Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Bibliografie:
Dreptul comertului international D. Sitaru, partea generala, UJ
Elemente fundamentale ale dr. de comert international - Severin
Contractul de comert international
Se caracterizeaza prin comercialitate si internationalitate. Aceste trasauri sunt distincte, susceptibile a da
originalitate contractului de comert international.
I. Comercialitatea este trasatura care exista cand vorbim despre 2 tipuri de relatii care se ivesc la incheierea
unui contract: civil si comerial.
Dreptul trebuie sa ajute la obtinerea castigului, nu la limitarea acestuia. Dreptul nu poate garanta castigul, insa il
poate face posibil in conditii optime.
Banul se transforma in marfa, iar marfa se transforma in ban prim. Iar banul prim trebuie sa fie mai mare decat
banul initial. ( B ---> M----->B` unde B` > B )
Celeritatea este tinuta de asumarea riscului. Trebuie cercetat riscul. Cercetarea dureaza insa timp.
Comerciantul care intra in raporturi comerciale ca si creditor, prefera sa i se aplice legea comerciala, nu cea
civila. Debitorului ii este favorabila lege civila. Subiectele pot alege dreptul care sa i se aplice.
Cel care e creditor in comert este cel care vrea sa castige. Debitorul este cel care vrea sa pastreze castigul,
titularul dreptului. Dreptul comercial apara interesele celui care risca.
Comercialitatea dreptului comercial asigura securitatea dinamica a acestuia.
Elementul esential este interpunerea in schimb in scopul obtinerii de profit cel care face comert nu consuma.
El ia o valoare, o transforma, o prelucreaza, si o revinde. Schimbul este definitia cometului, esenta comertului.
Castigul este scopul comertului. Interpunerea calfica o persoana ca fiind subiect de dr comercial, iar
manifestarile lui de vointa ca fiind a celui care vrea sa faca comert.
Pentru a obtine profit trebuie sa te organizezi in forma de intreprindere. De aici apar cutumele, uzantele.
Profesionalismul subiectilor de drept induce o anumita diferenta care se reflecta in interpretarea normei de
drept.
II. Internationalitatea
Contractul se incheie intre subeicte de drept cu sediul in tari diferite. Prin aceasta, contactul capata legaturi cu
mai multe sisteme de drept, si pe cale de consecinta putem vorbi despre un contract inetrnational.
Exista si alte puncte de conexiune intre contracte de comert international si diverse sisteme de drept, cum ar fi
executarea intr o tara straina.
"Raportul de comert international are o identitate specifica, nu este un simplu raport de drept intern complicat
cu un element de extraneitate" def autori francezi
In materialitatea operatiunii trb sa existe un alt sistem de drept pentru a vorbi de internationalitate.
1
Limitele operatiunii: trebuie evitata oferta de complezenta, primita numai ca sa ies din contractul
intitial. Se poate constata prin arbitraj, prin expertiza. In acest caz se pot cere daune interese.
Nu orice oferta mai buna poate sa conduca la o readaptare a contractului. Trebuie sa existe o diferenta
semnificativa. Acest lucru descurajeaza oferta de complezenta.
Regula dupa care se stabileste caracterul mai favorabil al ofertei concurente trebuie stabilita. Aceste
elemente trebuie incluse in clauza sa se evite disputele dintre parti.
Orice instanta este competenta sa judece toate clauzele contractului, fie ca este comuna, fie ca este arbitrala.
II. Clauza clientului celui mai favorizat ce se intampla daca partenerul meu contractant face o oferta mai
buna altuia?
Prin efectul acestei clauze, daca vanzatorul sau furnizorul acorda unui tert, pe parcursul executarii contractului
convenit cu cumparatorul (sau beneficiarul), conditii mai favorabile decat cele pe care le-a consimtit
partenerului sau contractual, aceleasi conditii se vor aplica ex nunc (pe viitor), din chiar momentul cand ele au
fost acordate tertului, si in favoarea celui cu care a contractat initial. Alinierea se va face automat, fara negocieri
prealabile, cu exceptia contractelor de mare complexitate.
In virtutea clauzei clientului cel mai favorizat, vanzatorul isi asuma implicit obligatia de a-l informa neintarziat
pe cumparator asupra continutului contractului convenit ulterior cu un alt client. Termenul notificarii poate fi
stabilit prin chiar continutul clauzei. Nerespectarea acestei obligatii poate fi interpretata ca reprezentand o
executare defectuoasa a contractului cu toate consecintele aferente unei asemenea executari.
Daca exista divergente, litigiul poate fi solutionat pe calea arbitrajului, insa este necesar in acest sens ca partile
sa fi prevazut aceasta posibilitate printr-o clauza compromisorie.
4
III. Clauza de hardship Este vorba de situatii complet straine partilor, care actioneaza asupra onerozitatii
contractului. Nu suntem in situatia fortei majore, ci cauze care fac situatia mai oneroasa. Ex. razboiul poate sa
nu fie imposibilitate absoluta de a face comert, activitatile comerciale pot continua. Nu permit neexecutarea, in
schimb maresc onerozitatea obligatiilor. Cutremure, inundatii, crize economice, razboaie economice etc.
Conditiile de adaptare a contractului trebuie evaluate atat cantitativ cat si calitativ. Ex. inchiderea unor
trasee de transport, inchiderea anumitor zone, a tuturor zonelor etc.
Remedii
modificarea pretului;
- modiifcarea termenului de livrare;
- o terminare a contractului;
- o reesalonare a platilor;
o A. Procedura de punere in functiune a clauzelor procedura automata, cand anumite
schimbari produc modificari in contract. Este destul de nesigura.
o B. Renegocierea Daca nu se poate adapta contractul, se ajunge la renegociere. Trebuie
facute cu buna credinta, se zice prin insusi clauza de hardship. Daca negocierile nu duc
nicaieri, se va trece la o alta etapa procedurala, medierea.
o C. Apelul la mediatori sau la experti, daca partile nu se inteleg.
Exista posibilitatea ca acesti experti sa dea o solutie pe care partile sa le accepte,
sau pot da o simpla consultatie,
pot da o solutie pe care partile o pun provizoriu in aplicare urmand ca dupa aceea,
daca una din parti e nemultumita sa se mearga la etapa urmatoare judecata, arbitraj,
mediere.
Efectele contractului:
Obligatia vanzatoului predarea marfii, transferul marfii, transferul documentelor.
Nu se vorbeste despre evictiune sau vicii, dar in mod implicit faptul ca se poate antrena rapsunderea pentru
situatia evictiunii, putem spune ca si aceste chestiuni sunt acoperite de conventie chiar daca conventia nu le
dispune in mod explicit.
Predarea marfii e reglementata in sensul tutror condtitiilor care privesc modalitatea predarii, locul predarii si
conformitatea marfii predate cu marfa din contract sub aspectul cantitatii si al calitatii.
Exista distinctia intre viciile esentiale si viciile neesentiale, atunci cand vorbim despre conformitate. Viciile
esentiale nu permit utilizarea marfii cu destiantia prevazuta in contract, potrivit contractului. Simpla ambalare
necorespuzatoare a marfii poate fi privita drept un viciu esential, o predare neconforma.
Momentul aprecierii conformitatii marfii se face la momentul predarii, la momentul transmiterii riscului. Daca
dupa aceea apar probleme de neconformitate, ele pot fi ridicate in perioada termenului de garantie dar numai
daca sunt imputabile vanzatorului.
Cumparatorul trebuie sa verifice marfa intr un termen cat mai scurt, cel mai tarziu a ajungerii acesteia la
destinatie. Daca contractul nu prevede ca marfa trebuie transportata, se consideera preluata la sediul
vanzatorului sau la un alt loc in care ea e predata.
Transferul dreptului de proprietate e o obligatie de sine statatoare care depinde de conditiile de livrare ale
marfii, se transfera de indata ce contractul e incheiat.
Raspunderea - atunci cand sunt neesentiale viciile, nu se poate apela la rezolutiunea contractului, ci la o
reducere a pretului.
Sediul partilor contractante dicteaza legile aplicabile, NU nationalitatea partilor. contract international.
Cand una dintre obligatii nu este executata, creditorul are posibilitatea sa ceara fie executarea in natura, fie
daune interese, fie rezolvirea contractului. Prevaleaza insa salvgardarea contractului.
Si atunci cand nu a fost ratificata de un stat, conventia se poate aplica ca uzanta internationala subectilor
respectivi. Un stat care a ratificat conventia alt stat nu a ratificat trebuie acceptata de statul care nu a
ratificat.