Lucian Blaga

Scriitorul, filosoful si profesorul Lucian Blaga a fost una dintre cele mai importante figuri
ale culturii romanesti contemporane. Initial expresionista,lirica sa este deschisa
miracolelorsi cultiva vitalismul dionisiac.
Tatal sau a fost preot "areligios"( noteaza fiul intro carte autobiografica),spre deosebire
de mama, care -precizeaza tot el- "sufera de o religiozitate cu adiacente folclorice si
superstitioase".Pana la varsta de 4 ani viitorul mester al cuvantului nu a articulat nici o
vorba, nici cuvantul vital "mama".S-ar spune ca in cei 4 ani de mutenie (voluntara?)
Blaga si-a insusit in mod inconstient "Inavatatura lui Atman"(=tacerea),despre care
scrie mai tarziu in Geneza metaforei si sensul culturii (1937). A urmat cursuri liceale la
Brasov si a facut trei ani de teologie la Sibiu.Studiile filosofice le-a facut la Universitatea
din Viena, unde a obtinut si titlul de doctor, cu teza Kultur und Erkenntnis (1920).Intre
1926 si 1939 a indeplinit diferite functii in diplomatie (Varsovia, Praga, Viena, Berna,
Lisabona).A fost numit profesor la Universitate din Cluj la o catedra creata in mod
special pentru el (Filosofia culturii).
Sistemul sau filosofic, comparabil ca anvergura si ca arhitectura a ideilor cu acela lui
Hegel, iar ca expresie literara cu opera lui Nietzsche sau Bergson, este cuprins intr-o
suita de trilogii:Trilogia cunoasterii (Eonul dogmatic, 1931; Cunoasterea luciferica,
1933; Cenzura transcendenta, 1937), Trilogia culturii (Orizont si stil ,1935 Geneza
metaforei si sensul culturii), Trilogia valorilor (Arta si valoare, 1939; Despre gandirea
magica; Religie si spirit, Stiinta si creatie 1942). O a patra trilogie, "cosmologica", ar fi
urmat sa grupeze Diferentialele divine (1940), Aspecte antropologice (1948) si Fiinta
istorica (lucrare editata postum, 1977). In Experimentul si spiritul matematic (editare
postuma, 1969), Blaga analizeaza evolutia stiintelor exacte de-a lungul a trei mari
etape: aristotelica,galileo-newtoniana si einsteiniana, reliefand implicatiile metafizice ale
acestora.
In esenta sa, filosofia lui Blaga este o reflectie inspirata asupra conditiei omului in
univers, in fata asa-zisului Mare Anonim, care in conceptia filosofului este un "produs
mitic-filosofic" al imaginatiei cautatoare de sensuri ultime, caruia I se atribuie atat
calitati divine cat si calitati demonice. In conceptia Blaga, modul de existenta in lume
data si pentru autoconservare constituie baza vietii umane, dar omul isi cucereste
plenititudinea si demnitatea printr-un al doilea mod de existenta in orizontul misterului,
unde din "preom" devine "om deplin" prin incercari perpetue de a-si releva siesi
misterul, in pofida "cenzurii transcendente" impuse de Marele Anonim.Oricum, miturile,
viziunile religioase, conceptii metafizice, teoriile stiintifice operele de arta si de civilizatie
sunt rezultatul aspiratiei omului de a se ridica la un mod de fiintare mult superior celui
al animalului, trezindu-I mandria si satisfactia singularitatii.