1.

Introducere
Tratamentul stomatologic contemporan are la baza un sir de factori
esentiali, de care depinde daca va fi cu success acest tratament sau nu.
Unul din acesti factori este tipul de material ales. In cazul dat, vorba va fi
despre materialele de obturatie folosite in stomatologia teraperutica si
restaurativa.

2. Tipurile de materiale.
2.1 Compozitele.
Din momentul aparitiei compozitelor pe piata industriala stomatologica
(Bowen, 1956), ele au inseput a fi larg utilizate in restaurarile estetice,
indeosebi la dintii frontali, unde acest aspect are inportanta majora. O
restaurare estetica efectuata adecvat intrece o restaurare indirecta prin
proprietatile estetice (Buda, 1994) si, in acelasi timp, sa suporte la fel de
bine la fortele masticatorii. La utilizarea compozitului nu este necesara o
preparare masiva a tesuturilor dure dentare. Marginile restaurarii nu contin
spatii, ceea ce impiedica dezvoltarea microorganismelor etc.
Ce reprezinta de fapt compozitele?
Acest termen, de compozit, presupune combinarea a doua sau mai multe
substante heterogene (de ex. Metal + polimer) pentru a obtine un material
ce va imbina calitatile pozitive a fiecarui component la nivel maxim, fiind
maxim de biocompatibile.
Majoritatea compozitelor sunt compuse dintr-o matrice organica si
umplutura anorganica, plus substante auxiliare, menite sa sporeasca o
calitate sau alta a materialului. Prin combinarea acestor dou faze,
organic i anorganic, se obin proprieti asemntoare esuturilor dure
dentare, n ceea ce privete duritatea, rezistena, elasticitatea, izolarea
termic i chimic a pulpei dentare, textura, culoarea, transluciditatea.
Avantajul major al acestui material este c se conserv mult mai bine
esuturile dure dentare.Altfel spus, este suficient s se ndeprteze smalul
sau dentina alterate i aceea este forma final a cavit ii, fr a fi necesar
un sacrificiu suplimentar de esut dur pentru a crea o prepara ie retentiv.

Acest lucru este posibil datorit faptului c materialele compozite, datorit

fazei organice, ader chimic la smal i dentin, fiind necesar ns i
un agent de legtur sistemul adeziv.
Avantaje:
- Aspectul foarte asemntor dinilor naturali, nlocuind cu succes
inesteticul amalgam dentar, mai ales dac se folosesc nuan e diferite
iar medicul modeleaz corect relieful dintelui.
- Tehnica uoar i rapid de lucru, medicul avnd la dispoziie timpul
necesar modelrii, fr ca materialul s se ntreasc n mediul
bucal
- Dup priz, contracia este limitat, deci nu se produce separaie
marginal (desprinderea materialului de pe pere ii cavit ii), infiltra ia
este redus.
- Datorit sistemului adeziv, legtura dintre compozit i dinte este
foarte bun, practic etaneaz canaliculele dentinare i protejeaz
pulpa dentar de agresiunile externe.
- nchiderea marginal a obturaiei este foarte bun i nu permite
infiltraii din mediul bucal (saliv, lichide) la interfa a dinte/plomb.
Astfel, este redus riscul de carie secundar i de apariie a coloraiei
marginale.
- Compozitul are un grad de elasticitate asemntor esuturilor dure
dentare, deci preia forele masticatorii i le amortizeaz, fr s le
transmit pulpei dentare.
Dezavantaje:
- n timp, compozitul prezint o modificare a culorii, datorit unor factori
externi (alimente precum ceaiul, cola, cafeaua sau prezen a plcii
bacteriene), a cror aciune este favorizat de porozitatea
materialului, mai ales cnd acesta este insuficient finisat, lustruit.
Datorit descompunerii unor substane chimice (amine ter iare,
iniiatori de polimerizare), ntr-un interval de 1-3 ani, obturaia se
nglbenete.
- Rinile compozite sufer n mediul bucal o uzur complex, att
chimic (datorit componentelor salivei sau alimentelor) ct i
mecanic, prin forele de frecare din timpul masticaiei, ceea ce duce
n timp la o pierdere de substan sau la microfisuri n obtura ie.

- Dac particulele anorganice au dimensiuni mari, plomba din material

compozit poate genera o abraziune (uzur) important a smalului
dinilor antagoniti (opui obturaiei).
- Dac obturaia este voluminoas, apar tensiuni mare la limita dintre
dinte si material, acesta are tendina de a se desprinde de pe pere i,
ceea ce poate produce fisuri n smal, coloraii marginale, carii
secundare, precum i a unei sensibiliti dentare.
- Dac rina compozit nu este suficient polimerizat n cazul n care
cavitatea este mare, ori dac aceasta este profund i distan a pn
la pulp este mic pot avea efect pulpo-toxic sau pot irita gingia.

2.2. Compomerii
La inceput a aparut un hybrid intre cimenturile ionomere de sticla si
rasinile diacrilice composite, cunoscute pe piata materialelor dentare sub
forma unor cimenturi ionomere modificate cu rasini. Mai tarziu apar sub
denumirea de compomer, material restaurator care imbina proprietatile
chimice ale glasionomerelor cu calitatile materialelor composite. Uneori
sunt denumite si compozite modificate cu poliacid.
Sunt formate din rasina metactilica carbozilata si sticla fluoro-aluminosilicat. Sunt materiale monocomponente, se prezinta sub forma de apste
plasate in capsule sau seringi si se fotopolimerizeaza. Acest sistem
monocomponent ofera o serie de avantaje:
- Usurinta si comoditate in manipularea materialului
- Materialul prezentat in capsule sau seringi este ferit de contaminare
si permite o aplicare curata
Din punct de vedere estetic, ele se apropie de calitatile compozitelor, deci
aspectul lor este bun.
Sunt eliberatoare de fluor, oferind astfel carioprotectie, dar mai slaba ca
cea a glasionomerilor.
Adeziunea chimica la tesuturile dentare are loc pe baza legaturilor ionice
intre gruparile functionale hidrofile carboxilice si ionii de calciu din
substanta dentara cu care vine in contact. Complementar pot aparea si
legaturi de hidrogen.
Compomerii nu necesita gravare acida, fapt care se datoreaza prezentii
in componenta sa a primerului autogravant. Totusi s-a constatat ca acest

sistem de adeziune cu primeri autogravanti are o activitate acida slaba,

nereusind sa graveze in smalt retentii suficien de puternice, iar in stratul de
dentina produc o demineralizare de doar 0,2 microni.
Compomerii pot fi folosite si cu sistemele adezive ale altor componente,
dar, in acest caz, necesita demineralizarea smaltului si dentinei.
Compomerele au urmatoarele proprietati:
-

Rezistenta scazuta la uzura in comparatie cu compozitele

Au o manevrabilitate facila
Sunt eliberatoare de frluor
Au modificari dimensionalemai mici decat glasionomerii si se apropie
de cele ale rasinilor compozite
Coeficientul de expansiune termica este apropiat cu cel al structurilor
dentare
Au o rezistenta la compresiune comparabila cu a materialelor
compozite
Sunt radioopace
Din punct de vedere estetic, au un grad de opacitate apropiat de cel
a rasinilor compozite

3. Concluzii
Pe langa aceste doua grupuri mai exista si cel al cimentelor utilizate in
stomatologie si grup materialelor metalice. Insa, vorbind despre
materialele de ultima ora, se subinteleg anume compozitele si
compomerii, structura si proprietatile carora se afla in permanenta
modificare si avansare in clase. Progresul tehnologic ne ofera
posibilitatea sa o facem, deoarece principala lor proprietate, si anume
esteticul, devine din ce in ce mai solicitata de catre pacient.

Bibliografie

1) Mariana Brandusa-Popa, Estetica in stomatologia restauratorie (pag

80-87)
2) Josef Shmidseder , Aesthetic dentistry (pag 24-26)
3) Klaus M. Lehman & Elmar Hellwig, Emfuhrung in die restaurative
Zahneilkunde (pag. 128-149)
4) . - -
, 32004 (pag.33-40)

Continutul lucrarii:

1. Introducere
2. Tipurile de materiale
2.1. Compozitele
2.2. Compomerele
3. Concluzie
4. Bibliografie