LICEUL TEOLOGIC ,,SFNTUL NICODIM TG-JIU

LUCRARE SCRIS
Pentru obtinerea
Certificarii competenelor profesionale

COORDONATOR TIINIFIC:
Pr. Prof. Ionacu Gheorghe
ABSOLVENT:
Mnoiu Mdlina Elena

TG-JIU
2015
1

LICEUL TEOLOGIC ,,SFNTUL NICODIM TG-JIU

TAINA BOTEZULUI

COORDONATOR TIINIFIC:
Pr. Prof. Ionacu Gheorghe
ABSOLVENT:
Mnoiu Mdlina-Elena

TG-JIU
2015

CUPRINS
2

I.
II.

III.

IV.

V.

Prefaa 3
Introducere .... 4
Capitolul I
1. Instituirea botezului .. 7
2. Explicara botezului ... 8
Capitolul II
1. Ritualul si material ..11
2. Randuiala faceri catehumenului ..12
3. Puterea numelui ...13
4. Nai ......15
5. Punerea mainilor ......15
6. ex- suflarea prebaptismal .............................................16
7. nsemnarea cu Sfanta cruce .....16
8. Dezbrcarea ( goliciunea ) ritual ...17
Capitolul III
1. Botezul copiilor ..18
2. Bibliografie .23

PREFAA
3

Cel mai mare dar pe care-l are omul de la Dumnezeu este viata.
Scopul vietii omului este prea-marirea lui Dumnezeu si fericirea intr-u
Domnul vremelnica pe pamant,eterna in ceruri.
Am ales aceasta tema deoarece taina botezului sau taina mirungerii are o
importanta deosebita in viata omului intr-u cat prin aceasta taina sterge pacatul
stramosesc cu care se naste fiecare om ca urmasi natural al lui Adam. Originea
acestui pacat consta in neascultarea protoparintilor nostri care ispititi incalca
porunca lui Dumnezeu .
Botezul desfiineaz pcatul strmoesc prin unirea cu Hristos i, tot astfel,
fr aceast unire nu se poate intra in impria lui Dumnezeu (1).
Ortodocii ineleg aciunea haric a Botezului in cadrul mantuirii subiective ca
fiind strans determinat de mantuirea obiectiv infptuit de Hristos, respective
prin insui Botezul Su in Iordan.
Vorbind de Botezul Domnului, Sfantul Grigorie de Nyssa, scrie c el este
purificarea pcatelor, iertarea greelilor, cauza reinnoirii i renaterii (2).
Efectul Botezului asupra firii umane a lui Hristos inseamn de fapt anticiparea
restaurrii chipului slavei lui Adam dintai, cci prin acest botez, noi ne insuim
roadele restabilirii chipului celui dintai, dobandite prin intreaga oper de
rscumprare a Mantuitorului (3).
Teologia ortodox afirm c innoirea i sfinirea firii umane prin Botezul
Domnului const nu numai intr-o imprimare nou cu energiile harului divin ci i
intr-o eficientizare i capacitate nou a firii umane de a primi o plenitudine de haruri
pe care n-o putuse cunoate pan la Hristos.

Introducere
Teologia ortodox subliniaz necesitatea Botezului pe baze biblice (Ioan 3,3)
Botezul este usa prin care se intra in biseric. Fara el nu
exista mntuire.
4

Prin el se intra nu numai in societatea cretinilor de pe

pamant ci i in comunitatea cereasca a celor alei. Valoarea lui
este una universal si toate confesiunele l recunosc. Ce este
mai exact,botezul? ,,Botezul este acea sfnt tain in care, prin
intreita cufundare in ap, in numele Tatlui i al Fiului si al
Sfntului Duh, omul se cura de pcatul strmoesc i de
toate pcatele fcute pn la botez , se renate spre o nou
viaa spiritual i se face membru al bisericii
O deosebire important privind fiina Botezului se vede intre teologia
ortodox
i cea protestant atunci cand se au in vedere elementele concrete ale Tainei.
O deosebire important privind fiina Botezului se vede intre teologia
ortodox
i cea protestant atunci cand se au in vedere elementele concrete ale Tainei.
Teologia luteran a ovit totdeauna atunci cand, afirmand cu trie calitatea
sacramental, a trebuit totui s descrie mai indeaproape lucrarea harului prin
elementele materiale.
Aproape totdeauna, harul este pentru ea o realitate desprit sau alturi de
elemental material. Cugetarea patristic enumer ins clar elementele materiale
necesare in actul sacramental, care se ptrund de harul divin i au realmente
capacitatea de a-l transmite.
Sfantul Chiril al Ierusalimului spune c in Botez apa se unete cu Duhul
Sfant, a crui lucrare se face in ea i prin ea (4), iar Sfantul Ambrozie inir
amnunit elementele Tainei, subliniind limpede c Taina se constituie prin unirea
acestora cu crucea lui Hristos: la botez cei trei martori una sunt: apa, sangele i
Duhul, iar dac scoi pe unul dintre acetia, taina Botezului nu mai rmane in
picioare. Cci ce este apa fr crucea lui Hristos? (5)
Este limpede deci c actul sacramental al Botezului const din transmiterea
unui har divin imprtit prin elementul material concret, sfinit in prealabil prin
crucea lui Hristos, adic printr-o rugciune sfinitoare a clericului oficiant. Totui,
cu toat aceast subliniere a elementului material transmitor de har, teologia
ortodox nu cade intr-o inelegere mecanic a lucrrii ci insist, ca i luteranii,
asupra caracterului personalist al actului sacramental.

Din slujba ortodox a botezului se poate vedea c acesta are in vedere nu

primirea unui har dintr-un depozit impersonal al Bisericii, ci, mai presus de toate,
intemeierea unei relaii personale, a celui ce se boteaz, cu Hristos (6)
Instituirea Botezului
Instituirea Botezului cretin incepe cu propriul botez al lui Iisus in Iordan,
socotit primul act de botez cretin (Idem, p. 11) prin care incepe istoria instituirii
Botezului apostolic (Ibidem), dar aceast instituire nu trebuie ineleas simplu ca
dat a istoriei lui Iisus ci trimite la realitatea supra-istoric a Patilor (U. Kuhn,
Sakramente, p. 149).
Ineles aadar intr-o viziune unitar, Botezul cretin se intemeiaz pe aceea
c Hristos a venit in trup, a murit ca fiecare om, a inviat, s-a inlat de-a dreapta lui
Dumnezeu i a revrsat pe Duhul peste ai Si (P. Brunner, Pro Ecclesia I, p. 139).
Reprezentanii noului curent sacramentalist luteran ineleg legtura dintre instituirea
i fiina Botezului in mod asemntor cu teologii ortodoci, intrucat mrturisesc
expres c puterea lucrtoare (die Wirkungskraft) a Botezului depinde de faptul c
Domnul inviat in persoan a instituit Botezul printr-un verbum 223 externum
(Ibidem, p. 141) i, prin urmare fiina i eficiena Botezului, tot ceea ce trebuie spus
despre puterea Botezului se bazeaz pe aezarea i instituirea Botezului prin
Hristos (Idem, Ibidem).
Ritualul i materia
Documentul ecumenic BEM, Lima, 1982, la care luteranii i-au adus un aport
considerabil, specific amnunit c intr-o slujb complet a Botezului, ar trebui s
se gseasc mcar urmtoarele elemente: o invocare a Sfantului Duh; o renunare la
ru; o mrturisire de credin lui Hristos i sfintei Treimi; folosirea apei; o
declaraie c persoanele botezate au dobandit o nou identitate ca fii i fiice ai lui
Dumnezeu i, ca membri ai Bisericii, consider c iniierea cretin nu este deplin
fr pecetea Duhului Sfant, druit celui botezat i fr participarea la imprtanie
(Documentul BEM sau Botez, Euharistie, Slujire, in rev. Mitropolia Banatului, nr.
1-2/1983, p. 28). Este de observat grija pentru un act baptismal complet i pentru
simbolismul lui.
Tainei Botezului. In primul rand, ea observ c insi materia acestei lucrri
harice este o determinare i o inelepciune divin. Mantuitorul Hristos a ales apa ca
materie in care se incorporeaz i se svarete Taina Sfantului Botez pentru c ea
este, chiar de la facerea lumii de ctre Dumnezeu, materia primordial i
fundamental a universului, expresia esenial a vieii corporale. In Sfanta Scriptur,
se spune c la inceputul lumii Duhul lui Dumnezeu se purta deasupra apelor.
6

Desigur c aceast ap primordial nu este identic cu apa definit, determinat i

definitiv pe care o avem astzi in universal material.
Botezul copiilor
Este adevrat c argumentrile pentru Botezul copiilor i-au gsit formulri
diferite. Astfel, unii cred c rmane valabil i este necesar invtura lui Luther
despre o credin real, existent in orice copil provenind din prini cretini, care-l
aduc la botez, aa-numita fides infantium. Dup Luther, fides infantium este sigur in
primul rand din cauz c, in general credina in om, i deci credina copiilor, este
lucrarea lui Dumnezeu (cf. Karl Brinkel, Die Lehre Luthers von der fides infantium
bei der Kindertaufe, Evangelische Verlagsanstalt, Berlin, 1958, p. 97) i deci nu o
lucrare uman sau o problem de maturitate intelectual.
Credina care acioneaz i e prezent la botez nu se
refer numai la credina copilului ci i la persoanele care-l inconjoar, il duc la
botez,
il asist i-l cresc permanent in credina cretin a Bisericii. Prin urmare, este vorba
i de o fides care se refer la ceea ce tatl va spune copilului (Ibidem p. 91),
apoi de credina nailor, pentru c naii (die Paten) pesc rugtor in faa lui
Dumnezeu
pentru credina copilului (Ibidemp. 70), iar ei fac aceasta tocmai intru credina
Bisericii cretine cci credina Bisericii ii impinge pe nai s-i aduc pe prunci la
Botez i s peasc rugtor pentru ei in faa lui Dumnezeu (Ibidem p. 98).

Capitolul I.
1. Instituirea Botezului

Instituirea Botezului cretin incepe cu propriul botez al lui Iisus in

Iordan,
socotit primul act de botez cretin (Idem, p. 11) prin care incepe istoria
instituirii Botezului apostolic (Ibidem), dar aceast instituire nu trebuie
ineleas simplu ca dat a istoriei lui Iisus ci trimite la realitatea supra-istoric a
Patilor (U. Kuhn, Sakramente, p. 149). Ineles aadar intr-o viziune unitar,
Botezul cretin se intemeiaz pe aceea c Hristos a venit in trup, a murit ca
fiecare om, a inviat, s-a inlat de-a dreapta lui Dumnezeu i a revrsat pe
Duhul peste ai Si (P. Brunner, Pro Ecclesia I, p. 139). Reprezentanii noului
curent sacramentalist luteran ineleg legtura dintre instituirea i fiina
Botezului in mod asemntor cu teologii ortodoci, intrucat mrturisesc expres
c puterea lucrtoare (die Wirkungskraft) a Botezului depinde de faptul c
Domnul inviat in persoan a instituit Botezul printr-un verbum 223 externum
(Ibidem, p. 141) i, prin urmare fiina i eficiena Botezului, tot ceea ce trebuie
spus despre puterea Botezului se bazeaz pe aezarea i instituirea Botezului
prin Hristos (Idem, Ibidem).
Prin botezul Su, Iisus Hristos ridic i arat pe o nou treapt
umanitatea Sa, fiindc dup invtura patristic omenitatea lui Hristos se
ridic progresiv pe noi trepte, transfigurandu-se sub aciunea energiilor divine
necreate, care o strbat din momentul intruprii (Vladimir Lossky, Essai sur la
theologie mystique de lEglise dOrient, Paris, Aubier, Editions Montaigne,
1944,p. 111). Dar aciunea haric a energiilor divine, activ in botezul
Domnului, nu a lucrat numai asupra firii umane a Mantuitorului ci, prin ea,
asupra intregii firi omeneti.
Botezul a insemnat i un act de comuniune special a umanitii cu
Persoanele Sfintei Treimi. In Botezul Su, Iisus Hristos este Fiu al Tatlui i ca
om iar artarea Duhului Sfant este i semnul comuniunii noastre cu El,
deoarece vine sub o form vzut ca s cinsteasc umanitatea noastr
(Ibidem p. 157).
Trebuie ineles deci c Iisus Hristos nu s-a botezat pentru
Sine ci pentru noi i chiar, se poate spune, in numele nostru i in locul
nostru. Sfantul Grigorie de Nazianz afirm c botezul Logosului a fost
o comunicare de lumin dumnezeiasc fcut intregii firi omeneti (Sf.
Grigorie de Nazianz, Oratio XL, In Sanctum Baptismum, 2 Migne, P.G. 36, col.
361 B, apud D. Radu, Semnificaia soteriologic , p. 528). Momentul
8

botezului Domnului inseamn in primul rand o ptrundere mai profund, mai

intim a energiilor divine ale Duhului in firea Sa uman, dar inseamn, in al
doilea rand, i c firea noastr, a tuturor persoanelor umane, in virtutea
comunitii intime cu firea uman a lui Hristos se resimte i ea intro msur de
eficiena soteriologic a lucrrii baptismale din Iordan. Desigur c aceast
eficien sau restaurare a chipului divin din om nu este la msura evenimentelor
majore ale Patimii, morii i Invierii Domnului; ea este o restabilire parial a
chipului nostru prin pocin (D. Radu, op.cit., p. 523).
Evenimentul Botezului a insemnat o iluminare i o cunoatere mai
apropiat a lui Dumnezeu, dup cum recunosc i protestanii, sau artarea
Luminii celei neapropiate care, ca o fclie de sus, cu lumina cunotinei de
Dumnezeu ne-a luminat (Mineiul, luna ianuarie, ziua 6), cum spune cultul
ortodox. Dar el a insemnat mai ales indreptarea cursului Iordanului (aa cum
arat textele biblice i cantrile din cultul ortodox), adic a cursului firii
omeneti. Instituind Botezul cretin prin botezul Su, Iisus Hristos ne dezbrac
de vemantul ruinos i ne impodobete cu haina mrea a renaterii (Sf.
Grigorie de Nyssa, In Baptistum Christi, Migne, P.G. 46, col. 593 B, apud D.
Radu, op.cit., p. 522) cci fiecare din noi leapd in mod virtual vemantul cel
josnic i cusut din zdrenele lamentabile ale nedreptii (Ibidem) i se imbrac
cu cel al luminii i al nemuririi.

2. Explicarea botezului
Conform tendintei, generale in epoca patristica de a gasi in istoria
Vechiului Testament cat mai multe corespondente, adica simboale sau
preinchipuiri ale faptelor si intamplarilor din istoria sfanta a Noului Testament
Sf.Chiril gaseste un simbol al botezului crestin in izbavirea evreilor din robia
Egiptului, prin Moise, privit ca un prototip al lui Hristos-Mantuitorul
.Explicand riturile pregatitoare ale Botezului , el face o frumoasa paralela intre
faptul istoric descris in exod si botezul crestin paralela vesnica de a fi citata in
intregime : ,,Intoarce-te de la intamplarile din Vechiul Testament la cele ce s-au
facut in Noul Testament de la inchipuire la adevar! Acolo Moise a fost trimis
de Dumnezeu in Egipt; Aici Hristos a fost trimis de Tatal in lume. Acolo, ca sa
scoata poporul mpilat din Egipt; aici Hristos ca sa izbaveasca pe cei chinuiti in
lume de pacat. Acolo, singele Mielului indeparta pe nimicitor; aici singele
Mielului celui nevinovat, al lui Iisus Hristos, pune pe fuga pe demoni. Tiranul
acela a alungat pe acel vechi popor (al Evreilor) pn la mare; i pe tine, acest
9

demon ndrazne, neruinat i izvoditor al rului, te urmarete chiar pn la apa

cea Mntuitoare. Acela s-a inecat in mare-; si acesta piere n apa
Mntuitoare(Cateh.XIX, #. Trad. Rom. P. 542-543). Apa regeneratoare a
Botezului a fost deci prenchipuita in V. T. prin apele Mrii Roii.
ntoarcerea candidailor la Botez cu faa spre apus, vrea sa spuna ca
,,apusul este locul ntunericului din lumea aceasta. Satana este intuneric si in
intuneric ii are puterea: pentru aceasta, privind in chip simbolic spre apus, v
lepdai de acel stpnitor ntunecat si ntunecos(Cateh. XIX, 4. Trad. Rom. P.
543)
ntoarcerea catehumenului spre rsrit, simbolizeaza deschiderea din nou
pentru noi a paradisului, sdit de Dumnezeu spre rsrit, din care fusese izgonit
Adam dup pcat. Cci rsritul este ,,inutul luminii (Cateh. XIX, 9 p. 547) i
al bucuriei.
Dezbracarea candidatului de haine inseamn dezbrcarea lui de omul cel
vechi i de toate faptele lui.
Ungerea candidatului cu ,,Untdelemn exorcizat peste tot trupul,
simbolizeaza c el a ajuns prta mslinului celui bun, al lui Iisus Hristos, c a
fost altoit pe mslinul cel bun, dup ce a fost tiat din mslinul slbatic.
Mergerea catehumenilor ctre colimvitra cu apa botezului, din interiorul
baptisteriului, simbolizeaza ducerea trupului lui Hristos de la locul Crucii ,,la
mormntul, care era alaturi(Cateh.XX, 4, trad. Rom. P. 551).
ntreita cufundare a catehumenilor n apa Botezului arat n chip simbolic ngroparea
cea de trei zile a lui Hristos.
In mod corespunztor, i scoaterea din apa Botezului nu este numai un
simbol al invierii la o nou via, nu simbolizeaz ceva, ci este ceva: ea produce
realmente un om nou. Ea este o natere dar, in mod paradoxal, nu a unui om
care n-a existat deloc inainte, ci o nou natere a omului care fiina deja in alt
fel, o natere nou a aceluiai om. Ieirea din apa botezului nu inseamn ci este
cu adevrat o natere i o existen nou, pentru c respective persoan e intrun fel enipostaziat in Hristos, dei nu pierde libertatea de a se despri de El
(Ibidem, p. 39). Realitatea i noutatea acestei existene baptismale poate fi
exprimat i ca o relaie nou, o relaie personal responsabil in chip direct,
221 specific i absolut fa de Dumnezeu.
10

Momentul botezului Domnului inseamn in primul rand o ptrundere mai

profund, mai intim a energiilor divine ale Duhului in firea Sa uman, dar
inseamn, in al doilea rand, i c firea noastr, a tuturor persoanelor umane, in
virtutea comunitii intime cu firea uman a lui Hristos se resimte i ea intr- o
msur de eficiena soteriologic a lucrrii baptismale din Iordan. Desigur c aceast
eficien sau restaurare a chipului divin din om nu este la msura evenimentelor
majore ale Patimii, morii i Invierii Domnului; ea este o restabilire parial a
chipului nostru prin pocin (D. Radu, op.cit., p. 523).
Evenimentul Botezului a insemnat o iluminare i o cunoatere mai apropiat
a lui Dumnezeu, dup cum recunosc i protestanii, sau artarea Luminii celei
neapropiate care, ca o fclie de sus, cu lumina cunotinei de Dumnezeu ne-a
luminat (Mineiul, luna ianuarie, ziua 6), cum spune cultul ortodox. Dar el a
insemnat mai ales indreptarea cursului Iordanului (aa cum arat textele biblice i
cantrile din cultul ortodox), adic a cursului firii omeneti. Instituind Botezul
cretin prin botezul Su, Iisus Hristos ne dezbrac de vemantul ruinos i ne
impodobete cu haina mrea a renaterii (Sf. Grigorie de Nyssa, In Baptistum
Christi, Migne, P.G. 46, col. 593 B, apud D. Radu, op.cit., p. 522) cci fiecare din
noi leapd in mod virtual vemantul cel josnic i cusut din zdrenele lamentabile
ale nedreptii (Ibidem) i se imbrac cu cel al luminii i al nemuririi.

Capitolul II.
1. Ritualul i material
Teologia ortodox descrie ins un coninut mai bogat i o spiritualitate
cuprinztoare i transfiguratoare privind materia Tainei Botezului. In primul rand, ea
11

observ c insi materia acestei lucrri harice este o determinare i o inelepciune

divin. Mantuitorul Hristos a ales apa ca materie in care se incorporeaz i se
svarete Taina Sfantului Botez pentru c ea este, chiar de la facerea lumii de ctre
Dumnezeu, materia primordial i fundamental a universului, expresia esenial a
vieii corporale. In Sfanta Scriptur, se spune c la inceputul lumii Duhul lui
Dumnezeu se purta deasupra apelor. Desigur c aceast ap primordial nu este
identic cu apa definit, determinat i definitiv pe care o avem astzi in universul
material. Dar ea nu era nici o substan autonom sau pasiv ci era o energie
indefinit, neluminat de nici o determinare, dar intr-o micare universal avand
in ea, prin creaie, raiunile tuturor formelor de existen (D. Stniloae, Teologia
Dogmatic Ortodox, III, p.34). Apariia tuturor formelor de via, de dup aceea,
nu
este altceva decat lucrarea sau imprimarea energiei Duhului Sfant asupra i prin
aceast ap primordial (cf. Facere 1,2). Se poate spune c o parte din aceast ap
primordial a nscut formele de via ulterioare, in toat diversitatea lor; iar cealalt
parte a luat forma de ap pe care o avem i astzi. Aceasta este inrudit in mod
special cu apa primordial i de aceea are calitatea de a fi rezerva mobil din care
se nasc i se alimenteaz sau se in in micare toate corpurile (Ibidem p. 35). Se
tie bine c toate formele de via corporal ii datoreaz mobilitatea i viaa
cantitii lichide din ele iar lipsa sau incapacitatea de a folosi apa inseamn pentru
toate imobilitate, rigiditate i moarte. Prin urmare, apa reprezint in mod eminent
esena vieii corporale i de aceea a fost aleas de ctre Mantuitorul s indeplineasc
i lucrarea haric a renaterii omului nou, a cretinului, din ap i din Duh. Precum
la inceputuri lumea s-a nscut din materia primordial (apa) i din Duh, tot astfel i
renaterea sau restaurarea omului dup chipul cel dintai trebuie s se fac din ap i
din Duh.
Astfel, Botezul cretin inseamn c materia insi, readus la mobilitatea ei
duhovniceasc, devine mediu al Duhului creator, liber, mereu nou in actele Sale
(Ibidem, p. 38). Era firesc deci ca Mantuitorul s uneasc Duhul cu apa ca baz i
leagn al vieii. Numai prin aceast inelegere i spiritualitate se poate concepe apoi
c apa Botezului este in chip ascuns materia veacului viitor, care va purta in ea pe
Fiul ca ipostas strveziu i pe Duhul cu energiile Lui de via dttoare i mereu noi
(Idem, Ibidem).
Documentul ecumenic BEM, Lima, 1982, la care luteranii i-au adus un
aport
considerabil, specific amnunit c intr-o slujb complet a Botezului, ar trebui s
12

se gseasc mcar urmtoarele elemente: o invocare a Sfantului Duh; o renunare la

ru; o mrturisire de credin lui Hristos i sfintei Treimi; folosirea apei; o
declaraie c persoanele botezate au dobandit o nou identitate ca fii i fiice ai lui
Dumnezeu i, ca membri ai Bisericii, consider c iniierea cretin nu este deplin
fr pecetea Duhului Sfant, druit celui botezat i fr participarea la imprtanie
(Documentul BEM sau Botez, Euharistie, Slujire, in rev. Mitropolia Banatului, nr.
1-2/1983, p. 28). Este de observat grija pentru un act baptismal complet i pentru
simbolismul lui.

2. Rnduiala facerii catehumenului

n Rnduiala naintea sfntului botez. Rugciuni la facerea
catehumenului sau a celui chemat la botez gsim urmtoarea ndrumare
tipiconal: Cel ce urmeaz a se face catehumen, de va fi brbat n vrst, s
vin la biseric; iar de va fi prunc, s-l aduc cei care vor s fie nai i s
stea cu dnsul naintea uilor bisericii, iar preotul, stnd n ua bisericii, sl descing de bru sau de fa (dup caz) pe cel ce vine s se lumineze.
Apoi, dup ce l va dezbrca de haine, s-l ntoarc cu faa spre rsrit,
descins, cu capul descoperit, descul, numai n cma, inand minile n
jos, slobode; iar de va fi prunc cel ce e adus s fie botezat, s-l ina naa
sau naul Dup aceea, preotul ndat s sufle de trei ori n chipul crucii,
pe fa a lui, nsemnndu-l de trei ori la frunte, la gur i la piept, zicnd la
fiecare nchinare: Minile Tale m-au fcut i m-au zidit. Apoi, punnd
mna pe capul lui, zice rugciunea

3. Puterea numelui
Exorcismul, nsemnarea cu sfnta cruce, se practic n numele
Cuiva, al Treimii: al Tatlui i al Fiului i al Sfntului Duh. Sacramentul
Botezului este o Tain a Numelui prin excelen, unde cel cufundat n
numele Tatlui i al Fiului i al Sfntului Duh i primete propriul nume,
propria identitate spiritualn cazul copilului ca pregustare a descoperirii
de sine ulterioare , propria ursit vocaional (poate fi chemat pe
numele su). Nu mai este un anonim. Lumea i se adreseaz, din acest
moment, pe nume. nc persist pe alocuri tradiia ca s nu se adreseze
copilului pe nume pn e botezat, poporul netiind c de fapt exist i o
rnduial specific: Rugciunea la nsemnarea pruncului, cnd i se pune
numele, la opt zile dup natere.
13

A chema pe cineva (o persoan) pe nume e semn de cunoatere, se

familiaritate, de identificare i de invocare personal (chemare pe numele
su). nsui numele Mntuitorului: Iisus (ebr. Iesua = Dumnezeu mntuiete)
Hristos (gr. hristos = uns; ebr. Maiah = de la iaa = a unge)Unsul lui
Dumnezeu are o profund ncrctur semantic i soteriologic. n acest
sens nelegem i practica pomenirii individuale a fiecruia pe numele
su din interminabilele liste de nume (pomelnice) ca respect cuvenit
persoanei, unicitii fiecruia, dincolo de vulgaritatea aspectelor pecuniare.
Orice nume nseamn o identitate, o individualitate, un unicat, pentru c aa
cum tim, orice persoan este unic i irepetabil: un reNume.
Tema onomasticii divine ocup un loc prioritar n reflecia i practica
religioas. Dumnezeu este, pe de o parte, anonimos, adic Cel-fr-nume, pe
de alt parte este polionomos, Cel-cu-multe- nume sau atribute prin care
omul ncearc s-L defineasc. De altfel nici un nume nu-L poate defini
pe Dumnezeu cel infinit. Eu sunt cel ce sunt, tetragrama Y.H:W.H.
(Iahve) e singurul nume pe care Dumnezeu l descoper lui Moise, nume
secret, ce nu poate fi rostit dect de Marele Preot al Templului i aceasta
numai o dat pe an. Nici un israelit pios nu are voie s-l pronune, eventual
alte nume, ca Adonai (Domnul), Shaddai (Atotputernicul). Acest Nume
afirm transcendena lui Dumnezeu. El este Altul dect tot ce este cunoscut
de oameni, El este Cel Care este; El este dinaintea tuturor timpurilor.
El i manifest existena, dar nu Se las cunoscut. El rmne dincolo de
orice nume care ar putea s-L identifice, cci El nu poate fi definit.
Pe de alt parte, tim c rugciunea lui Iisus sau rugciunea
inimii (rugciunea isihast sau monologal): Doamne Iisuse Hristoase,
Fiul lui Dumnezeu, miluiete-m pe mine pctosul este numit i
Pomenirea Numelui. Aceast denumire ascunde n sine ideea invocrii
Numelui protector al Celui de Sus. Invocarea numelui lui Dumnezeu, a
Domnului Iisus Hristos, a Sfntului Duh, a sfintei Fecioare Maria, a
sfinilor, nsemnarea cu sfnta cruce: n numele Tatlui i al Fiului i al
Sfntului Duh, au puterea de a alunga duhurile strine i ostile, prin apelul
la Persoanele i nsemnele familiare nou cretinilor

14

4. Naii
Echivalentul grecesc al termenului na este de la vb. =
a lua asupra; a suferi, a suporta; a se ncrca cu; a garanta,
a se pune cheza; a plti cauiunea cuiva; fapt de a lua
asupra, a ndura; cauiune. n vechime naul era cel ce se
punea cheza, martor, pentru buna credin, seriozitatea i
fidelitatea celui ce opta pentru cretinism. El nsoea pe
viitorul catehumen n faa episcopului att la prima
nfiare i examinare, ct i la al doilea examen, la
nscrierea propriu-zis pentru botez, dinaintea Postului
Mare, ct i la oficierea lui.
Potrivit tradiiei liturgice, nc i astzi naii sunt
garanii sau chezaii celui ce se boteaz, lundu-i
angajamentul solemn sau cel puin ar fi de dorit s-o fac!
n.n. n faa lui Dumnezeu i a Bisericii c pruncul (finul) va
fi crescut cu adevrat cretin i c va fi un bun credincios al
Bisericii lui Hristos. Prin participarea lor activ la slujba
Botezului, alturi de preoi, naii devin prinii spirituali ai
pruncului, nscndu-l pentru viaa cea nou n Hristos ei
au aceleai obligaii i rspunderi n ceea ce privete viaa
religios-spiritual a finului lor, ca i prinii pentru viaa
fizic (material) a copiilor lor. ntruct, de la generalizarea
pedobaptismului, mrturisirea
de credin personal
(rostirea Crezului) va f impracticabil cu excepia botezului
persoanelor adulte , naii mrturisesc credina n locul
finului i i asum responsabilitatea pentru creterea i
pstrarea n credina cretin a acestuia.

4. Punerea minilor
Formula iniial: Minile Tale m-au fcut i m-au zidit
(Psalmul 18, 73), n viziunea cosmogonic a Sf. Irineu, este
interpretat n sens trinitar: Fiul i Duhul Sfnt sunt
antropomorfic exprimat minile lui Dumnezeu, Care ne-au
zidit. Mna, acest miracol al creaiei, excepional exprimat
ntr-o metafor poetic: un dumnezeu n cinci degete, ocup

15

un loc de seam att n literatur, ct i n diverse tiine ale

omului.
Minile vorbesc nu doar despre personalitate, ci sunt
principalele mijloace de expresie ale limbajului nonverbal
(ex. limbajul mimico-gesticular al surdomuilor, pantomim),
mngie, amenin, ceart, lovesc, mbrieaz, susin,
salut
Exist o bibliografie extrem de bogat pe tema minii. Iat i
alte semnificatii ce se desluesc din asemenea lecturi. Mna
exprim ideea de activitate, ca i pe cele de putere i
dominaie.

4. ex- suflarea prebaptismal

n ritualul de exorcizare se repet ndrumarea tipiconal
ca preotul (n dou rnduri: de cte 3 ori) i naul (ntr-un
rnd: tot de 3 ori) s sufle, n chipul crucii, ctre faa celui ce
se boteaz. Practica acestei ex suflri este de fapt tot un
gest de exorcizare, pentru c preotul rostete simultan cu
suflarea de 3 ori: Deprteaz de la dnsul pe tot vicleanul
i necuratul duh, care se ascunde i se ncuibeaz n inima
lui. Dup lepdri, preotul va cere naului s sufe i s
scuipe (evident n mod simbolic!) ctre diavol. Unde este
Duhul lui Dumnezeu, Cel ce umbl pe aripile vnturilor i
face pe ngerii Si duhuri i pe slugile Sale par de foc
(Lepdarea 1), nu mai ncap duhurile cele rele. Suflarea
divin le vntur n pustii.

5. nsemnarea cu sfnta cruce

Semnul crucii fcut pe frunte este unul din cele mai
vechi rituri ale Bisericii cretine. Sfntul Vasile l
menioneaz, alturi de rugciunea pe care o facem stnd
cu faa spre Rsrit, printre tradiiile nescrise ce ne vin de la
Apostoli Semnul crucii apare mai nti i riturile referitoare
la botez. Este cea mai veche folosire a sa, cea la care se
refer i Sfntul Vasile. E asociat cu botezul nsui, pe care l
preced sau cruia i urmeaz. l gsim ntr-o epoc veche n
biserica sirian, care pstreaz uzane arhaice. Numai aa
16

putem explica faptul c deseori semnul reprezint botezul

nsui, la autori din vechime. Astfel, inscripia din Abercios,
de la sfritul secolului al doilea, vorbete despre poporul
care poart pecetea minunat. Cuvntul pecete, sphragis,
desemneaz semnul crucii nscris pe frunte. Mai trziu, cnd
s-au dezvoltat riturile botezului, sphragis a fost primul rit
impus catehumenilor i expresia primei consfiniri ntru
Hristos. Quodvultdeus, episcop african din secolul al IV-lea,
scrie: Nu v-ai nscut nc din nou prin botez, ci prin
semnul crucii ai fost zmislii n snul Bisericii (Despre
Simbolul apostolic, I, 1).
Pe scurt, simbolistica gestului cu care ne nsemnm
(cu mna dreapt: mna binecuvntrii) la frunte, la umeri
i la piept, rostind n numele Tatlui i al Fiului i al
Sfntului Duh este urmtoarea: cele trei degete (policele,
arttorul i mijlociul) unite semnific unitatea Sf. Treimi;
celelalte dou degete (inelarul i cel mic) unite n podul
palmei semnific unitatea celor dou firi (divin i uman) n
Iisus Hristos (Ipostasul Logosului sau Persoana Cuvntului).
ntr-un simplu gest ritual se ascunde un ntreg manual
de doctrin cretin, cele mai subtile i insondabile dogme
ale cretinismului: dogma Sfntei Treimi i a unirii
ipostatice.

4. Dezbrcarea (goliciunea) ritual

Ultimul rit prebaptismal (dei aceasta se oficiaz deja n
interiorul bisericii sau al baptisteriului), dup oficierea celor
explicate mai sus (exorcizare, lepdri, declararea unirii cu
Hristos, mrturisirea de credin etc.) este cel a dezbrcrii
rituale a copilului (candidatului la botez), a crei semnificaie
o desluim nc din rugciunea
specific
momentului:
Stpne Doamne, Dumnezeul nostru, cheam pe robul
tu (N) ctre luminarea Ta cea sfnt i-l nvrednicete pe
dnsul de acest dar mare al Sfntului Botez. Dezbrac-l pe
dnsul de cele vechi i-l nnoiete pentru viaa de veci. i-l
umple de puterea Sfntului Duh, spre unirea cu Hristos,ca sa
nu mai fe de acum fu al trupului, ci fu al imparatiei tale

17

Capitolul III.
1. Botezul copiilor
Inca de la inceputul crestinismului, Sfanta Taina a Botezului a fost
actul prin care cineva devenea membru al Bisericii. Botezul se administra atunci
in special maturilor, pentru ca lor era adresata propovaduirea Sfintilor Apostoli
si ucenicilor lor. N-a trecut insa decat putina vreme si credinta in eficacitatea
tainei a dus la extinderea ei asupra tuturor varstelor si starilor. Pe timpul
Sfantului Apostol Pavel s-a ajuns, pana acolo, incat, unii au luat obiceiul de a se
boteza in locul decedatilor spre a nu-i lipsi nici chiar pe ei de iertarea pacatelor.
Mai mult decat simpla substituire simbolica, acest gest demonstreaza pe de-o
parte spiritul de comuniune care domnea printre cei dintai urmatori ai lui
Hristos-Domnul, pe de alta parte convingerea in necesitatea Botezului ca
singura modalitate de dobandire a imparatiei cerurilor.
In 253 un oarecare Fidus intreba pe Sfantul Ciprian, pe atunci episcop al
Cartaginei, daca trebuia sa se astepte ziua a opta spre a fi administrat Botezul
unui prunc. Insasi intrebarea dovedeste ca exista practica botezarii la opt zile.
Sf. Ciprian merge insa mai departe si, prin hotararea celui de-al treilea sinod
cartaginez, stabileste ca Botezul trebuie administrat imediat dupa nastere. Din
sinod i se trimise lui Fidus o epistola continand informatii deosebit de
interesante. " In ce priveste pe copii, precizeaza epistola, spuneai ca nu trebuie
botezati in ziua a doua sau a treia, ci ca ar trebui urmat exemplul legii vechi a
circumciziunii si, in consecinta, noul nascut sa nu fie botezat si sfintit inainte de
ziua opta. Sinodul nostru a hotarat in cu totul alt fel. Punctul tau de vedere n-a
fost aprobat de nimeni si noi toti am fost de parere ca nu trebuie refuzate nici
unui om venit pe lume indurarea si harul lui Dumnezeu. Atata cat depinde de
noi, trebuie sa ne grijim a nu se pierde vreun suflet. Ce-i lipseste, in cele din
urma, celui pe care l-au plasmuit mainile lui Dumnezeu din sanul maicii sale?
Dupa noi, se pare ca cei care vin la existenta (se nasc), cresc inca in perioada
cand se afla aici jos, in sanul maicii. In realitate ceea ce este facut de Dumnezeu
e desavarsit, din pricina maiestatii si lucrarii dumnezeiesti a Creatorului.
Pe scurt, orice prunc sau persoana mai in varsta sa primeasca la fel darul
dumnezeiesc. E ceea ce dumnezeiasca Scriptura ne arata atunci cand ne

infatiseaza pe Eliseu intins rugand pe Dumnezeu, deasupra copilului mort al

vaduvei, cap langa cap, fata catre fata, astfel ca madularele profetului intinse
deasupra copilului sa corespunda intocmai madularelor acestuia si picioarele
unuia, picioarelor celuilalt. Daca se cerceteaza chestiunea dupa fire si dupa
trupul omenesc, un copil nu poate avea aceeasi masura ca un adult; madulare
mici nu se potrivesc exact unora mai mari. Dar ceea ce se exprima aici este
egalitatea dumnezeiasca si duhovniceasca potrivit careia toti oamenii sunt de
aceeasi masura si de aceeasi varsta; nu este cu putinta sa se stabileasca deosebiri
de varsta si de crestere trupeasca decat in ceea ce-l priveste pe om, nu pe
Dumnezeu : cu atat mai mult nu trebuie sa se spuna ca harul insusi, care este dat
celor botezati, este mai mic sau mai mare, dupa varsta celor care il primesc. Nu!
Duhul Sfant este dat in chip egal tuturor, nu dupa o masura proportionala, ci
dupa o bunatate si bunavointa parinteasca. Caci Dumnezeu nu are preferinte
dupa varsta si persoana, ci El este pentru toti, in imparatia harului ceresc, un tata
care imparte egal".
"Tu adaugi insa ca piciorul unui copil in primele zile dupa nasterea sa nu este
curat si ca fiecare se fereste sa-l sarute : aceasta inca nu este o piedica ca sa i se
impartaseasca harul dumnezeiesc. Scris este doar : "Totul este curat Celui care
este curat". Si nimeni nu trebuie sa aiba scarba fata de ceea ce Dumnezeu a
binevoit sa faca. Pruncul este, iara indoiala, de-abia nascut. Totusi el nu este atunci cand i se da harul si pacea (binecuvantarea) - astfel incat sa trebuiasca sati fie scarba sa-l saruti, pentru ca fiecare dintre noi, sarutand acest prunc, trebuie
sa cugete, potrivit credintei noastre, la mainile lui Dumnezeu din care a iesit si
la aceea ca, intr-un fel, sarutand aceasta fiinta omeneasca de curand alcatuita si
venita la lumina, noi imbratisam lucrarea lui Dumnezeu".
Pentru a intelege practica istorica crestina a botezului copiilor, este
important sa intelegi modul in care pruncii erau inclusi in procesul mantuirii din
Vechiul Testament. Cel mai important semn al legamantului intre Dumnezeu si
copii lui Israel era circumcizia. Dumnezeu a poruncit ca acest ritual sa fie
aplicat tuturor celor de parte barbateasca in varsta de 8 zile. (Geneza 17:12).
Fireste, pruncul nu era intrebat daca vrea sa se nasca in Israel sau daca
vrea sa fie evreu. Intrebarea : "vrei sa porti semnul legamantului si sa apartii
poporului lui Dumnezeu, sau nu vrei acest lucru ?" nu a fost niciodata pusa,
aceasta decizie apartinand parintilor. Este usor de gasit legatura intre
19

circumcizie si botezul crestin in scrierile lui Pavel privitoare la Israel si Biserica

: "In El ati si fost taiati imprejur, cu taiere imprejur nefacuta de mana, prin
dezbracarea de trupul carnii, intru taierea imprejur a lui Hristos ingropati
fiind impreuna cu El in botez" (Coloseni 2:11,12). Deci pentru crestini botezul
este plinirea taierii imprejur din Vechiul Testament. Folosindu-ne de aceasta
legatura, putem spune ca Dumnezeu a inclus toti evreii, chiar si copiii in
legamantul Vechiului Testament. Scriptura subliniaza ca "toti au fost botezati in
nor si in mare" (1 Cor. 10:2) atunci cand l-au urmat pe Moise prin Marea
Rosie. Ar fi fost de neconceput ca oamenii sa-si lase copiii la tarm pentru a
deveni prada a armatelor lui Faraon, doar pentru ca nu erau destul de mari
pentru a intelege, sau pentru ca nu puteau lua o decizie personala de a se salva
strabatand Marea Rosie. In Iesire 10:9 se vede ca toti au pornit in aceasta
calatorie, adulti si copii.
"Caci nu voiesc, fratilor, ca voi sa nu stiti ca parintii nostri au fost toti sub
nor si ca toti au trecut prin mare. Si toti, intru Moise au fost botezati in nor si
in mare. Si toti au mancat aceeasi mancare duhovniceasca; Si toti, aceeasi
bautura duhovniceasca au baut, pentru ca beau din piatra duhovniceasca ce
ii urma. Iar piatra era Hristos (l Corinteni 10:1-4).
Copiii erau membri recunoscuti in biserica din Vechiul Testament. Cand
Dumnezeu l-a chemat pe Avram si a stabilit un legamant cu el, nu numai ca l-a
inclus si pe pruncul lui, dar a stabilit si un ritual in care era pecetluita relatia
copilului cu biserica. Circumcizia exprima clar, in viziunea lui Pavel, o "pecete
a dreptatii in credinta" (Romani 4,11). Dumnezeu ii spune lui Avram : "Se vor
binecuvanta intru tine toate neamurile pamantului" (Facere 12:3), deci nu numai
descendentii lui (Facere 18:18; 22:18; 26:4). Legamantul, pecetea a fost
administrata la porunca lui Dumnezeu timp de aproape doua mii de ani. Daca
infinita intelepciune a considerat ca este drept ca pruncii sa fie subiectii "pecetei
dreptatii in credinta" inainte de a fi capabili sa si-o exercite, eu cred ca acest
lucru este potrivit si acum.
Biserica lui Dumnezeu este aceeasi in substanta acum ca si atunci.
In Galateni 4:1-6 Pavel compara poporul afla sub legamantul Vechiului
Testament cu un copil mostenitor. Asa cum un om ajuns la maturitate este
acelasi individ ca pe vreea cand era copil, tot astfel si biserica, dupa venirea lui
Hristos, aflata deci in plenitudinea privilegiilor si a luminii, este aceeasi biserica
20

cu cea care, cu multe secole in urma nu se bucura de atatea privilegii, dar avea
in fruntea ei acelasi Conducator divin (Fapte 7:32). Tot Pavel, referindu-se la
copiii lui Israel, spune ca "Si noua ni s-a binevestit ca si acelora" (Evrei 4:2);
"parintii nostri au fost toti sub nor si toti au trecut prin mare. Si toti, intru Moise
au fost botezati in nor si in mare. Si toti au mancat aceeasi mancare
duhovniceasca; Si toti, aceeasi bautura duhovniceasca au baut, pentru ca beau
din piatra duhovniceasca ce ii urma. Iar piatra era Hristos (l Corinteni 10:1-4).
Avraam, ni se spune, " a fost bucuros sa vada ziua lui Hristos si a vazut-o si s-a
bucurat" (Ioan 8:56). Deci biserica vechiului testament nu este doar o biserica
divin constituita ci este si o biserica a evangheliei, a lui Hristos, zidita pe
aceeasi temelie a aposolilor (Efeseni 2:20).
Introducerea pruncilor in sanul bisericii prin porunca divina este de netagaduit.
Unicitatea bisericii, in ambele perioade, este de netagaduit. Permanenta
legamantului lui Avraam, care atinge "toate neamurile pamantului", deasemenea
este de netagaduit. Si nu gasim in Noul Testament sau in scrierile bisericii
primare nici un indiciu potrivit caruia acest mare privilegiu sa fi fost retras, deci
indiscutabil ramane in vigoare O noua reinstituire a acestui privilegiu nici nu ar
fi fost necesara, mai ales pentru ca se intelesese deja ca in Noul testament,
privilegiile nu se micsorau ci se extindeau. Nu se poate imagina ca privilegiile si
semnul apartenentei copiilor cu care erau asa de obisnuiti primii crestini sa fie
brusc retrase, fara a rani inimile parintilor. Totusi, nu se semnaleaza in istoria
erei apostolice nici o disputa pe aceasta tema.
Diferentele intre circumcizie si botez sunt in aceleasi puncte in care si Vechiul
Testament difera de Noul Testament. Botezul nu mai are limitarea de a se
administra numai partii barbatesti si numai in a opta zi, aceste ridicari ale
constrangerilor reamintindu-ne de noile privilegii ale Noului Testament, sub
care "nu mai este nici iudeu, nici elin, nu mai este nici rob, nici liber, nu mai
este parte barbateasca si parte femeiasca, pentru ca voi toti una sunteti in Hristos
Iisus" (Galateni 3:28).

Bibliografie
21

1. Benga, pro prep. dr. Daniel, Pregatirea pentru Botez si botezul

catehumenilor in Ierusalim dupa descrierea pelerinei Egeria $1 dupa
"Catehezele mistagogice" ale Sfdntului Chiril, In "Anuarul Facultatii de
Teologie
2. Ortodoxa - Universitatea Bucuresti", Editura Universitatii Bucuresti,
2001, p.257-288.
3. Bodogae, pro prof. dr. Teodor, Sfdntul Grigorie al Nyssei impotriva celor
ce amana Botezul, in "Altarul Banatului", III(XLII) (1992), nr. 7-9, p.98107. Braniste, pro prof. dr. Ene, Rolul Botezului, Euharistiei si al
Mirungerii in viata crestind, dupd Nicolae Cabasila, in "Glasul
Bisericii", XV (1956), nr. 10, p. 551-555.
4. Idem, Deosebiri interconfesionale cu privire la Sfintele Taine, in
"Ortodoxia", XI (1959), nr. 4, p. 499-517.
5. Idem si colaboratorii, Cdntdrile din slujbele Botezului, Cununiei,
Tedeumului si nmormantarii. in "Studii Teologice", XVI (1964), nr. 1-2
6. Idem, Despre Sfintele Taine - traducere din Sfdntul Ambrozie al
Milanului, "De mysteriis ", in "Studii Teologice", XVII (1965), nr. 5-6, p.
286-302.
7. Idem, Explicarea Botezului in "Catehezele baptismale" ale Sfdntului loan
Gurd de Aur, in "Studii Teologice", XXII (1970), nr. 7-8, p. 509-527.
8. Idem, Rdnduielile Bisericii Ortodoxe Romdne cu privire la Taina
Botezului si Mirungerii si explicarea lor, in "Mitropolia Olteniei", XXI
(1969), nr. 3-4, p. 187-201.
9. Bria, pro dr. Ion, Harul Botezului si viata duhovniceasca crestina, in
"Glasul Bisericii", XIX (1960), nr 11-12, p. 935-944.
10.Idem, Despre Sfintele Taine, in "Studii Teologice", XLIX (1997), nr. 3-4,
p. p.22-34.
11.Buzescu, pro dr. Nicolae, Lucrarea Duhului Sfant in Sfintele Taine, in
"Ortodoxia", XXXI (1979), nr. 1, p. 90-107.

22