1. Expertiza medico-legala psihiatrica: definitie si obiective.

Psihiatria
forensic
Expertiza medico-legala psihiatrica reprezinta o activitate specifica
institutiei medico-legale, ce consta in investigarea starii psihice. Aceasta
raspunde la intrebarea: daca persoana respectiva a actionat cu sau fara
discernamant, oferind justitiei o proba stiintifica in stabilirea responsabilitatii.
Obiectivele expertizei medico-legale psihiatrice:
-

sa stabileasca daca persoana examinata prezinta tulburari psihice si daca

da, ce anume tulburare psihica si care este stadiul sau actual
sa stabileasca capacitatea psihica in momentul examinarii si, pe cale de
consecinta, daca subiectul examinat poate fi supus judecatii
sa precizeze structura de personalitate a persoanei examinate si posibilele
asocieri intre tipologia infractionalitatii si actul infractional
sa aprecieze capacitatea psihica in momentul savarsirii faptei prin
colaborarea tuturor informatiilor si sa se pronunte in privinta discernamantului
fata de fapta incriminata
sa aprecieze evolutia si prognosticul tulburarilor psihice, precum si
nivelul potential infractogen
sa se pronunte in privinta masurilor de siguranta si profilaxie care se
impun la data examinarii, in vederea securizarii, prevenirii, tratarii, recuperarii si
reinsertiei sociale a celui examinat
sa intocmeasca raportul de expertiza medico-legala psihiatrica
Psihiatra forensica mai este numita si psihiatrie judiciara.
Toate stiintele care aduc elemente stiintifice justitiei se numesc stiinte forensice.

2. Expertiza medico-legala psihiatrica. Cine o solicita, cine o efectueaza, unde si

care sunt etapele de desfasurare a acesteia?
Expertiza medico-legal psihiatric se efectueaz:
- la solicitarea organelor competente din cadrul Ministerului Justiiei, Ministerului
Public, Ministerului de Interne, printr-o adres/ordonan scris n care trebuie precizate
obiectivele la care trebuie s rspund comisia medico-legal;
- la solicitarea persoanei, numai pentru stabilirea capacitii psihice de ntocmire a actelor
de dispoziie.
Expertiza medico-legal psihiatric se poate solicita numai pentru o singur fapt sau
circumstan, iar dosarul complet al cauzei va fi pus la dispoziia comisiei medico-legale;
pentru alt fapt se va dispune efectuarea unei alte expertize medico-legale psihiatrice.
Expertiza medico-legal psihiatric este susinut de o comisie alctuit din:
un medic legist (preedintele comisiei, care coordoneaz activitatea ntregii comisii);
doi medici de specialitate, ambii psihiatri (n cazul n care este examinat un minor, unul
dintre cei doi psihiatri poate fi specializat n neuropsihiatrie infantil) sau unul psihiatru i
unul neurolog.
- in functie de necesitatile cerute de caz din comisie poate face parte un psiholog,
psiho-pedagog (pt. minori, asistent social, endocrinolog, neurolog).
- comisia trebuie sa aiba intreaga documentatie medicala la data examinarii, dosarul cauzei,
datele inaintate si solicitate, putand cere prelungirea observatiei sau orice examinare necesara
pentru stabilirea unei decizii corecte.
Expertiza medico-legal psihiatric se efectueaz:
la sediul instituiei medico-legale;
n spitalele de psihiatrie ce aparin Ministerului Sntii i Familiei, n cazul bolnavilor
netransportabili (patologia este foarte grav, transportul nu se poate realiza n condiii de
siguran etc);
n seciile de psihiatrie ce apain Direciei Generale a Penitenciarelor, n cazul bolnavilor
deinui;
n spitalele ce aparin Ministerului Sntii i Familiei, indiferent de secia n care sunt
internai (neurologie, cardiologie etc.) n situaia bolnavilor cu afeciuni cu potenial letal,
crora transportul la instituia medico-legal le-ar accentua suferina (ar putea favoriza
deznodmntul infaust); deplasarea comisiei n astfel de situaii se efectueaz numai n
vederea stabilirii capacitii psihice pentru ntocmirea unui act de dispoziie.
Etapele de desfurare a expertizei medico-legale psihiatrice respect competena
teritorial i profesional.
Astfel:

(1) Prima expertiz se realizeaz la Serviciul Medico-Legal Judeean sau la Institutul

Medico-Legal teritorial; ulterior se pot solicita:
(2) Avizul Comisiei de Control i Avizare din cadrul I.M.L. teritorial; aceasta:
poate accepta concluziile raportului de prim expertiz (deci va aviza raportul de prim
expertiz medico-legal psihiatric);
poate recomanda efectuarea unei noi expertize medico-legale psihiatrice.
(3) noua expertiz medico-legal psihiatric se realizeaz n cadrul I.M.L. teritorial. n
situaia n care concluziile noii expertize medico-legale sunt contestate se poate dispune:
(4) avizul Comisiei Superioare din cadrul I.N.M.L. Mina Minovici"; aceasta:
poate accepta concluziile raportului de nou expertiz (deci va aviza raportul de nou
expertiz medico-legal psihiatric);
poate recomanda efectuarea unei noi expertize medico-legale psihiatrice n cadrul
I.N.M.L Mina Minovici".

3. Situatiile in care se efectueaza expertiza medico-legala psihiatrica

Expertiza medico-legala psihiatrica reprezinta o activitate specifica
institutiei medico-legale, ce consta in investigarea starii psihice. Aceasta
raspunde la intrebarea: daca persoana respectiva a actionat cu sau fara
discernamant, oferind justitiei o proba stiintifica in stabilirea responsabilitatii.
Expertiza medico-legal psihiatric se efectueaz n urmtoarele situatii:
A In Dreptul penal
in cazul infractiunii de omor deosebit de grav: savarsit prin cruzime asupra a
doua sau mai multor persoane, asupra unei femei gravide sau asupra unui
magistrat, jandarm ori militar in timpul, sau in legatura cu indeplinirea
indatoririlor de serviciu sau publice ale acestora
cand organul de urmarire penala (procurorul, politistul) sau instanta de
judecata are indoieli asupra starii psihice a invinuitului/inculpatului
in cazul infractorilor minori
in cazul pruncuciderii
in vederea instituirii masurilor de siguranta cu caracter medical (obligarea la
tratament medical sau internarea medicala obligatorie), precum si la ridicarea
acestor masuri

B In Dreptul Civil
-pentru stabilirea capacitii de exerciiu (aptitudinea unei persoane de a-i
exercita drepturile, de a-i asuma obligaii i de a ncheia acte juridice);
-pentru punerea sub interdicie (masura de protectie/ocrotire a persoanei care
nu are cap. psihica pastrata, din cauza unor afectiuni psihice, ptr a se ingriji
de interesele sale)
-pentru stabilirea starii de sanatate in vederea intocmirii unor acte civile, in
cazurile de revendicare a unor despagubiri civile motivate prin accidente,
boli, decese intraspitalicesti...
-in cazul casatoriei minorilor
Capacitatea de exercitiu, impreuna cu capacitatea de folosinta definesc
capacitatea civila a persoanei.
C In Dreptul Familiei
- pentru anularea sau desfacerea cstoriei cnd unul dintre soi este reclamat
ca fiind bolnav psihic;
- pentru ncredinarea copiilor minori unuia dintre soi;
D In Dreptul Muncii
- pentru stabilirea aptitudinilor necesare exercitrii anumitor funcii;
- pentru stabilirea capacitii de conducere a autovehiculului
drumurile publice.

pe

4. Fapta in acceptiune juridica. Vinovatia. Infractiunea (constructia

tripartita). Subiectul infractiunii.
In accepiune juridic, fapta reprezint o manifestare exterioar a
persoanei, ce const ntr-o aciune sau o inaciune, prin care se aduce atingere
unor relaii sociale protejate de lege.
Actiune - manifestare pozitiv - persoana face ceea ce legea interzice
Inactiune - manifestare negativ - persoana nu face ceea ce legea prevede c
trebuie fcut
Fapta este considerat infraciune atunci cnd:
1. este prevzut de legea penal;
2. prezint pericol social;
3. este svrit cu vinovie;
Vinovatia este prima caracteristica a infractiunii.
Se consider c exist vinovie, dac fapta a fost svrit:

a) cu intenie - cnd fptuitorul a prevzut rezultatul periculos, ilegal al

faptei sale i:
a urmrit producerea acestui rezultat (intenie direct)
a acceptat rezultatul, dei nu a urmrit producerea acestuia (intenie
indirect) sau
cnd efectul a depit n intensitate ceea ce ar fi dorit sau ar fi urmrit
fptuitorul s se produc (intenie depit)
c) din culp autorul nu urmrete si nici nu accepta producerea efectului
respectiv:
simpl (neglijena) - fptuitorul nu a prevzut consecinele negative ale
faptei sale, dei trebuia i putea s le prevad;
cu prevedere (uurina) - fptuitorul, dei a prevzut posibilitatea
producerii rezultatului periculos, a considerat, fr temei, c acesta nu se
va realiza.
Fa de fapta comis, discernmntul poate fi:
- pstrat - echivaleaz cu responsabilitatea, persoana respectiv avnd
capacitatea psihic de apreciere;
- sczut - echivaleaz cu meninerea responsabilitii, chiar dac
individul are capacitatea psihic de apreciere diminuat;
- absent (abolit) - echivaleaz cu iresponsabilitatea.
Nu constituie infraciune fapta prevzut de legea penal dac
fptuitorul, n momentul svririi faptei, fie din cauza alienaiei mintale,
fie din alte cauze, nu putea s-i dea seama de aciunile sau inaciunile sale,
ori nu putea fi stpn pe ele.
A fi considerat vinovat de o infractiune inseamna a fi subiectul infractiunii
(juridic), inseamna ca exista o relatie intre autor si fapta.
Vinovatia pune in discutie capacitatea psihica sub aspectul responsabilitatii
si discernamantului.
5. Motivatia, mobil si motiv in actul antisocial.
Simulatie, suprasimulatie si disimulare
MOTIVATIA - conditie biologica, psihologica, sociala, culturala sau
patologica, ce sta la baza actului antisocial, ce poate influenta momentul de
constiinta determinandu-l sa ratifice actiunea.
MOBILUL actului antisocial - scopul savarsirii actiunii
MOTIVUL actului antisocial - cauza care a determinat direct sau indirect
trecerea la indeplinirea actului.

Simulatia - este intentia unui individ sanatos de a parea ca un om bolnav in fata

psihiatrului prin reproducerea simptomelor specifice unei afectiuni psihice
inexistente, cu scopul obtinerii unei lipse de discernamant pentru fapta comisa.
Simulantii nu reusesc sa realizeze o coerenta psihopatologica intre manifestarile
lor, de multe ori impresionante (sparg, fac crize de plans, etc.) Comportamentul
lor simulant apare in mod exagerat constientizat si supracontrolat. Frecventa
simulatiei este foarte mare.
Suprasimulatia - este exagerarea simptomelor unei afectiuni psihice de catre o
persoana bolnava psihic, in intentia de a parea si mai bolnava. Frecventa ei este
destul de rara. Este o simulatie patologica.
Disimularea - este intentia bolnavului psihic de a-si ascunde boala pentru a
obtine avantajele dorite. De exemplu schizofrenul isi disimuleaza suferinta
atunci cand nu doreste sa fie internat, incercand fie sa-si ascunda tematica
deliranta, fie sa si-o expuna intr-un mod credibil.
6. Analiza structurii psihicului sub forma de trepte suprapuse si descrierea
fiecarei trepte
Psihicul este structurat sub forma unor trepte suprapuse sau sfere care se
ntreptrund, reprezentate prin:
(1) vigilen - starea de veghe (concept neurofiziologic), de recepie, de
observare, supraveghere, ce permite elaborarea unei reacii adecvate de
rspuns/aprare; acest act rudimentar de gndire permite individului s dea o
anumit semnificaie (primar) stimulilor i totodat asigur desfurarea
funciilor psihice cu claritate, luciditate i sub controlul raiunii;
(2) contiena - starea de cunotin (concept neuro-fizio-psihologic),
proprietate fiziologic a individului prin care acesta este apt de a reflecta n mod
subiectiv existena i de a-i adapta comportamentul de reflectare, deoarece isi
da seama de realitate, isi da seama de sine, avnd reprezentarea raional a
propriei individualiti;
(3) contiina - activitatea psihic raional, considerat cea mai evoluat
form de reflectare psihic a lumii obiective (concept neuro-fizio-psiho-social)
i definit ca acea stare bio-psiho-social determinat n mod esenial de relaiile
sociale n care sunt implicate limbajul articulat i procesul muncii; se prezint n
dou ipostaze care se completeaz reciproc:
contiina social - totalitatea ideilor, normelor sociale, teoriilor care
reprezint experiena acumulat de o comunitate uman de-a lungul istoriei i pe
baza crora se constituie concepia despre sine i despre lume a acelei societi;

 contiina individual - reflectarea subiectiv a existenei fiecrui om, ce

particularizeaz individul n raport cu semenii.
Nu exist contiin fr contient i nici contient fr vigilen.
7. Analiza instantelor personalitatii dupa Freud
Personalitatea - ansamblul de trsturi morale i intelectuale, de
nsuiri i aptitudini/defecte care caracterizeaz in mod propriu felul de a fi al
unui individ, individualizarea acestuia n raport cu semenii.
Dup Freud, personalitatea este mprit n trei instane:
1. Id/Sine/Inconstient
- Eul personal - complexul de instincte si tendinte refulate
- polul pulsional al personalitii, rezervorul dispoziiilor ereditare i al energiei
pulsionale
- depozitarul instinctelor predominant sexuale si agresive care pun organismul in
tensiune
Aceste tendinte, impulsuri, instincte refulate reusesc sa iasa la suprafata,
sa defuleze (sa se manifeste in afara), strabatand cenzura instituita de Eu si
SupraEu. Din aceasta cauza, se afla intr-un conflict inevitabil, puternic si
permanent cu cele doua instante superioare.
Datorita acestui conflict puternic, rabufnirile inconstientului au loc, de
cele mai multe ori, sub forma degizata, adica sub forma de acte ratate, vise,
lapsusuri, etc.
2. Ego/Eu/Constient
- instana central a personalitii, cu rol de autoconservare; armonizeaz
influenele contradictorii ale Id-ului i Superego-ului, eliminnd stimulii
considerai periculoi pentru individ
- garanteaza conduita normala a individului
3. SuperEgo/SupraEu
- cenzorul personalitii, reprezentnd interiorizarea a tot ceea ce educaia
aduce individului: interdicii, ierarhii de valori, exigene, norme morale etc. i
asigurnd bazele convieuirii sociale (ego-ul ncearc modelarea id-ului
dup exigenele supraego-ului)
- achizitia cea mai fragila (recenta)
- instanta verificatoare, supracenzurata.

8. Tipuri de personalitate- caracteristicile fiecarui tip. Personalitatea

optimala- conditia umana ideala
Personalitatea - ansamblul de trsturi morale i intelectuale, de
nsuiri i aptitudini/defecte care caracterizeaz modul propriu de a fi al unui
individ, individualizarea acestuia n raport cu semenii.
Personalitatea poate fi clasificata astfel:
(1) personalitatea de baz sau modal, determinat de contactul, nc de la
natere, cu un anume mediu socio-cultural ce confer individului o constelaie
psihic proprie i, n acelai timp, comun cu a celorlali membri ai societii n
care triete.
(2) personalitatea optimal asigur o funcionalitate psihic optim, n ce
privete inseria social a individului; asigura conditia umana ideala ptr care
sunt necesare cinci caracteristici fundamentale:
eficiena
creativitate
armonie interioar
capacitate de asociere cu ceilali oameni
capacitate de sublimare - proces psihic de deviere a energiei pulsionale
sexuale spre activiti puternic valorizate social, ndeosebi de investigare
intelectual, o modalitate de descrcare psihic prin consumul unei cantiti mari
de excitaie erotico-libidinal ntr-o sfer de activiti nonsexuale.
(3) personalitatea adictiv - prezinta trsturi favorizante adictiilor i ar fi
predispus nevrozelor.
(4) personalitatea accentuat - caracterizat prin nsuiri speciale sau
trsturi a cror intensitate depete media i prin care persoana respectiv i
exprim plenar individualitatea (personalitatea/firea demonstrativ, hiperexact,
hiperperseverent, nestpnit, hipertimic, distimic, labil, exaltat, anxioas,
emotiv i firea extra/introvertit); poate fi considerat anticamera
personalitii dizarmonice.
(5) personalitatea dizarmonic - rezultat al tulburrii echilibrului
trsturilor de personalitate, cu predominana unora dintre ele, ceea ce genereaza
disfuncionalitatea ntregului ansamblu psihic i n consecin incapacitatea
individului de a se adapta normelor sociale; tulb de personalitate pot fi de tip
paranoid, schizoid, narcisistic, antisocial, borderline, etc.

9. Discernamant si responsabilitate - definirea termenilor si analiza lor

comparativa.
Discernamantul ca functie de sinteza superioara a capacitatii psihice.
Discernamantul este un termen psihiatric si reprezinta capacitatea unei
persoane:
- de a-si da seama de faptele comise si de urmarile acestora
- de a putea discerne intre bine si rau, avand reprezentarea consecintelor
negative ale faptelor antisociale; persoana cu discernamant este in masura sa
conceapa planul unei actiuni, sa premediteze si sa actioneze cu intentie
Responsabilitatea este un termen juridic si defineste capacitatea unei
persoane:
- de a-si controla si aprecia, atat faptele, cat si consecintele sociale ale acestora
- de a-si asuma integral obligatiile ce-i revin dintr-o actiune liber consimtita,
pe care o delibereaza si o intreprinde
- de a intelege consecintele actiunilor sale in interesul propriei persoane, dar
fara a prejudicia interesul colectivitatii
- de a accepta si suporta consecintele faptelor sale contrare normelor de
convietuire sociala
Din punct de vedere medical, discernamantul se bazeaza pe:
- conceptul de normalitate - concept de sanatate psihica, biologica si sociala
- aspectul psihologic - capacitatea de a reflecta anticipat consecintele actului
antisocial comis
- pe conceptul logic de a intelege si a judeca (premeditarea)
- conceptul axiologic, ca posibilitate de evaluare a unei situatii.
Astfel, discernamantul devine criteriu de normalitate al constiintei,
exprimand adaptarea dinamica si adecvata la conditiile mediului ambiant si, in
acelasi timp, criteriu de apreciere a conduitei in expertiza medico-legala
psihiatrica. El exprima intimitatea asocierilor intelective, volitive si afective,
redand unitatea psihicului sub forma cuplului ideo-afectiv.
Daca constiinta reprezinta concretizarea personalitatii, a totalitatii insusirilor
psihice ale persoanei, atunci discernamantul reprezinta dinamica sintezei dintre
personalitate si constiinta, sinteza care are loc in momentul indeplinirii unei
actiuni.
Astfel, discernamantul reprezinta o calitate si, totodata, o functie de sinteza
superioara a capacitatii psihice a unui individ de a delibera asupra unei actiuni,
precum si asupra consecintelor acesteia si de a-si organiza astfel, motivat,
activitatea in vederea indeplinirii actiunii.
Din punct de vedere psihiatric, discernamantul apare ca rezultat al unei
sinteze dintre personalitate si constiinta, in timp ce, din punct de vedere juridic,
el se reduce la responsabilitate.

Notiunea de responsabilitate, ca si caracteristica a normalitatii psihice, consta

intr-o stare de echilibru a functiilor psiho-mentale atestata printr-un
comportament adecvat in familie, colectivul de munca si societate.
Notiunile de discernamant scazut si capacitate psihica diminuata echivaleaza
in acord cu legislatia tarii noastre cu notiunea de responsabilitate.
10. Gradele de discernamant si responsabilitatea. Definirea persoanei
iresponsabile
Luand ca repere cele 4 nivele ale constiintei (elementar, operationallogic, axiologic si etic) se considera ca :
1. discernamantul este abolit - cand nivelul elementar al constiintei este
alterat si corespunde sistemelor psihice deteriorate sau modificate psihotic
2. discernamantul mult scazut - la persoane ce pastreaza doar nivelul
elementar al constiintei (personalitati nedezvoltate)
3. discernamant scazut - cand sunt prezente doar 3 nivelui ale constiintei
elementar, operational-logic si axiologic (in cazul personalitatii dizarmonice sau
nevrotice)
4. discernamant pastrat - cand cele 4 niveluri ale constiintei sunt integre
(maturitate si sanatate psihica)
Primele 3 tipuri de discernamant pun in dificultate pronuntarea starii de
iresponsabilitate de catre instanta de judecata, deoarece legislatia din tara
noastra nu recunoaste situatii intermediare intre repsonsabilitate si
iresponsabilitate.
O persoana este iresponsabila atunci cand, din cauza incapacitatii psihice
existente in momentul savarsirii faptei, nu poate sa-si dea seama de actiunile sau
inactiunile sale, ori nu poate fi stapana pe ele. Aceasta nu intelege de ce actiunea
sau inactiunea sa are pericol social si este ilicita. O astfel de persoana nu poate fi
pedepsita deoarece nu ar putea fi indreptata prin aplicarea sau executarea
pedepsei.
Iresponsabilitatea inlatura vinovatia, caracterul penal al faptei.
Dac incapacitatea psihic a survenit dup comiterea infraciunii, n
oricare din fazele procesului penal, fptuitorul va fi internat ntr-un spital de
psihiatrie, pn cnd va putea fi judecat sau va putea executa pedeapsa.

11. Iresponsabilitatea.Tipuri de infractiuni cel mai frecvent savarsite in

Romania de bolnavii psihici (pe grupe nosologice)
Iresponsabilitatea este iresponsabila persoana care, din cauza
incapacitatii psihice in timpul savarsirii unei fapte, nu-si poate da seama de
actiunile sau inactiunile sale, nu poate fi stapana pe ele, deci nu intelege de ce
actiunea sau inactiunea sa are pericol social si este ilicita.
Iresponsabilitatea inlatura vinovatia si, astfel, caracterul penal al faptei si, in
consecinta, raspunderea.
Dintre infractiunile savarsite de bolnavii psihici, cel mai frecvent
intalnite in tara noastra :
a) parazitismul social - schizofrenie, etilism, epilepsie, psihoze de involutie
b) omorul si tentativa de omor - etilism, schizofrenie, psihopatie, psihoze
de involutie, oligofrenii, nevroze
c) pruncucidere - oligofrenie, psihoze de lactatie si post-partum
d) viol psihopatie, etilism cronic, oligofrenie, tulburari psihice post
craniotraumatism cerebral, schizofrenie, tulburari de conduita adolescentina.
e) inversiuni sexuale - psihopatii, psihoze de involutie, oligofrenie, etilism
cronic, nevroze
f) huliganism - etilism cronic, oligofrenie, schizofrenie
g) delapidare - etilism cronic, schizofrenie, psihopatie, psihoze de involutie
h) furt si talharie - etilism cronic, schizofrenie
Chiar daca frecventa bolii psihice in actul infractional este destul de
semnificativa, nu inseamna ca orice infractor este neaparat si bolnav psihic.
12. Suicidul: definitie, clasificari, generalitati
Sucidul este actul prin care un individ cauta sa se autodistruga fizic, cu
intentia mai mult sau mai putin autentica de a-si pierde viata, fiind mai mult sau
mai putin constient de motivele sale.
Majoritatea definitiilor date suicidului scot in evidenta elementul intentional,
faptul ca persoana in mod constient isi suprima viata. Suicidul este o actiune
voita a subiectului care consta in suprimarea propriei vieti.
Cauzele sinuciderii sunt biopsihosociale si tin atat de structura
personalitatii, cat si de structura si dinamica societatii.
Sucidul, ca o moarte autoindusa, este deseori precedat de un sindrom
presuicidar manifestat prin: depresie, anxietate, ambivalenta, drogodependenta,
sentimente de inferioritate.
Exista mai multe nivele ale acestui comportament cu grade diferite de
periculozitate.
1. ideatia suicidara - ganduri reale sau fantasmatice despre suicid, fara a
exista o intentie clara sau actiune in acest sens.

2. amenintarea cu suicidul - exprimarea verbala orala sau scrisa a intentiei

de sinucidere, fara a exista intentia clara de efectuare a suicidului.
3. tentativele de suicid sau parasuicidul actiuni directe ce au ca urmare
producerea unor leziuni de diferite intensitati cu intentia de a se sinucide
sinucid esuat - sau cu intentia de a comunica stari, sentimente insuportabile.
4. suicidul complet - producerea de leziuni provocatoare de moarte, existand
in prealabil intentia clara de a muri.
5. suicid indirect - intentionalitate mai putin manifesta; adoptarea unor
comportamente de risc - fumatul, alcoolismul, condusul cu viteza mare,
ignorarea indicatiilor terapeutice, etc.
Suicidul tentator si suicidul realizat poate avea mai multe forme clinice:
- psihotic precedat de o patologie halucinatorie, dictat de halucinatii
imperative
- confuzional - suicidul oniric al etilicului
- impulsiv- al psihopatului
- automatic- cu confuzie mintala ca la epileptici
- de santaj sau exchibitionist frecvent la femei ( 9|1), cand se lasa sansa
esecului
- copilului este mai greu de interpretat, avand in vedere tanatofobia
acestuia si lipsa caracterului ireversibil al actului
- colectiv suicid de inductie - mai rar intalnit
- pasional cu substrat afectiv-tensional
- anomic de slabire a legaturilor individului cu grupul
13. Victima : definitie, factori de vulnerabilitate, tipologie victimala
Victima - orice persoana care fara sa-si fi asumat constient riscul (fara sa
vrea) sufera direct sau indirect consecintele fizice, morale sau materiale ale unei
actiuni sau inactiuni criminale.
Nu orice persoana lezata intr-o actiune infractionala este neaparat si victima.
Cel care initiaza o actiune infractionala, chiar daca in timpul acesta este grav
ranit sau omorat, nu poate fi considerat victima.
Gradul de vulnerabilitate victimala depinde de 2 categorii de factori:
1. Factori personali - varsta, sexul, pregatirea socio-culturala, inteligenta,
aspectul
bioconstitutional,
caracteristici
psihocomportamentale
(aventurieri, naivi), calitati morale, atitudini (neglijenta, indiferenta).
2. Factori situationali - anumite medii, locuri frecventate, consumul de
bauturi alcoolice, jocuri de noroc, inversiuni sexuale

Tipologia victimala
1. victime care nu au avut anterior nicio legatura cu faptasul victime
intamplatoare
2. victime provocatoare - comportamentul arogant fata de viitorul infractor,
chiar daca nu a urmarit neaparat agresiunea
3. victime care precipita declansarea actiunii raufacatorului
4. victimele slabe dpdv biologic (debili mintal, copii), slabe dpdv social
(etnicii minoritari, minoritari religiosi...
5. victime politice
6. victime autovictimizante proprii criminali - toxicomani
14. Cauzele care inlatura caracterul penal al faptei. Alienatia mintala.
Codul penal precizeaz cauzele care nltur caracterul penal al faptei:
1. legitima aprare - cnd fapta este svrit pentru a nltura un atac
material direct, imediat i injust i care pune n pericol grav persoana sau
drepturile celui atacat ori interesul obtesc; de asemenea, se consider legitim
aprare cnd, din cauza tulburrii sau temerii, cel n cauz a depit limitele unei
aprri proporionale cu gravitatea atacului.
2. starea de necesitate - cnd fapta este svrit pentru a salva de la un
pericol iminent i care nu putea fi nlturat altfel viaa, integritatea corporal sau
sntatea persoanei respective sau a altei persoane ori un bun important sau un
interes obtesc
3. constrngerea fizic sau morala - creia fptuitorul nu i-a putut
rezista i constrngerea moral, exercitat prin ameninare cu un pericol grav
pentru persoana fptuitorului ori a altei persoane i care nu putea fi nlturat n
alt mod
4. cazul fortuit - cnd rezultatul faptei este consecina unei mprejurri care
nu putea fi prevzut.
5. eroarea de fapt - cnd fptuitorul, n momentul svririi faptei, nu
cunotea existena unei stri, situaii sau mprejurri de care depinde caracterul
penal al faptei
6. darea de mit prin constrngere - dac mituitorul a fost obligat (prin
orice mijloace) de ctre cel care a luat mita i a denunat autoritii fapta nainte
ca organul de urmrire penal s fi fost sesizat.
7. adulterul comis la ndemnul/ncurajarea celuilalt so sau cnd viaa
conjugal era ntrerupt n fapt.
8. iresponsabilitatea - Nu constituie infraciune fapta prevzut de legea
penal dac fptuitorul, n momentul svririi faptei, fie din cauza alienaiei
mintale, fie din alte cauze, nu putea s-i dea seama de aciunile sau inaciunile
sale, ori nu putea fi stpn pe ele.

9. Alte cauze - oboseala, surmenajul, dependenta de drog, varsta minora,

altele
10. beia - Nu constituie infraciune fapta prevzut de legea penal, dac
fptuitorul n momentul svririi faptei se gsea, datorit unor mprejurri
independente de voina sa, n stare de beie complet produs de alcool sau de
alte substane.
11. minoritatea fptuitorului
- Nu constituie infraciune fapta prevzut de legea penal svrit de
un minor care la data comiterii acesteia nu ndeplinea condiiile legale
pentru a rspunde penal.
Prin minor nelegem persoana care nu a mplinit 18 ani. Limitele rspunderii
penale sunt:
minorul care nu a mplinit vrsta de 14 ani nu rspunde penal;
minorul care are vrsta ntre 14 i 16 ani rspunde penal, numai dac se
dovedete (prin expertiz medico-legal psihiatric) c a svrit fapta cu
discernmnt;
minorul care a mplinit vrsta de 16 ani rspunde penal. Fa de minorul
care rspunde penal i care a comis o fapt prevzut de legea penal se pot lua
msuri educative sau se aplic pedepse
Prin alienaie mintal legiuitorul a neles starea de incapacitate psihic
(stabilit printr-o expertiz medico-legala psihiatric) din momentul svririi
faptei, adic absena discernmntului; dac incapacitatea psihic a survenit
dup comiterea infraciunii, n oricare din fazele procesului penal, fptuitorul va
fi internat ntr-un spital de psihiatrie pn cnd va putea fi judecat sau va putea
executa pedeapsa.
15. Masurile de siguranta- definire, rol, instituire, durata
Msurile de siguran sunt sanciuni de drept penal, cu caracter exclusiv
preventiv, ce se iau numai fa de persoanele care au comis fapte prevzute de
legea penal, pentru nlturarea strii de pericol i obinerea unei stri de
siguran, deci pentru a prentmpina svrirea altor fapte prevzute de legea
penal nu se prescriu (dat fiind caracterul lor preventiv), iar amnistia sau
graierea nu au efect asupra lor.
Aceste msuri de siguran pot fi instituite chiar dac persoanei respective nu
i s-a aplicat i o pedeaps.
Periculozitatea este o situatie/intamplare care pune in primejdie
existenta, integritatea cuiva sau a ceva.
Tipul msurilor de siguran:
a) obligarea la tratament medical;
b) internarea medical;

c) interzicerea de a ocupa o funcie sau de a exercita o profesie, o meserie ori

o alt ocupaie;
d) interzicerea de a se afla n anumite localiti;
e) expulzarea strinilor;
f) confiscarea special;
g) interdicia de a reveni n locuina familiei pe o perioad determinat.
Msurile de siguran cu caracter medical pot fi:
- obligarea la tratament medical: Dac fptuitorul, din cauza unei boli ori
a intoxicrii cronice prin alcool, stupefiante sau alte asemenea substane,
prezint pericol pentru societate, poate fi obligat a se prezenta n mod regulat la
tratament medical pn la nsntoire".
- internarea medical : Cnd fptuitorul este bolnav mintal ori toxicoman i
se afl ntr-o stare care prezint pericol pentru societate, se poate lua msura
internrii ntr-un institut medical de specialitate, pn la nsntoire
Masura de siguranta cu caracter medical consta :
- in internarea intr-un institut medical de specialitate pana la insanatosirea
faptuitorului care este bolnav mintal sau toxicoman si prezinta pericol pt.
societate. Aceasta masura a internarii poate fi luata si pentru faptuitorii care nu
se prezinta la tratament sau daca tratamentul s-a dovedit ineficient si starea de
pericol s-a agravat.
- internarea se face pe o durata nedeterminata, pana la insanatosire
- aceasta masura poate fi luata in mod provizoriu de catre procuror in faza de
urmarire penala si de catre instanta in faza de judecata dupa obtinerea raportului
de expertiza m.l psihiatrica.
- aceste masuri pot fi luate si pt cea de-a 2-a categorie in situatia in care
potentialul de periculozitate este evidentiat de medicul de teritoriu si la
instiintarea scrisa a familiei, vecinilor.
16. Minoritatea faptuitorului si responsabilitatea lui. Masuri educative,
pedepse
Nu constituie infraciune fapta prevzut de legea penal svrit de
un minor care la data comiterii acesteia nu ndeplinea condiiile legale
pentru a rspunde penal.
Minorul este persoana care nu a mplinit 18 ani. Limitele rspunderii penale
sunt:
minorul care nu a mplinit vrsta de 14 ani nu rspunde penal;
minorul care are vrsta ntre 14 i 16 ani rspunde penal, numai dac se
dovedete (prin expertiz medico-legal psihiatric) c a svrit fapta cu
discernmnt;

 minorul care a mplinit vrsta de 16 ani rspunde penal. Fa de minorul

care rspunde penal i care a comis o fapt prevzut de legea penal se pot lua
msuri educative sau se aplic pedepse.
A. Msurile educative sunt sanciuni de drept penal cu caracter exclusiv
educativ, constnd n:
a) mustrare - dojenirea minorului, atrgndu-i-se totodat atenia c n
situaia n care va mai svri o infraciune i se va aplica o msur mai sever
sau o pedeaps.
b) libertatea supravegheat presupune lsarea n libertate timp de 1 an a
minorului care a comis o infraciune, sub supravegherea prinilor, a celor care lau nfiat sau a tutorelui; cnd una dintre aceste persoane nu poate asigura
supravegherea, instana de judecat poate dispune ncredinarea minorului unei
persoane de ncredere (de preferin o rud) sau unei instituii abilitate
c) internarea ntr-un centru de reeducare astfel nct minorul s aib
posibilitatea de a nva i de a se pregti profesional potrivit aptitudinilor
pe care le are;
d) internarea ntr-un institut medical-educativ - msur care se ia fa de
minorul care, datorit strii psihice i/sau fizice, are nevoie de tratament medical
i totodat de un regim special de educaie. Cele dou msuri educative ce
presupun internarea minorului se iau pe o perioad de timp nedeterminat, dar
pn la mplinirea vrstei de 18 ani; instana de judecat poate dispune
prelungirea internrii pe o durat de cel mult 2 ani, dac se consider c prin
aceast prelungire se atinge scopul internrii.
B. Pedepsele se aplic dac se apreciaz c doar msurile educative nu sunt
suficiente pentru ndreptarea minorului; acestea pot fi:
amenda penal;
nchisoarea - limitele acestor pedepse se reduc la jumtate; n urma
reducerii, n niciun caz minimul pedepsei nu va depi 5 ani.
Cnd legea prevede pentru infraciunea svrit pedeapsa cu detenia pe
via, minorului i se aplic nchisoarea de la 5 la 20 de ani. Pedepsele
complementare nu se aplic minorului.

17. Delincventa juvenila. Etapele perioadei minoratului caracteristicile

specifice fiecarei etape. Caracteristicile specifice personalitatii
delincventului minor. Cauzele si conditiile care determina comportamentul
infractional in randul minorilor
D juvenila este un fenomen ce include totalitatea incalcarilor de norme
sociale savarsite de catre tineri sub 18 ani, incalcari sanctionate penal. Se refera
la activitatile ilegale comise de copil sau adolescent.
Perioada minoratului include copilaria si adolescenta. Nu exista granita
cronologica precisa intre copilarie si adolescenta.
Adolescenta are doua etape:
- preadolescenta 11-1214-15 ani
- adolescenta: 14-1518 ani pana atunci cand, de regula, s-au produs toate
modificarile fiziologice si psihologice.
Procesul de tranzitie este marcat de momente de criza, indoieli, neliniste.
Influenteaza dezv si formarea persoanei. Odata cu adolescenta, apar conflicte de
idei, conflicte afective.
Adolescenta este considerata varsta constelatiei. Preocuparea majora a
adolescentului in relatiile cu adultul este sa stabileasca raporturi de egalitate, nu
rapoturi de tipul educat-educator. Adolescentul vrea sa treaca totul printr-un
rationament personal.
Sist juridic din Romania diferentiaza, in cadrul categoriei minorilor, cateva
subcategorii:
- minorii pana la varsta de 14 ani nu raspund penal, chiar daca ei comit
infractiuni; se iau masuri cu caracter de ocrotire, prin incredintarea familiei
sau altor persoane sau prin internarea in scoli speciale de reeducare.
- minorii cu varste cuprinse intre 14 si 16 ani raspund limitat numai daca se
constata existenta discernamantului in urma expertizei medico-legale
psihiatrice
- minorii cu varste intre 16-18 ani raspund in fata legii, avand discernamant
Caracteristicile specifice personalitatii delincventului minor:
- inclinatia catre agresivitate pe fondul de ostilitate, de negare a valorilor
socialmente acceptate (munca)
- instabilitate emotionala pe fondul carentelor educationale
- inadaptarea sociala: vagabondaj, evitarea formelor organizate de viata
- duplicitatea conduitei caracteristica dezechilibrului existential: patimi, vicii
- coeficient de inteligenta mai scazut in raport cu minorii nondelincventi
Cauzele si conditiile care determina comportamentul infractional in randul
minorilor
- teribilismul si spiritul aventurier
- imaturitatea psihica
- lipsa de conlucrare intre factorii educationali
- libertinajul si perceperea deformata a democratiei

carentele educationale din familiile dezorganizate sau aparent organizate

lipsa activitatii in timpul liber
inadaptare scolara
cresterea ratei divorturilor
parinti alcoolici
exemplul negativ al parintilor
modelul negativ din societate al persoanelor cu standard ridicat de viata
liderii negativi minori sau majori
18. Profilul psihocomportamental al infractorului enumerarea si
descrierea caracteristicilor comune

Personalitatea infractorului este o personalitate deformata care ii

permite acestuia comiterea unor actiuni atipice cu caracter antisocial sau
disocial. Aceasta este caracterizata prin imaturitate sociala cu deficienta de
integrare sociala care intra in conflict cu cerintele sistemului valoriconormativ si cultural al societatii in care traieste.
La majoritatea celor care incalca in mod frecvent legea se poate observa:
- instabilitate emotiv-actionala - trasaturi ale personalitatii dizarmonice
- inadaptare sociala - multi provin din familii dezorganizate
- sensibilitate deosebita - particularitate caracterizata prin faptul ca anumite
excitatii din mediul ambiant exercita asupra lor o stimulare mult mai mare decat
asupra omului obisnuit
- duplicitatea comportamentului - joaca rolul omului corect, cinstit, al
omului cu preocupari de alta natura decat a specialitatii lui
- imaturitate intelectuala incapacitatea de a prevedea pe termen lung
consecintele actiunii lui antisociale (capacitate redusa de a stabili un raport
rational, corect intre cost si beneficii atunci cand proiecteaza si efectueaza un act
infractional)
- imaturitate afectiva - predomina principiul placerii in raport cu cel al
realitatii
- frustrare - stare emotionala resimtita de infractor cand este privat de
anumite satisfactii, recompense care considera ca i se cuvin, sau cand intervin
obstacole in calea obtinerii satisfactiei
- complex de inferioritate incita la comportamente compensatorii
orientate antisocial
- egocentrism incapabil sa recunoasca superioritatea si succesele celorlalti
- agresivitate se manifesta sub forma de auto/heteroagresivitate
- labilitate
- indiferenta afectiva se manifesta prin insensibilitate morala sau chiar
satisfactie resimtita la suferinta altuia.

19. Particularitatile psihologice ale diferitelor categorii de infractori

Cersetorul posesorul unor elemente de arta dramatica, actionand prin

intermediul unui rol verbal, sustinut prin mimica si costumatie adecvata; utilizeaza
metode cu totul deosebite; cersetorii sunt organizati in retele, sunt buni cunoscatori
empiric in sesizarea si exploatarea trasaturilor psihologice ale celor de la care
cersesc
Hotul savarseste cea mai primitiva actiune infractionala; automatizarea
unor miscari specifice, declansate de stimuli specifici, in urma unui exercitiu
indelungat, perfectionat; se remarca dexteritatea, atentia, rapiditatea in miscare, etc;
are inclinatie spre risc foarte mare, este usuratic, se orienteaza prompt de la o
situatie la alta; organizeaza rapid un plan de actiune
Spargatorul este mai inteligent dpdv practic, trebuie sa fie iscusit, calm, cu
sange rece; nu este violent, dar poate deveni violent in aparare (in caz de
surprindere)
Talharul isi bazeaza activitatea infractionala pe violenta, sustinuta de o
constitutie adecvata; este hotarat, indraznet
Infractorul intelectual excrocul, falsificatorul, santajistul - presupune
mijloace mai deosebite, fizicul fiind in plan secundar; actiunile lui se comit in mod
preponderent pe cale verbala (debit verbal adaptat rolului, adecvat scopului);
principala arma de atac este minciuna; are o elasticitate in gandire
Asasinul cel mai nociv infractor, cel mai odios; este irascibil, impulsiv, cu
agresivitate crescuta, egocentric, capacitate scazuta de relationare; instabilitate
afectiva, reactii violente, conflictualitate, insensibil la durerile, suferintele altora,
lipsit de compasiune
Recidivistul imaturitate intelectuala; impulsivitate marita, agresivitate,
indiferenta afectiva, egocentrism, tendinta de opozitie, rezistenta scazuta fata de
stimuli/excitanti; recidivistul are tendinta de a percepe realitatea in mod deformat, se
considera nedreptatit de soarta, avand impresia ca nimeni nu-l ajuta, ca totul in viata
se petrece conform legilor baftei sau ghinionului
Infractorul de profesie/profesionist (de cariera) este format si socializat
in directia comiterii infractiunii; reprezinta ultimul grad de inadaptare sociala (unica
lui sursa de existenta o constituie infractiunea); obiectul principal al activitatii
infractionale il constituie castigurile financiare; nu se implica in comiterea unei
infractiuni cu violenta decat daca violenta este chiar specialitatea lui (talhar); de
obicei, provine din paturile de jos ale societatii; isi formeaza deprinderi si abilitati
tehnice de mare specialist; isi planifica actiunile; isi alege victimele; isi indeplineste
planul infractiunii incat sa evite depistarea ei; in general, este pregatit pt arest si
judecata, are chiar avocatul lui; este mereu in asteptarea unei incarcerari; perioadele
din penitenciar fac parte din viata lui, considerand ca poate invata noi metode; are
bani pusi deoparte pt cheltuielile de judecata.

20. Periculozitate. Periculozitatea bolnavului psihic. Factori de periculozitate

Conceptul de periculozitate este inteles in sens interpretabil de la autor la autor.
Sunt considerati periculosi bolnavii psihici care pun in pericol sanatatea si
integritatea corporala proprie si a altora, importante valori materiale sau tulbura
in mod repetat si grav conditiile normale de munca, viata, in familie si societate.
Factori de periculozitate:
La deliranti: halucinatii imperative; sindromul de influenta; temele de
gelozie, de idealism religios, politic; exaltarea pasionala, agresiva,
amenintarile, plangerile
La dementi: impulsurile brutale; crizele de excitatie violenta; delirurile
senile de prejudiciu sau gelozie
La retardati: brutalitatea; tendintele perverse;
La psihopati: impulsivitatea; atractia pt arme; perversitatea;
La epileptici: actele automate si de scurtcircuit
La factorii de periculozitate se adauga: alcoolismul, farmacodependentele
ocaziile facilitante - atitudinea provocatoare a victimei, promiscuitatea si
influenta nociva a mediului.
21. Clasificarea bolnavilor psihici periculosi in functie de actul
infractional si masurile medicale stabilite prin expertiza psihiatrica a
acestora
Bolnavii psihic periculosi se impart in functie de 2 categorii:
I. bolnavi psihic care au comis infractiuni in cazul lor, in cadrul expertizei
medico-legale psihiatrice, se stabilesc masuri curative profilactice si de siguranta
ce trebuie sa fie aplicate expertizatului infractor
Exista 3 modalitati de aplicare:
1. cand faptuitorul este responsabil, insa nu poate efectua pedeapsa datorita
bolii de care sufera; in cazul lui, masurile au caracter curativ
2. cand faptuitorul este iresponsabil pt fapta savarsita, datorita bolii psihice, insa
se preteaza la tratament ambulator; sau faptuitorul prezinta tulburari psihice,
insa este responsabil
Daca faptuitorul, din cauza unei boli, ori a intoxicatiei cronice prin alcool,
stupefiante sau alte substante, prezinta pericol pt societate, poate fi obligat sa se
prezinte in mod regulat la tratament pana la insanatosire.
Cand persoana fata de care s-a luat aceasta masura nu se prezinta regulat la
tratament, se poate dispune internarea. Daca persoana obligata la tratament este
condamnata la pedeapsa inchisorii, tratamentul se efectueaza si in timpul
executarii pedepsei.

3. cand faptuitorul este declarat iresponsabil si are nevoie de tratament,

prezentand un pericol grav pt societate; in acest caz, se ia masura internarii
pana la insanatosire
II. bolnavii psihic periculosi care nu au savarsit infractiuni fata de acestia
se iau masuri de siguranta care pot include internarea obligatorie pe durata
nedeterminata, pana la insanatosire.
22. Patternuri comportamentale infractionale specifice la oligofreni
Oligofreniile ofera un procent destul de mare din totalul persoanelor expertizate.
Formele clinice :
1. O. grava idiotia IQ 0-19 - varsta mentala de 2 ani
2. O. medie imbecilitatea IQ 20- 49 - v. mentala 5-7 ani
3. O. usoara debilitatea mintala IQ 50- 69 - v.mentala 10-12 ani
Cei cu debilitate mintala usoara sunt responsabili de infractiunile comise
Ca regula, idiotii si imbecilii sunt socotiti iresponsabili.
Actele comise de ei au un caracter grosier si de o brutalitate crescuta. Ei sunt
usor de indus in acte de furt, prostitutie, homosexualitate, cersetorie, etc.
Dificultatea pe expert este creata de debilii mintal, acolo unde trebuie sa se
aprecieze volumul general de cunostinte al acestora, capacitatea de a intreprinde
diferite actiuni, de a avea legaturi cu cei din jur, de a se adapta la situatii noi, dea
a opera cu notiuni simple.
Acestea devin puncte de sprijin f. importante in aprecierea discernamantului.
Elemente comune debilitatii mintale :
- incapacitatea de a deosebi obiectivul de subiectiv
- incapacitatea de amanare a placerilor
- lipsa de anticipatie a efectelor unor acte de comportament
- credulitatea
- capacitatea de intelegere scazuta
- neprevederea
- gandirea rudimentara
- dificultati de orientare in situatii dificile
- rigiditatea psiho-afectiva
Oligofrenii sunt de obicei sugestionabili si pot fi influentati de alte
persoane, ei fiind de multe ori piesa intermediara in comiterea infractiunii.
In mod obisnuit, oligofrenii sunt persoane blajine, comunicabile, naive. Unii au
caracter excitabil, crud, cu tendinte agresive (comportandu-se ca psihopatii, fara
a fi insa psihopati).
Actele lor, uneori, sunt de imitatie, alteori acte de razbunare. Se intalneste uneori
mitomania. Unii recurg la acte de exhibitionism, violenta, acte sexuale cu
diferite animale domestice.

23. Paternuri comportamentale infractionale specifice la epileptici

Epilepsia pune complexe probleme de expertiza psihiatrica, este destul
de frecventa, iar actele antisociale sunt si ele destul de frecvente.
Accesele epilepticilor, in cele mai multe cazuri, sunt rare si nu produc
deteriorari grave de personalitate. De aceea, in cea mai mare perioada a vietii
lor, ei sunt responsabili. Doar actele comise in stari confuzionale grave confera
iresponsabilitate.
In cazurile de caracteriopatie epileptica, responsabilitatea se apreciaza in
mod nuantat si diferentiat, in functie de gradul tulburarii de personalitate.
In starile crepusculare postcritice ei pot comite acte anitisociale de o violenta
extrema si multa cruzime: omoruri, atentate la pudoare, incendii, furturi, etc.
Dupa trecerea acestor stari, apare amnezia faptelor comise.
In echivalente epileptice, riscul comiterii unor fapte patologice este major,
deoarece se asociaza confuzia mintala, amnezia si pastrarea automatismelor
motorii.
Tulburarile psihice intre crizele epileptice (personalitate epileptoida) se
manifesta prin: instabilitate psihica, vascozitate afectiva, lentoare psihomotorie,
etc, traite, de cele mai multe ori, intr-un mod bipolar.
Psihoza epileptica se asociaza cu halucinatii, delir mistic, sub influenta carora se
comit acte grave. Actele sunt brutale, nepremediatate, feroce (animalice), cu
descarcare motorie sub forma de raptus (impuls brusc si necontrolat), cu
nenumarate lovituri (epilepticul omoara un cadavru). Asocierea cu alcoolul
creste brutalitatea, furia si agresiunea.
24. Paternuri comportamentale infractionale specifice in psihozele afective
MANIA - in manie se comit acte de obicei banale, ,,maniacii fac mai mult
zgomot decat sunt periculosi,,
La maniacii deliranti, infractiunile cele mai frecvent comise sunt: violul,
vatamarile corporale grave pana la crima, peversiunile sexuale
(exchibitionismul, homosexualismul, sadomania), abuzul de droguri, furturile,
incheieri de contracte (acte patrimoniale, schimb de apartament, acte de
casatorie).
EPISOADE DEPRESIVE in episoadele depresive se intalneste asa zisul
,,omor colectiv,,. Bolnavul comite omor prin compasiune. El este meticulos,
elaboreaza o strategie. Sub influenta ideilor delirante de autoacuzare, bolnavul
ucide, urmand ca apoi sa se sinucida.
De regula, bolnavii cu aceasta afectiune sunt iresponsabili, daca se apreciaza ca
infractiunea s-a comis intr-o stare psihotica (criza maniacala sau depresiva).
Daca actul s-a produs in timpul remisiunii complete, faptuitorul este apreciat ca
responsabil.

Daca crizele se repeta des, atunci faptuitorul poate fi considerat iresponsabil.

Tulb. Depresiva este o alta instanta clinica, care prin agonia ei morala,
ingustarea orizontului existential, fara perspectiva viitoare si care in formele ei
medii si severe este frecvent responsabila de suicid.
25. Patternuri comportamentale infractionale specifice in SCHIZOFRENIE
Tulburarile de tip schizofrenic sunt caracterizate prin distorsiuni ale
gandirii, perceptiei si afectelor, care, fie sunt tocite, fie sunt neadecvate.
Tulburarile de tip schizofrenic sunt caracterizate prin SINDROMUL
DISOCIATIV MENTAL COMUN. Bolnavii produc uneori fapte grave,
brutale, cu raceala afectiva, uneori asociate cu bizarerii.
Dintre persoanele expertizate, schizofrenii formeaza majoritatea
persoanelor declarate iresponsabile. Aceasta nu inseamna ca toti schizofrenii
sunt iresponsabili.
In perioada de debut, bolnavii pot produce acte extrem de periculoase, pana la
crima sau tentativa de crima.
Hebefrenia este o forma clinica a schizofreniei care debuteaza, de
regula, in adolescenta. Bolnavul are un aspect natang si are tendinta spre
solitudine, iar comportamentul pare lipsit de scop si angajare. Hebefrenicii
produc infractiuni absurde, datorita deteriorarii rapide, vagabondajul si furtul
patologic fiind cele mai frecvente.
Catatonicii pot avea raptusuri impulsive deosebit de agresive in timpul
agitatiei lor. Altfel, ei sunt mai putin periculosi.
Cei cu forma paranoida comit cele mai multe acte anisociale si au un
potential criminogen ridicat.
Agresivitatea la schizofrenici se manifesta si sub forma de
autoagresivitate, automutilare si suicid. Suicidul schizofrenului este straniu si
nemotivat. Se produce, de obicei, in prima etapa a bolii, cand bolnavul simte ca
se produc schimbari pe care nu le poate controla, sau influentele sub care traieste
sunt imposibil de suportat.
Sunt, de asemenea, des intalnite si deviatiile sexuale si homosexualitatea,
datorate sindromului disociativ masiv din aceasta psihoza.
Ca regula, bolnavul de schizofrenie care a comis o infractiune este
socotit iresponsabil. In cazuri bine motivate (remisiune buna si de durata, cu
modificari minime in structura personalitatii), el poate fi considerat responsabil
de actele antisociale savarsite.

26. Patternuri comportamentale infractionale specifice in psihoze delirante

sistematizate.
Tulburarile delirante reprezinta un grup de tulburari psihotice,
caracterizate prin prezenta ideilor delirante sistematizate, insotite de o
afectivitate concordanta delirului. Personalitatea este in general pastrata, dar
delirul preocupa si domina viata pacientului.
In parafrenie, prezenta halucinatiilor poate sa conduca la diferite
evenimente antisociale, pana la crima. Parafrenicul nu are discernamant, cu toate
ca are o buna adaptare la realitate. La bolnavul parafrenic, realitatea coexista cu
realitatea fantastica. Sunt prezente delirurile de imaginatie, afectiv, cu teme
fantastice (diplopie vede dublu).
Paranoia (nebunia lucida) este o tulburare deliranta a personalitatii, pe
fondul unei constiinte clare. Datorita susceptibilitatii lor delirante crescute, in
scopul dreptatii lui delirante, merge pana la crima. Omorul paranoic interpretativ
datorat convingerilor patologice este deosebit de grav. Faptele raman, de regula,
fara responsabilitate.
27. Patternuri comportamentale infractionale specifice in alcoolism
In criminologie, cuplul alcool-delincventa este o realitate, iar consumul
ocazional de alcool nu disculpa pentru fapta comisa.
Personalitatea alcoolicului este caracterizata prin distimie, egoism,
impulsivitate, toleranta scazuta la conflicte, scaderea sentimentelor morale.
Alcoolismul este o maladie a personalitatii fragile. Alcoolul, ca agent
criminogen, este implicat in urmatoarele instante clinice:
Betia patologica
- stare crepusculara, insotita de dezorientare completa, datorita trairilor
halucinator-delirante, excitatiei motorii, cu comportament automatizat si miscari
coordonate
- indusa de o cantitate mica de alcool si insotita de o stare de anxietate, care il
impinge la acte de violenta si agresiuni grave;
- inceputul, ca si sfarsitul, este brusc si dureaza cateva ore
- se caracterizeaza prin amnezie lacunara sau totala si lipsa motivarii actului
savarsit;
- betivul patologic este declarat iresponsabil
Delirium tremens
- este caracterizat prin halucinatii vizuale cu caracter ingrozitor si perceptie
eronata a mediului ambiant

- bolnavii pot comite omoruri, mutilari si, uneori suicid; ei sunt declarati
iresponsabili
Halucinoza alcoolica
- este oarecum similara cu situatia din delirium tremens
- daca actul s-a produs in timpul halucinozei alcoolice, faptuitorul este declarat
iresponsabil.
- daca actul s-a produs inaintea halucinozei, faptuitorul este declarat responsabil
Paranoidul alcoolic
- prezinta idei delirante de persecutie, otravire, in special de gelozie, care il
conduc la comiterea unor infractiuni grave
- este iresponsabil
Dipsomania
- impuls nestapanit de a consuma alcool
- bolnavii sunt declarati iresponsabili daca, in aceasta perioada, comit o
infractiune
28. Patternuri comportamentale infractionale specifice in stari deteriorative
Involutia constituie o perioada delicata a existentei individului.
Granita fragila dintre senescenta patologica si cea fiziologica creeaza
dificultati in aprecierea discernamantului.
Se impune aprecierea deteriorarii sau abolirii discernamantului in
functie de:
- nivelul functiilor cognitive restante
- situatia existentiala a expertizatului
- circumstantele comiterii faptelor
Sunt cunoscute : depresia cronica cu idei delirante de persecutie,
prejudiciu moral si material, gelozie, otravire sau avaritia care poate duce la:
delicte sexuale, exhibitionism, reactii de razbunare, incendieri, omucideri, etc.
In cazul dementelor, actele comise poarta pecetea absurditatii, discernamantul
fiind abolit.
In cazul starilor de deteriorare predemntiala, discernamantul este scazut.
Alt aspect al expertizei medico-legale a varstnicului il constituie capacitatea
testamentara. Deteriorarea capacitatii intelectuale in momentul redactarii
testamentului confera nulitate actului respectiv.

29. Patternuri comportamentale infractionale specifice tulburarii de

personalitate
Personalitatea exprima ansamblul caracteristicilor temperamentale,
caracteriale si volitionale ale fiecarei persoane in parte.
Tulburarile de personalitate produc cea mai mare oferta a cazurilor de expertiza
medico-legala.
Plecandu-se de la faptul ca tulburarea de personalitate este un construct
bio-psiho-social-cultural dizarminic al personalitatii ce produce o infirmitate
relationala se considera ca acest gen de tulburare nu constituie o boala in sine si
de aceea in majoritatea cazurilor psihopatii sunt responsabili de actiunile lor.
Faptele lor sunt comise cu luciditate, clarviziune si demonstreaza o dotare
intelectuala buna.
Actele antisociale sunt comise fara remuscari, cu raceala afectiva.
Incapacitatea frenatorie instinctiv-emotionala a dizarmonicului il fac de multe
ori inadaptabil social, dar NU IRESPONSABIL.
Notiunea de iresponsabilitate poate fi totusi luata in seama la psihopatii
paranoizi. La acestia pe fondul tulburarii de personalitate apar stari depresive,
anxioase, confuzionale, delir-halucinator.
30. Evaluarea gradului de handicap la persoanele cu dezvoltare incompleta
a functiilor mentale si psihosociale. Evaluarea comportamentului adaptativ,
instrumentele de lucru, mentionarea elementelor specifice fiecarui grad de
handicap.
Evaluarea comportamentului adaptativ respectiv:
a. nivelul de dezvoltare bio-psiho-comportamentala
b. capacitatea de invatare (QI, memorie, atentie)
c. adaptarea sociala
Instrumente de lucru:
- examen psihiatric, teste psihometrice, ancheta sociala
1.Handicap usor/deficienta usoara
Intarzierea mintala usoara (QI 50-55/70)
- Prezinta capacitate de comunicare orala si scrisa, dar manifesta o intarziere de
2-3 ani in evolutia scolara, fara ca aceasta sa fie determinata de carente
educative, dificultati de invatare si gandire deficitara. Carentele se manifesta
numai in cazul solicitarii intelectuale.
- Se pot antrena in activitati simple.
- Pot desfasura activitati lucrative daca beneficiaza de servicii de sprijin.

2. Handicap mediu/deficienta medie

-Intarziere mintala usoara (QI 50-55/70), asociata cu o alta deficienta senzoriala,
epilepsie, tulburari comportamentale sau autism. In functie de severitatea
deficientei asociate, se va trece la handicap accentuat sau grav.
- Intarziere mintala moderata (QI 35-50)
Isi insusesc cu dificultate operatiile elementare, insa pot invata sa scrie si sa
citeasca cuvinte scurte; au deprinderi elementare de autoservire si se adapteaza
la activitati simple de rutina; au capacitati de autoprotectie suficiente, putand fi
integrati in comunitate si sa desfasoare activitati lucrative in conditii protejate.
3. Handicap accentuat/deficienta accentuata
Intarzierea mintala accentuata (QI 21-34)
- Adaptarea la situatii noi nu se realizeaza conform varstei cronologice.
- Persoana are un ritm de dezvoltare lent, curba de perfectionare este plafonata,
avand loc blocaje psihice.
- Sunt capabili sa efectueze sarcini simple sub supraveghere, au nevoie de
servicii de sprijin si se pot adapta la viata de familie, comunitate.
4.
Handicap grav/deficienta grava
- Intarzierea mintala profunda (QI < 21)
- Minima dezvoltare senzitivo-motorie, reactioneaza la comenzi simple indelung
executate,
-au nevoie de asistenta permanenta, fiind incapabili de autoconductie si
autocontrol
- Necesita asistent personal.
31. Evaluarea gradului de handicap la persoanele cu dezvoltare incomplete
a functiilor mentale si psihosociale: prezentare detaliata a activitatilor si
necesitatilor specifice fiecarui grad de handicap
1.Handicap usor
- Dezvolta, de regula, aptitudini sociale si de comunicare in timpul anilor
prescolari,
- au o deteriorare minima in ariile senzitivo-motorii;
- Pot achizitiona cunostinte scolare corespunzatoare nivelului clasei a VI-a,
capata aptitudini sociale si profesionale adecvate pentru autointretinere, pot trai
satisfacator in societate daca nu exista o tulburare asociata;
- Uneori asociaza tulburari de comportament care pot atinge intensitatea unor
acte antisociale, adictii de substante psihoactive.
- Necesita pregatire in conditii speciale;
- Au nevoie de sprijin pentru initiere si insertie sociala pe piata muncii pentru a
dobandi abilitati de trai independent;

- Necesita monitorizare si masuri educative in cazul celor cu comportament

deviant.
2. Handicap mediu
- Pot beneficia de pregatire profesionala si cu supraveghere moderata, pot avea
grija de ei insisi;
- Pot efectua activitati lucrative;
- Au nevoie de servicii de sprijin.
- Au nevoie de sprijin pentru insusirea unei
meserii, in functie de
abilitati/aptitudini. Implicarea agentiei de formare profesionala este necesara
pentru insertia sociala pe piata.
3.Handicap accentuat
- Au o dezvoltare psihomotorie redusa;
- Pot dobandi deprinderi igienice elementare;
- Pot efectua sarcini simple.
- Pot desfasura activitati simple;
- Au nevoie de sprijin pentru a efectua activitatile pentru care au fost pregatiti
4. Handicap grav
- Au nevoie de asistenta permanenta.
- Necesita asistent personal
32. Evaluarea gradului de handicap in regresia (deteriorarea) functiilor
intelectuale: parametri functionali, mentionarea elementelor specifice
fiecarui grad de handicap
Parametri functionali
Pentru a stabili acest lucru, este nevoie de :
- examenul psihiatric;
-testele psihologice;
-evaluarea degradrii; (RMN )
- ancheta social.
1. Handicap usor (deficienta usoara)
- deteriorare cognitiva, atrofie corticala usoara/generalizata
- uita evenimente recente
- necesitatea de a repeta de mai multe ori o relatare in vederea memorarii
- ezitare in a raspunde la intrebari
2. Handicap mediu (deficienta medie)
- tulburari memorie si tulburari psihice de intensitate usoara
- accentuarea tulburarilor de memorie
- deteriorare sociala moderata cu dificultati in activitatea profesionala
3. Handicap accentuat
- atrofie corticala generalizata accentuata

- uitarea numelor, numerelor de telefon, adreselor

- uitarea conversatiei recene, a evenimentelor curente
- sarcini neterminate deoarece nu stie de unde sa le reia
4. Handicap grav
- atrofie cerebrala marcata, fara tulburari motorii
- dementa Alzheimer
- uitarea numelor celor apropiati
- uitarea datelor personale
- incapacitatea de memorare
- deteriorarea judecatii, a controlului pulsional
- triada patognomonica - agnozie, apraxie, afazie
33. Evaluarea gradului de handicap in regresia (deteriorarea) functiilor
intelectuale: prezentare detaliata a activitatilor si necesitatilor specifice
fiecarui grad de handicap
1. Handicap usor
- Pot desfasura activitati fara suprasolicitari fizice/psihice, in conditii de confort
psihic si fizic, in mediu colectiv
- Necesita sprijin pentru a fi mentinuti in activitate sau pentru desfasurarea
acesteia la domiciliu sau in colaborare
2. Handicap mediu
- Pot desfasura activitati specializate, avand nevoie de indrumare periodica.
- Necesita sprijin pentru a fi mentinuti in activitate sau pentru desfasurarea
acesteia la domiciliu sau in colaborare.
3. Handicap accentuat
- Dependenta partiala pentru autoservire, ingrijire, viata sociala,
autodeterminare.
- Necesita sprijin in desfasurarea activitatilor cotidiene si implicare in viata
sociala prin asigurarea participarii la anumite actiuni preferate
4. Handicap grav
- Dependenta totala de ingrijirile primite din afara, limitarea in relationare
sociala lipsa de autodeterminare.
- Necesita asistent personal. Necesita ingrijiri la domiciliu sau servicii sociale
specializate.

34. Evaluarea gradului de handicap la persoanele cu tulburari de

personalitate: parametrii functionali, mentionarea elementelor specifice
fiecarui grad de handicap
Parametri functionali:
- examen psihiatric
- examen psihologic - evidentiaz trsturile dominante.
- testarea functiilor cognitive, afective, a comportamentului si a personalitatiiprin teste psihometrice si teste proiective. tipul de personalitate;
- ancheta sociala este pus pe prim plan (cum se manifest in realitate individul
respectiv profesional, n familie..).
1. Handicap usor:
- Decompensari de scurta durata cu frecventa rara (1-2/an) de intensitate
nevrotica, cu remisiuni bune, spontan sau sub tratament.
2.Handicap mediu
- Decompensari mai dese (2-3\an) de durata mai lunga, nevrotice, cu exacerbari
comportamentale, eventual cu asocierea de substante toxice.
- Tulburarile pot fi compensate partial prin tratament
Tipuri: paranoid, schizoid, antisocial, anancast
3. Handicap accentuat
- Decompensari frecvente (peste 2\an) de intensitate psihotica, eventuale
elemente deteriorative, eficienta terapeutica slaba, asociere cu consumul de
substante toxice.
- Dificultate mare de relationare socio-profesionala, conflictualitate marcata,
esecuri repetate la locul de munca,
Tipuri: paranoid, schozoid, antisocial
4.Handicap grav
- Persoana cu comportament sociopat, fara control al sferei instinctuale, afective,
comportamentale.
- Nu isi recunoaste deficitul structural
- Are, in general, hotarare judecatoreasca de punere sub interdictie.

35. Evaluarea gradului de handicap la persoanele cu tulburari de

personalitate: prezentare detaliata a activitatilor si necesitatilor specifice
fiecarui grad de handicap
1. Handicap usor
- Poate presta orice activitate profesionala in functie de calificare cu evitarea
celor care impun responsabilitate si contact cu publicul.
- Participare fara restrictii- activitatea profesionala intr-un loc accesibil, avand
un rol psihoterapeutic important
- Necesita monitorizare medico-psiho-sociala pentru prevenirea decompensarilor
de tip psihotic.
2.Handicap mediu
- Pot efectua numeroase activitati profesionale in functie de calificare, fara
suprasolicitare psihica, intr-o ambianta relationala adecvata.
- Transferul activitatilor de varf de responsabilitate si mai ales decizionale, altor
membrii ai echipei.
-Participare cu conditia realizarii unui climat profesional tolerant din partea
conducerii si colectivului de munca, fara tensiuni psihice, in scopul insertiei
profesionale sau mentinerii in activitati organizate.
- Necesita monitorizare medico-psiho-sociala
3. Handicap accentuat
- Pot executa nenumarate activitati profesionale in functie de calificarea insusita
sau in curs de formare, fara solicitare psihica accentuata, responsabilitati sau
contact cu publicul.
- Necesita facilitarea relatiilor interpersonale in colectivul de lucru, in vederea
insertiei sociale.
4.Handicap grav
- Pot desfasura activitati lucrative si au nevoie de servicii de sprijin.
- Necesita un mediu psiho-socio-familial suportiv si asigurarea accesului la
servicii specializate
- Necesita asistent personal.

36. Evaluarea gradului de handicap la persoanele cu tulburari prevalente

de gandire: parametrii functionali, mentionarea elementelor specifice
fiecarui grad de handicap
Parametri functionali
- Examen psihiatric - aprecierea clinica a intensitatii tulburarii psihice si a
prognosticului apropiat al afectiunii
- Examen psihologic - testarea functiilor cognitive, afective, a comportamentului
si a personalitatii prin teste psihometrice si proiective.
- Investigatii sociale
1. Handicap usor
- In forme clinice reziduale, stabilite cu prudenta.
2. Handicap mediu
- In remisiuni cu disparitia fenomenelor delirante si halucinatorii, permitand
reluarea activitatii la un nivel inferior
3. Handicap accentuat
- In formele catatonice dezorganizate (hebefrenice) paranoide, nediferentiate.
- In formele care au instituita interdictia, handicap grav
4. Handicap grav
- In formele cu evolutie progredienta severa a personalitatii si a
comportamentului, cu potential antisocial.

37. Evaluarea gradului de handicap la persoanele cu tulburari prevalente

de gandire: prezentare detaliata a activitatilor si necesitatilor specifice
fiecarui grad de handicap
1. Handicap usor
- Pot presta activitati in conditii de confort psihic si fizic dpdv al ambiantei
relationale si materiale
- Sunt contraindicate activitatile care implica suprasolicitarea psihica, stresante
si cu responsabilitate ridicata
- Necesita sprijin pentru mentinerea in activitate-activitati organizate, accesibile
- Necesita monitorizare medico-psiho-sociala la seviciul teritorial de psihiatrie
2. Handicap mediu
- Pot desfasura activitati cu program integral sau partial, in acelasi loc de munca
- Schimbarea locului de munca se va face numai daca acesta este corespunzator
dpdv al solicitarii psihice si al relatiilor interpersonale.
- Evitarea profesiunilor cu risc de acutizare a tulburarii.
- Necesita sprijin pentru mentinere in acelasi loc de munca sau pentru eventuala
schimbare a locului de munca.
-Necesita facilitarea relationarii interpersonale in colectivul de munca
- Necesita sprijin pentru monitorizarea medico-psiho-sociala
3. Handicap accentuat
- Nu pot desfasura activitati profesionale organizate, indiferent de natura si
nivelul de solicitare
- Eventual activitati in sectii de ergoterapie, terapie ocupationala, cu rol
psihoterapeutic.
- Au afectata partial capacitatea de autodeterminare si autoservire
- Nu necesita supraveghere permanenta din partea altei persoane
- Necesita sprijin familial pentru respectarea tratamentului de specialitate,
cooperare la activitate de psihoterapie si/sau terapie ocupationala.
- Necesita asigurarea unui climat comunitar si familial de intelegere, sprijin, fara
factori stresanti psihoafectivi.
4. Handicap grav
- Au pierduta capacitatea de autodeterminare, autoservire, autoingrijire
- Necesita monitorizarea medico-psiho-sociala permanenta
- Necesita asistent personal
- Necesita servicii de specialitate.