Sunteți pe pagina 1din 5

NGRIJIREA PACIENILOR CU AFECIUNI ALE

CILOR BILIARE
Ficatul ocupa majoritatea spatiului drept superior al cavitatii abdominale, si se intinde
transversal din partea dreapta, pana la 5-6 cm la stanga liniei mediane, iar sagital, de la peretele
abdominal posterior spre xifoid pe 15-20 de cm. Greutatea ficatului la adult este de aproximativ
1200 - 1800g, in functie de greutatea corporala, constituind intre 1,8 pana la 3,1% din greutatea
corporala totala; totusi, la nastere, ficatul este mai mare comparativ cu viscerele toracice si
abdominale si constituie 5-6% din greutatea corporala.
Ficatul este compus din 2 lobi inegali, stang si drept.
Lobul drept este de aproximativ 6 ori mai mare si prezinta atasati 2 lobi mai mici numiti:
lobul cuadrat (patrat) si caudat.
Lobul drept reprezinta intre jumatate si doua treimi din volumul hepatic total; totusi, din
punct de vedere functional, lobul drept si lobul stang sunt de marime aproximativ egala si sunt
despartiti de o linie, care se intinde de la vena cava inferioara, superior, pana la mijlocul fosei
veziculei biliare, inferior.
Sunt prezente un numar de opt segmente functionale, fiecare demarcat prin drenaj vascular
si biliar: diviziunile laterale (segmentele VI si VII) si mediale (segmentele V si VIII) ale lobului
drept, diviziunile mediale (segmentul IV) si lateral (segmentele II si III) ale lobului stang si lobul
caudat (segmentul I), ultimul lob fiind o zona de deversare vasculara pentru lobii drept si stang.
Ligamentul hepatoduodenal face legatura intre ficat si regiunea superioara duodenului si
sustine vasele din hil si structurile canaliculare. Fisura transversa separa anterior lobul drept de
lobul caudat. Membranele peritoneale formeaza ligamentul falciform, care se intinde intre ficat si
peretele abdominal anterior, separandu-se pentru a forma stratul superior al ligamentului coronar si
ligamentul triunghiular stang. Suprafata totala a ficatului este structurata prin directa continuitate cu
organele abdominale din jur, ligamente si fascii.
Vezicula biliara (colecistul sau fierea) este un organ in forma de para, cu o lungime de
aproximativ 8 - 10 cm, legat de ficat prin ductul hepatic. Rolul colecistului este de a colecta secretia
externa hepatica (bila), care contribuie la digestia alimentelor. Bila continecolesterol, saruri biliare,
lecitina si alte substante.
Functia veziculei biliare
Principala functie a veziculei biliare este de a colecta si sintetiza bila secretata de ficat
(principala substanta care contribuie la absorbtia si descompunerea grasimilor). Bila va fi stocata in
canalele intrahepatice. Din vezicula biliara, bila va fi transportata prin canalele cistic si coledoc si
apoi de-a lungul duodenului (prima parte a intestinului subtire) unde vor fi digerate, in primul rand,
grasimile (lipidele) si vitaminele.
Canalul coledoc
Canal prin care se varsa fierea in duoden. El este o continuare a canalului hepatic, la unirea
dintre ele gasindu-se, ca o derivatie, vezicula biliara, legata prin intermediul canalului cistic.
Angiocolecistitele sunt inflamaii ale cilor biliare extrahepatice i/sau intrahepatice fr
afectarea vezicii biliare.
Colecistitele sunt inflamaii ale vezicii biliare acute sau cronice. Diskineziile biliare sunt
tulburri funcionale ale cilor biliare extrahepatice cu sau fr modificri organice locale. Se pot
manifesta sub form de hiper- sau hipokinezie.
Culegerea datelor
circumstane de apariie:
incidena maxim la femeie ntre 30-50 ani, care prezint malformaii congenitale, litiaz
biliar
paciente cu tulburri neuroendocrine
Manifestri de dependen:
n angiocolecistit, febr 39-40C, frison, dureri colicative, subicter sau icter la 1-2 zile dup

debut
n colecistitele acute - frison, febr 39-40C, stare general alterat, durere intens n
hipocondrul drept, cu iradiere n umrul drept sau n spate, vrsturi biliare, icter
n diskinezia biliar hipokinetic - greuri, vrsturi biliare, constipaii, depresii, inapeten,
senzaie de plenitudine n hipocondrul drept
-n diskinezia biliar hiperkinetic - dureri repetate sub form de colici n hipocondrul drept
Problemele pacientului
alterarea confortului
hipertermie
risc de deshidratare
anxietate
Obiective
ameliorarea confortului fizic i psihic al pacientului
echilibrarea hidroelectrolitic
combaterea hipertermiei
Intervenii
Asistenta:
asigur repausul fizic, psihic i alimentar n perioada acut a bolii
supravegheaz vrsturile cantitativ i calitativ i noteaz n foaia de temperatur
reechilibreaz hidroelectrolitic pacientul cu perfuzii intravenoase cu ser fiziologic, glucoz
5%, bicarbonat de sodiu, dup datele ionogramei
asigur alimentaia: n perioadele dureroase - regim hidric mbogit cu finoase, supe de
zarzavat, apoi brnz de vaci, carne fiart de pui sau de vit. n perioadele de linite sunt
contraindicate alimentele grase: carnea, unca, mezelurile, prjelile, conservele
pregtete pacientul pentru examenele radiologice i ecografice n vederea stabilirii
diagnosticului. Examenul radiologie i tubajul duodenal se fac dup ce au cedat
fenomenele acute
recolteaz snge peijtru examene de laborator: VSH, hemograma, bilirubina
administreaz tratamentul antispastic (papaverin. scobutil, atropin), antiemetic i
antiinfecios neopiaceu (ampicilin, gentamicin) prescris de ctre medic
supravegheaz durerea, notnd caracteristicile ei i mijloacele nefarmacologice (punga cu
ghea) folosite pentru diminuarea ei (vezi protocolul pentru observarea durerii)
monitorizeaz temperatura corporal, pulsul i tensiunea
instruiete pacientul privind regimul de via dup externarea din spital, l nva s-i
prepare alimentele numai prin tehnici simple (fierbere, frigere, nbuire) i s evite
excesele alimentare
pregtete psihic, pacientul n vederea actului chirurgical, atunci cnd medicul hotrte
aceast conduit terapeutic
Tehnica msurrii i notrii temperaturii
Temperatura corporala - se defineste ca fiind echilibrul intre procesele de termogeneza (producerea
de caldura de catre organism) si termoliza(cedarea de catre organism , inspre mediul inconjurator a
excesului de caldura).
Febra = Hipertermia = Pirexie = cresterea temperaturii peste valorile fiziologice pentru varsta, sex si
status hormonal.
Subfebrilitate - temperatura peste 37,5 - 37,8oC.
Febra - temperatura centrala peste 38 grade Celsius.
Hiperpirexie -T > 39oC.

Scop
evaluarea functiei de termoreglare si termogeneza
Locuri de masurare
- caviti seminchise:
axila,
plica inghinal,
cavitatea bucal;
- caviti nchise:
rect,
vagin.
Materiale necesare:

termometru maximal,lectronic,auricular
casoleta cu tampoane de vat i comprese sterile,
recipient cu soluie dezinfectant (cloramin 1-5 %),
tvia renal,
flacon cu alcool medicinal,
ceas,
foaie de observaie,
pix de culoare albastra,
carnetel individual.
Interventiile asistentei
- pregatirea materialelor langa pacient
- pregatirea psihica a pacientului
- spalarea pe maini
- se sterge cu o compresa cu alcool, se scutura

pentru masurarea in axila


- se asaza pacientul in DD sau in pozitie sezand
- se ridica bratul pacientului
- se sterge axila prin tamponare cu prosopul pacientului
- se aseaza termometrul cu rezervorul de mercur in centrul axilei, paralel cu toracele
- se apropie bratul de trunchi, cu antebratul flectat pe suprafata anterioara a toracelui
- daca pacientul este slabit, agitat, precum si la copii, bratul va fi mentinut in aceasta pozitie de catre
asistenta
- termometrul se mentine timp de 10 min-pentru termometrul maximal
- temperatura axilara reprezinta temperatura externa a corpului, ea fiind cu 4-5 zecimi de grad mai
joasa decat cea centrala
pentru masurarea in cavitatea bucala
- se introduice termometrul in cavitatea bucala, sub limba sau pe latura externa a arcadei dentare
- pacientul este rugat sa inchida gura si sa respire pe nas
- se mentine termometrul timp de 5 min
- masurarea temperaturii in cavitatea bucala este contraindicata la: copii, pacienti agitati, la cei cu
afectiuni in cavitatea bucala;

- pacientul nu va consuma lichide reci sau calde si nici nu va fuma cu cel putin 10 min inainte de
determinarea temperaturii
pentru masurarea rectala
- se lubrefiaza termometrul
- se aseaza pacientul in DL, cu membrele inferioare in semiflexie, asigurandu-i intimitatea
- se introduce bulbul termometrului in rect, prin miscari de rotatie si inaintare
- termometrul va fi tinut cu mana tot timpul masurarii
- se mentine termometrul 3 min
- copiii mici sunt asezati in DD, cu picioarele ridicate sau in DV
- temperatura masurata rectal este mai mare decat cea masurata axilar cu 0,4-0,5 grade
- masurarea temperaturii in rect este contraindicata la pacientii agitati si la cei cu afectiuni rectale
Se noteaza valoarea obtinuta pe foaia de temperatura:
- notarea unui punct pe verticala, corespunzator datei si timpului zilei, socotind, pentru fiecare linie
orizontala a foii, 2 diviziuni de grad
- se uneste valoarea prezenta cu cea anterioara pentru obtinerea curbei termice
- in alte documente medicale se noteaza cifric
- interpretarea curbei termice
- in mod curent temperatura se masoara dimineata intre orele 7-8 si dupa-amiaza intre orele 18-19
- pentru masurarea temperaturii corpului se mai pot utiliza termometre cutanate si termometre
electronice
- temperatura prezinta oscilatii fiziologice:
- in timpul zilei de 0,5 -1 grd C; temp dimineata intre orele 4-5 ; si intre orele 9-10 a.m. si seara
16-20
- la tineri seara este mai ridicata
- in sarcina, in prima jumatate a menstrei este crescuta temperatura
- in timpul desfasurarii unor activitati; efort fizic, digestie etc
- temperatura prezinta oscilatii patologice: hipotermie , hipertermie
valori normale
n.n. i copil mic 36,1-37,8 C
adult 36-37 C n axil
vrstnic 35-36 C
temp. < 36 C : hipotermie
37-38 C subfebrilitate
38-39 C febr moderat
39-40 C febr ridicat
Peste 40 C hiperpirexie
Tipuri de febra
Febra continua este o febra ridicata in care diferenta dintre temperatura matinala si cea vesperala

timp de mai multe zile nu depaseste 1 grad C.


Febra intermitenta-diferenta de cateva grade intre valorile inregistrate dimineata si seara in perioada
de stare a bolii,cele mai mici valori scazand sub 37 grade C
Febra remitenta-diferenta de cateva grade intre valorile inregistrate dimineata si seara,inperioada de
stare a bolii,cele mai mici valori nu scad sub 37 grade C (septicemii,supuratii pulmonare)
Febra recurenta-perioade febrile de 4-6zile ce alterneaza cu perioade de afebrilitate de 46zile,trecerile facandu-se brusc
Febra ondulanta-perioade febrile ce alterneaza cu perioade afebrile,trecerea facandu-se lent
Febra de tip invers este febra in care temperatura matinala este mai ridicata decat cea vesperala.
Apare in tuberculoza pulmonara grava, supuratii profunde si inflamatii cavitare.