operi de timba natidnala respectiva; de aici provin dificultatile de faduiceve sau chiar imposibilitatea de a traduce unele opere literare, tn a litiee, Limbajul pootic este deci -ca de altfel toate limbajele functionale - iInglobat in sistemul unei anumite limbi nationale. Aceast& imprejurare ‘are consecinte care, in pofida aparentelor de certitudine, pan’ de curind rat fost elare nici teoreticienilor, nici istoricilor literaturii. Este vor dle faptul cZi un amumit procedeu poetic, folositia mai nvulte Himbi, imbrack sub influcna naturié diferite a acestor limbi infitigari absolut diferit. i model metric, realizat in diferite limbi, poate rovoace impresii ile din ultimii’ani ne-au furnizat o multime de exemple, aict insi ne vom mulfumsi citém doar woul singur, preluat din tucrarca Iui Jakobson Versificasia cehd Praga, 1926, p. 52 si urm.): A. V. Jung 1 tradus textual tetrapodul trohaie al lui Pugkin ,,Buria mgloiu nebo iet".* prin ,.Boute mihou nebe kryje”; cu toate acestea, versiunea chi uifers profund de cca rusf, tn primul rand, prin cantitate (fa limba nisti cuntitatea face parte din accent, in cehi fiind separata); in al doitea rind, pin cvincidenta perfeeti intre cuvinte gi picioare in aecct vere, cure este foarte obignuit’ fn cehd, unde accentul cade pe prima silaba a cuvintalui, pe cand in rust - ea umare a accentului liber - este relativ rari, motiy pentru care versul respectiv are un efect onomatopeic. $i fn. alte cazuri-se poate constata acceagi dependenfa a expresiei poetice de natura unui sistem lingvistic dat; tocmai de accea curente literare care au avut o rispandire in toati Europa, cum sunt simbolismul, futurismul ctc., desi au postulate identice, ajung, in contexte lingvistice diferite, la reauiltale sensibil diterite, Simbotismul ceh este, in esenté, um alt fenomen si are alt sens in evolutia literaturii cehe decat simbolismul francez in Franta sau cel nis in Rusia, cu toate ci parerile simbolistilor din toate {Guile suat foarte ascmanatoare. In felul acesta, ne putem explica de ce ia litcraturii europene in seculele al XIX-lea gi al XX-lea, epoei de intense contacte intemationale, se distinge printr-o mai mare vatietate Uccit evolutia picturii sau a arhitecturii in weecasi perioada, | i | ROMAN JAKOBSON LINGVISTICA §1 POETICA* Aprecieri retrospective si consideralii de perspectivi? Din fericire, intre conferintele stiintfice gi cele politice mu exist nimie comun, Succesul unei conferinfe politice depinde de acordul majoritiii sau totalitiii participantilor. In'discutiile stiimifice ins, voturile gi veto-ul sunt necunoscute si s-a dovedit ed dezacordul, in gon. eral, esto mai rodnic decat acordul. Dezacordul scoate Ia iveal& antinomiile sitensiunile din domeniul discutat gi impune noi corcetiri. Nu conferinfele politice, ci mai curand, explordrile in Antarctica s-ar putea compara cu intrunirile stinyifice: expert intemationalt in dferite discipline, incearca Si traseze harta unei regiuni necunoscute, s4 descopere unde se gisese cele mai mari obstacole pentru explorator, piscurile si prapastiile de nestribitut. O astfel de cartare pare si fi fost principalul obiectiv al conferintei noastre si, in aceasti priving’, lucrarile ci au constituit un succes, Nu am ajuns oare si stabilim care sunt ecle mai cruciale si mai controversate probleme? Nu am favatat noi si ne ajustim codurle, si distingem ce termeni trebuie Himuriti sce termeni trebuic evitati ca si prevenim o infelegere gresitd a notiunilor atunci cind avem a face cu oameni care folosese jargonul stiinific diferit al specialitayii lor? Cred + In antologis PROBLEME DE STILISTICA, Editua Stine, Bucuresti 1964, tad Mia Nasa Math Clie p02. ne Baws " Concuziledeabteilor care au avut loc Ia Universitica Indiana in apie 1988, publicate in volun Sle m Language, Matsachsets, The Technology Poss of MIT. 1960, pp. 350-377. In versvnea roméneasc a textuluienglen, conform indicatiilor autorului, anumite exemple au fost ialocuite cu fapte ilvstrative sorespanzStare pe cae le ofr limba romins. La shaborarea fnala's tiducer 6 sors le formliti a fost defiitivate de M. Nasta in enlabovare en Muel Calinesen ate} Caine 209cipentra majoritatea participangitor laaceast conferinys, dad mu pentrt probleme sunt ceva mai clare astizi dest au fost eu rei roti, astiel d zile in urna Mi s-nti corut eateva observatii sumare despre raporturile dintre poctici gi lingvistied. Poetica trebuie sa raspundi, in primul rand, intrebiii esentiale care poate fi formulatt ct f rmesajuhui verbal caracterul unei opere de arti? Deoarece principalal object de stucliu al poetieli este diferentierea speciilor inerenti artei verbale, © pata de celelalte arte si de alte forme ale ,,comportamentulut verbal” (verbal behaviour), poctica este indreptayiti si ocupe locul de frunte in studiile literare, . Poctica trateazi problemele de sructurt verbal, dup’ cum analiza picturii se ocupii de structurile picturale. Deoarece lingivistica este stiinta Jobala a structurii verbale, poetica poate fi considerati parte integranth aling ‘Argumentele impotriva acestei pretentii trebuie discutate cu atentie, Evident, poctica se ocupa gi de multe procedee care nu se limiteazi la arta cuvintului, Putem vorbi despre posibilitatea de a obtine eeranizarca romivuldi Le raseruce de vanturt, de a transpune leyentdele wedicvale in frowee si miniaturi sau de a reda L ‘Aprés midi d'un faune® cu mijloace specifice muzicii, baletului $i artei grafice. Oricit de absurda ar prea idcea publicitii fliadet sau Odiseei sub formii de comics-uri, anumite ciomente structurale ale subiectului se pistreaz’ chiar dupd ce dispare suportul formei verbale. Intrebarea dact ilustratile Tui Blake pentra Divirw Comedie sunt sau nm adecvate, constituie 0 dovadi a faptului c& arte liferite pot fi comparate intre cle. Problema baroculu sama oricBrui alt tl istorie depaseste cada unei singure arte, Vorbind despre metafora suprarcalistd, este greu si se treacd cu vederea filmele lui Max Emst sau ale lui Luis Buituel (Céinele andaluz si Varsta de aur). Pe scurt, rnumerease clomente poetice fin nu numai de stinta limbii, ci side intreaga teorie + semnelor, fac parte, agadar, din domeniul semioticii generale, A irmatic este ins’ justi mu numai pentru arta cuvantului, ci si pentn toate varietatile de limbaj, in misura in care limba are multe caracteristici comune altor sisteme de scriere sau pe care le regasim in toate sistemele de acest fel (caractere pansemiatice). vestaini + qu Roun, gstebns poem al lui Séphane Mallarmé De asemenea, nici a doua obiectie nu confine vreo trisiturd specific pentru literatura: problema legtturii dintre cuvént gi lumea inconjuritoare ‘use refert numai la arta verbalA, ci intervine im studierea tuturor tipurilor ‘de mesaj. Lingvistica poate explora toate problemele posibile pe care le pune legatura dintre mesaj gi,,universul mesajului”: ce este verbalizar. Totugi ,,coeficientul de adevat” (in englez% the truth values), in misura fn care este ,entitate extralingvistic8” (ca s¥-l numim aga cum fi spun logicienii), deptgeste limitele poeticii gi, in general, pe cele ale lingvistici, Se spune adesea ci poetica, spre deasebire de lingvistic®, se ocup’ de evaluare, Aceast& despite a celor dowk domenii este bazatA pe 0 interpretare care se d& in mod curent, gresindu-se inst, contrastul dintre structura poeziei gi alte tipuri de structuri verbale : cele din urm& ar avea ‘un caracter ,,accidental” (sau casual, ,,neintentional”), ar fi lipsite de seop, pe cfind limbajul poetic ar fi ,.neaccidental” (sau noncaswal intentional), at avea un scop determinat. De fapt, orice comportament verbal tinteste tntr-o directie, ins& tintele diferd si conformitatea tmijloacelor folosite pentru atingerea efectului dori, constituie o problemi care-i preocup in permanent’ pe cercetitorii diverselor forme de comunicare veibala, Exist o corespondenta strict, multmai stricta deat {gi Inchipuie crtici, inte problema expansiunii in spatiu si in timp a fenomenelor lingvistice si rispandirea tn timp si spatiu a modelelor Titerare. Chiar o astfol de expansiune lipsita de continuitate, cum este teinvierea unor poeti uitai sau neglijati —de pildS, descoperitea postum’ si',canonizarea” ulterioard a lui Gerard Manley Hopkins (m. 1889), Bloria tardiva a lui Lautréamont (m. 1870) printre poetii suprarealisti sau influenta considerabil& a lui Cyprian Norwid (m. 1885), pana de curind necunoscut, asupra poeziei modeme — igi giiseste o paralel’ in {storia limbilor literare care au tendinja de retnvia modele depisite, unele de mult uitate; acesta a foat-cazul limb literare cebe, care la fnceputul secolului al XIX-lea se intorcea la modele din veacul al XVI-lea, Din fericire, confuzia care se face fntre termenul de ,,studii literare” sicel de ,criticd” fi determina pe cei ce studiazs literatura s& fie tentati stinlocuiasc& descrierea valorilorintrinsece ale unei opere liteare prin un verdict subiectiv, distrugttor, Eticheta de , critic literat” apticat’ unui cercetitor al literaturi, este tet atit de gresit’, ctum ar fi denumirea de critic gramatical (sau lexical)” aplicati unui lingvist, Cereetarile 2siniactice sau morfologice, nu pot fi inlocuite printr-o gramatici nocrsativ’ si, la fel, nied un manifest propagind gusturile unui critic prverile lui despre literatura de creatic, nu poate inlocui o analiza obicctiva, verbale. Aceasti afirmatic nu trebuie luata drept o aplicare a ului aisser faire; orice cultura verbala implica eforturi matice, nonnative gi de planificare. Totugi, de ce se face 0 deosebire precisa intre lingvistien puri si.cea aplicatd sau intre fonetica si ortoepie, dar iar se face o distinetic fntre studiile literare gi critica? Ca si lingvistica, studiile literate in care poetica devine focanil preweupirilor, cuprind dou serii de probleme: sincronice si diacronice. De sineronici nu se ocupd numai de productia literara dintr-o ci, cf si dist acea parte din traditialiterard care, pentru epoca in consideratie, s-a pistrat vie sau a fost reinviat’. Astfel, de exemplu, Shakespeare, pe de o parte, gi Donne, Marwell, Keats, Emily Dickinson, pe de alta parte, corespand sensibilitatii modeme, universului spiritual in care trdieste poezia de limba englezi in zilcle noastre. Pe cata vreme James Thomson si Longfellow, in momentul ‘de fafé, mt aparjin valutilur attistice viabile’, Selectarca clasicilor gi reinterpretarea lor oti de cate ori se afirma o nous orientare, iat& una dintre problemele yportante ale studiilor literare sineronice, Poetica sincronici, ca si evistica sineronic’, nu trebuie confundata cu statica; orice epoca face o listinetic intre formele mai conservatoarte si cele care inovenz3. Orice etapa contemporana se risfrange in experienta noastra cu dinamica et temporal si, pe de alti pate, atat in lingvistic’, eit i in pocticd, metoda istoric’ se ocupa au numai de schimbirile produse, dar si de factorii de continuitate, rezistenti static. Ca si o istorie a limbii, 0 poetic istoric cuprinzitoare reprezinti suprastructuri ee trebuie ctidite pe o serie de ddes:rieti sincronice succesive. Insistenta dea mentine poctica despiirtita de lingyistiek se justifica wuss daed restrdngem in mod nepennis domeniul lingvistici, cum se nip. ee pila, atunci cind fraza este privita de unit lingvisti ca cea constructie analizabili sau cind obiectivul lingvisticii este i Jz gramaticd sau mamai la chestiuni nesemantice, de form’ iat \finvatiaaiovulai trebue Hain eomsiderfie ew tezsrve, Este wort acide Agetsavite pustulu dn eereuile Mterailor modmigh din Anglia $i din Stacle Unite cexterioat, sau la inventarul unor procedee denotativet, fra nici o referinta la variafile libere. Voegelin’ a indicat clar cele dout probleme mai importante, corclative, ale lingvisticii structurale gi anume: revizuirea nipotezei monolitice a limbajului” gi preocuparea pentru,,interdepencienta diferitelor structuri ia cuprinsul aceleiagi limbi”. Fara indoiala, pentru oricare comunitate lingvistica, pentru fiecare vorbitor, exist o unitate a limbajului; acest cod general nu este decdt un sistem de subcoduri interdependent; fiecare limba inglobeazi mai multe modele care coexist paralel si sunt caractetizate printr-o functiune diferts, Evident, tebuie si fim de acord cu Sapir atunci cind afirma cA, privind lucrurile dinte-a perspectiva de ansamblu, ,,in vorbire domneste suveran idcatia..."6. Ins aceastA supremajie nu-i autorizeaz’ pe lingvisti si treacd cu vederea , factorii secundari”. Elementele emotive ale vorbirii care, dupa cum tinde s& creada Joos, mu pot descrie ,printr-un numar init de categorii absolute”, sunt clasificate de el ca ,,clemente nelingvistice ale lumii reale”. De aceea ,rimén, pentru noi, fenomene vagi, protcice, fluctuante”; asadar conchide acest autor, ,,refuzim si le toleram in stiinj4””. Desigur Joos este um stralueit expert in experiente de reducere gi cerinja lui energica de ,a expulza” clementele emotive odin stinta lingvisticii”, este un experiment radical de reducere: reduciio ad absurdum. Limbajul tebuie cercetat in toati varietatea finotiilor lui. fnainte de a discuta Functiunea poctick trebuie s8-i definim locul printrecelelaite functiuni ale limbajului. O schijare a acestor funetiuni necesité o scurtS trecere in revista factorilor constitutivi in orice act de vorbire, in orice comunicare verbal. Cel care se adreseaza (,transmifitorul”),trimite un ‘mesaj destinatarului (,receptorul"). Pontru.ca mesajul si-si indeplineasc& finotiunea, el are nevoie de un context la care se refera (salt, intr-o ‘nomenclatura mai echivoc8, de un ,,referent”), pe care destinatanu! si-l “ Procedeele denotativestujese a indicarea sensu cuvintelor, independent de atributele (sau de conotasiile ) lor. tn aceast& categorie intrd notiunile gramaticale sugiate ea atare, Ca denottie, adjectival negra detemnind orice obiect negra (N.r) SCE F.Voegel in, Casual and Noncasual Uerances within Unified Structures in Site in language, pp. S768, SCEW.S apis, Language, New York, 1921 7M, 10 0s. Description of language design. in Journal of the acoustical society of America", 1950, nr. 22, pp. 201-708,poata pricepe gi care s& fie sau verbal sau capabil dea fi vérbalizat; deun cod, intrutotul sau cel putin partial, comun atét expeditorului cat gi destinatarului (sau, cu alte cuvinte, comun celui care codeaza gi celui care decodeaz’); in fine, are nevoie de contact, conducta material sau legitura psihologic’ dintre cei doi, care le d& posibilitatea s& stabileascl sis monjin’ comunicarea, Toti acegti factori esenfiali ai comunicdrii verbale pot fi schematizati dup cum urmeazi: CONTEXT MESAT TRANSMITATOR DESTINATAR CONTACT cop Fiecare dintre acegti gasé factori determin o alti functiune a limbajului. Desi distingem gase aspecte esenfiale ale vorbiri, ar fi greu s& gisim vroun mesaj verbal care s& indeplineascs numai o singura functiune. Diversitatea nu rezidi in monopolul uncia dintre aceste multiple fanctiuni, ci in ordinea ierarhick diferitt a fmetiilor. Structura Verbal a unui mesaj depinde fa primul rind de functitnea predominantt. Cu toate acestea, degi sarcina primordial’ a multormesaje este adoptarca ‘unei pozitii fay de referent” (Einstellung), orientarea spre context ~ aga numita fanctiune referential’, denotativa, cognitiva -, participarea secundaria altor funcjiuni Ia astfel de mesaje, trebuie Iuati gi ea in considerare de un lingvist atent. ‘Asa numita functiune emotivd sau ,expresiva” concentratt asupra transmititorului, are ga scop exprimarea direct& a aitudinii vorbitoralui fayd de cele spuse de el. Ea are tendinja si produc’ impresia unel anumite emofi, fic adevarate, fie simulate; de accea termenul emotiv, lansat gi recomandat de Marty, s-a dovedit preferabil termenului de emofional. Stratul pur emotiv al limbajului este reprezentat prin interjectii. Ele se deoschese de vorbirea referential’ atit prin caracteristica sunetelor (Geovenie speciale si chiar sumete neobignuite in alte cuvinte), cit gi prin rolul lor sintactic (nu sunt componentele frazelor, ci echivaleaza cu cle). ‘CEA. Marty, Untersuchungen zur Groxdlegung der allgemetien Grammatik und Sprackphilesephie, vol. 1, Halle, 1908 24 |, Tut! tut! spuse Me, Ginty”; intreaga frazi pronuntata de personajul lui ‘Conan Doyle se compune din dou plescaitur. Funcyiunca emotiva pe care o dezviluie interjectiile di, in oarecare misuri, savoare tuturor expresiilor noastre, la nivel fonic, gramatical gi lexical. Analizand vorbirea din punct de vedere al informatiei transmise, nu pute limita nojiunea de informatie numai la aspectul cognitiv al limbajului. Dack ‘un individ foloseste elemente expresive pentru a-si manifesta atitudinea de supirare sau de ironic, cl transmite desigur, o informatie si, evident, ‘accasti comportare verbal nu poate fi asemanaté cu activitatea nutritiv’, nesemioticd, cum ar fi, mdnca un grepfrut” (in ciuda comparatici indriznete a lui Chatman)", Diferenta dintre /mu/ (negatia romancasci intonats normal — N.t.) $i prelungirea emfatio& a vocalei /nu:/ este un clement lingvistic conventional, codificat ca si diferenja dintre vocala Inga gi scurt’ in perechile cehe /vi/ voi” si /vii/ el stie”; dar in acest ultim exemplu caracterul distinctiv al informatiei este de naturi fonematicd, pe efnd la prima pereche, el este de natura emotivi. Fiindci vorbim despre invariante fonologice: sunetele engleze /i/si/ii/ par si fic doar variante ale unuia gi aceluiagi fonem. Daca vor fi privite ins ca ‘unitiyi emotive, relatia dintre varianta si invarianta se ristoama: lunginiea si scurtimea sunt invariante completate de foneme variabile, Coujectura ivi Saporta", potrivitc&rcia diferenta emotiva este un element nelingvistic are poate fi atribuit modulu de transmitere a mesajului si mu mesajului propriu-zis", reduce in mod arbitrar capacitatea informational a mesajelor. ‘Un fost actor de a teatral,,Stanislavski” din Moscova, mi-a povestit ci lao repetitic a fost rugat de celebrul director sa formeze patruzeci de, mesaje diferite, din expresia ceronms meyepom (asti-seard), prin diversificarea nuanjei expresive. El a intocmit o list cu vreo patruzeci de situatii emotionale, apoi a pronunat cuvintele respective conform ficcirei situati, iar publicul urma si recunoasca situatia, numai din schimbatile de intonatie a celor dou’ cuvinte, Pentru cercetirile noastre “Tn Tima englez cele dou monosilabe ~ fut! at! ~ se promunfl seus, eum ae fi 1 afin limba romana (Ne). "S.Chatman, Comparing metrical styles, in Style in language, pp. 149.172, 2 S01 Saporta, The application of linguistics to the study of poetic anguage, ia Site in language, pp. 82-93.consacrate descrierti si analizei limbii ruse contemporane (sub auspiciile Fundatici Rockefeller), am rugat pe acest actor si repete ,,testul” lui Stanislavski. Ela notat circa cincizeci de situafii in care se articula aceeagi propozitie cliptica si ,a modelat” pe baza lor cincizeci de mesaje corespunzitoare, inregistrate pe band’. Majoritatea mesajelor au fost corect $i nuanfat ,decodate” de ascultStorii moscoviti. Cred ci nu este nevoie si mai adaug c& toate aceste indicatii emotive pot fi usor analizate din punct de vedere lingvistic. Orientarea citre destinatar (sau receptor), funcfiunea conativd, ti wiseste cca mai puri expresie gramaticali in vocativ gi imperativ, care, din punct de vedere sintactic, morfologic gi adesea, chiar fonologie, se bat de la alte forme verbale sau nominale. Frazele imperative difera sential de ccle declarative; cele din uma pot fi supuse unui test al adevarvlui, pe cand primele nu, fn piesa tui O"Neill Fantdna, Nano spune ‘ito voce asprA, poruncitoare: ,Bea!”. In acest eaz, imperativul nu poate fi controlat prin intrebarea: ,,este adevarat sau nu?” Totugi, dacd s-ar fi spus: ,,cineva a baut”, ,,cineva va bea” sau ,,cineva ar bea”, intrebaroa putea fi pus in mod firesc. Spre dvusebite de propozitile imperative, cele declarative pot fi transformate in forme interogative: a bint cineva?™ java bea cineva'?” sau ,,ar bea cineva?”. Modelul tcaditional al. limbajtiluim in special aga cum a fost cl interpretat de Biihler, se limita la aceste trei fmotiuni — emotive, conativat si referential -, ou cele trei extremititi ale acestui model: persoana inti, a celui care vorbeste, persoana a doua, a destinatarului si persoana 1 treia, de fapt cineva sau ceva despre care se vorbeste!?, Pornind de la cest model triadic mai putem deduce cu usuringé gi alte functiuni verbale, functiunea magic’, de incantatie, ne aratd, mai ales, in ce fel se transform’ o a treia persoand, absenti sau inanimatf, intr-un destinatar al unui mesaj conativ. Un exemplu: Sa se usuce acest urcior, ft! sul ful ial” (Descdntec litvanian)®, Alt exemplu: ,,Tv ap3, eriiasa raului, ‘i din zori! fa durerea cu tine, dincolo de marea albastri, in steifundurile marii, ca pe o piatra cemusie... de pe fund s& nu mai vie; si ‘nu mai vini durerea niciodata, si impovareze inima usoar’ a roabei lui = CE K, Bath Ler, Die Axiomatik der Sprachwissenschoft, (Hern), 1933, nf. 23, pp. 19-90. * Vv Mansik ka, kitayische Zoubersprie 87,9. 8. KKantSnadien"™ in Folklore Fellows eounmusi= 216 Dumnezeu, Piatii necazul si inece-sol” (Descéntee din Rusia de nord)!*, Sau: ,,Soare, stai in loc deasupra Gibeonului, si tu, lund, tn valea ‘Aialonului. $i soarele s-a oprt gi luna a stat in loc...” (losua, cap. X, vers. 12). . Mai deosebim fns& gi alfi tei factori constitu verbale gi trei functiuni corespunzitoare ale vorbiri -Exista mesaje care servesc fn primul rand la stabilirea comunictrii, la prelungirea sat la intreruperea ei; ele controleaz cum functionea2’ canalul si circuitul (Alo, m8 auzi?"), atrag atentia interlocutoruui sau confirm’ faptul cd acesta rimane in continuare atent (,,Asculfi?, sau in Shakespeare: ,,Pleact-ti urechea!”, iar la celalalt cap&t, rispunsul: " M-hm!”), Aceasti luare de contact sau, dup Malinowski, funcriumea (fatica's, se poate manifesta printr-un echimb abundent de formule ritualizate gi prin intregi dialoguri care-si propun doar si prelungeasci o comunicare. Dorothy Parker a surprins edteva exemple clocvente: = Bine, spuse tinarul ~ Bine, rispunse ea, ‘Agadar am ajuns aici, spuse el = Aici am ajuns, nu-i aga? spuse ea. — As zice e-am ajuns, spuse el. ~Bine. Jncercarea de a stabili sidea mentine comunicarea este tipied pentru pisitile care,,vorbesc”;astfel, functiunea faticd a imbajului este singura pe care 0 au ele in comun cu flinjele omenesti. De asemenea este prima funotiune verbal’ pe care gi-o tasugesc copiii mici; ei au tendinja de a ‘comunica inainte de a fi capabili si trimit& sau s& primeasca orice fel de comunicare ce cuptinde o informatie. ‘In logica modern’ se face o distinejie intre dou’ niveluri ale limbajului concret, ,obiectual” (object language), cate spune ceva despre obiecte, gi ,,metalimbajul” (metalanguage), care spune ceva despre limbaj, dar metalimbajul mu este doar o unealtA stiinfifick necesard, fntrebuinfati de logicicni si de lingvigti, el are un rol important si fn ai comunicarii “ PP.Rbnikow, Pemi vol. HE (Moscovs, 1910), pp. 247 siurm. | ' B.Malinoweki, The problem of meaning in primitive languages, fo Cl Ogden gi AL Richards, Mhe meaning of meaning, New York-Londra, ed. 9-8, 1986, pp. 296-336, 7 27vorbiread ilele, Asemenea domnului Jourdain, eroul lui Moliéro, care Ficea prozi far s8 sti, noi folosim metabolismul firia fi constienti de caracterut metalingual al operatiilor noastre. Ori de efite oti transmititorul sau receptoral sau simt nevoia si controleze dae’ folosese acelasi cod, vorbirea se concentreazi asupra cod: ca indeplineste 0 fanctie metalinguall (adicd de comentariu). Nu te injeleg, ce vrei si spui?” intreabi interlocutorul; sau, tn limbaj shakesperian: ,,Ce sunt lucrunite acestea despre care vorbesti?” (What is’t thou say'st)?", iat vorbitorul, ca si previni asemenea infrehird de contrat, snne adesea = But what is plucked (Dar ce inseam * —Plucked is the same as fiuncked (Jumuiit insewnais aceiayi were ca si maint). And fluncked? ($i'trantit? = To'he fluncked isto fail in an exam (A fi trdntit, adicd a eddea ta examen)! = And what is sophomore (aproximativ in rom: Ce inseamna oft? = A sophomore is a second year student (Sophomore, ,tufi student in anul doi). ‘Toate aceste faze transmit informatii numai despre codal lexical enylez, to funetiune strict metalinguall. Orice proces de insusire a limbii, tn special insusirea limbii materne de cAtre copii, foloseste pe larg astfe! de operatii metalinguale; adesca afazia poate fi definita cao vienlore a enpasit! metalingvale PES Avo UHH{LONAE Ohl ei quae feta Impltent! fh sonvunlenren Verba, 1a Ta ee A a (Binscetfung), ,centrarea” asupra mesajulul ca atare, reprezintsfucfiunea pocticd a limbajului, Aceasta functiune nu poste fi studiaté cu folos dack facem abstractie de problemele generale ale limbajului; pe de alta parte ins, studiu! limbajului implied o atentd luare tn consideratie 1 Funciiunii Ini poetice. Orice incercare dea reduce sfera functiunii poctice ceun rile dintre metaindbaj si sfarie an fost discutate de Roman Jakobson Veri in special capitolul Afaia ca problema lingvstcd dia herarea eal in eolaborare cu M. Halle. Fundementals af language, Haga, 1956, uma Ja poezie, sau de a limita poezia la functiunea poctic’, ar duce Ia osimplificare excesiva gi ingelitoare. Functiunea poetic’ nu este singura funcfluneaartei verbale, in este functiunea ei dominants, determinant’, pe efnd fn toate cellalteactivititi verbale ea se manifesta doar ca un Element constitutiy, subsidiar, accesoriu, Aceast’ functiune,promovand materialitatea semnelor, adnceste dihotomi fundamentalé diatre semne #oblecte, De aceea, cfd este vorba de finctiunea poetic, lingvistica use poate limita la domeniul poeziel. og tatat Maranvota, dar niciodatt Margareta Nu, detoz, mi se erdonate, ddacdinu intervin probleme de rang, vorbitorul preferd sé mceapa cumumele thin soul, lt sdegi dea seama-de ce, alegifd configuratia cea mat potrivitt a mesajului. . » O fat’ obignuia st vorbeasc’ despre ,,scarbosul de ‘Scarlat" . De! ce scirbosul ?” ,,Pentru c& il urisc”. De ce nu-i spui groaznicul, fnsptimént&torul, forosul ” Nu stiu de ce, dar scArbosul i se potriveste mai bine”. Piri s-i dea seama, ea aplica metoda poetic3 a paronomasiei. ‘Sloganul politic [like Ike (ay layk ayk), cu o structurd succinta, se compune din trei monosilabe si cuprinde tei diftongi (ay), ficcare uemat simetric de un fonem consonantic (1 .«..k); compozitia verbal& prezinta ovariafie: primul cuvant nu cuprinde un fonem consonantic, in al dotlea tcuvint se gasesc dout foneme consonantice in jurul diftongului, iar in al treilea cuvint se giseste o consoani finala, Un nucleu asemiindtor (2y) dominant a fost observat de Hymes'” in unele sonete din Keats. Ambele cola'* ale formule’ trisilabice /ay layk/ ayk/ rimeaz’ intre ele, iar in al ddoiles, din cuvintele-rims esto in tntrogime inolus in prismul colon (rim’- 00a)! /inyk/ = (ay, 0 imagine paronomnattot a uewi sentiment cars cuprinde in tatregime obicetul. Ambele col rimul din cele dot cuvinte literate este inclus in al doile: ~ Jaye, imagine paronomasticd a subiectuluifubitor inconjurat de obiectul iubit, Functid poeticd secundaria acestei ,,lozine electorale” (catch phrase) ii intareste cficacitatea gi crecazt un efect. WD ell Hym es, Phonological aspects of Style. Some english Sonnets in ‘Style, ia Style in language, pp. 109-131. ™ Cofonul ete o unitate ritmict, sau mai concret, un cuvint cu o structurd ritmicd relief. De obice! atemenes unit se leagd in scovente de dawt-trei cuvinte care imprimt unui segment de fot up aspect caracerstic (la sfégitul perioadelor, colonul sat 0 secventd de doulorei cola formeszi o clauzult (Nt).Dupi cum am spus, studiul lingvistic al functiunii poetice trebuie sh dopigeasca limitele poeziei, iar pe de altS parte, studiul lingvistic al poeziei nitse poate limita la functiunea poetic®. Particularittie diferitelot muri poetice implied o patticipare diferentiatd a celorlalte fumetiuni verbale alfturi de finetiunea poetick dominanta, Poezia epics, contrat asupra persoanei a treia, folosegte tn mare sur’ fnctiunea referential a limbajului; lirica, orientata catre persoana inti, este intim legati de functiunea cmotiv’; poezia la persoana a doua este ,impregnant” de fnctiunea conativa gi este suplicativa sau exortativa, dup’ cum persoana {nti este subordonat& persoanei a doua sau persoana a dova, primei persoane. s Actin dupa ce am terminat descrieréa noastra rapid, mai rmult sau ‘mai putin complet, a celor gase functiuni de baza ale comunicirii verbale, vom completa,schema factorilor fundamentali ‘cu o schema corespunzatoare a funetiunior: REFERENTIALA POETICA EMOTIVA CONATIVA FATICA METALINGUALA Care este din punet de vedere empiric eriteriut lingvistic al fanetinnit poctice? Si, in special, caré este trisatura caracteristiea indispensabila, inerenth oriedrei poezit? Pentru a rispunde la nécast& fntrebare, trebuie stroanintim care sunt cele dou moduri principale de aranjament folosite in comportamentul verbal: selectia si combinarea. Dac, de exempli, copil este subéectul mesajului, vorbitorul va alege din Yocabularal wzual ‘unu! dintre euvintele mai mult sau mai putin similare ca: pusti, copil, {andr otc. inte-o anuunita priving’ toate flind echivalente. Apoi, ca un comentariu Ia acest subiect, va alege umul din verbele;semantic tnrudite doume, motaic, atipeste, dormiteaz’ ete, Ambele cuvinte alese se combini in lantel vorbirli, Selecfia se reatizeazk pe baza unor principii Je echivalengi, asemnare sau deosebire, sinonimie sau antonimie, pe cdnd combinarea — construitea secventei ~se bazea2k pe contiguitate. Functiunett poeticd proiec‘eata principiul echivalentei de pe axa selectiei, ‘pe axa combindrii, Echivatenta devine factorul constitutiv al seeventei. In poczie, © silaba este echivalenti cu oricare: alta silaba din aceeasi seeventi: se presupune c3 accentul este egal cu accentul si, ipsa de accent cu lipsa de accent; lungimea prozodici corespunde lungimii, iar scurtimea, scurtimii; limita cuvéntului echivaleazi cu o limits intre cuvinte, lipsa tnei limite, cu Tipsa unei limite; pauza sintacticd, ou 0 pavzi sintactieg, lipsa pauzei cu lipsa unei pauze. Silabele devin unitisi de misuri, la fel morele” si accentele, Se poate obiecta gk metalimbajul foloseste fa secvente unitati cchivalente cdnd combin’ expresii sinonime in fraze ecuationale: A = A Guiapa este femeia calului”). Cu toate acestea, poezia gi metalimbajul se pun diametral intre ele: in metalimbaj se foloseste secventa pentru a construi o ecuatie, pe efind in poezie se foloseste ecuatia pentru a constnui o secventh, ‘Tn poezie, fntr-o masurl oarecarc si in uncle manifestari latente ale functiunii poetice, seeventele delimitate prin limitele de cuvant, devin misurabile, fie ed sunt simtite ca izocrone, fie ca gradate. Ina si Margareta ne demonstra principiul poetic al gradirii silabelor, acelasi principiu cate in epica popular sfrba a devenit o lege obligatorie”. Pari cele dow’ cuvinte dactilice combinatia innocent bystander, ,,spectator nevinovat”, nu ar fi devenit o expresie atat de folositi. Simetria celor tei vorbe bisilabice, cu aceeasi consoani initial si acceasi vocal final, adavei splendoare laconicului mesaj de biruinfl al lui Cezar: Veni, vidi, viet! In afara acfiunii poctice, masura secventelor nu-si géseste nici 0 explicatie ea procedeu de limbaj. Numai in poezie~ limbaj cu receptiti regulate de unititi echivalente ~ se percepe timpul inerent fluxului vorbirii, dup cum este simtit, pentri a mentiona un alt sistem semiotic, un fempo in muzic3, Gerard Manley Hopkins, remarcabil cercetitor in stiinga limbajului poetic, defineste versul ca ,,un mod de vorbire” care Topeti partial sau in fntregime acceagi figuri de sunt". “Intrebarea pus 1 ta aens strict, mora este silaba scurtt neaccentuat; prin extensiune, termentl ajunge st desemaeze (aga cum este Infeles si fa Iucrates de fatt), orice silabd neaceentuatd (NA). or CET. Maretic, Metrica navodnik nast plesama, in .Rad Yugoslavenske Akadeaije” @agreb), 1907, ne. 168, p. 170. SGM. ilo p kins, Tie journals ahd papers, Londra, ed. H. House, 1956. fn strat sonor figura de sumet reprezintt un echivatent al fgurit de stil notiune mai Targa care se referd de obicei Ia raperturilesemantice (qfiguri de infeles"; metonimia, rmelafors, silecdoca, oxymoron etc), Dupt cum se va vedea mai ééparte, una dinte Cele mai tipice fiir! de sme este paronamteri, o similitdine fonieS intre douk sa ‘al multe euvinte, care determin atrngorea lor de aceessisfert de inteles (Nt). 221mai dopaute de Hopkins: este orice vers, poezie?” poate primi un rispuns precis de indatd ce inceteaz’ limitarea arbitrara a functiuaii poetice la domeniuil poeziei. Expresiile mnemotehnice (de cx. ,,Thirty days hath September” (,,Treizeci de zile are septembrie")) citate de Hopkins, _-versurile” din teclamele modeme, legile medievale ia versuri mentionate de Lotz sau, in sfirsit, tratatele stiintifice sanscrite in versuri, pe care traditia indiana le deosebeste de adevirata poczic (Kavya), toate aceste texte metrice aplicd funcfiumea poeticd, fara s& atribuie totugi acestei functiuni rolul determinant coercitiv pe care ea fl comporti in poezic, ‘Astfel, versul ,depigeste” de fapt limitele pocziei, dar totodat8 versul implic# intotdeauna o functiune poetica. Desi, aparent, nu cxista culturk ‘umand care si ignoreze versificatia, exist multe tipuri de culturi fér& versuri ,,apligate”; si chiar tn acele culturi care cunose versul pur $i versul aplicat, ultimul pare s& fie un fenomen secundar, cu siguranta _,dorivat". Adaptarea mijloacelor poetice la unele scopuri cterogene nu ascunde esenta lor primordial, tot aga cum elementele limbajului emotiv, daca sunt folosite in poezie, isi mentin, de bund seam, nuanfa emotiva. Chiar daci Hiawatha este recitata de un ,,filibuster” ca 0 perforant’ pentru iungimea ci, intentia primordial’ care a stat la baza acestui text Himnine poczia, Se fnfeloge dela cine, c& existenta reclamelor comerciale versificate, muzicale sau picturale mu rupe problema formel poetice, muzicale sau picturale, de studiul intrinsec al poezici, al muzicii sau al artelor plastice. In cezumat, analiza versurilor cade tn intregime tn competenta poctici, iat aceasta, la randul ei, poate fi definita ca o parte constitutivd 1 lingvisticii, care se ocupdl de raporturile dintre functiunea poetica gi celelaliefimctiuni ale limbajulut, n sensu mat larg al cuvdntului, poetica se ocupil de functiunea poeticd, nu numai de poezie, unde aceasta functiune este suprapusd celorlalte functiuni ale limbajului, dar si in afara poeciei, atunci eénd 0 alta functiune se suprapune functiunit poetic. Figura de sunet” repetata, considerat’ de Hopkins principiul constitutiv al versului, poate fi explicaté mai departe, O astfel de figura foloseste intotdeauna cel putin unul sau mai multe contraste binare pe are le prociuc diferitele portiuni ale seeventei fonematice pe baza unei proeminente” mai accentuate sau, respectiv, mai slabe. in interioral unei silabe, partea cea mai procminent’, nucleul ~ clementul silabic care formeazi ,,virful” silabic - se opune fonemelor ‘ai putin proeminente, marginale, nesilabice. Orice silabi contine un fonem silabie: totdeauna, in unele limbi (iar in altele, de cele mai multe ori), intervalul dintre dow foneme silabice se realizeazi prin foneme marginale, nesilabice. In aga-numita versificatie silabicd, numarul fonemelor silabice dintr-un lan{ metric stabilit (unitate de duratt) este constant; in vreme ce prezenfa fonemelor nesilabice sau a ,,grupului” dintre dou’ foneme silabice consecutive ale langului metric va fi constant numai in limbile care prescriu intercalarea de foneme nesilabice inte cele silabice si, cu atat mai mult, in sistemele de versificatic care interzic hiatal, O alti manifestare a tendinfei e&tre un model silabic uniform este evitarea silabelor inchise la sfargitul versului, tendint& care se observa, de pildi, in cAnturile epice sirbe. Versul silabic italian ‘manifest tendina de a trata secventa vocalelor neseparate de foneme consonantice ca pe o singuri silab& metric’. {in uncle tipuri de versificatie, silaba este singura unitate constant ‘miisura versului; singura linie de demarcatie constant& intre sceventele milsurate este limita gramaticala. fn alte tipuri de versificatie, silabele, la rindul lor, se impart dihotomic, fa importante sau mai putin importante si, in functiunea lor metricd, deosebim doua registre pentra limitele gramaticale: demarcatia care desparte cuvintele (limita de cuvant) si pauzele sintactice. {in afark de varietatile aga-numitului vers liber (ft. vers libre), bazate rnamai pe pauza gi pe intonafii conjugate, orice metru foloseste silaba ca unitate de misur’, cel putin in snumite sectiuni ale versului. Astfel, in vversul pur accentual® (,ritmul saltat”, in vocabularul lui Hopkins), numdirul silabelor in prima parte neaccentuatd (numita de Hopkins slack .,rostire lenegi"), poate si varieze, in vreme ce ictusul (partea accentuat, timpul tare), contine in mod constant o singurl silabi. ® CFA Levi, Della versfeacionetaltana, 9 ,Archivyn Remanieun”, 1940, nt. 14, pp. 449-526 (in peal seciunile VIT-D. ‘ Prin vers accenta! se intelege ais tipul de versifcai care flosetecontastl diate silobereiete prin accent de intestate (Ga dinamic) si slabe neaceentuats Cu aceeasi semnificatie, se intrebuingeaz4 denumirea de versificsie dinamied (Ginptopria calieus uncoi, dept verifeayie toned) (N1).in orice vers care se bazeaza pe o inkintuire de accente, contrastul uintre proemsinenta inaltl si cea joasi, se realizeaza prin opozitia dintre silabele accentuate si cele neaccentuate. Majoritatea tipurilor de ,,vers secemtal” opercaza, in prinvul rind, cu contrastul dint silabe accentu- ate si silabe neaccentuate, Totus, uncle varietiti de versuri accentuate :avaccente sintactice, reliefeaza sintagme, Wimsatt i Beardsley le numesc .aceente principale ale cuvintelor principale” gi cle se opun ca procmiviente unor silabe care mu au un astfel de accent principal, sintactc. Yn versul cantitativ (,,cronemic”), silabele lungi si scurte, se opun. reciproc, ea mai mult gi mai putin procminente. Acest contrast este de obicei realizat prin nuclee de silabe, lungi si scurte, din punct de vedere fonematic. In tipuri metrice, ca cele vecki, grecesti si arabe, unde lungimea prin po: hhivaleaza cu cea ,naturala’, silabele minimale formate dintr-un fonem consonantic gi 0 vocald-mord, sunt puse in opozitie cu tun surplus (sau cw a dova mor’ sau tnchise) ca fiind silabe mai simple simai putin proeminente fatd de cele mai complexe gi mai proeminente, Mai riméne de stabilit daca, in afark de versul accentual gi cel cantitativ cronemic, nu mai existi gi un tip de versificatic tonemica tn limbite in care diferentele de intonayie a silabelor sunt folosite pentru a eosebi sensurile cuvintelor. fa poczia clasict chinezy, silabele cu moxiulatii (in chinez’ fd, .tomuri deviate” sau ,,mlidiate”) se opun silablor nemodulate (Piri medulatig; in chinezi p ng ,tonuri uniforme”). Dar. pe edt se pace, un prineipiu eronemic sprijind accasta opozitie,situatic Fngutvats de Polivino apo infec ml pruners de Wang auditici mettice chinezesti, tonurile egale se opt celor deviate ca ..viirfur?” silabiee ale intonatici prelungite opuse ,,varfuritor” dle senrt8 drat, astfel ineit versul se bazeaza pe opozitiadinire langime siseurtime. | Joseph Greenberg mi-a atras atentia asupra unci alte variante a versificatic tonemice: versul ghicitorilor Efik, care are la baza, niveluri diferite ale tonului (0 anumiti configuratie a registrelor). In exemphul citat de Simmons", intrebarea si rispunsul formeazti doi octosilabi cu 0 VCE UL, Wis hop, Prosodic Elements in Tang poetry. in Indiana Universi noe wn Uvivntal-Hesern literary relations, Chapel Ill, 1958 CE Waive (oi, Hon shibsliche (,Versifcatactners), Shanghai, 1958, “De. Sim nies Specimens of Eft folklore, in ,Falelore", 1985, a. 66, distributic asemanitoare de tonurisilabice inalte (h) gi joase (Ijin fiecare cemistih, ultimele tei din cele patra silabe au aceeasi formulé tonemic: Inbl/abbVIbhVhhhl/. In vreme ce versificatia chinez’ se arati a fi o varietate particulark a versului cantitativ, versul ghicitorilor Efk este fnrudit cu versul accentual obisnuit datorit’ opozifiei celor dou’ grade de proeminenja (intensitate sau inalyime) ale tonului. Astfel, un sistem metric de versificajie se poate intemgia numai pe opozitia virfurilor si a depresiunilorsilabice tipul de versificate silabic), pe denivelarea relativls a Varfusilor (versul accentual) si pe lungimea relativit a varfurilor silabice sau a unor silabe intregi (in versificatia cantitativa). {In manualele de literatur8, ne intalnim tuneori cu prejudecata de a opune silabismaul, ca o simpli numfritoare mecanic& a silabelor, pulsatiei vii a versului accentual. Totusi, daci examinam misura binard a versificatiei strict silabice (si totodati accentuale), observim dow’ suecesiuni omogene de varfuri gi depresiuni, asemenca undelor. Dintre aceste dout curbe ondulatorii, cea silabic& cuprinde foneme nucleare pe crestele undei si, de obicei, foneme marginale in depresiuini. De regula, curba accentuati suprapusi curbei silabice, face si altemeze silabele accentuate cu cele neaccentuate pe crestele si depresiunile respective. Pentru a fi comparate cu metrii din englez%, care au fost discutati pe larg, atrag atentia dumneavoastra asupra tipurilor binare asemiinatoare din Versificatia rust, care tn cursul ultimilor 50 de ani, au fost cercetate in amnunt®. Structura versului poate fi descrisa temeinic gi interpretata in termeni de probabilitat inlinquite fn afar de situarea limitei de cuvant Ja granifa dintre dow rinduri (versuri) — element de constrangere care este o invarianta pentru toate tipurile mettice rusesti —, in formula clasic& a versului silabic aecentual rus (,silabo-tonic” in nomenclatura curenta), se obsorvi urmitoarele constante: (1) numdrul silabelor pe un rand de la ‘nceput pind Ia ultimul timp tare, este fix; (2) acest ultim timp tare confine intotdeauna un accent al cuvantului; (3) 0 silabd accentuatd nu. poate si coincida cu mora neaccentuatd (timpul slab) daca timpul tare este reprezentat de o silab& neaccentuati din acelasi cuvant (astfel incdt un accent al cuvintului poate si coincida cu mora neaccentuatl — ct. timpul slab ~ numai dacd apartine unui cuvant monosilabic). in afara de aceste caracteristici obligatorii pentru un vers compus {ntr-un metra dat, exist caractere care au o probabilitate foarte mare {ir3 afi prezente in mod constant, * Ver in special, K. Tara v sk i, Ruski dvodeniritmovi, Belgiad, 1955. 225avi'de semnalele care apar cu sigurant’ (,,probabilitatea unu”), in notiunen de metru intr gi semnale care pot eventual si apar’ (,probabilitatea mai micd de uno”). Folosind descricrea comunicatici fntre oumeni facut de Cherry, se poate afirma ck cititorul de poezii jnnvar fi, poate, capabil 88 lege frecvente numerice” de elementele con- stitutive ale metrului, ins’, fn msura in care concepe forma versului, fard sii vrea, capita , intuitia rangului lor, In metrii binari din versificatia rust, toate silabele-nepereche numirate indarat incepéind dea ultimul timp tare, pe scurt toate timpurile slnbe (morele neaccentuatc), sunt de obicei neaccentuate, in afark de un mic procent de monosilabe accentuate. De asemenea, numiriind toate silabele-pereche indiirit, incepind de Ia ultinnul timp tare, se observl 0 preferinta marcat& pentru silabele accentuate; insk probabilitatea aparifici lor oste distribuitd tn mod inegal pe timpurile tari succesive ale versului Cucitaccentele cuvintelor au o freeventd relativasmai mare fatt-un anumit timp tare, cu atét éste mai mic& proportia (dintre mora gi accentul cuvantului) in timpul slab precedent, Deoarece ultimul timp tare este in ‘mod constant accentuat, penultimul timp are cel mai mic procent de accente; in timpul precedent, proporjia lor este din nou mai mare, fir insi a alinge un maxim (cea ce s¢ realizeaza in ultiml timp tare); daca urcim fa timpul tare de mai sus, c&tre inceputul versului, cantitatea accentelor scade din nou, firi si ating’ ins un minim (ceca ce se realizeazi in penultimul timp tare); $1 aga mai departe. Astfel, distribuire accentelor intre timpurile tari ale unui vers, imparjirea lor in timpuri tari accentuate gi timpur tari mai slabe, crecazl o curbd ondulatorie regresivd cre ac fuprapune alfernantel ondulntori{ a impurtior ar fn timpurilor siobe. triimplaren thea sk npark olel « problem paslonantt i eon eo Peeeate (aporinetia diners Hinpurlie tarl weuesiuete 4! Reoenve stm binne nis constathm o stratifionee de trol curbe ender: @) altemanta de nuclee silabice gi ,margini”; (II) diviziunea nucleelor silabice fn timpuri accentuate si timpuri neaccentuate, alternative si (1D) alternarea timpurilor accentuate tari gi slabe. De exemplu: tetrametrul iambic masculin rus din secolul al XIX-lea si al XX-lea poate fi reprezeatat prin umitoarea diagram’; 0 schema triadic’ asemindtoare pare in formele engleze corespunzitoare # ©. Chemry, Oa Haman Communication, New York, 1957. 226 nA "_—_ | AD DKDAMAYW 102 3 4 $ 6 7 8 Din cinci timpuri tari, trei sunt lipsite de accent in versul iambic al lui Shelley Laugh with an inextinguishable laughter ,RAzi hohotind nepotolit”. fn urmatorul catren dintr-un poem recent de Pasternak, Sessa (Paméntul), compus in tetrametra iambic, din 16 timpuri tari sapte sunt ipsite de accent (al cuvantului): Wi yanma 3a namu6para C oxonmmelt nonencnosaroit, Mi Geno nos i saxary He pasmmnytsca y pexn, Deoarece marea majoritate a timputilor tri corespunde accentelor cuvantului, cel ce ascult& sau citeste versurile rusesti se asteaptl, cu maro probabilitate, s8 intdlneascd un accent de euvant de ficcare silabi- re ‘he a versului iambic, chiar de la: atul catrenului Ini Pastemak. ‘lab n pate gl, oun plelar rn sloparis, alinba n quana, ott fn prion erga gl fx drentidnent, pun fn tre nor vattentaet roe se" Crna una anf de fates" etm nal mre onel At geesoNe lipseste Tntrun timp ture Aeoentent, davenind encrom ue rellotae edd Excuoplatui dat de Jakebson jam substitut un exempiu echivalent din poezia roniineated (1. Je und Wege der Schallanalse, Weidelberg, 1924. Fini indoialé, inainte de toate versul este o ,,figur’ de sunet” repetatl Totusi, niciodati versul nu se va reduce la acest unic element consttuti. rice incercare de a limita conventii poetice ~ cum ar fi metrica, aliteratia sau rima — Ja nivelul sunetului nu reprezint& decat simple speculatii lipsite de orice justficare empiric’. Transpunerea principiului ecuational {ntr-o secven{f arc o semnificatic mult mai adnca si mai larg’. Conceptia ui Valéry despre poczie ca ,,0 ezitare prelungit’ intre sunet gi injele este mult mai realist’ si mai stiintified decat orice prejudecati a izolationismului foneti Desi, prin definite, rima se bazeaz’ pe revenirea regulata a unor foneme sau grupe tonematice echivalente, at fi o simplificare exagerat3 si periculoasi si luim in considerare rima numai din punctul de vedere al sunetului, Rima implic’ in mod obligatoriu raportul semantic dintre ‘unitiile de rima (,tovarisii de rim” fn nomenclatura lui Hopkins). In studiul rimei suntem pusi in situafia de a decide dacd este sau nu un iomeoteleuton care pune fat in fafa sufixe asemanstoare de derivatic sau flexiune (aservire ~ deosebire) sau dac’ cuvintele-rim& apartin acelciasi categorii gramaticale sau nor categoriidiferite. Astfel, impitrta tim’ a lui Hopkins potriveste dows substantive ~ kind ,,bldnd, bun” gi mind ,,minte” —in contrast cu adjectivol blind ,orb” si eu verbul find ,2 isi”. Existh oare o inrudire semantic’, un fel de similitudine, intre unititilelexicale care rimeazi, cum ar fidepdrtare ~zare, pustiv ~tarais, gandul — réndul, mie ~ pitic, edntec ~ farmec, bland = gand, casd ~ ‘masi?? Indeplinese oare clementele rimei acecasi functiune sintactica? Diferenta dintre catogoria morfologica si situatia sintactic& poate fi subliniat’ prin rim’, Astfel, in versurile lui Poe: While I nodded, nearly napping, suddenly there came a tapping ‘As of someone gently rapping”. (Pe cand motiiam, aproape si adorm, deodata s-a auzit un zgomot De pared cineva ar fi Batut incet... cele troi cuvinte care rimeaz8, desi sunt asemiinatoare din punct de vedore morfologic, diferi toate din punet de vedere sintatic. Rimele partial sau complet omonimice sunt cle prohibite, toierate sau ineurajate? Cum se “Cf, Paul Valéry, Tel Quel J, ,Rhumbs”; In editia operelor poet publicata in Bibliorheque de fa Pltiade, vol , p: 637 7 233comport omonime complete ca lin (adjectiv) ~ lin (cada viticuttotilor), fic (substantiv) ~fiu (,,85 fiv", form verbal), mare (substantiv) ~ mare (adjoctiv)?. Sau, pe de alti parte, rime coou ca riimdnd ~ mand (substantiv), comoard ~ moard, depdrtare ~ are, catifea — ea, stele — cle! Sau simele compuse (cum ar fi Ia Arghezi mute ~ dite, pe lunci ~ porunci) tn care un grup de cuvinte rimeazi cu un cuvant? Un poet sau o scoalét poetica pot fi pentru sau impotriva rimei gramuticale; rima trebuie sd fie gramaticald sau antigramaticald; rima agramaté, indiferent de logitura dintre sunct si structura gramaticalt, apartine patologiei verbale, ca orice agramatism, Dack un poet tinde si evite rimele gramaticale, pentru el, dup cum spune Hopkins, ,,existi dou clemente in framusetea pe care o capi rima pentru infelegerea oanta: aaonihnnres sau identiiatsn dines sunete 4! Follgenstinten ast Giferenga de tnfoles™*. Orleare ar ftrapartul dintre sunet sl Infeles tn diferitele tipuri de rimd, aceste loud sfere se implica tn mod obligatoriu, Dupa abservatiile relevatoare ale lui Wimsatt cu privire la conginutul plin dle infelesuri al rimei® si dupa studiile patrunzitoare ale autoritor moderni asupra rimelor slave, cel ce studiazi poetica cu greu poate sustine cd rima are doar 6 sennificatie vag. Rima este numai un caz special, condensat, al unei probleme mult mai generale, mai fundamentale; de poeticd, $i anume paralelismul. $i aici Hopkins, in Iucrarile sale de tinerete, din 1865, a demonstrat capacitatea sa extraordinara de'a injelege structura poeziei: ,,Partea artificiald a poeziei (poate c& am putea spune orice artificiv) se reduce Ja prineipiul paralelismului. Structura poeziei este 0. structurd de paralelism continuu, de la aga-numitul paralelism tehnic al poeziet ebraice si de la antifoanele muzicii bisericesti pant 1a complicatiile versultti gree, italian sau englez. Paralelisom insa este fn mod obligatoriu de dowd feluri: cu contraste bine marcate si cu contraste de tranzifie sau cromatice. Numai primul tip, paralelismul evident, se referd la structura versului; el se manifest in ritm prin recurenta unei anumite secvcale de sila, in metried, prin repetarea tne anuumite secvente de rim, in aliteratie, in asonanti gi th rimil. Forfa recurenfei consti fn posibilitatea de a da nastere unei recurenfe satt unui paralclism "Ch, The jommats and papers, Londea, ed, 1, House, 1959, © CEW.K, Wimsat, The verbal feon, Lexington, 1954 Corespunzitorreatizat prin cuvinte si prin gindire. Ca si spumem luerutilor penume, referindu-ne mai mult la tendinff decat la xezultatul invariabil, paralelismul cat mai pronunfat in structura executiei sau in structura limbajului emfatic d& nagtere umui paralelism inai pronunfat al cuvintelor ‘ial infelesului, De tipul paraletismului marcat sau putemic tine metafora, similitudinea, parabola vtc., care cauti efectul in aseminarea dintre Jucruri, si antiteza, contrastul etc, care cauti efectul in lipsa de aseminare dintre tucrui™*, Pe scurt, echivalenfa sunetelor transpust fn seevenfA, ca un principiu constitutiv al ei, duce inevitabil Ia echivalenta semanticd; Ia orice nivel lingvistic, orice component al unei astfel de secvente indict una dintre dou’ enft cor lar definite, de Hopkins drept praia de ‘i ntomparatie do dragul doousstr. oleloral ofert cole mal preside qi stercolipe fore de pocric, doosebit de potrivite pentru studiul structurli (dup cum a demonstrat Sebeok cu exemple din Chremis)'. Traditiile orale care, folosesc paralelismmul gramatical pentru a lega dow versuri consecutive, ca in tipurile fino-ugrice' gi, in mare misura, In poezia popular’ rus’, pot fi cu folus analizate la (ate nivelurile lingvistice: fonologic, morfologic, sintactic si lexical. Aflim astfel care sunt elementele concepute ca cechivalente $i in ce fel, pe amumite registre, aseminarea este compensat3 prin diferente evidente, pe alte niveluri. Astfel de forme ne dau posibilitatea s& verificdm principiul sugerat cu mult discemimant de Ransom: ,,Procesul de imbinare a metrului cu infelesul constituie actul organic al poeziei si implicd toate caracterele ei mai importante. Aceste structuri tradifionale, reliefate precis, risipesc indoielile lui Wimsatt in ceca ce priveste posibilitatea de a scrie gramatica interactituilor dintre versificatie $i injeles sau 0 gramaticd a imbinarilor metaforelor. De indat ce paralelismul este ridicat la gradul de canon, interactiunea dintre versificatie gi infeles gi ordinea tropilor inceteaz’ de a mai fi ,o parte iberd individuald si imprevizili a poeziei”. “0. M. Hopkins, The joumal and papers, Londra, ed. H. House, 1959. “OETA. Sebeok, Decoding a tex: levelt and aspects ina Cheremis sonnet, in Sipe in language, pp. 221-235. * Veai, de ex. R. Austrlitz, Ob-Upric metrics in Folklore fellows communica tions, 1958, we, 174, si W. Steinitz, Der Parallelismus in der finnisch-karelizchen Volksdichiung, ibidem, 1934, ne. 115, *71.C. Ransom, The new tritcism, Norfolk, Conn., 1941 235aduicom mai jos cdteva versuri tipice dintt-un cdntce rus de nunti in care se descric aparitia mirelui: Un flied de isprava se apropie de poarti, asili se ducea la conic”. ‘Traducerea este literal; in ambele versuri ruse fnsi, verbul arc 0 pozitic final: JkoGpok monoxey 1K CeMeHKas uprBopasinayt Bacnunit. x Tepemy upmxancunart Cele dow’ versuri ,,corespund” integral unul altuia din punct de vedere sintactic gi-morfologic: Ambele verbé predicative au aceleagi prefixe si sufixe gi aceeasi alternanti de vocale in ridicin’, seamiin& fntre cle sub raportul aspectului, al timpului, al numarului, al genului gi, jn plus, mai sunt ¢isinonime. Ambele subjecte ~ substantival comun gi cel propriu ~ se refera la aceeagi persoant, formand un grup apozitional. Cele dows complemente circumstantiale de loc sunt exprimate prin constevctii prepozitionale identice; prima se afl& fay de a doua thtr-un raport de sineedoc’, Aceste versuri pot apiirea precedate de-alt vers cu o facturi ramaticalt similara Sintacticd si morfologicd): ,Nuzbura nici un vultur falnic peste dealuri” sau ,,Nu gonea nici un armisar aprig spre curte", |, Vulturul falnic” si, ,armasarul aprig” din aceste variante inti in relatic jnetaforica ou ,,flacdul de isprava”. Acesta este paraletismul negativ, traditional la slavi: negarea stiri metaforice in favoarca stirii real. ‘Negatia ,,nu” poate totugi fi omisi: Meet coKon 3a ropy 3axérbrat (Un vultur falnie zbura peste dealuri’ sau Peri Kom Ko ABOpY NpreKaKmnast (,.Un anmisar aprig gonea citre curte”). elatia metaforic’ este meninuti in primul dintre aceste dowd exemple: un fieau de ispravi apare la poart& cum se iveste un vultur fainic de peste dealuri, Totusi, tn cetataltcaz, logitura semantic’ devine 3. Comparatia dintre mire si armasarul care galopeazi se impune 4 { de la sine, dar, in acclasi timp, oprirea calutui la curte anticipeazd de fapt apropierea croului de casi. Astfel, nainte de a introduce cdlaretul si conagul logodnicei sale, cdntecul evoc’ imaginile metonimice, inrudite ale calului gi ale ogrizii: posesiunea in locul posesorului si imprejurini exterioare fn locul celor liuntrice. Desfrierea mirclui poate fi Jesparjita in dou momente consecitive, chiar fird a substitu calul célareqului: Un fiticdu de isprava se apropia in galop de conae, ‘Vasili se indrepta cdtre poarti”. ‘Astfel, ,,armisarul falnie” care se desprinde in versul precedent in pozitic metric’ si sintactici similard, comuna expresici ,,flacdul de isprava”, apare in mod simultan ca o imagine si ca un fel de patrimoniu reprezentativ al acestui flicau (la drept vorbind, pars pro foto pentru clicet). Imaginea calului este la punctul-limita intre metonimic gi sinecdocd. Din conotatiile sugestive ale ,armasarului falnic” se desprinde “urmitoarea sinecdocd metaforic3: fn cAntecele de munt& siin alte varietti otic rus, perms xoHs un masculin, devine un simbol, latent sau chiar evident, al falusului. ;cepdind chiar cu anii 1880, Potebnea, un cercetStor remarcabil al pocticii slave, a aritat c& in poezia populara ruseasci un simbol tinde fn mod evident si sc materializeze (osemecraneu), si se transforme fntr-un accesoriu al ambianfei. ,.Fiind totugi un simbol, el este pus in leg3tur’ cu actiunea. In felul acesta o comparatie este infatisat’ sub forma ‘nei secvenje temporale™, fn exemplele lui Potebnea din folclorul slavilor, sala pe sub care trece o fat reprezint® in acelasi timp imaginea ; fata gi arborele sunt prezente simultan in acelasi simulacru verbal al saleici. Tot aga armisarul cAntecelor de dragoste rimine un simbol al virlitiii, nu mumai cfnd voinicul roag’ pe fata si-i hrincascd armasarul, darchiar si atunci edn i se pune gaua sau cdnd este dus la grajd ori legat deun pom. In poezie, orice secventi de unititi semantice — nu numai secven{a fonologica - tinde s& formeze 0 ecuatie. Similitudinea suprapust contiguititi imprimt pocziei esenfa ci simbolica, multipl’, polisemantic8, tat de frumos definitd de Goethe: Alles Vergiingliche ist nur ein Gleichnis: (Tot ceca co-i trecitor nu-i decit o aserntinare”). Ca si ne exprimim in “AIL oT © 6 tx, vol.I (1883), vol It (1887), Vargovia, 237termeni tehnici, orice secvengi este 0 comparatic. Tn poezic, unde similitudinea se suprapune contiguititii, orice metonimie devine ugor ‘metaforica si orice metaford capitd o nuan{i metonimic’. ‘Ambiguitatea este o insusire intrinsec% gi inalienabilé a oric&rui ‘mesaj centrat pe propriul stu conginut, pescurt este tn corolar al poeziei. Dup’ cum spune Empson, ,masinafiile ambiguitii stau chiar Iaridicina poezici’*, Nu numai.mesajul, dar gi cel care-1 adresea2K gi cel care] primeste devin ambigui. in afar’ de autor si de cititor, ‘mai exist’ ,,cul” croului liric sau al povestitoralui de basme gi acel ,,ta” al presupusului interlocutor din monologul dramatic, din suplicatii sau epistole, De exemplu, poemul Wrestling Jakob (,lacob-luptatorul”) se adreseazi prin tithe! sin’ Méntuitorului ins in acelasi timp este si un mesaj subieetiv al poetuluti Charles Wesley citre cititorii sti. Virtual, orice mesaj poetic este un fel de disours, cu toate problemele specifice, complicate, pe care Je pune in fata lingvistului ,,vorbirea in cuprinsul vorbirii”. ‘Suprematia functiunii poctice asupra funcfiunii referentiale nu anihileazi informatia, ci o face ambigua. Mesajul cu dou’ intelesuri isi giscste corespondentul intr-un transmifitor (interlocutor) dublu, intr-un Feceptor (destinatat) dublu gi chiar fntr-o rofering& dubl&, aga cum se ‘pune att de pregnant in formula introductiva a basmelor diferitelor popoare; de exemplu, in exordiul obignuit al povestitorilor de basme din Mallorca: Aixo era y no era (,, fost odatti si nu a fost”). Dac’ aplic&im sceventei principiui de echivalents, objinem o repetabilitate, care permite ‘si se repete nu numai seeventele constitutive ale mesajului poetic, dar chiar si intregul mesaj. Aceastd posibilitate de repetare, imediati sau {ntdrziata, obiectivarea mesajului poetic gi a p&rtilor lui constitutive, convertirca unui mesaj poetic intr Iueru durabil, toate acesteclemente constituie 0 insugire inerentd gi real& a poezici, nte-o seeventi, cand se suprapune similitudinea peste contiguitate, doua grupuri fonemice aseminatoare si invecinate tind si-si insugeascl 6 functitine paronomastic8. Cnvintele cx sunete similare vor fi atrase in aceeasi sferd de Infeles. Este adevarat cX primul vers al strofei finale din poczia lui Poe Corbul foloseste pe larg aliteratile repetate, aga cum ““W, Eimpson, Seven get of ambiguiy, ea 3-8, New York, 1955. EW. Giest, Sind Mérchen Liigen? in Cahiers Sextil Pusearin’, 1952, ne. pp. 137 si urm, (Peniew acceasi situatie veri si formula introductiva din basmele Fomines: A fost odatd ea niciodat’, N.T 238 cipsorvt Valery; dar efectl covargitor al acestuiyers ial intrgti stofe se datoreste‘n primul rind actiunii predominante a etimologie! poctice- |yAnd the raven, never flitting, stil is sitting, stills siting, ‘On the pallid bust of Pallas just above my chamber door, ‘And his eyes have all the seeming of a demon’s that is dreaming, ‘And the lamplight oe him steaming throws his shadow on the floor, ‘And my sou! from out that shadow that lies floating on the floor Shall be lifted - nevermore”, ($i corbul de-atunci o pand nu-gi mai futur, a stat mereu gi ‘incl sth Pe placidul bust al palidei Pallas, sus pe-a mea usii neinduritor; $i ochii lui galesi scdnteiaz8 ca ai unui demon care viseaz4, $i lumina mpi, tunecdnd, proiecteaz umbra+ intreagh jos pe covor $i sufletal meu din aceasti umbri palpaitoare pe covor ‘N-o mai falfai niciodat& in zbor!”)** se contopeste datoritd paronomasiei sonore /paclad! ~ /paclas! intr-ur tot organic (ca in versul lui Shelley: ,,Sculptured on alabaster obelisk” sk. Ip/ —. b. std —b. |. sk,/). Substanja ambelor cuvinte din aceastit corelatie intrase mai inainte in compozitia sonora a unui alt epitet; pplacid /plesidl, un ,cuier poetic”. Legttura dintre suport i cel ce sade pe ela fost cimentat8, la rindul ei, print-o paronomasie: ,bird or beast upon the... bust”, Pastrea ,,st8 /Pe palidul bust al palidei Pallas, chiar deasupra usii camerei mele” (in englezi: ,,And the raven... stills sitting, JOn the pallid bust of Pallas just above my chamber door/), deci corbul ‘t& pe suportul sia. In cfuda implorarii amantului — ,pleacd din dreptul ‘ij mele!” -, pastirea ¢ fintuitd pe loc prin cuvintele /gast_ sbav / ambele decantate in substanfa foneticd a cuvantului / bast / 3 Versiunea roméneasct a citatului a fost extrst din tilmécirea 1ui E. Gulian, epublica in evlegerea E. A, Poe, Sevier alese, vol I, Bucuresti, 1963, p. 233. ‘Totug, expresile sau cuvintele din acelagi poem care mai sunt citate sub o forms ‘oarccare i cursul acest stdin ~ pentru exemplificarea unor fenomene speciale de Stil au fost date fico tradcere literal (Ne). 239ederea la nesfargit a oaspetelui sinistra este exprimala printr-o serie de paronomasié ingenioase, unele inversate, aga cum era de asteptat dela wn mdnuitor ardt de dibaci in materie de stil (sau modus operandi) antiefpativ gi regresiv, In sensul acesta, Edgar Allan Poe poate fi considerat un adevarat maestrt ,al serierii inverse”. in primul vers at strafei de incheiere, raven (corb), fiind situat in vecindtatea tristului cuvant-refren never (ni¢iodat), ne apare o dati mai mult ca o risftangere jn oglind’ a acestui never: /n.v.cJ ~ /rv.nJ.,Paronomasii evidente stabilesc legitura dintre cele dou embleme ale nesfirgitei disperiri. Cea dintai Ia inceput: ,the raven never flitting” (corbul care nu-gi fluturi aripile), chiar in primul vers al ultimei strofe. A doua in ultimele versuri: nthe shadow that Ties floating on the floor” (umbra care zace plutind pe podea) si: ,,shall be lifted nevermore” (au se va mai ridica niciodati). Obtinem figura de sunet: /névor flitin/ ~ loti /flér/... lifted névar/. Aliteratiile care I-au impresionat pe Valéry formeaz o legitur’ paronomasticd: /stl. . / ~/slt. 2 /- 4st. . sft... Caracteral de invariant al acestui grup este subliniat in mod deosebit de variatia in ordinea clementclor. Cele douit efecte de lumina tn elarobscur — ,,ochit arzitori" ai pistrii negre ¢i lumina lampii aruncdndu-i.,,umbra pe podea”’ ~ sunt evocate pentru a spori tristefea intregului tablou. Legatura dintre cle este realizati printr-un efect foarte viu de paronomasie: (/ clea / simlv/. ...dimonz/. : fiz drimn/ ~/erfm strimin/), That shadow that lies (ayz/" (umbra care se intinde) se imperecheazi cu ,,eyes” /iyz/ (ochii) intr-o rimi-ecou care a fost deplasati pentru a produce un efect impresionant, In poezie, orice similitudine de sunet este apreciatd in functie deo similitudine sau de o neasemdnare pe planul sensului, Pope recomandi poctilor un precept aliterativ susceptibil de o aplicatie mai larg’: sunetul trebuie sd pard un ecou al sensului. in limbaj referential, legdtura dintre signans si signatum se bazeaz3 tn cea mai mare parte pe contiguitatea ificati, adesea gresit etichetatd drept un ,arbitru al semnului ‘istic. Relevanta acestui nex sunet/ injeles este un simplu corolar al suprapunerii similitudine/contiguitate, Simbolismul sunetelor este 0 relatic uutenticd, obiectivd, bazatd pe o legdturd reald intre diferite moduri xenzoriale, mai ales pe corelafia dintre senzafia auditivé, virwald, Cercetirile in acest, domeniu au fost de multe ori vagi si lor ce ling 240 contradictorli, dar aceasta situatie se datpreste, in primul rind, lipsei de jteocupare pentru metodele de cercetare lingvistica si psihologici. hr special din punct de vedere lingvistc, tabloul a fost adesea denaturat, fiindcd mus-a acordat atenti¥ aspectului fonologic al sunetelor vorbirii sau de pe urma faptului ci s-a operat cu anumite unititi fonematice complexe (metoda inevitabil sterila), in loc si fie studiate elementele lor constitutive, Dar, dac3 cercetim, de pildd, un contrast fonematic cum ar fi opozitia grav — acut si ne intrebim care sunet este mai intunecat, fil sau fu, woii vor rispunde ci pentru ei fatrebarea mu are nici un rost; totugi, probabil ci nimeni nu va raspunde cd /i/ este mai intunccat decit ful, Poezia nu este singurul domeniu in care se percepe simbolisimul sunetelor. Este, insi, domeniul in care nexul intern dintre sunet gi injeles iese din stadiul latentei, devenind evident si manifestindu-se foarte intens $i concret (aga cum remarc’ si Hymes intr-un articol sugestiv)". Acumularea peste misuri a fonemelor dintr-o clas anumiti sau asamblarea unor clase opuse pentru a crea un contrast in textura sonori aunui vers, a nel strofe sata tel poczii actioneaza ca un curent subteran al inyelesului (pentru a folosi imaginea expresiva a lui Poe). fn dou’, cuvinte polare, raportul fonematic poate si corespund’ opezitici semantic, can rusescul mens ,,2i” si nop j,noapte”, cu vocala clara (eschis8) si consoanete ascutite fn cuvantul diurn gi cu vocala corespunzitoare grav in denumirea noctumn&. O fntirire a acestui con- trast prin incadrarea primei notiuni cu foneme ,,clare” gi ascutite, spre deosebite de mediul fonematic sumbra (grav) al celui de-al doilea cuvant, face ca sunetul si devin de-a dreptul un ecow al sensului. In franceza, ‘nsf, la cuvintele jour si nuit vocalele grave si cele acute sun distibuite. Astfet init Mallar, in Divagations, acuz’ limba sa mater de perversitate ingelatoare, finde atribuie zilei un timbru intunccat si nop ii unul fuminos®, Whorf afin cf, ,,atunci cdnd un cuvant prezinti in forma sa sonori 0 similitudine acustici cu infelesul lui, acest Iucru este perceput... Cand sentimpla ins contrariul nu observanimeni”, Cu toate acestea, limbajul poetic (si mai ales poezia francez’ fn cazul ciocnirii dintre sunet gi infeles dotectats de Mallarmé) ori cautd si obfind alternarea fonologicd'a acestor ® CE Dell Hymes, Phonological aspects of style ® CE. Divwgations, Pais, 1899. 241liscrepante, ,incednd” distribufia, inversati a elementelor vocalice prin ambianta fonemelor grave pentnt nuit gi a cclor acute pentru jour, ori recuirge la un subterfugiu semantic i, in repertoriul de imagini, pentru zi si noapte inlocuieste imaginea luminii gi a intunericului prin alte corelative sinestezice ale opozitiei fonematice grav/acut, De exemple, se pune in contrast ziua apisBtoare, cilduroasi gi noaptea rcoroast, acrati. Whorf spune ci ,fiinta omenease’ pare si asocieze intre ele, in serii lungi, senzatiile de strdlucitor, ascusit, tare, inalt, usor, repede, ridicat (ca tonalitate), ingust si altele, iar pe de alti parte, tn alte seri sociazi senzatiile de intuneric, cald, facil, moale, test, jos, gre, , sedizut Gos ca tonalitate), larg ete." Oricat de eficace este repetifia in poezie, textura sunetelor mu se reduce citusi de pusin la combinafii numerice: un fonem care apare umaio singurd datd, dar intr-un cuvant-cheie, into pozifie important, ppe un foud contrastant, poate cdpdta o senmificafie izbitoare, Dupi ‘cum obisnuiese si spuni pictorii: un kilo de vert n'est pas plus vert ‘qu'un demi-kilo (can kilogram de vopsea verde nti e mai verde deed 0 jumatate de kilogram”). Orice analiza a structurii sonore in poezie trebuie sd find seama de structura fonologica a limbii respective si, pe lange aceasta, de codul indeobste admis, precum si de icrarhia deosebirilor fonologice in cadrul conventici poctice date. Aga, de pildi, rimele aproximative folosite de popoarcle slave in traditia orald gi in anumite stadit ale traditiei serise ¢ neaseminitoare in elementele-rimi (deex. in ceht: hoty, boky, stopy, kasy, sochy), Dar, dupa cum remarck Nitsch, nu se admite nici o corespondenti reciproct fntre consoane mute si consoane sonore™, astfel inci cuvintele eehe enumerate mai sus nu pot rima cu body, doby, zozy, rol. in efintecele unor popoare indiene din America, cum sunt pimapapago $i tepecano, conform observatiilor lui Herzog (publicate partial), dleoscbirea fonematicd dintre explozivele sonore si surde si dintre acestea gi nazale este inlocuit’ printr-o variate liber, ta timp ce easebitea dintee labiale, dentale, velare gi palatale este mentinutl cu pL. Whorf, Language, thought and reality, New York, ed. 1.B. Caroll, 1956, pp. 267 si urm. 5° Nitsch, Z. histori palstich rymovir, in ,Wybor pism polonistyeznich” wi, 1954, at. Ly pp. 33-71. ji #06. G, lTeraag, Some linguistic aspects of American Indian try, in Word) 1946, ne 2p i ~ 242 strictofe, In poezia acestor popoare, consoanele picrd dou’ dintre cele patra tisituri distinctive: sonor/surd si nazal/oral, dar le menjin pe celelaite dona: grav/acut gi compact/difuz, Selectia si stratificarea ferarhict a catogoriilor valabile constituie, agadar, un factor de important primordiala pentru pocticl, atat la nivel fonologic, et si la nivel gramatical. ‘Teoria literard veche indian’ si cea latin& din evul mediu deosebeau ‘cu precizie doi poli ai artei Verbale: termenii din sanscriti, Panciali si Vaidarbhi igi au corespondentul in latinescul ornatus diffcilis i ommatus facilis, al doilea stil find, desigur, mult mai grew de analizat din punct ide vedere lingvistic, deoareco in astfel de forme literare procedecle verbale sunt neostentative gi limbajul pare doar 0 imbraciminte aproape transparent, Trebuic, inst, s8 recunoastem impreund cu Charles Sand- crs Peirce ci ,yniciodatt mu te poji dezbira pe de-a-ntregul.de acest vegmint; el este doar schimbat pentru alte straie mai diafane”™*. »,Compozitia neversificata” (verseless composition), dupa cum numeste Hopkins arta prozei, in care paralelismele nu sunt atdt de strict marcate i regulate ca in ,,paralelismul continu” si in care nu existd o figura de sunet dominant, pune in faja investigasiilor de poeticd probleme mai incdleite deedt oriare alt fonomen de tranziie studiat in lingvistic In acest caz, se face tranzifia de la limbajul strict poetic cdtre limbajul ‘strict referential, Monografia lui Propp despre structura basmului, 0 Iuerare de pionierat, ne aratl fn ce fel o metoda esenfialmente sintactic3 poate fi de col mai mare ajutor chiar pentru clasificarea temclor tradifionale gi pentru depistarea legilor complicate care stau la baza compunerii si selecfiei lor. Studiile recente ale lui Lévi-Strauss®, izbutind si pitrund& mult mai adinc, abordeazi in fond, cu o metod’ similar’, aceeasi problem’: structura basmelor sia mitului. * Cf. L, Arbusov, Colores rhetorici, Gittingen, 1948. 4 G.8. Pelee, Collected papers, vol. I, Cambridge Mass, 1931, p. 272, 2 V, Propp. Morphology ofthe folktale parca ali, it VAL, vo. 24,264, octombrie 1958, roxpetv: Publication Ten ofthe Indians University Ressearch Ce terin anthropology, Folklore and Linguists. ie Lynstauss, dnale marpholognue des contes ses, in ntratonl jose nal of Slave linguists an poet", 1980 wr, 3, respeciv: Lo stucture et la forme, in ,Cabiers de nsitt do scence éeoponigue appliqués” 99 (marie 1960) saa M, 117, pp. 336, Ver i Le gst dAsdival, in Les Temps Modems" mare 1961. In "igh pono formulae sntte a feorilr ai Lv Staus, vee! La structre des mythenin yobiml #8 dnropolgiesructiral, Pats 1968, pp. 227-25. 243este intimplitor ci s-au studiat mai putin constructiile metonimice decit domeniul metaforei. Ag vrca si repet vechea mea “observatie ca studiul tropilor s-a indreptat in special asupra metaforci gi ci literatura realist intim legatd de prineipiul metonimiei, mai sfideaz’ 1idaniile de interpretare, Cu toate acestea, texturii metonimice a prozei realiste i se poate aplica in intregime acecasi metodologie lingvisti folositi in pocticd la analiza stilului metaforic al poeziei romantice, ‘Manualele ered cl existi pocme lipsite de imagini; in realitate, inst, sivaicia tropilor lexicali este ast echitibratt de 0 profuziune de tropi si de figuri gramaticale, Resurscle poetice ascunse in structura folowict gi sintagticd a limbajului; adic’ poezia gramaticii si produsul ci literar, gramatica pocziei, au fost prea putin cunoscute de critci si de cele mai multe ori disprejuite de lingvigti, insi cle, au fost intotdeauna folosite cu miiestrie de serlitorii-creatori. Principala forfS dramatic’ a exordiutui lui Antoniu din cuvéintarea rostiti la funerariile Tui Cezar se bizuic pe arta lui Shakespeare de a Jongla cu categorii si constructii gramaticale. Marc-Antonit ironizeazit discursul lui Brutus, schimband pretinsele motive ale asasinarii ful Cezar in simple fictiuni lingvistice. Acuzafia adusd de Brutus: ,cra ambitios gi de accea [sam ueis” trece prin transformfri succesive. Mai tntdi, Antoni (© reduce la tin simplu eitat care atribuie oratorului din care citeazi ‘ispunderca afirmatillor discutabile: The noble Bratus/Hath told you...” (,Preacinstitul Brutus v-a spus...”). Repetindu-se aceasti referive Ia Brutus, ea este opust afirmatiilor ficute de Antonius prin but (ins’) adversativ, degradat ulterior prin folosirea concesivului yet (totusi). Referirea 1a onoarea lui Brutus inceteazi si-i mai justifice declaratiile cind este raportati din nou cu substituirea copulativului and prin conjunc{ia cauzali for si apo, c&nd este pusd la indoiala prin strecurarea maliffoasi a lui sure modal: The noble Brutus Mas told you Caesar was ambitious; For Brutus is an honourable man, C4 R, Jakolson, The metaphoric and metonynie poles, in Fundamentals of ange, Crasenngey 1956, pps M82 244 But Brutus says he was ambitions, And Brutus is an honourable shan. Yet Brutus says hé'was ambitious, ' ‘And Brutus is an honourable man. ‘Yet Brutus says he was ambitious ‘And, sure, he is an honourable man”. -(Preacinaitul Brutus De setea-i de putere v-a vorbit; Cici Brutus este un barbat cinstit, Dar, Bratus spune c& rvnea puterea $i Brutus este un barbat cinstit, ‘$i totusi Brutus spune c& ravnea puterea $i Brutus este un barbat cinstit, Totusi spune cd era ambitios, Si, sigur, Brutus ¢ barbat cinstit) (Trad. de T. Vianu) ‘Unmitorul poliptoton™: ,,Eu spun... Brutus a spus..., Eu vreau si spun...” prezint& afirmafia repetatS ca o simpli relatare a vorbelor altuia, fir’ si ofere fapte, Dupi cum s-ar spune in logica modalii, s-a obtinut un fect prin prezentarea argumentelor intr-un context oblic care le transformi in afirmafii nedovedite: al speak not to disaprove what Brutus spoke, But here I am to speak what I do know”. (N-adue tigada vorbelor lui Brutus, Dar sunt aiei cu voi si spun ce stiu), ‘ vaoare un cuvdnt prin repetaea lui in diferite de obiee, modifciricorespunzitoare fn forma ieneral se schimmbat desinenfee). (N). Figuea de stil eare pune foetiunkgramaticale (ceea ee imp envi 245Cel mai eficace meeanism al ironiei lui Antoniu actioneaz’ prin transtormarea citatelor din Brats, care au fost date in modus obliquus i trecute apoi in modus reetus pentru a se demonstra c& aceste atribute obiectivate nu sunt deedt fiefiuni lingvistice. Antoniu rispunde, mai tnt, ¢ prin deplasarea adjectivului de la agent ta actiune: ,,Did this in Cacsar seem ainbitious"? (Oare la Cezar aceasta parca 0 purtare ambifioasi) ‘Apoi, prin scoaterea in eyidenta a substantivului abstract ambifie si prin transformarea lui in subiectul unei constructii concrete pasive: ,Ambi- tion shotild be made of stemer stuff” (Ambitia ar trebui si fic ficult dintr-o matorie mai tare). Ulterior, acelagi substantiv devine numele predicativ al unei propo: ive: ,,Was this ambition?” (Era aceasta ambitie?). La chemarea lui Brutus ,hear me for my cause” (ascultati-ma pentra cauza mea), Antoniu rispunde cu acelagi substantiv in recto, subiectul hipostatizat al unei construcfii interogative active: Ce cauzi te impiedic3...2” La un moment dat, Brutus strigi: ,,Awake Jour senses, that you may the better judge” (Tinefi-va mintea treaz’ ca ‘Sh puteti judeca mai bine), dar tn replica lui Antoniu substantivul ab- stract, deriva al lui judge, devine un element de apostrofare: ,,O judge- ‘ment, thow art fled to brutish beast” (literal: o! judecatt, ai fost azvarlita fiarclor neghioabe...). Intémplitor, aceasth apostrofi, eu paronomasia ei ucigitoare ,,Brutus-brutish”, reaminteste exclamatia lui Cezar inainte de moarte: Et tu, Brute!” Caracterele gi actiunile sunt prezentate in recto, pe cind subiectele lor apar fic in abliquo (,,withhold you”, ,to brutish beasts”, ,,back to me”), fie ca subiecte ale unor actiuni negative G.men have lost”, ,,T must pause”): Yau all did love him once, not without cause; ‘hat cause withhold you then to moum for him? judgement, thou art fled to brutish beasts, And men have lost their reason!” (Cu toti [ati fubit candva pe drept Temei nu mai aveti si-1 plingoti astizi? ‘Te-ai pitulat sub frunti de dobitoate O! jadecatit) ae (rad. de T, Vianu) / Ulimele doud versuri din exordiul lui Antonin dovedesc independents evident a acestor metonimii gramaticale, Formula stereotipa ,,il pling pe cutare” si formula figurata, dar tot sterectipa ;eutare este in mormant gi sufletul meu este cu cf” sunt infocuite ta Yorbirea lui Antoni prints-o metonimic indrizneaté ~ trupul devine 0 parte a realititii poctice: My heatt is in the coffin, there, with Caesar, | ‘And f must pause til it comes back to me”. (.. Inima mi-a coborit In racl’, Kings Cezar, ‘Astept acum la mine sh {in poczie, forma inter’ a unui substantiv, continutul semantic al componentilor lui, isi reeapati pertinenta. fn versurile: ,0 Bloody Mary ‘The cocktails have crowed not the cocks” (O! Bloody Mary, cocteilurile au cfintat, nu cocosii) in tere ‘se-ntoared). se realizeazi motafora ctimologici: cocktails (cock ,cocos", tail ,cond3") poate fi asociat din nou cu penajul de paste. Tar ta Toparceanu®, 0 ‘expresic proverbiali va fi exploatata mai mult pentru a se insista asupra ‘unui contrast cromatic, Cioara pe intinderea nesfirgiti a cimpului alb ‘nu este inaportun’, dar, in orice caz, se desprinde pe acest fond Neagri cao muscdn lapte” La Villon, in Ballade des dames du temps jadis, wn nume propri capati din nou valoarea de adjectiv; se rednvie, asadar, semnificatia sa initiala: La reine Blanche comme le lis. Cand Cereul lingyistic de la Moscovaa discutat in 1919 cum trebuic definitd gi delimitati sfera nofiunii de epitheta ornantia, poetul Maiakovski ne-a mustrat, arltandu-ne c& pentru el orice adjectiv, dact este folosit in poczie, devine implicit un epitet poetic (chiar mare din © fn cele ce urmesz’, am substituit doud exemple tn textulengléz care 2 fost, fotodats, preseurat. Al doilea exemplu este imprumutat versiunii franceze o Tucrit lui Jakobson, Essais de lingustique générale, traduits de l'anglais et préfecés par ‘Nicolas Ruwet, Paris, 1963. (Nt) 247Ursa Mare, sau mare gi mic io unele numiri cum sunt numele strazilot din Moscova Bonomas Mpecus si Manax Mpecns. Cu alte cuvinte, caraci zai! poetic mul di complexitatea discursului eu omamente retorice, ci o totald reevaluare a discursului gi a tuturor componentelor lui Un misionar reproga credinciosilor sii afticani eX umbli dezbracati: = Dar dumneata? obiectau'ei aritandu-i obrazul, Nu esti gi Jumasata gol pe undeva? ~ Dine, dar acesta este obrazul. {La noi, au rispuns indigenii (obrazul ¢ pretutindeni)”. Lael, siin poczic, orice element verbal se transform’ fntr-o figuri a vorhirii poctice, {ncerearea mea de a apira drepturile gi datoriile lingvisticii, disciplina care tebuie s& dirjeze investigatiile consacrate artei cuvantului in toate domeniile ci, ajunge la o concluzic care se suprapune incheierii prin care am redat esentialul comunicatii mele la Conferinta din 1953 de Ja Universitatea Indiana: Linguista sum; linguistici nihil a me alienum puto, Daci poctal Ransom are dreptate (si ate dreptate) cand spune ci pocvin este un fel dc limbaj", lingvistul care euprinde in sfera studiilor Je tnie limbajele poate si trebuie s% includ si poezia in domeniul preocupauilor sale. Prezenta conferin(i a aritat clar c& a treeut de mult timpul cand atat lingvisti, cat gi istorict literari cludau problemele de struct poeticd, fntr-adevar, dupa cum spune Hollander, , «nu cred si existe vretn motiv pentru a incerca si separa lingvistica literara de cea keneraii". Daca mai sunt critict care se mai indoiesc de competenta lingvisticii de a cuprinde domeniul pocticii, eu personal cred oi ta poctica a unor lingvisti bigoti a fost gresit interpretat3, ca te a stiinfei lingvistice in sine. Toti cei de fata ne dim seama ‘st surd la functiunea pocticd a limbajului si o scoala literari indifoventa fatd de problemele lingvistice i nefamiliarizati cu metodele ice sunt anaeronisme tot atat de flagrante, cA un lin ett of te conference of Anthropologists and linguists, Batinore, 1953. J.C Ransotn, The world's body. New York, 1938.