In tiintele sociale, putine concepte s-ar prea a fi ca baza ca a studierii acestor stiinte dar

grupul ramine a fi unul indispensabil cercetarii. Din punct de vedere disciplinar, "grup" ar fi
un concept de baz pentru sociologie, tiine politice, antropologie, demografie i psihologie
social. Din punct de vedere al denumirii, grupul s-ar prea potrivit si serveste ca fundament
pentru studiile politice, identitatea cultural, interesele economice, clas social, grupuri de
status, o aciune colectiv, de rudenie, sex, religie, etnie, ras, multiculturalism, i minorit ile
de orice fel. Totui, n ciuda acestei centralitati aparente, conceptul de "grup" a trezit
curiozitate si interes n ultimii ani. Exist, bineninteles, o larga literatur social-psihologica in
abordarea conceptului (Hamilton et al., McGrath), dar acest lucru a avut puin rezonan. Sub
alt aspect, n literatura tiinelor sociale recente, abordarea conceptului de "grup" este rar,
mai ales prin comparaie cu conceptele: clas, identitate, gen, etnie, sau multiculturalism, dar
care aceste concepte rareori sunt analizate n termenii lor proprii. Nu este aparent necesar de
un anumit control, explicatie sau nu se rdica probleme cu prvire la funciile conceptului de
"grup". Ca urmare, avem tendina nu doar de a studia grupul sau grupurile dar si de a le studia
ca presupuse lucruri-n-lume.
Dar scopul in aceasta lucrare nu este de a aborda definita cauzala a conceptului de grup. Este
de fapt vorba de abordarea unei consecinte a ceea ce se numeste folosirea conceptului de
grup n studiul etniilor, a rasei i naiunilor, i n special n studiul despre conflictele etnice,
rasiale i naionale. Roger Brubacher numeste aceasta-grupism: tendina brusca de a
diferenia grupuri discrete, omogene interne i externe, mrginite drept componente de baz
ale vieii sociale, si ca fiind protagonitii principali in conflictele sociale dar i uniti
fundamentale de analiz social. Din acest punct de vedere reiese ca grupismul este acea
tendinta de a trata grupurile dupa etnie, naionalism i rasa. Autorul se refera la tendina de a
concretiza aceste grupuri, vorbind de exemplu de srbi, croai, musulmani i albanezii din
fosta Iugoslavie, de catolici i protestani n Irlanda de Nord, de evrei i palestinieni n Israel
i teritoriile ocupate de turci i kurzi n Turcia, sau de negri, albi, asiatici, hispanici i nativ
americanii in U.S. A. care au fost grupuri omogene n interior, delmitate pe plan extern si
unitare cu scopuri comune. Iarasi autorul se rerera la acea tendina de a reprezenta lumea
social i cultural ca un mozaic multicolor a blocurilor etnice, rasiale dar monocrom
culturale.
Din punctul de vedere al evoluiilor mai largi n teoria social, persistenta puternica a
grupismului n acest sens este surprinztoare. Totusi, distinctia traditionala a analizei sociale a
contestat tratamentul grupurilor ca lucruri substantiale in lume. Acestea includ astfel de
elaborari spontane diferite ca etnometodologia i analiza conversaiei sau teoria reelei
sociale, teoria cognitiva, teoria feminista, i abordari individualiste, cum ar fi alegerea
raionala i teoria jocurilor. In linii mari, abordarile structuraliste, au supus o serie de pozitii
teoretice , de altfel structuraliste si cu o tenta retorica si vizinnd grupurile ca contingente,
construite si fluctuante. Teoria retelei, cu relationismul metodologic (citeodata si ontologic) si
individualismul metodologic se opun brusc si in mod similar, in stil analitic abordarilor
postmoderniste. Totui, acestea i alte evoluii au convers n problematizarea grupurilor i
subminnd grupurile stabile ca fiind axiome.

Cu toate acestea, provocarile grupismelor nu au fost la acelasi nivel. Acestea au fost izbitoarea da un singur exemplu-n studiul pe clase n special n studiul clasei muncitoare, un termen
care astazi este greu de a-l utiliza fr ghilimele sau alt marcaj. Cu toate acestea, grupurile
etnice continu s fie intelese ca entiti. Pentru a se stie sigur despre abordrile
constructiviste, intr-un fel sau altul, sunt duse discutii si analize in cercurile academice cu
privire la etnie si grupurile de oameni. Autorul este de parere ca cu toate ca se duc discutii,
sunt prezentate analize politice sau rapoarte mass-media, se observa mai degraba o instigare la
grupism si chiar la conflicte interetnice, interrasiale. ntr-un fel, atunci cnd se vorbeste despre
etnie, i mai mult, atunci cnd se vorbeste despre conflicte etnice, se ajunge n mod automat la
ceea ce se numeste diferenta a grupurilor, diferenta care o fac etnia, rasa sau nationalitatea.
Acum, se poate de pus ntrebarea: "Ce e n neregul cu asta?" Oricum , pare a fi simplu de a
trata luptele etnice ca lupte a grupurilor etnice, i conflict etnic ca un conflict ntre astfel de
grupuri. Din punct de vedere a bunului simt asupra probelemei, autorul este de acord cu
aceasta problema dar nu intotdeauna. Antropologi cognitivi i psihologi sociali au acumulat o
mostenire bun ce constau in dovezi cu privire la cile de bun-sim ca constructie cardinala a
lumii sociale, ceea ce Lawrence Hirschfeld a catalogat acest fapt drept o "folk sociologie ".
Dovezile sugereaza ca unele categorii sociale, in special categoriile etnice i rasiale, tind s fie
esentiale si naturale (Rothbart and Taylor 1992; Hirschfeld 1996; Gil White 1999). Astfel se
pot numi ca partcipanti esentiali sau un soi de esentialism psihologic. Evident, nu putem
ignora astfel de primordialism. Dar asta nu nseamn c ar trebui pur i simplu s se reproduc
n analizele noastre academice sau in evalurile politice. n schimb, este nevoie de a ne
intrerupe intelegerea categoriilor de bun sim. Putem preciza astfel, de exemplu, ca un punct
aparent evident, c conflictul etnic implic un conflict ntre grupurile etnice. Autorul
sugereaza c conflictul etnic sau cu alte cuvinte numit conflict etnicizat nu ar trebui, s fie
neleas ca un conflict ntre grupuri etnice, la fel cum un conflict rasial nu trebuie s fie
neles ca un conflict ntre rase, sau la nivel national conflictul sa fie vizat ca un conflict ntre
naiuni.
In termeni primordiali, desigur, participanii la astfel de grupisme, n mod regulat reprezint
etnia, rasa in conflictele naionale. Eroi i martiri ai acestor lupte pot fi grupurile etnice, pe
rase sau naiuni ca protagoniti. Dar nu este nici o garanie pentru analiti s fac acest lucru.
Noi trebuie, desigur, s ia categorii vernaculare i participani "nelegeri n serios, pentru c
ele sunt parial constitutiv al obiectelor noastre de studiu. Dar noi nu ar trebui s adopte n
mod necritic categorii de etno practica categorii acru de analiz social. n afar de lipsa de
fiabilitate general a bunului sim etnic ca un ghid pentru analiza social, ar trebui s ne
amintii-v c participants'accounts mai ales cele de specialiti n etnie, cum ar fi antreprenori
etno, care, spre deosebire de non-specialisti, se poate tri "off", precum i as'for "etnie-de
multe ori au ceea ce Pierre Bourdieu a numit un caracter performativ. Pe grupe Invocarea, ei
ncearc s le evoce, s le cheme, le numim n fiin. Categorii lor sunt pentru a face-proiectat
pentru a se amestec, convoca, justifica, mobiliza, aprinde i energiza. Prin s reifice grupuri,
prin tratarea lor ca substanial lucruri-inthe lume, antreprenori etnopolitice poate, aa cum
noteaz Bourdieu, "contribuie la producerea de ceea ce se pare c descrie sau desemna"

Reificare reprezinta un proces social, nu pur i simplu un obicei prost intelectual. Ca un

proces social, este esenial pentru practica de politizare a etniei. Si este astfel n mod
corespunztor. Pentru a critica antreprenorii etnopoliticali pentru ca ei reifica grupurile etnice
ar fi un fel de categorie gresita. Reificarea grupurilor pentru antreprenorii politici este exact ca
si cum ar face afaceri. Cnd actiunile acestea sunt de succes, ficiunea politic a grupului
unificat poate fi momentan puternic realizat n practic. Ca analiti, ar trbui cu siguran sa
ncercam s dam socoteal pentru modul i condiiile prevzute de aceasta practic de
reficare. Aceasta poate fi una dintre cele mai importante sarcini ale teoriei conflictelor etnice.
Dar noi trebuie s evitam n mod neintenionat dublarea puternica reificarii grupurilor etnice,
n practica etnopolitica cu o reificare de grupuri n analiza social.
Dincolo de grupism. Cum, ar trebui atunci s nelegem un conflict etnic, dac nu luam n
comun sensul ca un conflict ntre grupurile etnice? i cum putem merge dincolo de groupism?
Autorul schieaza opt puncte de baz i apoi, n urmtoarea seciuni, se vor da explicatii
acestora.
1)Regindirea etnicitatii. Trebuie s regndim nu numai un conflict etnic, ci, de asemenea, ceea
ce nelegem prin etnie. Aceasta nu este o chestiune de a cuta o definiie. Complexitatea
reluarii cauzistica a definiiilor n studiile de etnie, ras i naionalismul a fost prea putin
pentru a inainta discutia, i ntr-adevr, poate fi privit ca un simptom de natura noncumulativ a cercetarii n domeniu. Este mai degrab o chestiune proprie ca examinare critica
a laturii conceptuale. Etnie, ras i naiune ar trebui s fie conceptualizate nu ca substane sau
lucruri, entiti sau organisme sau colective ca persoane fizice-ci mai degraba ca imagine a
discretiei, concretului, tangibilului. Acest lucru nseamn gndire de etnie, ras i naiune nu
n termeni de grupuri substaniale sau entiti, dar n termeni de categorii practice, expresii
culturale, scheme cognitive, cadre discursive, rutine organizaionale, forme instituionale,
proiecte politice i evenimente neprevzute. Aceasta nseamn abordarea etnicizarii, a
rasializarii si natonalizarii ca procese politice, sociale, culturale i psihologice. Deasemenea
nseamn a lua o categorie analitica ca baz nu a grupului ca o entitate, dar grupuri ca o
variabil de context conceptual fluctuant. Ar parea n acest mod, desigur ca niste simple
sloganuri.
2) Realitatea etniei. A regindi etnia, rasa i naiunea de-a lungul acestor linii nu este o
modalitate de a contesta realitatea lor, a le minimiza puterea lor sau semnificaia; este faptul
de a interpreta realitatea lor, puterea i importana ntr-un alt mod. nelegerea realitatatii unei
rase, de exemplu, nu este o conditie ca s afirmam existena unor rase. Expresiile, ideologiile,
povestirile, categoriile rasiale, sistemele de clasificare a raselor care a vizindu-le, gndind,
vorbind asupra lor i incadrindu-le sunt reale i n consecin, mai ales atunci cnd acestea
sunt integrate n organizaii puternice. Dar realitate rasei i chiar puterea coercitiv
copleitoare a unor optiuni nu depind de existena rasei. n mod similar, realitate etniei i a
naiunii dar i puterea imperativa a etnie i identificrii naionale n unele schimbari nu depind
de existena unor grupuri etnice sau naiuni care ar sugera grupurile ca substaniale sau
entiti.

3) Grupurile ca eveniment.Indreptindu-ne atenia de la grupuri la grupizare i tratarea acestui

proces ca variabil i contingent, mai degrab dect a fi fix, ne permite s luam n considerare
i, eventual, a ine cont-acele faze de coeziune extraordinare i momente de solidaritate
colectiv, inafara de nelegerea implicit a nivelului ridicat a grupizarii ca ceva permanent,
stabil, sau prin definiie existent n prezent. Aceasta ne permite s tratam grupizarea ca
eveniment, ca ceva care se ntmpl, aa cum a afirmat EP Thompson despre clas. n acelai
timp, intelegem posibilitatea ca grupizarea sa nu se poate ntmpla, ca nivelurile ridicate de
grupizare poate s nu reueasc s se cristalizeze, n ciuda eforturilor antreprenorilor
etnopolitici i chiar in caz de conflict la nivel de elit. Sensibilitatea la astfel de situa ii
negative, de asemenea, ne poate direciona atenia din punct de vedere analitic spre problema
de a explica eforturile esuate ale etnopoliticii la mobilizare a grupurilor.
4) Grupuri i categorii. Se vorbete mult despre grupurile etnice, rasiale sau na ionale dar
aceste discutii sunt obscurizate de incapacitatea de a distinge ntre grupuri i categorii. Dac
despre grup ne-am referi interaciune reciproca, recunoastere reciproca, orientare reciproca,
comunicarea eficient, delimitate colectivitatea la un sentiment de solidaritate, identitate de
corporatie si capacitatea de aciune concertat, sau chiar dac ne-am adopta o nelegere mai
puin exigenta asupra grupului, ar trebui s fie clar c o categorie nu este un grup. Prin
diferenierea n mod constant ntre categorii i grupuri, putem pune problema si nu de a
presupune, relaia dintre ele. Ne putem ntreba despre gradul de grupizare asociate cu o
anumit categorie dintr-un anumit cadru. Cum deci oamenii-i organizaiile-a face lucruri cu
categorii. Aceasta include limitarea accesului la resursele de studiu sau domenii specifice de
activitate, prin excluderea distincta a categorizarii, dar include, de asemenea, mai multe
aciuni banale, cum ar fi identificarea sau clasificarea a sinelui sau pe alte persoane, cu alte
cuvinte, etnia ca sens al etnometodologie. Putem studia politica de categorii, att de sus i de
jos. De sus, ne putem concentra pe modul n care sunt propuse categoriile, nmulire, impuse,
instituionalizate, discursiv articulate, organizatoric nrdcinate i, n general, ncorporate n
forme variate ale guvernamentalitii. De jos, putem studia micropoliticile de categorizare,
modul n care sunt clasificate adecvat, cum sunt subminate sau transformarea categoriilor care
le sunt impuse. Bazndu-ne pe progresele in cercetarile cognitive, etnometodologiei i analiza
conversaiei, putem studia procesele socio-cognitive i interacionale prin care categoriile sunt
utilizate de ctre persoane fizice pentru a da sens lumii sociale; legate de convingerile
stereotipice si asteptarile cu privire la membrii de categorie; dotate cu asociaiile emo ionale
i judeci evaluative; ca resurse n contexte interacionale specifice; i activate ca factori
declanatori situaionali sau ca indici. Mai pe scurt, concentrindu-ne pe categorii, putem
demonstra cile multiple n care etnia, rasa i naiunea pot exista i functiona fr existena
grupurilor etnice ca entiti substaniale. Ea ne poate ajuta sa ne imaginam etnia inafara
grupurilor.
5) Formarea grupului ca proiect. Dac tratm grupizarea ca o variabil i distingere ntre
grupuri i categorii, putem fi martori la dinamica grupului de a fi un proiect social, cultural i
politic, care vizeaz transformarea categoriei n grupuri sau cresterea nivelului de grupizare.
Uneori, acest lucru se face ntr-un mod destul de cinic. De exemplu, aceste lucruri sunt
adoptate de multe ori, ceea ce se numete n limba francez politica cea mai rea, o politic de
a cuta cel mai prost rezultat pe termen scurt, astfel nct s consolideze legitimitatea lor sau

i poata mbunti perspectivele pe termen lung. De exmplu, atunci cind armata de eliberare
pentru Kosovo (A O C), in numar mic de colaboratori si prost echipata si-a intensificat
atacurile asupra politiei sirbe si a altor obiective la inceputul anului 1998, acest lucru fiind
facut foarte bine calculat, plus ca a rezultat cu succes iar obiectivul a fost ca o strategie de
provocare ca raspuns la puternicile masuri luate, de contratac(posibil). Ca i n multe situa ii
similare, civiliii au avut cel mai mult de suferit. Ciclul de atacuri i contra-atacuri a crescut
brusc i cu sprijinul grupurilor de albanezi i srbi, care a ntrit i mai mult sprijinul (A O C)
in Kosovo dar si n rndul diasporei albaneze i a contribuit la mai bune achiziii i finanare
a (A O C). Acest lucru a permis (A O C) pentru a ia=nainta o provocare mai serioas asupra
regimului, care la rndul su a generat represalii mai brutale. n acest sens, nu grupul a fost
cauza violentelor ci cristalizarea i polarizarea acestuia. Anumite evenimente dramatice, n
special, pot servi ca stimul la cristalizarea unui potenial grup, sau anumite interese preexistente spre grupzare. Acesta este motivul pentru violena deliberata, realizata ca o strategie
de provocare, de multe ori cu un foarte mic numr de persoane, dar care poate fi uneori o
strategie extrem de eficient in formarea grupului.
6) Grupurile i organizaiile. Dei, participantii grupului etnic sunt considerati ca fiind actori
ai conflictelor etnice, de fapt, cele mai multe dintre cele mai importante figuri ale conflictului
etnic - i cu att mai mult cu un element de violen etnic - nu sunt grupurile etnice ca atare,
ci un fel de organizaii care sunt ca reprezentani, posedind si o mare influenta si putere.
Printre organizaiile care isi orienteaza interesurile spre astfel de chestiuni sunt: statul (sau
mai mare - entiti politice autonome), precum i componentele lor de organizare, cum ar fi
ministere, oficii, agenii de aplicare a legilor i a forelor armate; precum i grupuri teroriste,
organizaii paramilitare, bande narmate i bande vag structurate; deasemenea partidele
politice, asociaiile etnice, structurile organizatorice de micri, biserici, ziare, posturi de radio
i de televiziune sociale etc. Unele organizaii se pot reprezenta sau pot fi vizate de altcineva
ca o organizaie anumita ca grupuri etnice si reprezentani ai intereselor lor. Dar chiar dac
acest lucru este realizabil, organizaia nu poate fi identificata ca grup etnic. Aceasta se
datoreaz faptului c i n msura n care acestea sunt organizaii i ca poseda anumite
materiale si resurse organizaionale i c aceste organizatii (sau mai precis operatorii lor) sunt
capabile de aciune organizat i prin urmare, de a aciona si de a fi ca protagoni ti ntr-un
conflict etnic. Cu toate ca din punct de vedre al bunului sim i retorica participantilor
atribuiesc o existen separat, limitata, coerenta, identitara, interes i activiti ale grupurilor
etnice, aceste proprieti sunt, de fapt caracteristice organizaiilor. IRA, AOC i PKK (Partidul
Muncitorilor din Kurdistan), declar c vorbesc i acioneaz n numele catolicismului
irlandez, albanezii din Kosovo i kurzii; dar, desigur, analitii ar trebui s disting ntre aceste
organizaii i limitele n numele cruia i doresc s acioneze. Aceast tez se aplic, desigur,
nu numai pentru armata, organizaiile paramilitare i teroriste, dar, de asemenea, tuturor
organizaiilor care pretind c vorbesc i c acioneza n numele grupurilor etnice, rasiale sau
etnice, i ntr-adevr, pentru orice alte grupuri. Desigur, cu privire la acest subiect, Brubeker
foloseste mai mult mentionari deoarece la o analiza mai complet, ar necesita unele rezerve.
Conflictul i violena variaz n funcie de gradul i forma de participare n cadrul
organizaiilor. Ceea ce Donald Horowitz a numit ucigatoarea revolta etnica, de exemplu, este
foarte diferit de revoltele etnice organizate sau campaniile teroriste. Organizaiile (uneori -

efemere) pot juca un rol important n pregtirea, aprobarea i provocarea acestor tipuri de
revolte, dar de fapt cele mai multe dintre actele de violen se realizeaza in grupuri mai largi
cu pri cointeresate, care opereaz mai mult sau mai puin spontan i in situatii extrem de
polarizate, care sunt caracterizate de un grup la nivel nalt. Mai mult dect att, chiar i n
cazul n care organizaiile sunt protagonitii de baz a conflictelor, acestea pot actiona din
umbr sau pot fi sprijiniti din partea non-membrilor simpatizanti. n plus, n timp ce
organizaiile sunt de obicei protagoniti ai conflictelor i violenelor, ele nu servesc
intotdeauna ca tinte sau obiectivele ale conflictelor i violenelor. Categorii sociale sau
intreaga populatie presupuse grupri care el pot fi ca instrumente de aciune organizat. n
cele din urm, chiar i n afar de situaii de violen, conflicte etnice poate fi cel pu in par ial
amorfe, realizate nu de ctre organizaii ca atare, aceste conflicte pot izbucni n mod spontan,
provocatori fiin persoane fizice prin aciuni bazate pe respect catre sau in numele cuiva sau
chiar idolatrie Totui, n ciuda acestor rezerve, este clar c organizaiile, nu grupuri etnice ca
atare, sunt protagonitii principali ai conflictului etnic i violena etnic i c relaia dintre
organizaii i grupuri este de multe ori profund ambigua.
7) ncadrarea i codificare. n cazul n care protagonitii conflictului etnic, n general, nu pot
fi considerate ca grupuri etnice, atunci ce face posibil intelegerea acestu conflict ca etnic? i
ce anume duce la aprecierea violenei ca violenta etnica? Obiectivul nu este de a gasi
rspunsul n proprietile intrinseci ale comportamentului. Violena devine "etnica" (rasiala,
naionalista) datorita valorilor, care i confer autorilor, victimelor, politicienilor, oficialilor,
jurnalitilor, cercettorilor, lucrtorilor servicii de sprijin. Aceste acte de ncadrare i codare
narativa nu pur si simplu interpreteaza violena-ele constituie in calitate de etnie. Incadrarea
poate fi un mecanism cheie prin care se purcede la grupizare. Noiunea a fost elaborat n
principal n literatura de micare social (Snowet al;. Zpad i Benford; Gamson i
Modigliani; Gamson). Cnd ncadrarea etnica este realizata cu succes, am putea vedea
conflictele i violena nu numai n etnie, dar si n termeni grupisti. ncadrarea interpretativa,
desigur, este de multe ori contestata. Violena, si in n general, conflictul sunt nsoite n mod
regulat de lupte social ca sa fie etichetate, interpretate i explicate. Astfel de metaconflicte sau
conflicte de natura conflictuala, precum Donald Horowitz i-a denumit umbra conflictelor din
exterior, dar sunt si pri integrante i ca consecin a conflictelor. Pentru a impune o etichet
sau un cadru predominant interpretativ pentru a provoca un eveniment s fie vzut ca un haos
sau o rdcin sau o revolt nu este doar chestiune de interpretare extern, dar un act
constitutiv de definire social, care poate avea consecine importante. Practicile de codificare
i de ncadrare sunt puternic influenate de cadrele interpretative predominante. Astzi,
cadrele etnice i naionale sunt accesibile i legitime, sugerate de actori (participanti) i
analiti deopotriv. Acest lucru genereaz o prejudecat de codificare in direcia etniei. i
aceasta, la rndul ei, poate sa ne duca la o supraestimare incidenta de a vedea etnia ca
eficienta in constituirea conflictului etnic i a violenei. Actorii pot profita de aceasta
prejudecata de codificare i de legitimitatea generalizata a cadrelor etnice i naionale, prin
utilizarea strategica a ncadraii etnice pentru a masca urmrirea intereselor clanului, bandei
sau clasei. Punctul de aici nu este de a sugera c clanuri, gtile sau clasele sunt oarecum mai
reale dect grupurile etnice, ci pur i simplu de a puncta existena unor stimulente structurale
i culturale pentru ncadrare strategica.

8) Etnia ca cunoatere. Aceste observaii cu privire la semnificaia constitutiva de codificare i

de ncadrare sugereaza un punct de final cu privire la dimensiunea cognitiv de etnie. Etnie,
ras i naiune exist numai n i prin percepiile, interpretrile, reprezentrile, categorizarile
i identificrile noastre. Ele nu sunt lucruri n lume, dar perspective asupra lumii. Acestea
includ metode etnicizate de a vedea de interpretri (i interpretnd greit), de deducere (i
deduce gresita), de a ne aminti. Acestea includ cadre orientate spre un punct de vedere etnic,
scheme i naraiuni i indicii situaionale care le activeaz, cum ar fi imaginile televizate
omniprezente, care au jucat un rol important n ultima intifada. Acestea includ sisteme de
clasificare, de categorizare si identificare, formale i informale. Perspectivele cognitive, n
sens larg, pot ajuta la cercetarea constructivist orientata pe etnie, ras i naiune, care a
stagnat n ultimii ani. Ele pot ajuta la specificarea modului n care, oamenii se identific, ii
percep pe alii, experimenta lumea i interpreta situaii dificile n termeni rasiali, etnici sau
naionali. Prin aceste perspective se specifica cum grupizarea poate cristaliza n unele situtii
si pot raminea ca potantial in alte situatii.
Implicatii. In acest sens, s-ar ivi intrebarea: care este sensul in toate astea? Chiar daca putem
studia etnia inafara grupului ce near da noua aceasta? Conceptele, inevitabil simplifica lumea;
i c noiunea de grupuri etnice distincte i mrginite sunt ceva care intradevar exist si n
mod clar nu poate fi un argument mpotriva ei. Conceptul de un grup etnic, poate fi si un
instrument banal, dar este suficient de bun pentru o prim abordare a subiectului. Se vorbeste
despre grupizare i ncadrare, despre practicile categoriale i schemele cognitive, sunt toate
bune, i totui uciderea continu. Are consecine aceast critic n practica? Asta se va
schimba n practic?
Brubeker crede ca criticile grupizarii au implicatii, char si cele mai generale, pentru modul n
care cercettorii, jurnalitii, factorii de decizie politic, ONG-uri fac trimitere la termeni,
analitici i practici, in legatura cu ceea ce putem numi totusi un conflict etnic i violen
etnic. Aici, autorul enumera cinci dintre acestea.
n primul rnd, sensibilitate la dinamica de ncadrare, la prejudecata de codificare generalizat
n favoarea apartenenei etnice sau uneori, strategic, a utilizrii cinice a cadrului etnic pentru a
masca urmrirea intereselor de clan sau clase poate reprezenta ca o alerta la riscul
supraetnicizarii sau interpretrile grupismului n situaii de conflict i violen.
n al doilea rnd, recunoaterea rolului central a organizaiilor in conflictele etnice i violena
etnic, caracterul deseori echivoc a liderilor lor care pretind s vorbeasc i s acioneze n
numele grupurilor etnice.
n al treilea rnd, contientizarea faptului ca liderii etnici i naionalisti sunt interesati de viata
politica si sunt pentru politica i contientizarea posibilelor divergene intre interesele liderilor
i ale presupusilor lor alegtorilor ceea ce ne permite s nu luam in consideratie valoarea
nominal a declaraiile liderilor despre credinele, dorinele i interesele alegtorilor lor
n al patrulea rnd, sensibilitatea la schimbare i natura aleatorie a grupului la cretere i
scdere i la faptul c o grupizare la nivel nalt nu poate cauza conflicte majore (mai ales
violente), dar se pare c principalul motiv ar putea fi acela de a-i concentra atenia cercetarii,

i interferenele politice n procesele dezvoltarii i cristalizeazarii grupului. Recent,

cercetatorii au acordat puin atenie la primul proces. Dar declinurile grupizarii nu au fost
exemple cercetarilor sistematice, cu toate ca ele cu precizie sunt importante din punct de
vedere si teoretic si practic. Odata ce a depasit nivelul cel mai mare, grupizarea nu-l poate
mentine stabil. Daca nu este sustinuta la nivel inalt cu ajutorul mecanismelor speciale sociale,
atunci se va simti declinul.
In cele din urma, Brubaker sustine ca o abordare non-grupista poate duce la concentrarea
atentiei analiticilor i politicienilor la rolul decisiv a mecanismelor interetnice si generarea,
susinerea conflictelor interetnice. La aceste mecanisme se mai includ procesele ale fortelor de
mentinere a ordinii, de monitorizare, sau de sancionare si care competiia electoral poate
stimula etnicizarea extrema; instigarea bine gindita sau provocarea unui conflict cu altii decit
furnizorii tradiionali vulnerabili la provocrile de grup; deasemnea o influenta majora au
asupra dinamicii de recrutare n bande, militii, grupri teroriste sau armate de gheril, mergind
pe ideia onoarei, ruinii, ritualurilor de brbie, tensiuni ntre generaii i furnizarea
promitoare a materialelor i recompenselor simbolice pentru martiri.