SIBIU

Povestea salamului de Sibiu incepe, ca orice poveste, cu A fost odata asadar, a fost
odata un italian pe nume Filippo Dozzi. Era un om mandru si harnic, dornic sa-si faca un rost.
Fiind de profesie pietrar se stabileste impreuna cu sotia sa, in jurul anului 1885, la cariera de
piatra de la Piatra Arsa din fostul catun Poiana Tapului. I-a placut tare mult zona, poate si pentru
ca ii amintea de meleagurile unde copilarise, Frisanco-Udine. Pe langa meseria de pietrar Fillipo
Dozzi avea si darul de a amesteca carnurile si mirodeniile, fiind un priceput salamar. Acest har
il capatase de la stramosii italieni, deschizatorii de drumuri in arta prepararii salamurilor crudeuscate. Vazand ca in Sinaia conditiile climaterice sunt favorabile producerii salamului crud-uscat,
cu termen de maturare foarte lung si cu garantie de luni de zile, se hotaraste sa cumpere in 1910
o cladire care adapostea un restaurant, un depozit de vinuri si un hotel. In aceasta cladire
fondeaza Intreprinderea individuala Filippo Dozzi. Aici a inceput fabricarea salamului de
Sibiu, care a ajuns foarte curand pe mesele cele mai simandicoase, fiind considerat, de la bun
inceput, un produs de lux. In primii ani fabrica a avut o activitate restransa, care s-a extins pe
masura ce s-a acumulat capital. Prin 1938, de exemplu, se produceau deja aproape 100 tone de
salam de Sibiu. Dupa moartea sa, in anul 1943, Fillipo Dozzi lasa in grija fiilor sai Antonio si
Giuseppe secretul fabricarii Salamului de Sibiu, iar ei continua munca tatalui lor, pana la
nationalizare

De unde numele de "Salam Sibiu"? Plaiul Prahovei, care mai tarziu in secolul
XX, va fi cunoscut sub numele Valea Prahovei, un adevarat spatiu mioritic, cuprindea cinci
perle montane apreciate astazi: Sinaia, Poiana Tapului, Azuga, Busteni si Predeal. Trecatoarea
Vaii Prahovei greu accesibila era permanent amenintata de cetele de talhari ce jefuiau negustorii
sasi, unguri, secui si austrieci, care necunoscand primejdia se incumetau sa treaca spre Bucuresti
- unde vindeau marfurile, riscandu-si chiar viata. Dar trecatorile traditionale, pazite de putere si
cu vami oficiale, ce legau Transilvania de Tara Romaneasca, erau pe Valea Teleajenului, cu iesire
la Sacele, pe Valea Dambovitei, cu vami la Rucar si Bran spre Brasov si pe Valea Oltului si cu
vama la Turnu Rosu spre Sibiu. Instaurarea monarhiei constitutionale in Romania in 1866 a fost
o binecuvantare pentru tara. Noul principe Carol de Hohenzollern, devenind rege la 1881, era
hotarat sa modernizeze tara. Au inceput lucrarile de construire a drumului rutier pietruit si
asfaltat de la Comarnic pana la Predeal, granita vremelnica cu Austro-Ungaria. O mare realizare
a fost inaugurarea caii ferate Bucuresti Sinaia- Busteni-Azuga - Predeal, in 1879, facand
legatura cu vama Sibiului. Dozzi incepe sa vanda cu denumirea de Salam de Iarna, iar pe
stampila de export aplicata pe documentele ce insoteau marfa era inscriptionata Vama Sibiu
intrucat aceasta era folosita pentru a intra pe teritoriul austro-ungar. Deoarece in Ungaria existau
fabrici concurente care produceau un salam asemanator cu cel produs de Dozzi, existau si
restrictii privitoare la tranzitarea transporturilor de salam romanesc pe teritoriul Ungariei. Numai
Ministerului Agriculturii al Ungariei putea inlesni trecerea salamului romanesc catre alte piete.
Astfel in comenzile venite de la partenerii externi numele produsului devine mai intai Salam din
vama Sibiu, pentru ca mai apoi sa fie numit Salam Sibiu. Denumirea de Salam de Iarna se

mai pastreaza doar pe teritoriul Romaniei. Mare parte din lucratorii fabricii erau permanenti, dar
existau si lucratori sezonieri. Cei permanenti erau in mare parte de origine italiana, proveniti din
Udine, localitatile Friscano si Pinzano, iar altii locuiau in zonele Sinaia, Poiana Tapului,
Comarnic, Busteni, Tesila. Muncitorii sezonieri proveneau in special din judetele Sibiu si Trei
Scaune (azi Jud. Covasna). Denumirea de Salam Sibiu apare inca din anii `30 in scrisorile de
comanda ale diversilor clienti din toata tara. Unul din clentii fideli ai fabricii Dozzi era furnizorul
casei regale (considerat Prima Fabrica de Salam si Mezeluri Fine, premiata cu medalii de aur
si Grand Prix). Salamul de Sibiu a ajuns foarte curand pe mesele cele mai simandicoase, fiind
considerat, de la bun inceput, un produs de lux. In primii ani fabrica a avut o activitate restransa,
care s-a extins pe masura ce s-a acumulat capital. Prin 1938, de exemplu, se produceau deja
aproape 100 tone de salam de Sibiu.

Mostenirea lui Dozzi - secretul fabricarii salamului de Sibiu intre legenda si adevar Aerul de
munte, mireasma padurii de conifere, aroma fumului de lemn de esenta tare.poate ca sunt
cateva din secretele pe care Dozzi le-a descoperit si care l-au ajutat sa produca acest salam care
dainuieste de un secol. In Sinaia, conditiile climaterice erau proprii desfasurarii procesului de
productie. In acea perioada erau necesare aproximativ 6-9 luni pentru incheierea maturarii, de
aceea, acest produs era greu de gasit si era exclusiv destinat meselor oamenilor instariti. Astazi,
in fabrica Salsi Sinaia, faza de uscarematurare se desfasoara in depozite moderne, automatizate,
iar timpul de maturare s-a redus considerabil, acum fiind necesare doar 3 luni pentru ca produsul
sa fie gata de consum. Foarte multa lume traieste cu ideea ca Salamul de Sibiu se face cu carne
de cal. Salamul de Sibiu contine carne de porc si slanina tare, alaturi de sare, piper, usturoi si alte
mirodenii cu rol in dezvoltarea aromei binecunoscute a produsului. Totusi orice legenda are un
sambure de adevar. La inceputuri se foloseau intestine de cal in care se umpleau rudele de
salam de calibru mai mare. Matele de cal ajutau si la dezvoltarea mucegaiului. Astazi se folosesc
membrane speciale care participa si ele la optimizarea procesului tehnologic. Ca si acum un
veac, afumarea produselor se face numai cu fum de lemn de fag, care asigura o aroma deosebita,
specifica acestui salam. Salamul de Sibiu face parte din categoria salamurilor crude-uscate care
in cursul procesului tehnologic nu sufera tratamente termice (cum ar fi fierberea), maturarea lor
facandu-se pe seama mucegaiului cu care este innobilat salamul. Acest mucegai ajuta la
conservarea produsului, dar mai ales ii da aroma, gustul si culoarea specifice si, in acelasi timp,
unice ale produsului.