Sunteți pe pagina 1din 11

Cuprins

Introducere
1. Notiuni generale.........................................................................................................2-2
2. Rolul funtiunii financiar contabile....................................3-4
2.1. Gestiunea financiara...............................................................................................5-5
2.2. Gestiunea contabila.................................................................................................5-7
2.3. Organizarea functiunii financiar-contabile............................................................8-8
3. Interdependenta functiunilor financiar-contabila si comerciala .8-9
Concluzii
Bibliografie

Introducere
Scopul acestei lucrari este de a prezenta si de a analiza rolul functiunii financiar contabile la
intreprindere.
La prelucrarea informatiilor din aceasta lucrare am utilizat diverse surse precum: manuale de
specialitate, precum si am accesat pagina de internet. Astfel am incercat sa dezvolt aceasta tema,
structurind-o pe mai multe subpuncte. In primul subpunct am dat niste notiuni generale privind
functiunea financiar contabila. Apoi in subpunctul 2 am incercat sa analizez rolul functiunii
financiar contabile, iar in al 3 subpunct am redat interdependenta functiunilor financiar contabila
si comerciala.
Functiunile reprezinta cea mai importanta veriga a intreprinderii, ele pun accent pe inovare,
cercetare, comercializare, producerea in mod eficient a bunurilor si serviciilor pentru a satisface
nevoile vitale. Avind ca scop proiectarea organizarii si conducerii intreprinderii, a sistemului
decizional cit si a celui informational

1.Notiuni generale
Un rol deosebit de important in organizarea unei firme il are organizarea de ansamblu a
proceselor de munca fizica si intelectuala, a elementelor componente, analiza acestora in vederea
regruparii lor in functie de nivelul obiectivelor, de omogenitatea si/sau complementaritatea lor,
de nivelul de pregatire al personalului care le realizeaza si de specificul metodelor, tehnicilor si
instrumentelor folosite in vederea realizarii obiectivelor in conditii de eficienta. Tinind cont ca
organizarea constituie mijlocul prin care se realizeaza obiectivele firmei, continutul si modul sau
de manifestare sunt conditionate de sistemul de obiective ale firmei.
Fiecare perioada de functionare a unei firme este caracterizata prin anumite obiective
fundamentale ce pot fi evaluate din punct de vedere economic.
Derivind aceste obiective fundamentale se stabilesc obiectivele derivate, adica a conditiilor
pentru ca un obiectiv fundamental sa se indeplineasca.
Functiunile intreprinderii se pot defini ca ansamblul activitatilor omogene si/sau
complementare desfasurate de un personal cu anumita specialitate prin folosirea unor metode si
tehnici specifice cu scopul realizarii obiectivelor derivate de gradul I.
Ca o componenta de baza in cadrul functiunii, activitatea se poate defini ca ansamblul atributiilor
de specialitate de un persoanal cu anumite cunostinte de specialitate dintr-un anumit domeniu
scopul indeplinirii obiectivelor derivate de gradul II.
Continuind nivelul de detaliere, atributia se defineste ca ansamblul sarcinilor executate cu o
anumita periodicitate de un personal care are cunostinte specifice dintr-un domeniu mai restrins
cu scopul realizarii unui obiectiv specific.
Functiunile intreprinderii reprezinta activittile, obiectivele realizate de o intreprindere prin
intermediu angajatilor care promoveaza aplicarea si coordonarea acestor functiuni prin diferite
metode, tehnici, stabilite de fiecare functiune in parte, toate manifestindu-se diferit in cadru
firmei.
Functiunele au drept scop; producerea marfilor de cea mai inalta calitate, cercetare si dezvoltarea
tuturor domeniilor de activitate, comercializarea produselor la preturi avantajoase.
Sarcina, ca element al atributiei reprezinta componenta elementara a procesului de munca
desfasurat in scopul realizarii unui obiectiv individual.
Avind in vedere un complex de factori ca profitul si marimea agentului economic, ramura in care
isi desfasoara activitatea si etapa de dezvoltare pe care o parcurge, functiunile firmei se pot
prezenta in 3 situatii si anume :
- potentiala sau virtuala ;
- integrata;
- reala sau efectiva.

2.Rolul funtiunii financiar contabile


Functiunea financiar-contabila, prin natura activitatilor, este in stransa interdependenta cu
toate celelalte functiuni intrucat le reflecta si evalueaza activitatile sub aspect valoric.
Functiunea financiar-contabila integreaza activitatile prin care se asigura obtinerea si folosirea
rationala a resurselor financiare necesare desfasurarii activitatii de ansamblu a intreprinderii,
precum si inregistrarea si evidenta in expresie valorica a fenomenelor economice, analiza si
urmarirea modului de realizare a obiectivelor.
Rolul functiunii financiare este sa puna la dispozitia intreprinderii resursele financiare necesare
functionarii si dezvoltarii sale. Prin urmare acopera o tripla dimensiune: de
solvabilitate (disponibilitatea capitalurilor in momentul necesar), de rentabilitate(utilizarea
capitalurilor in modul cel mai economic) si de control.
Importanta functiunii financiare decurge din rolul sau strategic, ce consta in participarea la deciziile
de politica generala (achizitii, concesiuni, utilizarea resurselor financiare, definirea politicilor
financiare), rol asigurat de conducerea financiara a intreprinderii.
Din perspectiva teoriei economice clasice, obiectul unic al functiunii financiare al oricarei
intreprinderi trebuie sa fie maximizarea profitului, insa acesta nu mai poate fi operational in
conditiile riscurilor si incertitudinilor la care se expune intreprinderea. Este motivul pentru care, in
teoria financiara actuala se propune ca obiectiv atotcuprinzator maximizarea valorii intreprinderii.
Ratiunile sustinerii acestui obiectiv primordial al functiunii financiar-contabile sunt:
-

intreprinderea este creata prin aportul proprietarilor iar acestia sunt interesati in
maximizarea valorii investitiei lor;

maximizarea valorii intreprinderii este un obiectiv ce se racordeaza la timp si tine


seama de risc si incertitudine;

obiectivul este operational in sensul directionarii deciziilor financiare inspre


maximizarea valorii gestionate.

Aproape toate operatiunile unei intreprinderi au o traducere in termeni financiari. Operatiunile


constituie fazele succesive a trei categorii de cicluri:
-

ciclul de exploatare: cumparare productie vanzare;

ciclul de investitii;

ciclul de finantare.

Activitatile financiare asociate diferitelor faze ale acestor cicluri corespund unei multitudini de
sarcini si folosesc instrumente si tehnici diverse de gestiune financiara.

Figura 1. Conexiunile managementului financiar cu functiunile intreprinderii


Sursa: Petelean A., Management financiar, Editura Appendix, Targu-Mures, 2001, p.8.
Ciclul de exploatare (de productie) reprezinta succesiunea de activitati specifice realizarii
fluxurilor reale, incepand cu aprovizionarea procesul de fabricatie incasarea facturilor de la
clienti. Acest ciclu genereaza, in fiecare dintre etapele sale, fluxuri financiare de tipul datoriilor
si creantelor. Desi primesc credite din partea furnizorilor lor, intreprinderile trebuie sa-si
finanteze stocurile si creditele pe care le acorda la randul lor clientilor. Nevoia de fonduri de
rulare pentru exploatare este data de acea parte neacoperita de resursele generate de un ciclu de
exploatare.
Ciclul de investitii corespunde achizitionarii bunurilor imobile necesare mentinerii sau maririi
capacitatilor productive. Acest ciclu se imparte in doua faze: cumpararea (cheltuiala initiala)
si recuperarea, materializata prin procedura de investitie. Aceste faze scot in evidenta o tripla
determinare: (a) constatarea deprecierii prin uzura fizica si obsolenta (demodare); (b) consumul
capitalului economic si (c) constituirea unui fond de reinnoire.
Investitiile rezulta din optiuni strategice alese de firma, care ii conditioneaza dezvoltarea.
Finantarea lor trebuie asigurata din capitaluri care sa poata face fata cheltuielilor pe toata
perioada de imobilizare astfel creata. Deci intreprinderea trebuie sa-si procure resurse stabile in
cadrul unui plan de finantare (imprumut, rambursare) asociat alegerii de investitii
Ciclul financiar este definit de totalitatea operatiunilor intre momentul transformarii monedei (a
lichiditatilor proprii sau imprumutate) in bunuri si servicii si momentul in care se recupereaza
sumele in moneda alocate initial. Ciclul financiar de regula se exprima in necesarul de finantare
al ciclului de exploatare. Acesta contine o succesiune de modificari de stocuri concordante cu
procesele de productie, reflectate in plan financiar.

2.1.Gestiunea financiara
Gestiunea financiara, ca parte esentiala a functiunii financiar contabile, include planificarea,
organizarea, conducerea si controlul activitatii financiare a unei intreprinderi.
Planificarea financiara se refera la fixarea obiectivelor de natura financiara care vor fi urmarite
in viitor si gasirea mijloacelor necesare atingerii acestora.
Organizarea presupune gruparea activitatilor, identificarea legaturilor dintre acestea si
coordonarea membrilor din departamentul sau compartimentul format, astfel incat obiectivele
fixate sa fie realizate in conditiile cele mai avantajoase.
Conducerea activitatilor financiare are ca principal obiectiv orientarea si antrenarea personalului
specializat in scopul realizarii obiectivelor prevazute, luand in considerare mecanismele
motivationale. Ca si in celelalte departamente ale intreprinderii, conditiile care trebuie indeplinite
pentru realizarea eficienta a acestei functiuni sunt legate de existenta unui sistem informational
(de comunicatii) bine proiectat, un stil de lucru flexibil, participarea angajatilor la luarea
deciziilor si cooperarea permanenta in loc de autoritate excesiva.
Controlul financiar se realizeaza pentru a verifica daca operatiunile financiare au loc in
concordanta cu normele, principiile si regulile stabilite de conducerea intreprinderii si/sau de
prevederile actelor normative in vigoare. Practic, activitatea de control financiar cuprinde:
elaborarea obiectivelor controlului, numirea persoanelor care vor realiza controlul, realizarea
efectiva a controlului si urmarirea modului de aplicare a masurilor dispuse in urma
constatarilor. Introducerea actiunilor corective in urma controlului, incheie un ciclu al gestiunii
financiare premergator stabilirii de noi obiective specifice.
Gestiunea financiara include, ca preocupare fundamentala, dimensionarea optima a resurselor
utilizate de catre intregul sistem-intreprindere; supradimensionarea acestora are ca efect o risipa
de resurse sau o scadere a eficacitatii, in timp ce subdimensionarea genereaza scaderea
lichiditatilor si un grad ridicat de indatorare fata de furnizorii de resurse.
Optimalitatea alocarii resurselor financiare presupune un sistem de politici specifice format din:
politica de finantare, politica de investitii si politica de distribuire a dividendelor, ca alternative
de politica financiara a intreprinderii.
Ca modalitati de finantare a activitatii intreprinderii sunt consemnate: finantarea interna
(autofinantarea) si finantarea externa (prin angajamente la termen sau prin majorari de capital).
Desi este recomandata autofinantarea, adica reinvestirea profitului obtinut, intreprinderile recurg
adesea la surse de finantare externa, prin credite bancare in principal.
2.2. Gestiunea contabila
In ce priveste contabilitatea, obiectivul fundamental al acesteia il reprezinta furnizarea de
informatii care sa ofere o imagine fidela a situatiei patrimoniului si rezultatelor obtinute de
intreprindere.
Valorificarea informatiilor economice se poate realiza doar in cadrul unui sistem informational
economic, conceput ca un ansamblu al mijloacelor si metodelor de obtinere, stocare si utilizare a
informatiilor intr-un domeniu al activitatilor social-economice.

Functia de baza a oricarui sistem informational economic - indiferent de gradul de complexitate


si de automatizare este de a vehicula o cantitate rationala de informatii, pe baza carora sa se ia
decizii economice bine argumentate pe toate treptele organizatorice.
Principala sursa de date a sistemului informational economic si, totodata, una din componentele
de baza ale acestuia este contabilitatea.
Contabilitatea este instrumentul principal de cunoastere, gestiune si control al patrimoniului si al
rezultatelor obtinute de catre agentii economici.
Obiectivele contabilitatii pot fi formulate astfel:
- inregistrarea cronologica si sistematica a miscarilor patrimoniale;
-asigurarea integritatii patrimoniului si controlul operatiunilor patrimoniale inregistrate;
-urmarirea si furnizarea rezultatelor obtinute atat pentru necesitatile proprii cat si pentru
informarea asociatilor sau actionarilor, clientilor si furnizorilor, bancilor, organismelor fiscale si
a altor persoane juridice si fizice;
-furnizarea informatiilor necesare intocmirii documentelor de sinteza contabile.
Contabilitatea moderna a evoluat din functia de administrare a conducerii care insemna
contabilitatea si intretinerea resurselor financiare incredintate conducerii intreprinderii de catre
proprietari (de pilda actionari).
Contabilitatea agentilor economici din tara noastra este organizata in dublu circuit. Informatiile
publicabile tertilor, utilizate si de agentul economic sunt furnizate de contabilitatea financiara,
iar informatiile confidentiale, utilizate numai de agentul economic, sunt furnizate
de contabilitatea de gestiune.
Contabilitatea financiara, numita si generala, reprezinta clasificarea si inregistrarea
tranzactiilor monetare ale unei entitati, in concordanta cu conceptele, principiile, standardele de
contabilitate si cerintele legale stabilite, si prezentarea unei opinii asupra efectului acelor
tranzactii in timpul unui exercitiu financiar si la sfarsitul acestuia.
Potrivit acestei definitii:
- toate tranzactiile financiare sunt inregistrate folosind contabilitatea cu dubla inregistrare
si registre contabile (termenii si principiile utilizate se pastreaza atat in sistemele manuale
cat si in cele informatizate).
- Inregistrarile sunt prezentate in asa fel incat proprietarii (sau alte persoane) sa poata
observa efectul general al tuturor tranzactiilor. Cele doua rapoarte principale sunt Contul
de profit si pierderi (care arata profitul sau pierderile pe o anumita perioada) si bilantul
(care arata activul si pasivul si capitalul utilizat de firma la sfarsitul perioadei).
Contabilitatea financiara prezinta un interes major pentru stat, care doreste sa controleze
aplicarea metodelor de evaluare a diferitelor elemente ale patrimoniului si stabilirea rezultatelor
ce formeaza baza de determinare a impozitelor.

Contabilitatea financiara are urmatoarele caracteristici:


-Se realizeaza dupa o schema unitara, impusa de autoritatile fiscale si de cerintele de
control ale statului;
-Este organizata in vederea prezentarii patrimoniului organismelor si persoanelor externe;
-Prezinta patrimoniul unitatilor intr-o viziune globala, fara a furniza informatii de detaliu;
-Din ratiuni juridice si fiscale, rezultatele financiare au in vedere, de regula, un ciclu de un
an, numit exercitiu financiar.
Contabilitatea financiara nu este doar un sistem de colectare a informatiilor exprimate in cifre, ci
si un instrument de analiza si sinteza, de control al eficientei gestiunii economice.
Contabilitatea financiara faciliteaza alegerea variantelor posibile de dezvoltare a unitatilor si de
crestere a profitului. Nu va oferi niciodata o decizie gata realizata; informatiile pe care le
furnizeaza sunt supuse analizei economice in urma careia conducatorul unitatii adopta decizii
pertinente.
Contabilitatea de gestiune (numita si contabilitatea manageriala sau contabilitatea interna), nu
are caracter obligatoriu pentru agentii economici, insa este utila, fiind considerata in fapt
contabilitatea activitatii de productie.
Caracteristicile contabilitatii de gestiune pot fi formulate astfel:
-are ca obiect gestiunea interna a patrimoniului si ofera un evantai de solutii pentru
gestionarea concreta a unitatii;
-este o contabilitate adaptabila la toti agentii economici, oricare ar fi marimea,
activitatea si structura lor;
-este condusa cu o periodicitate variabila, adesea legata de ciclul de exploatare;
-acopera insuficientele contabilitatii financiare in materie de gestiune interna a unitatii.
Bilantul arata sintetic situatia unei intreprinderi la o anumita data, de obicei la sfarsitul anului
fiscal. Bilantul este declararea insumata a activelor intreprinderii (a ceea ce detine), a pasivului
(ceea ce datoreaza creditorilor) si a capitalului utilizat (capitalul actionarilor si rezervele).
Contul de profit si pierderi este un raport rezumat al veniturilor si cheltuielilor intreprinderii si a
profitului sau pierderilor pe o perioada trecuta.

2.3.Organizarea functiunii financiar-contabile

Indiferent de marimea intreprinderii, este esential sa fie asigurata complementaritatea


necesara intre sarcini, pe de o parte, si serviciile sau structurile cu atributii in acest domeniu, pe
de alta parte. Sigur ca posibilitatile de generalizare in materie de organizare a functiunii
financiar-contabile sunt extrem de limitate. Chiar daca obiectivele de rentabilitate si de
solvabilitate raman prioritare si cu toate ca ele fac apel la aceleasi tipuri de instrumente si metode
de analiza (criterii de alegere a investitiilor, plan de investitii si de finantare), activitatile
financiare au evoluat considerabil. Astfel, se disting din ce in ce mai frecvent activitatile de
finantare si de trezorerie, pe de o parte, si activitatile de informare si control, pe de alta parte.
Cu alte cuvinte, locul pe care-l va ocupa functiunea in organigrama va depinde de mai multi
factori, cum sunt:
-

marimea intreprinderii si modul sau dominant de structurare (centralizata sau nu);

natura activitatii ;

gradul de internationalizare.

Astfel, in intreprinderile de talie mica, functiunea financiara este asigurata majoritar de insusi
managerul intreprinderii, ajutat de specialisti din exterior (un expert-contabil, un expert in
fiscalitate, un jurist). Constrangerea de solvabilitate va fi rezolvata de un mic serviciu de
contabilitate, in directa subordine a managerului.
La intreprinderile de talie medie, functiunea financiara este frecvent asociata functiunii
administrative; directorul administrativ si financiar acopera prin urmare sarcini de genul:
gestiunea creditelor, facturarea, contabilitatea generala; poate fi responsabil de buget si de
punerea la punct a unei contabilitati analitice. Dar in ce priveste alegerea investitiilor si problema
finantarii lor, conducerea generala ramane suverana.
In cazul intreprinderilor mari, tendinta este spre autonomia controlului gestiunii (contabilitate
analitica, controlul gestiunii, audit) in raport cu directia financiara (trezorerie, finantare,
planificare financiara, studii financiare si rentabilitate, fisclitate). Exista de asemenea moduri mai
descentralizate de organizare a functiunii financiare, mai ales in grupurile multinationale
structurate in mari divizii.

3.Interdependenta functiunilor financiar-contabila si comerciala


Interdependenta dintre activitatile ce se desfasoara in cadrul unei organizatii determina
interdependenta intre functiunile acesteia. Astfel, manifestarea normala a unei functiuni asigura
premisele manifestarii corecte si a celorlalte functiuni, dupa cum aparitia unor dereglari in cadrul
unei functiuni produce perturbatii in manifestarea celorlalte functiuni.

Figura 2. Interdependenta dintre doua functiuni


Daca in cadrul functiunii F1 se va produce o dereglare, atunci va aparea un efect nefavorabil si in
desfasurarea activitatii A, care, la randul ei, va influenta nefavorabil desfasurarea activitatii B,
deci va influenta functiunea F2. Desigur, este posibila si influenta in sens invers, de la functiunea
F2 spre functiunea F1, prin intermediul acelorasi activitati, influenta marcata de linia intrerupta.
De exemplu, daca in cadrul functiunii F1 (comerciala) apare o disfunctionalitate, atunci rezulta
un efect nefavorabil in desfasurarea activitatii A (aprovizionare) ce va influenta negativ
activitatea B(financiara), deci si functiunea F2 (financiar-contabila).
Aprovizionarea la costuri ridicate determina stabilirea unor preturi si tarife pentru produsele si
serviciile oferite necompetitive obtinandu-se rezultate economico-financiare necorespunzatoare
(efort financiar mare, nejustificat de rezultatele obtinute).
In sens invers, spre exemplu, societatea nu poate obtine creditele necesare aprovizionarii cu
materii prime conform programului de aprovizionare, deci deficiente ale activitatii financiare
influenteaza negativ activitatea de aprovizionare a firmei.
Luand in considerare cele doua cicluri de dereglari, de la F1 la F2 si invers, se poate vorbi de o
autoagravare a dereglarilor. In aceste conditii, rolul managementului consta in a intrerupe
procesul de autoagravare a dereglarilor prin decizii fundamentate stiintific, si a asigura echilibrul
necesar.
Asociat cu procesul de autoagravare a dereglarilor dintre doua functiuni poate aparea si un
proces de dereglare in lant. Astfel, daca dereglarea functiunii F2 va produce in continuare
dereglari in functiunea F3, aceasta poate produce dereglari intr-o alta functiune F4 s.a.m.d.
Functiunile sunt interdependente, ele se influenteaza atat intr-o maniera negativa cat si pozitiva.
Spre exemplu, cresterea vanzarilor (F1) va asigura societatii resursele financiare(F2) necesare
mentinerii si dezvoltarii activitatii; calitatea evidentei contabile influenteaza eficacitatea
activitatilor functiunii comerciale, a intregului proces managerial; prin activitatea de marketing
care asigura informatii referitoare la canale de distributie care prezinta interes se pot obtine
avantaje financiare.
Concluzie
In prezent exista o multitudine de puncte de vedere privind numarul, denumirea, continutul si
aplicarea functiunilor managementului. Functiunile reprezinta cea mai importanta veriga a
intreprinderii, ele pun accent pe inovare, cercetare, comercializare, producerea in mod eficient a
bunurilor si serviciilor pentru a satisface nevoile vitale. Avind ca scop proiectarea organizarii si
conducerii intreprinderii, a sistemului decizional cit si a celui informational. Nu toate functiunile
sunt prezentate in mod sistematic in intreprindere,ele se aplica diferit de la o intreprindere la alta.
Bibliografie
1. Giurgiu A.I., Mecanismul financiar al intreprinzatorului, Ed. Dacia, Cluj-Napoca,
1995.
2. Pantea I. Petru, Managementul contabilitatii romanesti, Editura Intelcredo, Deva
1999.

3. P. Bran - Relatiile financiar bancare ale societatilor comerciale, Editor Tribuna


Economica, Bucuresti, 1994.
4. G. Vintila - Gestiunea financiara a intreprinderii, Editura Didactica si Pedagogica,
Bucuresti, 2000.
5. I. Stancu- Gestiunea financiara a agentilor economici; Editura Economica,
Bucuresti, 1994.
6.

Petelean A., Management financiar, Editura Appendix, Targu-Mures, 2001.