ORGANISMELE GENETIC MODIFICATE I SECURITATEA ALIMENTAR

1 Organismele genetic modificate, alimentele genetic modificate i biotehnologiile

Organismele genetic modificate, prescurtat OGM, sunt organisme a cror structur
genetic a fost modificat prin ncorporarea unei gene dorite de om. Aceast gen transferat
permite organismului purttor s exprime un caracter ameliorat, apreciat de productori i
consumatori.
n categoria organismelor genetic modificate sunt incluse: animalele transgenice, plantele
transgenice, bacteriile i insectele care au dobndit gene strine.
De la aceste organisme transgenice pot rezulta produse care sunt folosite n alimentaia
omului i animalelor, produse denumite n mod necorespunztor alimente genetic modificate
(GM). Denumirea este greit deoarece nu alimentele ca atare sunt modificate genetic, ci ele
provin de la organisme genetic modificate. Dei improprie, denumirea s-a pstrat i este utilizat
n continuare att n presa popular, ct i n cea tiinific.
O alt definiie a alimentului genetic modificat: un aliment genetic modificat este un
produs alimentar care conine printre ingrediente un component ce provine de la un OGM.
Organismele genetic modificate sunt rezultatul dezvoltrii n ultimele decenii a
biotehnologiilor.
Biotehnologiile sunt tehnologii care folosesc sisteme biologice, organisme vii sau derivate
ale acestora pentru a produce sau modifica produse i procese n folosul omului.
n cadrul biotehnologiilor sunt incluse urmtoarele tehnologii:
1) fermentarea;
2) culturile de celule i esuturi;
3) tehnologia ADN recombinat;
4) tehnologia antisens;
5) tehnologia anticorpilor monoclonali;
6) biodegradarea;
7) amprenta genetic i alte tehnici de diagnostic molecular.
Din aceste tehnologii, tehnologia ADN recombinat este cea folosit pentru obinerea
organismelor modificate genetic.
n prezent, ns, nu exist n comer produse alimentare care s provin de la mamifere i
1

psri genetic modificate (GM). i este puin probabil s existe n anii ce vor urma.
n prezent, principala orientare a aplicaiilor tehnologiei ingineriei genetice la mamifere i
psri domestice este n domeniul ocrotirii sntii omului, dei cteva companii au nceput s
produc animale genetic modificate cu scopul de a valorifica pe pia produsele lor.

(lapte

---lactoferina).
Metodele folosite pentru a produce animale domestice GM difer prin riscuri att pentru
animale, ct i pentru om. Riscurile asociate cu modificrile specifice suferite vor necesita
analize diferite, dup caz i n funcie de scopul folosirii produsului GM. Noile produse
alimentare vor cere o evaluare identic cu cea la care sunt supuse acum produsele derivate de la
plantele GM. Riscurile pentru mediu n cazul animalelor de ferm GM sunt considerabil mai
mici dect cele pentru plantele transgenice pentru c exist o probabilitate potenial mai sczut
de scpare i diseminare a mamiferelor i psrilor GM. n acest sens, cel mai important factor
este lipsa de competiie cu speciile de mamifere i psri slbatice.
Acum, aplicaiile posibile ale tehnologiilor transgenice la psrile i mamiferele
domestice implic trei domenii: produciile animalelor, alimentaia omului i ocrotirea sntii
umane, dei unele din aceste domenii se pot suprapune. Multe din aceste aplicaii se gsesc doar
n stadiile iniiale ale cercetrii i dezvoltrii lor. Doar aplicaiile n domeniul ocrotirii sntii
sunt semnificativ de avansate, aflndu-se n stadiul n care produsele GM vor fi lansate pe pia.
Procesul de obinere i utilizare a plantelor de cultur GM st la baza nelegerii
eventualelor riscuri pentru sntatea omului, dar i pentru constituirea argumentaiei tiinifice
n combaterea opiniilor anti-OGM.
Cu toate c PMG-urile au cunoscut o rspndire spectaculoas, utilizarea acestora
i a produselor biotehnologice n general, a generat numeroase controverse, opiniile pe aceast
tem ncadrndu-se n dou curente. Pe de o parte, cultivarea la scar larg este vzut ca
avnd numeroase beneficii economico-sociale i ecologice.
Susintorii biotehnologiilor n principal companiile productoare, precum i o
mare parte a comunitii academice afirm c utilizarea plantelor de cultur transgenice va
determina creterea productivitii agricole globale, va contribui la asigurarea securitii
alimentare, scderea srciei n rile n curs de dezvoltare i va reduce dependena agriculturii
de inputurile chimice, ajutnd la diminuarea polurii (Altieri i Rosset, 1999).
De cealalt parte, opozanii noii tehnologii,

reprezentai n principal de adepii

micrilor ecologiste i ai agriculturii biologice, contest beneficiile menionate mai sus,

insistnd asupra potenialelor efecte negative pe care PMG-urile le pot provoca asupra
echilibrului ecosistemelor, economiei, sntii etc.
2

Complexitatea aspectelor referitoare la avantajele i dezavantajele culturilor de

plante transgenice, se datoreaz n principal faptului c aceast tehnologie este relative nou, iar
implicaiile ei nu au fost nc pe deplin nelese.
Pn n prezent, activitatea diferitelor organisme sau organizaii comerciale,
tiinifice, guvernamentale i neguvernamentale, a avut ca rezultat publicarea unor evaluri i
fundamentri contradictorii ale beneficiilor, riscurilor i limitelor plantelor transgenice, care au
generat controverse la toate nivelurile, referitoare la introducerea deliberat n mediu i
utilizarea OMG-urilor ca alimente i furaje (Ponti et al., 2005). Aceste controverse au proiectat
o imagine lipsit de transparen asupra OMG-urilor, motiv pentru care sunt privite cu scepticism
de ctre opinia public din ntreaga lume. Diferenele de opinie se regsesc i n strategiile
politico-ecomice ale diferitelor state, prin poziia fa de OMG-uri i modul n care legifereaz
i sprijin utilizarea biotehnologiilor moderne n cadrul sectorului public sau a celui privat.
n 1998, invocnd noul concept bazat pe principiu precauiei adoptat n metodologia
de evaluare a riscurilor (risk assessment) associate organismelor transgenice, UE a introdus un
moratoriu care interzicea cultivarea i comercializarea OMG-urilor n spaiul comunitar,
rspunznd astfel ngrijorrilor referitoare la: posibilele efecte adverse asupra mediului i
sntii omului, durabilitatea noii tehnologii agricole, impactul pe care adoptarea ei l poate
avea asupra societii n general. Ulterior, Organizaia Mondial a Comerului (World Trade
Organization) a deliberat c moratoriul mpiedic libera circulaie a mrfurilor, fiind necesar
ridicarea interdiciilor referitoare la OMG-uri.
Retragerea moratoriului a coincis cu adoptarea, la 18 aprilie 2004, a noii ligislaii
referitoare la OMG-uri, Regulamentul 1.829/ 2003 i Regulamentul 1.830/ 2003.

Conform

acestor acte normative, n cadrul UE, cultivarea OMG-urilor i procesarea sau comercializarea
sub form de alimente, furaje sau material sditor se face doar dup autorizare.

Pentru a fi

autorizate, OMG-urile trebuie s ndeplineasc anumite cerine referitoare la siguran i libera

alegere, care au de fapt rolul de a asigura coexistena, la orice nivel, cu produsele convenionale
(Wikipedia, 2009s; GMO Compass, 2006c).
Este astfel protejat dreptul productorilor, comercianilor i consumatorilor de a
alege, iar instrumente ca trasabilitatea, etichetarea sau monitorizarea post-market, introduse prin
noile acte normative, au rolul de a permite identificarea OMG-urilor de-a lungul lanului de
producie i consum. Modul concret prin care li se asigur consumatorilor posibilitatea de face
o alegere informat este etichetarea corespunztoare a produselor, aceasta trebuind efectuat
chiar i n cazul n care ingredientul MG nu poate fi detectat n produsul final. Previziunea este

pus n practic cu ajutorul trasabilitii care nlocuiete astfel, unde este cazul, dovezile
analitice (GMO Compass, 2007).
Un alt instrument esenial n contextul etichetrii, este reprezentat de testarea OMG.
Din cele prezentate anterior se poate concluziona c ingineria genetic i produsele
derivate din aceasta reprezint deja un domeniu important la nivel global, care se dezvolt
continuu, avnd potenialul de a genera numeroase beneficii dar i efecte negative. Cu toate c
pn n momentul de fa nu exist dovezi clare care s fundamenteze temerile legate de posibile
urmri nefavorabile ale utilizrii OMG-urilor, se recomand o abordare prudent.
n lanul alimentar, componenta cea mai important a organismelor genetic modificate este
reprezentat de plantele de cultur transgenice pentru c omul consum deja derivate ale acestor
plante, ca atare sau sub form preparat, fiind consumate i ca furaje de ctre animalele
domestice, iar prezentarea modului de obinere a planteleor transgenice, asigur nelegerea
eventualelor riscuri pentru sntatea uman, ct i pentru constituirea argumentaiei tiinifice
n combaterea opiniilor anti-OGM.

2. Plantele cultivate transgenice

Cu unele particulariti, plantele transgenice se obin urmnd schema de generare a
animalelor transgenic (vezi subcapitolul 4.2.4) i, n general, a organismelor coninnd ADN
recombinat.
Producerea plantelor transgenice are drept scop introducerea n genomul lor a unei gene cu
proprieti de interes

(rezisten la ierbicide producia unui medicament, rezistena la duntori),

operaiunea derulndu-se n mai multe etape dup cum urmeaz:

1. Identificarea la un alt taxon (bacterie, ciuperc, plant, animal) a unei gene care codeaz un
caracter util omului i care este denumit n mod convenional gen de interes.
2. Includerea genei de interes ntr-o construcie genic reprezentat de un segment de ADN
nuclear sau plasmidic + secvene destinate s grefeze gena de interes n genomul plantei gazd i s
faciliteze exprimarea sa ulterioar (promotori, inductori). Construcia genic conine de obicei i
o gen marker pentru identificare.
3. Construcia genic se introduce ntr-o celul vegetal capabil s regenereze o plant
ntreag (celul a meristemului, protoplast). Pentru transport se folosete un vector care este, de
obicei, o bacterie din sol: Agrobacterium tumefaciens i care are proprietatea natural de a
induce tumori vegetale cu ajutorul plasmidelor sale. n cazul nostru, celulele plantei gazd vor fi
4

infectate de ctre A. tumefaciens a crui plasmid prelucrat conine construcia genic.

4. Are loc apoi regenerarea plantelor ntregi i selecionarea celor care au reinut
construcia genic. Selecia se realizeaz relativ uor dac se folosete ca gen marker o gen
bacterian a rezistenei la un antibiotic (neomicin, n cele mai multe cazuri).
5. Testarea plantelor transgenice n ser i apoi n parcele.
6. ncruciarea lor cu varieti tradiionale recunoscute pentru valoarea lor agronomic
(randament, precocitate etc.) n vederea obinerii de varieti comercializabile purttoare ale
genei de interes.
ntregul procedeu dureaz civa ani. De aceea, varietile transgenice gsite n comer
sunt n cea mai mare parte produse prin tehnici vechi. n urma evoluiei acestor tehnici, n
prezent, se folosesc alte gene marker dect cele pentru rezistena la antibiotice i este posibil s
se controleze exprimarea genei de interes astfel nct ea s produc numai ntr-un anumit organ
al plantei (rdcini, frunze) sau n anumite circumstane (n timpul atacului unei insecte
duntoare).
5.2.1. Evoluia producerii plantelor de cultur transgenice
Pn la crearea plantelor de cultur transgenice, pentru ameliorarea plantelor s-au folosit
ncrucirile ntre speciile aceluiai gen, ntre speciile unor genuri diferite, selecia, dar i crearea
de specii haploide.
Introducerea n practic a tehnologiei transgenezei a permis realizarea de ncruciri
ntre specii ndeprtate filogenetic, adic ceea ce a fost imposibil de realizat prin ncrucirile
clasice.
Primele plante transgenice au fost create n 1983 de ctre 4 echipe de cercettori care au
lucrat independent la Universitatea din St. Louis, Missouri, Rijksuniversiteit Ghent, Belgia,
compania Monsanto din St. Louis, Missouri i la Universitatea Wisconsin.
Aceste plante au fost realizate n condiii de laborator prin inseria unor gene bacteriene ale
rezistenei la antibiotice la tutun (Nicotiana spp.), precum i a unei gene de la fasole la floarea
soarelui.
Ulterior, cercetrile au permis obinerea de plante transgenice cu caracteristici
comerciale: rezistente la atacul unor duntori, la virusuri sau rezistente la ierbicide.
n prezent, cele mai importante plante de cultur transgenice sunt: soia, porumbul,
tutunul, bumbacul, colza (rapi), tomatele i cartofii.

Aceast ordine este, de fapt, i ordinea

mrimii suprafeelor ocupate pe glob cu plante transgenice menionate.

Suprafaa cea mai mare cultivat cu plante de cultur transgenice este deinut de SUA.
5

n tabelele urmtoare (tabel 1 i tabel 2) pot fi urmrite suprafeele cultivate cu plante

transgenice pe ri i specii.
Tabel 1. Situaia suprafeelor cultivate cu plante transgenice pe ri
i specii n anul
ara
SUA
Argentina
Canada
Brazilia
China
Africa de Sud

Suprafaa cultivat
(milioane hectare)
42,8
13,9
4,4
3,0
2,8
0,4

Speciile transgenice
soia, porumb, bumbac,
colza
soia, porumb, bumbac
soia, porumb, colza
soia
bumbac
bumbac, porumb, soia

Tabel 2. Speciile de plante transgenice, suprafeele ocupate pe glob n anul 2003 comparativ cu
anul 2002
Specia transgenic
Soia

Suprafaa cultivat (milioane ha)

2003
2002
41,4
36,5

Porumb

15,5

12,4

Bumbac

7,2

6,8

Colza

3,6

3,0

Din tabelul 2 ca i din alte date rezult o substanial cretere (de 40 de ori) a suprafeelor
cultivate cu plante transgenice de la 1,7 milioane ha n 1996 la 67,7 milioane ha n 2003.
Astfel, soia transgenic a reprezentat 55% din suprafaa total de 76 milioane ha cultivat
cu soia pe glob, porumbul transgenic a reprezentat 11% din suprafaa total de 140 milioane ha
ocupat cu porumb, bumbacul a reprezentat 21% din suprafaa total de 34 milioane ha, iar colza
a reprezentat 16% din suprafaa total.
Numrul de ri care cultiv plante transgenice a crescut de la 6 n 1996 la 9 n 1998, 13 n
anul 2000 i 18 n anul 2003.
n ceea ce privete caracteristicile dominante ale plantelor cultivate transgenice n
perioada de 8 ani cuprins ntre 1996-2003, acestea au fost: tolerana la ierbicide i rezistena
la atacul insectelor duntoare. Astfel, soia transgenic tolerant la ierbicide a ocupat
suprafaa de 41,4 milioane ha n 2003, iar porumbul rezistent la atacul sfredelitorului
porumbului a ocupat 9,1 milioane ha n anul 2003.

5.2.2. Cele mai frecvente caractere genetic modificate produse la plantele cultivate
Tolerana la ierbicide
Multe ierbicide utilizate n mod curent distrug numai anumite buruieni din anumite familii,
din care pot face parte i plantele cultivate. Dac nu se ine cont de acest lucru i n anul
urmtor, pe o sol tratat cu un ierbicid contra buruienilor din familia gramineelor se cultiv
gru, acesta va fi distrus de resturile de ierbicid rmase n sol.
Dac plantele cultivate au ncorporat n genom transgena care le provoac tolerana la
ierbicide, aceast problem enunat mai sus se rezolv favorabil.
n prezent, sunt produse plante cultivate transgenice (porumb, soia) care rezist la ierbicide cu
spectru larg cum sunt: Roundup (glifozat) sau Liberty (glufozinat).
Rezistena la atacul insectelor duntoare
n acest scop, cea mai utilizat gen este gena Bt. Bt este prescurtarea pentru Bacillus
thuringiensis, o bacterie din sol a crei spori conin o protein cristalizat (Cry). n intestinul
insectelor, proteina se descompune i elaboreaz o toxin denumit endotoxin delta. Exist mai
multe gene Bt care determin cteva tipuri diferite de proteine Cry (1A, 1B, II-IV).
Plantele transgenice Bt conin n ADN propriu una din genele bacteriene care determin
proteinele Cry i, astfel, ele au n esuturile lor aceast endotoxin. Cnd insectele duntoare
vor consuma frunze sau vor sfredeli tulpina lor, ele vor ingera i toxina care le va determina
moartea n cteva zile.
Urmtoarele plante transgenice Bt se comercializeaz:
- porumb Bt rezistent la sfredelitorul european;
- bumbac Bt rezistent la atacul viermelui bumbacului;
- cartofi Bt rezisteni la atacul gndacului de Colorado;
- porumb Bt rezistent la atacul viermelui rdcinii porumbului (Diabrotica spp.).
Rezistena la virusuri
n aceast privin exist o singur plant i anume: papaya a crei fructe sunt bogate n
vitaminele A i C, dar este sensibil la un mare numr de duntori i boli. S-a creat o varietate
de papaya transgenic: UH Rainbow rezistent la virusul care d pete inelare, virus specific
pentru papaya.
Determinarea sterilitii la plantele mascule
Aceasta este faimoasa tehnologie denumit terminator la care grupul Monsanto a
renunat n 1999 dup ce tot el a iniiat-o (vezi subcapitolul 5.4.5.).
Gena codeaz o ribonucleaz i este controlat pentru a nu se exprima dect la nivelul
7

polenului unde se opune exprimrii moleculelor de ARN necesare realizrii procesului de

fecundare. Aceast gen i oponenta sa gena inhibitoare a ribonucleazei au fost utilizate cu
succes n Europa pentru a mpiedica autofecundarea, permind producerea de semine hibride
omogene pentru salate.
Inhibarea activitii altor gene
Tehnica const n introducerea unei copii suplimentare a genei int, dar orientat n sens
invers (antisens) sau tot n sens normal, dar sub o form trunchiat. Prezena acestui exemplar
suplimentar blocheaz procesul normal de exprimare a genei i reuete s suprime enzima int.
Exemplul cel mai cunoscut este al tomatelor Flavr Savr cu inhibarea poligalacturonazei
responsabil de ramolismentul fructelor n timpul unei conservri prelungite.

Tabelul 2. Alimentele modificate genetic autorizate in Uniunea Europeana

Nr

Cultura

Solicitant

Caracteristici

Evenimentul
de
transformare
GTS 40-3-2

Soia

Monsanto

Bt 176

Porumb

CibaGeigy

TOPAS 19/2

Rapita

AgrEvo

MS1/RF2

Rapita

MS1/RF1

Rapita

GT 73

Rapita

Plant
Genetic
Systems
Plant
Genetic
Systems
Monsanto

MON 810

Porumb

Monsanto

T 25

Porumb

AgrEvo

Bt 11

Porumb

Novartis

10

MON 809

Porumb

Pioneer

Protectie
Alimente
impotriva
din soia.
insectelor si Bauturi
toleranta la din soia,
erbicide
tofu, ulei
de
soia,
faina
de
soia,
lecitina
Protectie
Alimente
impotriva
din
insectelor si porumb.
toleranta la Boabe,
erbicide
faina
de
porumb,
ulei, sirop,
zahar
Toleranta la Ulei
de
erbicide
rapita.
Toleranta la Produsele
cu ulei de
erbicide
rapita pot
Toleranta la include
alimente
erbicide
prajite,
Toleranta la produse
gatite
erbicide
Protectie
Derivate
impotriva
din
insectelor
porumb.
Toleranta la Pot
include
erbicide
ulei
din
Protectie
porumb,
impotriva
faina din
insectelor
porumb,
Protectie
zahar
si
impotriva
sirop.
insectelor
Produsele
cu
derivate
din
porumb
pot
include
9

Utilizarile
potentiale

Data

Baza
Legala

3.04.1996

Dir.
90/220/EEC
art. 13

23.01.1997 Dir.
90/220/EEC
art. 13

24.06.1997 Reg. 258/97

art. 5
24.06.1997 Reg. 258/97
art. 5
24.06.1997 Reg. 258/97
art. 5
21.11.1997 Reg. 258/97
art. 5
06.02.1998 Reg. 258/97
art. 5
06.02.1998 Reg. 258/97
art. 5
06.02.1998 Reg. 258/97
art. 5
23.10.1998 Reg. 258/97
art. 5

11

Hoechst / Toleranta la
AgrEvo
erbicide
Hoechst / Toleranta la
AgrEvo
erbicide
Plant
Toleranta la
Genetic
erbicide
Systems

alimente
gatite,
Ulei
de
rapita.
Produsele
cu ulei de
rapita pot
include
alimente
prajite,
produse
gatite
Ulei
de
bumbac.
Produsele
cu ulei de
bumbac
pot
include
alimente
prajite,
produse
gatite
Vitamina
B2

12

Falcon
GS Rapita
40/90
Liberator L62 Rapita

13

MS8/RF3

Rapita

14

1445

Bumbac

Monsanto

15

531

Bumbac

Monsanto

16

pRF69/pRF93

Bacillus
subtilis

17

Bt11

Porumb

F.
Riboflavin
Hoffmann
LaRoche
Syngenta Rezistent la Porumb
insecte
dulce

Toleranta la
erbicide
Toleranta la
erbicide

10

08.11.1999 Reg. 258/97

art. 5
08.11.1999 Reg. 258/97
art. 5
26.04.2000 Reg. 258/97
art. 5

19.12.2002 Reg. 258/97

art. 5
19.12.2002 Reg. 258/97
art. 5

23.03.2000 Reg. 258/97

art. 5
19.05.2004 Reg. 258/97
art.7

Tabelul 3. Istoria alimentelor modificate genetic

1953

Este descrisa structura ADN

1968

Metode enzimatice de taiere sau recombinare a ADN-ului sau genelor (enzime

de restrictie si ligaze) care produc ADN-ul recombinat

1973

Metode de transfer ale genelor / ADN-ului in interiorul celulelor

1990

Primele Directive UE privind alimentele modificate genetic

1994

Comercializarea primelor alimente modificate genetic (tomate) in SUA

1995

Dezvoltarea fragmentelor de ADN pentru o usoara identificare a materialului

genetic

1995

Dezvoltarea genomului primului organism

1996

Aprobarea de catre DE a soiei modificate genetic

1997

Aprobarea de catre DE a porumbului modificate genetic

1997

Directiva VE pentru alimente noi

1998

Oprirea temporara de catre DE a testarii pe teren a culturilor modificate genetic

2000

Dezvoltarea a aproximativ 40 de genomuri

2001

Dezvoltarea genomului uman

2002

In asteptare, Directive UE privind aprobarea, siguranta,trasabilitatea si

etichetarea alimentelor modificate genetic
Unele dintre descoperirile majore care au condus la nivelul actual de

cunostinte sunt:
- Elucidarea structurii duble helicoidale a ADN si a modului in care informatia
genetica este codificata prin secventele de nucleotide de-a lungul lantului ADN;
- Modul in care genele sunt exprimate de catre acizii ribonucleici mesageri (ARNm)
in proteinele specifice;
- Modul in care ADN poate fi modificat prin utilizarea unor enzime de restrictie, care
extrag anumite gene pe care le adauga genelor din cadrul ADN plasmidic, prin utilizarea
ligazelor;
- In sfarsit, modul in care noul ADN recombinat poate fi introdus si exprimat intr-o
celula-tinta, prin utilizarea unui vector bacterian (Agrobacterium tumefaciens), a unei genepistol (metoda biolistica) sau a microinjectiilor.

11

Intr-o lume in care cresterea populatiei este accelerata (se preconizeaza ca pana in anul
2050 populatia globului va numara aproximativ 10 miliarde de locuitori), iar productia
agricola creste intr-un ritm mai lent, este necesara gasirea unor solutii moderne prin care
agricultura sa asigure cantitati suficiente de hrana, o calitate corespunzatoare.
Agricultura traditionala se confrunta in prezent cu o serie de limitari extremde
serioase:
- limitari ce tin de piata: in conditiile globalizarii, regulile unei piete libere
ingradesc politicile locale de preturi, acestea fiind dictate de tendintele si politicile
internationale;
- resursele naturale devin, din ce in ce mai mult factori limitativi ai dezvoltarii
agriculturii traditionale datorita modificarilor climatice, a industrializarii si urbanizarii care
determina deteriorari ale solului, apei si a calitatii aerului;
- resursele biologice (genetice) sunt in mod inevitabil limitate.

Astfel, desi

considerata la inceput foarte eficienta, obtinerea si eliberarea in mediu a plantelor ameliorate

prin metode traditionale au devenit extrem de incete, nefacand fata cerintelor, iar numarul de
insusiri naturale care pot fi imbunatatite prin aceste metode este foarte mic.
Specialistii considera ca pentru depasirea acestor probleme, pe langa
imbunatatirea continua a practicii agricole, exista doua solutii: gasirea unor surse alternative
de hrana (de exemplu, valorificarea resurselor marine) sau ameliorarea plantelor prin metode
biotehnologice (Altman,1999).
Cu toate ca pentru unii oameni biotehnologia reprezinta un domeniu oarecum
controversat,

PRIN INTEGRAREA METODELOR BIOTEHNOLOGICE CU METODELE

CLASICE DE AMELIORARE (ATAT LA PLANTE CAT SI LA ANIMALE), SE POT OBTINE

REZULTATE CARE SA MULTUMEASCA PE TOATA LUMEA, DECLANSANDU-SE O
ADEVARATA REVOLUTIE 'VERDE' IN AGRICULTURA.
Utilizarea plantelor transgenice, limitata initial doar la loturi experimentale, s-a
extins in ultimii ani la suprafete semnificative, mai ales in SUA, Canada, Argentina, China si mai
putin in Europa.

Desi cercetarile privind introducerea de noi gene de interes la plante va

continua, este de asteptat ca 'noua generatie' de cercetari in domeniul: biotehnologiilor vegetale

sa aiba drept principal scop obtinerea de plante transgenice 'sigure' pentru utilizarea lor in
alimentatia omului,

cu rezistenta la atacul fungilor astfel incat sa nu se acumuleze compusi

toxici pentru om (compusi de tipul aflatoxinelor),

cu valoare nutritiva superioara (cum

ar fi imbunatatirea lor in vitamine, in uleiuri sau proteine care sa nu determine reactii alergice la
12

persoanele sensibile) sau capabile sa produca substante de interes medical

(de exemplu,

vaccinuri 'comestibile').
Totusi, in perioada deceniilor viitoare, mai avem multe de invatat: modul de
control al parametrilor privind calitatea si sanatatea, noile tipuri de gene introduse pentru
imbunatatirea acestor parametri.
Cand vom intelege interactiunile extrem de complexe dintre secventele
ADN/gene, transformarile metabolice si efectele acestora asupra calitatii si sanatatii? Cand vom
fi pregatiti sa modificam si sa controlam caracteristicile multigenetice? Cand vom fi martorii
producerii primului animal transgenic?
1.5.1. Aplicatii in industria alimentara
- Utilizare pe scara larga a enzimelor si microorganimelor cu proteine modificate genetic;
- Secventierea completa a genomurilor majoritatii microorganismelor de productie
- Productie de enzime de catre culturile de camp modificate genetic;
1.5.2. Materii prime vegetale
- Diagnosticare a bolilor plantelor prin intermediul tehnologiei genetice;
- Producere de substante chimice speciale de catre culturile de celule vegetale;
- Utilizare generala a hibrizilor de plante in agricultura;
- Dezvoltare a unor metode de schimbare a proprietatilor poligenetice si a tolerantei plantelor la
soluri saraturate si la seceta;

1.5.3. Materii prime animale

- Diagnosticare a bolilor animalelor prin intermediul tehnologiei genetice;
- Producere a unor ingrediente din furaje modificate genetic;
- Producere de vaccinuri cu ajutorul animalelor modificate genetic;
13

- Clonare a genelor si schimbare a proprietatilor monogenetice la pestii crescuti in crescatorii.

1.6. Siguranta si etichetarea alimentelor derivate din biotehnologiile moderne perspectiva

organizatiei mondiale a sanatatii (OMS)
Introducerea organismelor modificate genetic in mediul inconjurator si punerea pe piata
a alimentelor modificate genetic au dat nastere dezbaterilor publice in multe parti ale lumii.
Aceste dezbateri vor continua, probabil in contextul mult mai larg al altor utilizari ale
biotehnologiei (ex: medicina umana). Chiar daca problemele dezbatute sunt in mod frecvent
foarte similare (costuri si beneficii, probleme de siguranta), rezultatul dezbaterilor difera de la
tara la tara.
Diferite organisme modificate genetic includ gene diferite, inserate in mod diferit .
Acest lucru inseamna ca alimentele modificate genetic si siguranta acestora trebuie evaluate de
la caz la caz. Conform OMS, alimentele modificate genetic disponibile pe piata internationala au
beneficiat de o evaluare de risc pozitiva si nu este probabil sa prezinte riscuri asupra sanatatii
umane. Aditional, nu au fost observate efecte asupra sanatatii umane ca rezultat al consumului
de astfel de alimente, de catre populatie, in tarile in care au fost aprobate.

Baza evaluarii

sigurantei alimentelor modificate genetic trebuie sa fie reprezentata de evaluarea de risc bazata
pe principiile Codex Alimentarius si, daca este necesar, monitorizarea post-market.
OMS, a fost activa in elaborarea principiilor si recomandarilor pentru evaluarea riscului
si siguranta alimentelor derivate din biotehnologie. Aceste studii sunt incorporate in ghiduri
recunoscute la nivel international.
Adunarea Expertilor asupra Aspectelor de Siguranta a Alimentelor Modificate Genetic
de origine non-animala (in cadrul FAO/WHO) organizata in anul 2000 a recunoscut utilizarea
conceptului echivalentei substantiale ca o abordare comparativa asupra asemanarilor si
diferentelor intre alimentele modificate genetic si cele conventionale.
Departamentul pentru Siguranta Alimentelor din cadrul OMS finalizeaza un studiu
asupra implicatiilor biotehnologiei alimentare moderne asupra dezvoltarii si sanatatii umane.
Studiul include aplicarea biotehnologiilor alimentare moderne asupra microorganismelor,
plantelor si animalelor.

O abordare integrata a fost adoptata pentru a identifica elementele

cheie cu impact direct sau indirect asupra sanatatii umane. Principale aspecte vizate sunt:
- Cercetare si Dezvoltare;

14

Impactul asupra sanatatii (siguranta alimentelor si efecte asupra mediului

inconjurator);

Securitatea alimentelor, costuri si acces la biotehnologie;

Probleme etice, legale si sociale;

Initiative de dezvoltare a capacitatilor.

Raportul rezultat din procesele consultative va fi utilizat in mod direct de catre OMS in
activitatile viitoare cu privire la utilizarea si aplicarea biotehnologiilor moderne in dezvoltarea si
sanatatea umana.
Cerintele de etichetare au fost pentru prima data mentionate in Regulamentul
(EC) nr. 258/97, dar ulterior, au existat linii specifice de porumb sau soia modificate genetic,
supuse etichetarii prin introducerea Regulamentului Consiliului (EC) nr. 1139/98.
Prin Regulamentul (EC) nr. 258/97, au fost stabilite cerinte specifice de etichetare
pentru a asigura informarea consumatorului final cu privire la orice schimbare a
caracteristicilor sau proprietatilor alimentelor cum ar fi: compozitia, valoarea nutritionala,
efectele nutritionale sau destinatia utilizarii alimentului sau ingredientului alimentar.
In momentul de fata au fost aprobate si pot fii introduse legal pe piata UE 17 produse alimentare
ce au suferit evenimente de transformare (Tabelul 2).Un tip de soia si un tip de porumb
modificate genetic au fost aprobate in baza Directivei 90/220/EEC inaintea intrarii in vigoare a
Regulamentului privind alimentele noi (258/97). Celelalte alimente procesate derivate din,
printre altele, 7 varietati de nap de camp modificat genetic, 5 de porumb modificat genetic au
fost notificate ca substantial echivalente in conformitate cu Regulamentul nr. 258/97 si
autorizate prin procedura simplificata.
Regulamentul Consiliului (EC) nr. 1139/98 stabileste un model pentru etichetare bazat pe
principiul ca un aliment sau un ingredient alimentar modificat genetic nu este considerat a fi
echivalent cu unul nemodificat genetic daca proteina sau ADN-ul rezultate din modificarea
genetica sunt detectabile. Aditivii au fost exclusi din cerintele de etichetare pana cand a fost
introdus Regulamentul Comisiei (EC) nr. 50/2000. Actualizarea si completarea actelor
normative ale UE pe problematica plantelor modificate genetic a fost datorata mai multor
motive cum ar fi: controversele de opinie ale diferitelor asociatii de consumatori si utilizatori in
legatura cu plantelor modificate genetic, dificultatile in interpretarea si aplicarea instrumentelor
legale, faptul ca nu exista legislatie europeana referitoare la furaje modificate genetic.In final, in
octombrie 2003, au fost publicate doua Regulamente ce abroga sau amendeaza acte normative
anterioare si furnizeaza linii directoare complete asupra acestei problematici.
15

Cele 2 Regulamente amintite sunt mult mai specifice: Regulamentul (EC) nr.
1829/2003 al Parlamentului European si al Consiliului referitor la alimente si furaje modificate
genetic si Regulamentul (EC) nr 1830/2003 al Parlamentului European si al Consiliului
referitor la trasabilitatea si etichetarea plantelor modificate genetic si trasabilitatea alimentelor si
furajelor produse din plantelor modificate genetic ce amendeaza Directiva 2001/18/EC.
In Regulamentul (EC) nr. 1829/2003 au fost intarite si extinse regulile pentru evaluarea
sigurantei. Acest Regulament, introduce, pentru prima data, reguli specifice pentru furajele
modificate genetic si pastreaza cerintele de etichetare pentru alimentele si furajele modificate
genetic.
Acest regulament implementeaza abordarea o singura cheie o singura usa: o singura
autorizatie acopera atat utilizarea ca aliment cat si ca furaj.

16