TEOREMA LUI NERNST

Termodinamica studiaza relatiile cantitative dintre energia calorica (termica) si alte forme de
energie ndeosebi lucrul mecanic . Ea porneste de la cteva principii fundamentale, din care se deduc o
serie de concluzii generale valabile pentru diferitele sisteme materiale. Principiile termodinamicii sunt
adevaruri axiomatice, impuse mintii omenesti de rezultatul a nenumarate fapte de experiente. Ele nu se
demonstreaza, ci se formuleaza corect, apoi se trag in mod logic toate concluziile posibile, iar aceste
concluzii sunt confruntate cu practica.
Principiile termodinamicii sunt :
Principiul zero al termodinamicii un postulat fundamental

.Postulatul constituie baza

teoretica a notiunii de temperatura.

Principiul nti al termodinamicii constituie o aplicare a legii conservarii energiei la procesele
n care intervine miscarea termica a materiei, adica miscarea dezordonata a unui numar mare de
particule (atomi, molecule etc.).
Principiul al doilea al termodinamicii precizeaza conditiile n care are loc transformarea
energiei termice n energie mecanica .
Principiul al treilea al termodinamicii
Al treilea principiu al termodinamicii a fost formulat mai nti de catre Walther Nernst n 1906
si a fost denumit "teorema lui Nernst", iar apoi a fost reformulat de catre Planck. Principiul al treilea
nu contine functii de stare, dar el face ca functiile de stare sa poata fi determinate numeric, si deci, sa
poata fi utilizate n practica. Principiul al treilea al termodinamicii se refera la modul cum se comporta
entropia unui sistem n vecinatatea temperaturii de zero absolut:
"Cnd temperatura absoluta a unui sistem tinde catre zero, entropia sa tinde catre o constanta
universala, finita, care, pentru sistemele pure condensate, poate fi egala cu zero".
Sub forma matematica principiul al treilea se scrie sub forma:
lim S S0 0

T 0

Consecinte :
Una din consecinte consta n posibilitatea calcularii valorilor absolute ale entropiilor sistemelor.
Dupa cum se stie variatia entropiei unui corp, cnd temperatura acestuia variaza de la TA la TB este
B

S S B S A

B
dQ
cdT
m
T
T
A
T

1)

O alta consecinta este ca la zero absolut caldura specifica este egala cu zero. ntr-adevar,

daca pentru T 0, caldura specifica tinde la o valoare diferita de zero, raportul c/T din relatia de mai
sus ar tinde la infinit si deci S nu ar avea o valoare finita, fapt ce contrazice principiul III. Deci este necesar
ca pentru toate corpurile, caldura specifica sa tinda la zero cnd T 0.
2)

Se poate arata, de asemenea, ca coeficientul de dilatare termica n volum, definit prin relatia
1 V

V T

si coeficientul de variatie a presiunii la volum constant

1 p

p T

pentru toate corpurile pure tind la zero cnd T0 si se anuleaza la T=0K.

4) O alta consecinta deosebita a principiului al treilea este faptul ca pe baza lui se poate arata ca
temperatura de zero absolut nu poate fi atinsa n natura prin nici un mijloc.
Mentionam ca unii autori considera aceasta concluzie ca nsusi enuntul principiului al treilea.
Exista mai multe metode de a demonstra aceasta consecinta. Aici prezentam una dintre ele. Astfel,
pentru a sugera imposibilitatea atingerii temperaturii de 0 K, sa consideram urmatorul proces tipic,
folosit pentru coborrea treptata a temperaturii unui sistem.
p
T

Figura 1
Fie o cantitate de gaz perfect, care initial se afla ntr-o stare cu volumul V2 si temperatura T1
(Figura 1). Comprimam gazul nti izoterm pna la volumul V1 si apoi l destindem adiabatic pna la
volumul initial V2. Gazul a capatat temperatura T2 < T1. Aplicnd ecuatia lui Poisson
T1V1 1 T2 V2 2

rezulta
V1
V2

T2 T1

T1A

unde
V
A 1
V2

ntre T1 si T2 se poate scrie relatia

T1-T2 = T1-T1A = T1(1-A) .

Repetnd succesiv procesele de comprimare izoterma si de destindere adiabatica se poate scrie
T1-T2=T1(1-A)
T2-T3=T2(1-A)
...........
unde
T3 < T2 < T1 .
Rezulta imediat ca
T1-T2 > T2-T3 >. . . . . > Tn-Tn+1 .
Apare clar ca fiecare pas facut spre atingerea temperaturii de 0K este din ce n ce mai mic, nct
este imposibil ca printr-un numar finit de procese sa fie atinsa aceasta temperatura.
Deci, o alta formulare a principiului al treilea poate fi: Este imposibil ca printr-un anumit
procedeu, orict de idealizat ar fi, sa se reduca temperatura unui sistem la zero absolut
printr-un numar finit de operatii.
Exista o serie de substante (aliaje, unii compusi organici, corpurile amorfe) a caror entropii,
pentru T0, nu tinde la zero ci la o valoare pozitiva finita. Se considera ca aceste substante nu sunt n
echilibru la T=0K si deci nu este contrazis postulatul Nernst-Planck (principiul al treilea).
Datorita aplicabilitatii la un numar restrns de sisteme, se considera uneori ca acest principiu nu
face parte dintre principiile termodinamicii, dndu-i-se denumirea de teorema lui Nernst, sau postulatul
lui Planck.
Pe cale statistica se dezvaluie cea mai frapanta semnificatie fizica a entropiei entropia
este o masura a dezordinii moleculare. Termenul dezordine, trebuie nteles nu numai ca repartitie
spatiala , dar ca si repartitie ct mai variata a energiilor disponibile
Sa consideram o substanta solida sub forma de cristal perfect la 0 0K. Deoarece agitatia
moleculara lipseste, moleculele ocupa chiar punctele nodale ale retelei cristaline. Distributia lor este
absolut regulata, nicio molecula nu se deosebeste de celelalte, exista o singura microstare ce defineste
starea macroscopica, astfel nct w = 1. In acest caz, dupa relatia S = klnw (relatia lui Boltzmann)
rezulta ca S = 0. Pe cale statistica se justifica imediat teorema lui Nernst, sub forma data de Planck .
Ordinea perfecta din reteaua cristalina aduce cu sine disparitia entropiei la zero absolut .
Daca insa corpul mai pastreaza vreun rest de dezordine moleculara, entropia lui nu se mai
anuleaza, va exista o entropie finita de zero absolut . Este cazul cristalelor mixte, al sticlelor si al
substantelor amorfe in genere . De explicat deci si abaterile de la teorema lui Nernst.
Prin ncalzirea corpului, agitatia termica se manifesta progresiv si o data cu ea creste
dezordinea moleculara, ca si entropia. Entropia de ncalzire este deci pozitiva. Prin procesul de topire se
destrama reteaua cristalina si se trece la starea lichida, n care dezordinea moleculara este mult sporita

fata de starea solida. Lichidele vor avea entropia superioara celei a solidelor din care provin . In sfrsit,
prin vaporizare, dezordinea sporeste si mai mult, deoarece la gaz domneste starea de haos molecular,
astfel gazele au entropia si mai mare dect lichidele de la care provin. n general, daca entropia tinde sa
creasca n procesele naturale, aceasta nu nseamna altceva dect ca dezordinea moleculara tinde ea nsasi
sa creasca n aceleasi procese.
Nu trebuie uitat insa ca cresterea de entropie se produce in mod obligatoriu numai in
sistemele izolate. n sistemele neizolate se pot nregistra scaderi de entropie, dar care sunt compensate
cu prisosinta prin cresterea de entropie a mediului exterior.
Metabolismul fiintelor vii corespunde si el unui proces de ordonare a substantelor
asimilate in unitatea organismului . In acest sens se spune uneori ca activitatea fiintelor vii produce o
entropie negativa sau negentropie. Dar, concomitent, procesul dezasimilatiei produce un supliment
de dezordine in mediul exterior .
n legatura cu principiile nti si al doilea trebuie amintita ncercarea lui Clausius de a le
extinde la ntreg Universul, considerat ca un sistem izolat, ncercare concretizata in faimoasa propozitie:
Energia Universului este constanta, iar entropia lui tinde catre un maximum. Aceasta propozitie,
acceptata de unii fara discernamnt, a condus la o concluzie gresita, care in esenta ar fi urmatoarea:
Universul evolueaza ireversibil spre o stare de echilibru , in sensul nivelarii progresive a temperaturii si
a tuturor factorilor de intensitate, pna ce ultimul rest de energie s-a irosit . Final s-ar ajunge la asa zisa
moartea termica a Universului , in care acesta si conserva energia totala, dar sub forma degradata de
caldura. Toate inegalitatile au disparut, astfel ca niciun proces fizico chimic nu mai poate avea loc si
Universul e mort din punct de vedere evolutiv , ca un ceasornic cu resortul destins. De unde teza
idealista ca dupa cum Universul va avea cndva un sfrsit, el trebuie sa fi avut odata un nceput, printr-o
interventie supranaturala, care chiar daca nu l-a creat, l-a pus in miscare .
Conceptul de moartea termica este un exemplu de denaturare a rezultatelor stiintei.
nsasi ideea impulsului initial, care ar fi pus Universul n miscare, echivaleaza cu parasirea
principiului nti. Dar principiul nti este baza stiintelor naturii si nu poate fi subordonat principiului al
doilea sau vreunui alt principiu .
Principiul al doilea are o baza statistica, fiind valabil pentru sisteme macroscopice , dar si
pierde orice sens in microcosm .Universul nu poate fi asimilat cu vreunul din obiectele care l compun.
Notiunea de sistem termodinamic, cu legitatile lui proprii, are un interes numai daca dimensiunile
sistemului sunt finite. Universul infinit nu poate fi considerat ca un sistem termodinamic , nici izolat
( fata de cine ar fi el izolat ? ), nici neizolat.

Bibliografie
1. http://abelcavasi.blogspot.ro/2010/10/despre-moartea-termica-universului.html
2.http://www.descopera.ro/stiinta/9681284-sfarsitul-universului-cum-se-va-termina-totul
3. http://ro.wikipedia.org/wiki/Principiul_al_treilea_al_termodinamicii