Sunteți pe pagina 1din 7

Universitatea Alexandru Ioan Cuza Iai

Facultatea de Filozofie i tiine Social-Politice


Specializarea: Probaiunea, medierea i asistena victimelor infraciunilor
Anul I, Semestrul I

Caracteristici, avantaje si dezavantaje


ale diferitelor sisteme de justitie

Prof. Coordonator
C. Loghin

Masteranta:
Gongeanu Anca

Sistemul retributiv

Sistemul penal retributiv, cunoscut ca o metoda clasica de rezolvare a conflictelor si


presupune incredintarea conflictelor organelor justitie. Solutionarea are la baza conceptul castig
pierdere, in care doar una dintre parti castiga procesul in baza stricta a sistemului de legi a
unui stat. In cazul acestui tip de justitie, singura modalitate prin care infractorul este tras la
raspundere este pedeapsa, care poate lua forma amenzii sau, in cel mai rau caz, privarea de
libertate. Se poate observa faptul ca acest sistem nu este in folosul victimei deoarece nu au loc
demersuri cu rol de ameliorare sau restaurare a raului comis.
In sistemul retributiv, victima si agresorul sunt foarte putin implicati, tot procesul fiind
purtat de organele de justitie, procesul fiind unul complex, rational si rigid. De asemenea, in
cadrul procesului nu sunt luati in calcul factorii contextuali ce au determinat savarsirea
infractiunii.
O alta limita a justitiei retributive este aceea ca nu raspunde diversitatii conflictelor pe
care societatea actuala le cunoaste, in princiapl din cauza diversificarii relatiilor sociale si
economice. De asemenea, un proces necesita resurse financiare, se poate desfasura pe o perioada
de timp si poate procuce disconfort atat victimei, cat si agresorului.
Un avantaj al acestui tip de justitie este faptul ca actul delicvent este, oarecum, pedepsit,
dar cu costurile resurselor mai sus mentionate.

Curtea cu jurati

Curtea cu jurati reprezinta o instanta judecatoreasca ce are competenta de a judeca fapte


penale. Este compusa din magistrati de profesie si din cetateni denumiti jurati. Juratii se pronunta
prin verdict asupra chestiunilor de fapt, iar magistratii au rol de arbitru, conducand sedinta si
decid pedeapsa avand la baza verdictul juratilor.
In Romania, curtea cu jurati a fost folosita intre mijlocul secolului al XIX-lea si inceputul
secolului al XX-lea, acest model fiind preluat din sistemul de drept francez. Acest sistem a fost
desfiintat in 1938, odata cu instaurarea dictaturii regale, atributiile lor fiind preluate de alte
instante.
Unul dintre avantajele unui sistem cu jurati este o posibila crestere a interesului fata de
actul de justitie. Daca oamenii ar fi mai implicati in luarea deciziilor, ar acorda un interes mai
mare fata de modul in care deciziile justitiei le influenteaza viata cotidiana.
Un alt posibil avantaj il constituie scaderea coruptiei in randul judecatorilor, astfel
scazand riscul sa ia decizii partinitoare, ca urmare a unor favoruri.
Oamenii simpli pot fi mai orientati spre descoperirea adevarului, avand interesul ca
verdictul sa fie unul corect spre a evita sa se simta vinovati ulterior.
Introducerea unui sistem cu jurati le-ar permite judecatorilor sa dispuna de mai mult timp,
astfel ar putea sa analizeze mai atent fiecare caz.
Un dezavantaj fundamental il constituie lipsa de pregatire a juratilor, acestia fiind
predispusi spre a lua decizii eronate deoarece nu cunosc legislatia, modul in care se analizeaza un
caz si nici termenii juridici.
Ar putea fi riscul ca juratii sa fie condusi de propriile emotii, prejudecati, astfel prezumtia
de nevinovatie sa nu mai fie respectata.
Juratii ar putea fi tinte usoare pentru amenintari, coruptie.
Sistemul cu jurati este costisitor, fiind necesara plata persoanelor ce lucreaza cu sistemul
judecatoresc, diurna, masa, cazarea si transportul.

Justitia restaurativa

Tony Marshall (Marshall, 2005:28, apud Balahur, 2007) considera ca justitia restaurativa
reprezinta un demers de rezolvare a problemelor generate de infractiune, prin implicarea tuturor
celor afectati de comiterea ei, si cu participarea activa a institutiilor abilitate de lege sa se ocupe
de infractiuni.
Justitia restaurativa este orientata pe programe ce urmaresc impacarea intre victima si
infractor si identificarea solutiilor adecvate prin care se poate repara prejudiciul cauzat victimei.
Este foarte important ca infractorul sa inteleaga consecintele raului produs prin fapta sa ilicita, sa
accepte raspunderea si repararea pagubei produse.
Unul dintre avantajele justitiei restaurative este exprimarea libera a emotiilor si
sentimentelor, implicarea celor care au fost afectati direct sau indirect de infractiunea comisa.
Intalnirile dintre victima si agresor au rolul de a ajuta victima sa isi exprime sentimentele cauzate
de fapta ilicita, astfel agresorul empatizeaza cu victima si realizeaza consecintele
comportamentului sau.
Spre deosebire de sistemul retributiv unde atentia este concentrata spre fapta ilicita, in
justitia restaurativa focalizarea este orientata spre consecintele comportamentului si spre
comportamentul viitor, scopul fiind scaderea ratei de recidivitate.
Un al treilea avantaj al justitiei restaurative il constituie implicarea directa a partilor
(victima si infractorul au roluri principale), spre deosebire de sistemul clasic, in care argumentele
sunt purtate de avocat si procuror.
Cel de-al patrulea avantaj identificat il constituie costul mai scazut decat in cazut unui
proces clasic, care, spre deosebire de sedinta de mediere, dureaza mai multe luni sau ani. De
asemenea, genereaza mai putin stress pentru ambele parti tot prin reducerea timpului acordat.
Un alt avantaj idetificat este generat de rezultatele constructive, deoarece sunt satisfacute
nevoile si are in vedere restabilirea relatiilor intre victima, agresor si comunitate.
Un prim dezavantaj al justitiei restaurative este reprezentat de faptul ca victima poate fi
lezata de o intalnire cu agresorul, cu atat mai mult daca este necesara o comunicare empatica.

Acesta poate fi un dezavantaj, cu toate ca are la baza intentii constructive ce ar putea rupe bariere
emotionale si ar duce in final la o vindecare a ambelor parti, acesta este un proces dureros ce ar
putea duce la trauma psihica a victimei inainte de finalizare.
Un al doilea dezavantaj identificat este unul de ordin cultural si vine din educatia ce se
bazeaza pe recompensa si pedeapsa, astfel incat, adulti fiind, avem tendinta de a dori sa
pedepsim atunci cand cineva greseste, astfel incat exista posibilitatea ca victima sa simta nevoia
unei pedepse data de o entitate superioara.
Un al treilea dezavantaj este faptul ca nu intotdeauna se ajunge la o solutionare reciproc
acceptabila. Refuzul de cooperare, atunci cand una sau ambele parti refuza sa participe, poate
restrictiona acest tip de justitie, astfel apelandu-se la justitia clasica.
In concluzie, asa cum observa Doina Balahur, indiferent sub ce forma este
implementata, justitia restaurativa, deschide intre altele, posibilitatea partilor de a-si controla
conflictul si de a ajunge la o solutie negociata, convenabila, care face posibila continuarea
relatiilor dintre ele. (Balahur, 2007:68).

Justitia restaurativa are la baza o serie de strategii de solutionare a conflictelor, dar vom puncta
urmatoarele: arbitrajul, medierea, concilierea.
Arbitrajul

Persoanele care au capacitatea deplina de exercitiu al drepturilor pot conveni sa solutioneze pe


calea arbitrajului litigiile patrimoniale dintre ele, in afara de acelea care privesc drepturi asupra
carora legea nu permite a se face tranzactie. Arbitrajul poate fi incredintat, prin conventia
arbitrala, uneia sau mai multor persoane, investite de parti sau in conformitate cu acea conventie
sa judece litigiul si sa pronunte o hotarare definitiva si obligatorie pentru ele. Arbitrul unic sau,
dupa caz, arbitrii investiti constituie, in sensul dispozitiilor de fata, tribunalul arbitral.
Medierea
Este un proces prin care victima i infractorul au posibilitatea, n circumstanesigure i aflate sub
control, de a se concilia fiind asistate de mediator.
Este un proces privat, confidenial in care prtile colaboreaz cu mediatorii, persoane cu
pregtire speciala, impariale, care ajuta indivizi sau organizaii in rezolvareaconflictelor si a
disputelor pe care nu le pot soluiona singure.
Concilierea
Concilierea este in primul rand o metoda alternativa de rezolvare a conflictelor, ce vizeaza
obtinerea unei solutii favorabile partilor fara a se mai ajunge la litigiu. Concilierea este un proces
voluntar, flexibil si confidential, in cadrul caruia conciliatorul, ca o a treia parte neutra, este
reprezentantul si persoana resursa a ambelor parti implicate in conflict.

Bibliografie:

1. Balahur, Doina, (2007), Restorative Justice Developments n Romania and Great Britain,
Editura Universitii Alexandru Ioan Cuza, Iai.
2. Marshall, T., F., (1999), Restorative justice: an overview, Home Office, Research
Development and Statistics Directorate.
3. . http://www.crj.ro/, Studiu privind evaluarea aplicrii unor elemente de justitie
restaurativa in Romania (Fundamentare teoretica)
4. Marian, Liebmann, (2007) Restorative Justice: How It Works