Sunteți pe pagina 1din 1

Tulburarea de spectru autist

Autismul este o tulbuare secundar de natur psihogenetic, caracterizat prin


disfuncionaliti la nivelul proceselor i funciilor psihice, ce afecteaz dezvoltarea
limbajului, capacitilor de nvare i relaionare, manifestat prin tulburri acionale i
comportamentale.
Termen formulat la nceputul secolului, n anul 1911 de catre B. Bleuler, n lucrarea
Grupa schizofrenicilor, provide de la grecescul autos ce se poate traduce n limba
romn prin sintagma eu propriu sau adjectivul de ntrire nsui.

AUTISM, excesiv nchidere n sine, ducnd la o desprindere de realitate i la


o intensificare a vieii imaginative. L. Kanner a descris, n 1943, sub , numele
de autism infantil precoce, o form de psihoz a copilului. Acest sindrom, care
se observ mai adesea la biei dect la fete (de dou pn ia patru ori mai
mult), poate s apar extrem de timpuriu (nainte de vrsta de 2 1/2 ani). Se
disting dou trsturi eseniale: nchiderea n sine i nevoia imperioas de a
nu schimba nimic. 1) nchiderea n sine se traduce ndeosebi printr-o totala
indi feren fa de lumea exterioar. Copilul se comport ca i cum ar fi n
permanen singur, se leagn, se balanseaz de pe un picior pe altul, se
joac eu minile, sare pe vrfurile picioarelor, se nvrtete de jiu mprejur
etc. 2) Rezistena la orice schimbare se manifest mai ales prin activiti
ritualiz.ate (de exemplu, aezarea vemintelor n aceeai ordine) sau repe
tarea perseverent a acelorai jocuri. Copilul autist, pierdut n activitile sale
stereotipe, evolueaz ntr-un univers privat, cu repere stricte. Aceast
ndeprtare de lumea noastr, care interzice orice frecven tare a mediilor
colare normale, ba chiar i orice achiziie intelectual, condi o situaie
deficitar grav si ireversibil