: Roata
s.a oprit la mr. n funcie de nivelul de dezvoltare a grupei se poate cere copiilor s
nsoeasc substantivele de adjectivul care arat culoarea obiectului din imagine, de exemplu
Roata s-a oprit la creionul albastru.
Copiii numii vor alege de pe mas un jeton reprezentnd un obiect sau mai multe obiecte
dup cum indic imaginea de pe disc.

GRUPA MIJLOCIE
SCULEUL FERMECAT
Sarcina didactic: denumirea corect a obiectului scos din scule, raportarea lui la alte
obiecte, de aceeai categorie.
69

Regulile jocului: copiii la care se oprete sculeul la semnalul educatoarei, scot obiectul
(imaginea lui), l denumesc i l aeaz la locul potrivit pa mas sau panou.
Materialul didactic: un scule de pnz de dimensiune mic n care se introduc jucrii sau
alte obiecte de uz personal ca de exemplu: creion, cret, crati, batist, chibrit, erveel,
prosop, solni etc.
Indicaii pentru organizarea i desfurarea jocului
nainte de nceperea jocului educatoarea aeaz pe panou sau pe mai multe mese cte un
obiect care s indice criteriul de clasificare a obiectelor gsite de copii n scule. De exemplu:
mas pentru mobilier, o pisic pentru animale, pieptne pentru obiecte de uz personal. Rochi
pentru obiecte de mbrcminte. Se discut cu copiii ce alte obiecte pot fi aezate alturi de
cele aflate pe mese n funcie de criteriul utilitii.
n scule vor fi introduse obiecte din categorii diferite. Ele vor fi date copiilor aezai n
semicerc pentru a le trece din mn n mn. La semnalul educatoarei sculeul se oprete.
Copilul la care s-a oprit sculeul trebuie s scoat un singur obiect; l denumete i-l ofer
vecinului cu rugmintea de a-l aeza la locul potrivit. Acesta va cuta grupul de obiecte
corespunztor i va motiva aezarea efectuat.

A SPUS BINE SAU N-A SPUS BINE ?


Sarcina didactic: compararea pronunrii corecte cu cea incorect, gsirea formei corecte de
pronunare a cuvintelor auzite.
Regulile jocului: ppua (ndric, Achiu) va prezenta pe rnd cte un obiect i-l va
denumi pronunnd unele cuvinte corect, iar altele eronat.
Grupa repet cuvntul n cor atunci cnd este corect spus, iar atunci cnd este greit ntrerupe
ppua printr-un semnal convenit. Unul din copii va pronuna forma corect iar un altul va
construi o propoziie cu acel cuvnt.
Material didactic: obiecte cunoscute de copii sau imagini ale acestora.
Indicaii pentru organizarea i desfurarea jocului
Introducerea n joc se poate realiza prin prezentarea personajului de la teatru de ppui in jurul
cruia se poate purta o scurt discuie. Educatoarea va supune pe Achiu unui examen de
vorbire corect pentru a stabili dac mai trebuie s nvee n grdini sau nu. Va descoperi
70

obiectele de pe mas i va cere ppuii s aleag una dintre ele s spun copiilor cum se
numete. Apoi educatoarea va interveni cu ntrebarea leit-motiv a jocului A spus bine sau
n-a spus bine?. Pe baza comparaiei cu forma corect copiii vor reaciona repetnd forma
corect sau corectnd ppua, dup caz.

CINE (CE) FACE AA ?


Sarcina didactic: reprezentarea corect a onomatopeii la aciunea ilustrat, pronunarea
onomatopeii n contextul unei propoziii.
Regulile jocului: copii trebuie s aleag imaginea corespunztoare onomatopeii pronunat de
educatoarei s rspund complet. Grupa repet onomatopeea i red prin micare aciunea.
Material didactic: ilustraii reprezentnd: un copil rupe o creang uscat (prrr), un ceas
detepttor (sun rrr), bunica toarce (fusul sfrie sfrr) etc.
Indicaii pentru organizarea i desfurarea jocului
Educatoarea pronun sunetele emise de unul din obiectele sau personajele ilustrate i pune
ntrebarea: Ce (cine) face aa?. Unul din copii se deplaseaz i arat imaginea
corespunztoare onomatopeii, dup care rspunde la ntrebarea pus. La semnalul educatoarei
toi copiii imit onomatopeea. Deoarece consoana r este extrem de dificil de pronunat, se va
avea n vedere ca sunetul respectiv s fie articulat prin vibraii ale vrfului limbii, ridicat n
spatele incisivilor superiori, cu musculatura facial ncordat.

REPET CE SPUN EU
Sarcina didactic: gsirea unor silabe paronimice.
Regulile jocului: educatoarea va pronuna o anumit silab (sau un cuvnt), iar copilul cu care
aceasta d mna, trebuie s repete i s gseasc o alt silab asemnntoare (sau un alt
cuvnt), diferind doar printr-un singur sunet. Dac cel solicitat nu rspunde promt,
educatoarea trece la un alt copil.
Indicaii pentru organizarea i desfurarea jocului
Se vor pronuna silabe perechi dup cum urmeaz:
71

pa-ta

ca-ga

fa-va

sa-ca

ma-la

a-ga

la-ra

etc.

Apoi se vor cuta combinaii de silabe care s aibe un sens:


casa-masa

cal-car

corn-horn

mere-pere

cea-ghea

varz-barz

a-ra

cine-ine

musc-muc

lac-rac

vine-ine

patru-patu

etc.

Atmosfera de joc va fi imprimat prin rapiditatea cu care educatoarea va solicita copiilor


rspunsurile provocnd o ntrecere pentru gsirea silabei sau cuvntului corespunztor.

EU SPUN UNA, TU SPUI MULTE


Sarcina didactic: alegerea corect a jetonului cu una sau mai multe imagini i exprimarea
corect a singularului i pluralului.
Regulile jocului: copilul chemat de educatoare vine la masa ei, alege un cartona i spune
dac pe el este reprezentat un element sau mai multe elemente. Copilul care are jetonul cu
imaginea mai multor elemente de acelai fel (sau o imagine a obiectului), ridic acel cartona
sus, repede i formuleaz propoziia.
Indicaii pentru organizarea i desfurarea jocului
Pentru fiecare substantiv propus n joc vor exista dou cartonae, unul cu un singur element,
iar altul cu dou sau mai multe elemente.
Pe rnd cte un copil vine la masa educatoarei i alege un cartona. De exemplu, ridicnd un
cartona cu mai multe elemente copilul spune: Eu am pe cartona multe flori. Copilul la
care se afl cartonaul cu o singur floare se ridic i spune: Eu am cartonaul cu o singur
floare. Apoi copilul formuleaz propoziia despre floare. Copilul care se afl la masa
educatoarei trece la plural propoziia respectiv.
n partea a doua a jocului educatoarea (sau copiii) spune un cuvnt la singular (sau plural), iar
copiii trebuie s spun acelai cuvnt la plural respectiv la singular.

72

POTAUL
Sarcina didactic: recunaterea i denumirea lucrtorului care folosete anumite unelte sau
face anumite produse.
Regulile jocului: copilul care a primit scrisoarea de la pota, trebuie s spun de cine a fost
trimis, orientndu-se dup imaginile uneltelor sau a produsului din ilustrat. Grupa de copii
mimeaz a aciune specific lucrtorului de la care a primit scrisoarea.
Indicaii pentru organizarea i desfurarea jocului
n organizarea jocului se va urmricrearea atmosferei prin anunarea i sosirea potaului.
La nceput educatoarea va utiliza un exemplu cu ajutorul cruia va explica i demonstra.
Astfel, la ntrebarea: De la cine ai primit scrisoarea?, copilul poate rspunde: Eu am primit
scrisoarea de la croitor, deoarece pe ea este desenat acul cu care el coase, sau: Eu am primit
scrisoarea de la buctar, deoarece pe ea este desenat un cozonac pe care-l pregtete
buctarul.
Pn cnd copiii pot formula fraze att de lungi se pot folosi dou sau chiar trei ntrebri
consecutive. De exemplu: De la cine ai primit scrisoarea? copilul rspunde: De la croitor.
Urmeaz cea de-a doua ntrebare: De unde ti?. Copilul rspunde: Fiindc pe ea este
desenat un mosor cu a. A treia ntrebare va fi: Ce face croitorul cu aa?. Copilul
precizeaz: Croitorul coase cu aa.
La grupele cu nivel mai dezvoltat se va putea solicita denumirea uneltei sau a pronumelui de
ctre un alt copil. Dup lectura scrisorii, grupa va mima dac se poate, o aciune specific
profesiunii respective. Propunerea aciunii o face la nceputul jocului educatoarea, apoi o pot
sugera copiii. n cursul jocului, se va avea grij ca rolul potaului s fie interpretat, pe rnd
de mai muli copii.

CARE ESTE CULOAREA TA ?


Sarcina didactic: recunoaterea i denumirea culorilor, formularea corect a propoziiilor.
Regulile jocului: copilul ntrebat de educatoare va trebui s rspund repede i corectcare este
culoarea obiectului primit. La semnalul educatoarei: Care este culoarea ta? copiii care au

73

obiecte de aceeai culoare trebuie s le aduc la masa educatoarei i s le grupeze n funcie


de culoare.
Indicaii pentru organizarea i desfurarea jocului
Copiii vor fi aezai la msue dispuse n careu deschis.
n prima parte a jocului, copiii denumesc obiectele primite i precizeaz culoarea acestora
(Couleul meu este rou, Panglica mea are culoarea albastr). Educatoarea va avea grij
s ofere alternativ un obiect, dou i chiar mai multe obiecte pentru a utiliza adjectivele nu
numai la genul masculin i feminin ci i la singular i plural. Pentru stimularea vorbirii se va
putea cere copiilor s construiasc propoziii despre acelai material cum ar fi: Steguleele
roii mpodobesc casele noastre.
n partea a doua a jocului, accentul va cdea pe gruparea obiectelor n funcie de culoare.

UNDE AM AEZAT JUCRIA ?


Sarcina didactic: folosirea corect a cuvintelor care indic poziia n spaiu, compararea
poziiei obiectelor unele fa de altele.
Regulile jocului: copiii nchid i deschid ochii la semnal. Ei trebuie s observe ce schimbri
de poziie a jucriilor a efectuat conductorul jocului (educatoarea), iar unul dintre ei s
rspund la ntrebarea acestuia. Un alt copil va modifica poziia unei jucrii din sala de grup,
reproducnd aceeai relaie spaial.
Indicaii pentru organizarea i desfurarea jocului
Copiii sunt aezai la msue aranjate n careu deschis.
n desfurarea jocului, educatoarea va respecta o anumit gradare n succesiunea
modificrilor. La nceput va aciona cu un singur obiect realiznd aezarea unei jucrii sau a
alteia pe ceva sau sub ceva. Ulterior vor putea fi utilizate dou jucrii deodat.
n complicarea jocului educatoarea poate folosi flanelograful sau o machet cu personaje din
poveti cunoscute i va efectua unele schimbri, solicitnd copiilor s le transpun n aciunea
cu obiectele. De exemplu: s aeze ppua n aceeai poziie cu piticul de pe machet. Astfel,
dac piticul st pe scaun, copilul va aeza ppua tot pe scaun sau dac piticul se afl n
spatele scaunului, ppua va fi aezat n aceeai poziie.

74

DE-A MAGAZINUL CU JUCRII


Sarcina didactic: folosirea corect a formulelor de adesare; descrierea jucriei preferate
subliniind unele caracteristici ale acesteia.
Regulile jocului: solicitarea jucriei se face nu prin denumirea ei ci prin descriere i
menionarea jocului n care va fi folosit.
Vnztorul elibereaz jucria numai dac a fost bine descris. El are voie s pun ntrebri
referitoare la structura i caracteristicile jucriei.
Materialul didactic: rafturi sau mese pentru amenajarea cadrului asemntor unui magazin de
jucrii; diverse jucrii cunoscute de copii.
Indicaii pentru organizarea i desfurarea jocului
Scunelele pe care se vor aeza copiii sunt grupate n funcie de numrul de echipe ce se vor
forma. Fiecare echip ocup un grup de scunele. Scunelele din fiecare grup vor fi aezate n
semicerc.
n introducere copiii vor vizita magazinul de jucrii pentru a vedea ce se afl n el de
vnzare, pentru a-i alege jucrille pe care doresc s le cumpere. n funcie de numrul
copiilor educatoarea i mparte apoi m 3-4 echipe i oragnizeaz trimiterea pe rnd a
reprezentanilor la magazin. ninial educatoarea va interpreta rolul de vnztor pentru a putea
orienta mai bine modul n care copiii descriu jucria. n acest scop va putea pune ntrebri de
genul: Ce pri are jucria?, Din ce material este fcut?, n ce jocuri vrei s-o foloseti?.
n a doua parte a jocului se va renuna la ntrebri pentru a obine o descriere independent a
jucriei.
nainte de solicitarea jucriei copiii din fiecare echip se vor sftui asupra jucriei ce urmeaz
a fi cumprat i eventual asupra modului de descriere. Acolo unde nivelul grupei permite, se
poate recomanda ca s se fixeze tema unui joc i n funcie de aceasta s se cumpere jucriile
corespunztoare din magazin. n acest caz, jocul ncepe dup ce echipele i-au stabilit fiecare
tema.
n cazul n care descrierea jucriei este necorespunztoare, cumprtorul n-o va primi, echipa
respectiv fiind n situaia de a avea mai puine jucrii la sfritul jocului.
n ncheiere, fiecare echip i va desfura jocurile preferate.

GRUPA MARE

75

CE E BINE, CE E RU ?
Sarcina didactic: gsirea greelilor n pronunarea unor cuvinte i enenarea lor n forma
corect.
Regulile jocului: copiii aplaud atunci cnd Achiu (sau alt personaj) pronun corect
cuvintele i l corecteaz atunci cnd acesta greete.
Se pronun un cuvnt greit, iar cel care a primit mingea, rspunde pronunnd cuvntul
corect.
Indicaii pentru organizarea i desfurarea jocului
Copiii stau pe scunele n semicerc. Jocul poate ncepe cu prezentarea lui Achiu sau a unui
alt personaj de la teatrul de ppui. Aciunea de corectare a greelilor va fi motivat prin
necesitatea de a-l nva pe Achiu s pronune cuvintele corect.
n desfurarea jocului educatoarea va acorda atenie la nceput alegerii unor cuvinte mai
cunoscute de copii, apoi altele cu un grad de dificultate mai mare n pronunare. Se vor face
greeli
de omisiune a unor sunete:
pne-pine

cheion-creion

ahr-zahr

gaben-galben

macaoane-macaroane

abastru-albastru

de nlocuiri de sunete:
mal-mam
pal-par
cat-cas
coln-corn
cascaval-cacaval
la-ra
n cursul jocului se poate complica pe trei ci:
prin gsirea unor cuvinte cu un grad de dificultate mai mare n pronunare: portocal,
portocaliu, zarzavat, ptrunjel, castravete etc.
prin prezentarea unor propoziii cu dezacorduri sau cu alte greeli de ordin gramatical.
76

prin prezentarea unor propoziii simple formate din mai multe cuvinte pronunate greit.
Se va exersa distingerea dup auz a articulaiilor greite i corecte i cu alte ocazii. Avnd n
vedere c stigmatismul interdentar reprezint cea mai frecvent articulare uncorect a
consoanelor (s-z, -j, ce, ci, je, ji, ) educatoarea va pronuna cuvinte care ncep cu unul din
sunetele amintite n mod corect sau incorect.

CINE SPUNE MAI MULTE CUVINTE ?


Sarcina didactic: alegerea imaginilor corespunztoare unor cuvinte care ncep cu sunetul dat
i pronunarea corect a cuvintelor.
Regulile jocului: la semnalul dat, echipele selecteaz din imaginile obiectelor primite pe
acelea a cror denumire ncepe cu sunetul dat. Ctig echipa care n timupl acordat
selecteaz corect cele mai multe imagini.
Indicaii pentru organizarea i desfurarea jocului
Fiecare echip format din 5-6 copii primete un coule cu 20-25 jetoane reprezentnd
diferite obiecte cunoscute. Educatoarea va pronuna un sunet de preferin din sunetele mai
dificil de pronunat: c, g, r, s, , , j, v, i va cere copiilor s aleag acele imagini care
corespund cuvintelor ce ncep cu sunetul respectiv, de pild s: sanie, sac, sap, saco, solni,
scafandru, scaun, scar etc. sau pentr g: gsc, guler, gutuie, grebl, grdin, gru; pentru :
arpe, ooni, osete, or, apc, oarece, oprl etc.
Copiii au un timp limitat pentru alegerea imaginilor. Pe rnd fiecare copil din echip va fi
solicitat s denumeasc o imagine din cele alese de echipa din care face parte. Se noteaz pe
echipe numrul rspunsurilor corecte sau al jetoanelor corect alese. n ncheierea jocului se
stabilete echipa ctigtoare totaliznd punctele obinute de fiecare echip.

JOCUL SILABELOR
Sarcina didactic: s completeze silaba dat cu alte silabe pentru a obine un cuvnt. S
alctuiasc propoziii cu cuvntul dat i s despart apoi toate cuvintele n silabe, menionnd
numrul silabelor din fiecare cuvnt spus.

77

Regulile jocului: copilul indicat prin intermediul unei baghete va pronuna silaba enunat de
educatoare i o va completa construind un cuvnt. Copiii vor cuta alte cuvinte care s aib n
cuprinsul lor aceeai silab i se vor anuna s le spun.
Material didactic: ilustraii care s sugereze copiilor diferite cuvinte cu silabele mai frecvent
ntlnite n vorbire, de exemplu:
cas, cad, can
mas, mazre, macara
tav, taburet, taxi
mgar, mlai, mnu, mtur
lad, lam, lact
cuvinte care conin dou-trei consoane consecutive:
capr, castan, castel, carte, castravete
creion, cret, crap, parc, porc, patru , scrisoare, stropitoare.
Indicaii pentru organizarea i desfurarea jocului
Copiii vor sta pe scunele n cerc, lsnd doar un loc pentru educatoare. Educatoarea
organizeazn introducere cteva exerciii de analiz a structurii unor cuvinte cunoscute,
pentru a familiariza copii cu noiunea de silab. Dup ce educatoarea va da exemple, copiii
pot asocia pronunarea silabelor cu bti ritmice din palme, cu palmele bine ntinse oblic, n
fa, pentru ca pauzele necesare s fie ct mai bine maracte, va ncepe jocul. Ea pronun o
silab din cele mai frecvent ntlnite n structura cuvintelor: ma, na, la, pa, da, ca etc. i las
timp copiilor. Ea se deplaseaz prin spatele copiilor i atinge pe rnd copiii cu bagheta
punndu-i n situaia de a completa silaba spus pentru a forma un cuvnt. Nu va limita copiii
n ceea ce privete numrul sau structura silabelor. Va putea accepta i cuvinta care au silaba
n interiorul cuvntului.
n amplificarea jocului, se poate introduce cerina de a se formula propoziii cu cuvinte gsite.
Pentru nviorarea jocului se poate utiliza ntrecerea ntre copii.
RSPUNDE REPEDE I BINE
Sarcina didactic: gsirea antonimelor unor cuvinte, formularea unor propoziii cu acestea.
Regulile jocului: fiecare echip are dreptul s spun, pe rnd, 2-3 cuvinte la care cealalt
echip trebuie s-i gseasc antonimul. Echipele n-au voie s repete un cuvnt care s-a mai
spus. Fiecare echip trebuie s respecte timpul dat pentru consultare: la sunetul clopoelului s
pun ntrebarea sau s dea rspunsul. Echipa care nu se ncadreaz n timp sau nu rspunde
corect pierde un punct sau un stegule din cele ce i-au fost repartizate la nceput.
78

Ctig echipa care cele mai multe din steguleele primite.


Material didactic: un clopoel sau un alt instrument cu care se poate da un semnal auditiv,
stegulee (cte 20 de fiecare echip) aezate ntr-un vas sau pe un suport.
Indicaii pentru organizarea i desfurarea jocului
La nceputul jocului copiii vor fi mprii n dou echipe, cu un numr egal de membri.
Alegerea unui conductor nu este o cerin obligatorie ci rmne la latitudinea educatoarei, n
funcie de nivelul dezvoltrii copiilor.
Se va insista pe baza unui exemplu sau dou asupra nsuirii tehnicii de a adresa o ntrebare de
ctre un grup prin reprezentantul su i a tehnicii de a se consulta n formularea ntrebrii i n
alegerea reprezentantului. Se va urmri respectarea regulii de a nu enuna de mai multe ori
acelai cuvnt i nici ca aceeai copii s fie mereu reprezentanii echipei (la ntrebri i
rspunsuri). Se va stimula spiritul de creativitate a copiilor n gsirea unor antonime ct mai
variate pornind de la aspecte concrete: dimensiuni, asperitate, intensitate, rapiditate, duritate,
temperatur, grutate, culori, ajungnd pn la nsuiri morale: harnic-lene, bun-ru, corectincorect, asculttor-neasculttor, vesel-trist, curajos-fricos.
Unul din copii sau educatoarea va avea grij ca la fiecare greeal s ndeprteze un stegule
din colecia echipei respective. Educatoarea va participa alternativ la o echip sau la alta n
prima parte a jocului pentru a-i organiza n consultarea reciproc i la alegerea
reprezentantului. n partea a doua a jocului va acorda independen ct mai mare copiilor n
rezolvarea sarcinilor jocului.
n ncheiere, se va stabili echipa ctigtoare, care va avea latitudinea s ofere echipei
nectigtoare un dar de consolare.
GSETE CUVINTELE POTRIVITE
Sarcina didactic: completarea propoziiei enunate de conductorul jocului cu cuvntul
corespunztor, formularea unor propoziii n care s se includ n mod logic un cuvnt dat.
Regulile jocului: copilul atins pe umr cu bagheta, completeaz cuvntul care lipsete din
propoziie, relund apoi ntreaga propoziie cu un cuvnt dat. Grupa de copii aprob prin
aplauze rspunsurile corecte.
Indicaii pentru organizarea i desfurarea jocului
Copiii vor fi aezai pe scunele dispuse n semicerc.
79

n funcie de nivelul grupei, educatoarea va formula propoziii eliptice ncepnd cu cele crora
copilul trebuie s le adauge fie complementul, fie predicatul, fie atributul, fie subiectul.
Astfel se pot utiliza propoziii de tipul:
- Merele se culeg din....
- Toamna, copiii merg la ....
- Cireele....
- Primvara, pomii....
n genere, copiii pot fi solicitai s gseasc mai multe cuvinte potrivite pentru aceeai
propoziie.
n partea a doua a jocului pot s fie antrenai copiii n calitatea de conductori ai jocului. De
asemenea, se modific sarcina didactic. Conductorul jocului spune un cuvnt, iar copiii
trebuie s construiasc o propoziie cu sens n care s fie inclus cuvntul respectiv.

CUM ESTE ?
Sarcina didactic: gsirea rspunsului corect.
Regulile jocului: alegerea i descrierea imaginii de pe cartona de ctre copil se va face la
indicaia conductorului jocului. Cel care are cartonaul ce exprim inversul se va anuna
foarte repede i va rspunde.
Indicaii pentru organizarea i desfurarea jocului
Copiii vor primi attea cartonae cte rspunsuri li se vor cere.
n cursul jocului de conductor va fi interpretat la nceput de educatoare , iar dup nsuirea
lor de ctre copii. Conductorul face un semn ca la jocul tcerii prin micarea degetului
arttor. Copilul indicat vine la masa educatoarei i alege un cartona, denumete succint
elementul cu caracteristica lui un co gol. Copilul care are imaginea coului plin o aduce
la mas i spune o propoziie n care cuprinde elementul redat cu caracteristica lui: Coul
plin este greu sau Mama aduce acas un co plin cu fructe.
n partea a doua a jocului, educatoarea mparte copiilor jucrii avnd caracteristici diferite: o
ppu mare, o ppu mic, un tren lung, un tren scurt, o mas rotund, o mas ptrat.

CUM CIRCULM ?

80

Sarcina didactic: traversarea numai prin locurile marcate sau cu circulaie dirijat;
exprimarea corect a motivului: gsirea indicatoarelor cerute i aezarea lor acolo unde se
potrivesc.
Regulile jocului: traversarea strzilor numai la semnalul dat de educatoare i numai acolo
unde ntlnesc indicatoarele: trecere pietoni (zebre i semafor). Pe strzile fr indicatoare,
copiii trebuie s treverseze asigurndu-se nti din stnga pn la jumtatea oselei dac nu
vin maini, apoi din dreapta.
Indicaii pentru organizarea i desfurarea jocului
Jocul se va desfura n curtea grdiniei sub form de ntrecere ntre dou echipe. Un copil
din fiecare echip va fi nsoitorul grupului. Educatoarea va avea rolul poliistului care va
schimba mereu culorile semaforului pentru a-i face ateni pe copii la trecere. n partea a doua
a activitii copiii vor veni i vor alege indicatoarele dup cum le spune educatoarea, le aeaz
pe osele - s circule numai la culoarea verde a semaforului.
n mediul rural, copiii vor fi deprini s circule numai pe partea stng pentru observarea
vehiculelor care vin din fa.
GHICETE LA CE M-AM GNDIT ?
Sarcina didactic: alctuirea unei ghicitori prin unificarea tuturor sugestiilor date de un grup
de copii.
Regulile jocului: copiii vor face ghicitori numai despre obiecte sau unelte.
Ghicitoarea trebuie s se refere la prile componente, forma i materialul din care sunt fcute
obiectele sau uneltele.
Copilul sau copiii care trebuie s ghiceasc vor sta n afara clasei n timpul ct se alctuiete
ghicitoarea i vor reveni numai la chemarea educatoarei. Ghicirea se va face numai pe baza
descrierii. Dac cei ntrebai nu reuesc s ghiceasc au voie s pun grupei ntrebarea: La ce
folosete.
Material didactic: imagini reprezentnd obiectele despre care ar urma s se alctuiasc
ghicitoarea ca: grebl, cazma, stropitoare, centimetru, foarfece, main de cusut, degetar, ac
cu a, calapod, ciocan, ferstru, rindea etc. Ele se vor folosi numai n cazul unei grupe de
copii cu greuti n elaborarea ghicitorul fr ajutorul unui suport intuitiv.
Indicaii pentru organizarea i desfurarea jocului
Copiii vor fi aezai pe scunele n semicerc.

81

n prima parte a jocului educatoarea va participa mpreun cu copiii la compunerea


ghicitorilor. i va stimula s-i spun fiecare prerile cu privire la unealta pus n discuie.
Apoi va sugera copiilor s valorifice cele discutate elabornd ghicitoarea. Totodat, se va
stabili n comun care din copii va expune ghicitoarea pentru cel care a fost izolat temporar.
Dup ce se nsuete tehnica alcuirii n comun a ghicitoarei, copiii sunt mprii n 2-3
echipe i alctuiesc n mod independent ghicitori despre obiecte i unelte care n-au mai fost
discutate n cursul jocului. n aceast situaie vor fi trimii n afara clasei tot atia copii cte
echipe au fost stabilite (dac sunt trei echipe cte un copil din fiecare echip). Educatoarea
va urmri toate echipele, va acorda ns ajutor numai atunci cnd copiii nu reuesc s se
descurce n grup. Va aprecia n final echipa care a creat cele mai frumoase ghicitori i care a
colaborat n cele mai bune condiii. Pentru o mai bun coordonare, fiecare echip poate s-i
aleag un conductor.

2.5.3.Jocuri didactice pentru formarea abilitii gramaticale de


exprimare d.p.d.v. gramatical

82

Capitolul 3
STUDIU PRIVIND MODALITILE DE VALORIFICARE A
JOCULUI DIDACTIC PENTRU DEZVOLTAREA
LIMBAJULUI LA PRECOLARII MARI
3.1.Ipoteza i obiectivele cercetrii
3.2.Metodologia cercetrii
3.3.Desfurarea cercetrii
3.3.1.Etapa preexperimental
3.3.2.Etapa experimental
3.3.3.Etapa postexperimental
3.4. Analiza i interpretarea datelor

Bibliografie:
1.Slama,Cazacu,Tatiana, Psiholingvistica o tiin a comunicrii, Bucureti, All Educa
ional, 1999;
2.Ungureanu,Zoiea, Formarea deprinderii de exprimare corect la precolari, Slatina
Editura Didactic Pres, 2007;
3.Zamifr,Mrioara, Exprimarea corect la vrsta precolar, Slatina Editura Didactic
Pres, 2007.
4.Ministerul Educaiei Naionale, Programa activitilor instructiv-educative n grdinia de
copii, Bucureti, 2000.
5.Doma, I., Doma, M., Ivnu, Z. Dezvoltarea vorbirii n grdinia de copii i n clasele
I i a II-a, E.D.P., Bucureti, 1996.

83