Temperatura. Termometre. Tipuri de termometre.

Fenomene fizice implicate

Temperatura este proprietatea fizic a unui sistem, prin care se constat dac este mai cald sau
mai rece. Astfel, materialul cu o temperatur mai ridicat este mai cald, iar cel cu o temperatur
joas mai rece. Ea indic viteza cu care atomii ce alctuiesc o substan care se mic, deoaece
temperatura caracterizeaza energia cinetica medie de miscare a moleculelor gazului ideal..
Relatia dintre temperatura si energia cinetica medie este: i/2KT(i=grad de libertate, i=3 pentru
gazele monoatomice si i=5 pentru gazele biatomice. Oamenii de tiin afirm c la o
temperatur extrem de sczut, numit zero absolut, atomii sau moleculele i-ar nceta micarea
complet.

Temperatura este legata de cantitatea de caldura transmisa prin schimbul de caldura intre doua
corpuri. La contactul a doua corpuri, care au temperaturi diferite, cantitatea de caldura se
transmite de la corpul cu temperatura mai ridicata la corpul cu temperatura mai scazuta. Cand
corpurile au aceeasi temperatura intre ele nu se produce schimb de caldura. Din punct de vedere
termodinamic temperatura caracterizeaza sensul schimbului de caldura intr-un proces. Experienta
arata ca sensul de transmisie a caldurii este iontotdeauna de la corpul mai cald, care se afla in
echilibru termodinamic, spre corpul mai rece.
Unitatea de msur n Sistemul Internaional (SI) este kelvinul (K).
Temperatura 0 K este cea numit zero absolut i este punctul n care moleculele i atomii au cea
mai mic energie termic. De obicei se folosesc dou scri de temperatur, scara Celsius, cu
precdere n rile europene i scara Fahrenheit, n Statele Unite. Acestea se definesc cu ajutorul
scrii Kelvin care constituie scara fundamental a temperaturilor n tiin i tehnic.
Un grad Celsius reprezint a 1/273,16-a parte din intervalul cuprins ntre punctul triplu al apei
(0,01 C) i punctul de zero absolut (-273,15 C), la presiune normal. Raportul de conversiune:
T(C)=T(K) - 273,15
T(F) = 9/5 T(K) - 459,67

Formule pentru transformarea temperaturii exprimat n grade Celsius

Convertire din
Celsius

n
Fahrenheit

Formul
F = C 1,8 + 32

Fahrenheit

Celsius

C = (F 32) / 1,8

Celsius

Kelvin

K = C + 273,15

kelvin

Celsius

C = K 273,15

Temperatura este masurata cu ajutorul termometrului. Cel mai des folosit tip de termometru este
cel cu mercur, care este alcatuit dintr-un capilar de sticla cu diametrul uniform care este deschis
intr-un balon umplut cu mercur la un capat. Ansamblul este inchis pentru a asigura o stare
partiala de vid. Daca temperatura creste, mercurul se ridica in capilar. Temperatura poate fi apoi
citita de pe o scala adiacenta. Mercurul este des folosit pentru masurarea temperaturilor
obisnuite; alcoolul, eterul si alte lichide sunt si ele folosite in termometre.
Inventia termometrului ii este atribuita lui Galileo Galilei, desi termometrul etans nu a fost
inventat decat abia in 1650. Termometrele moderne cu alcool si mercur au fost inventate de
fizicianul german Gabriel Fahrenheit, care a propus de asemenea si prima scala termometrica
larg folosita, ce-i poarta numele, in care 32 F este punctul de inghetare al apei si 212 F este
punctul de fierbere al acesteia la o presiune atmosferica normala. Dupa aceea au mai fost propuse
multe alte scari; in cea centigrada (a lui Celsius), folosita in majoritatea lumii, punctul de inghet
se afla la 0 C, iar cel de fierbere la 100 C. Pentru lucrarile stiintifice, scara absoluta sau Kelvin,
inventata de matematicianul si fizici-anul britanic William Thomson (1st Baron Kelvin) este cea
mai folosita, zero absolut (0 K) fiind situat la -273.15 C, intervalele intre grade fiind identice cu
cele masurate pe scara Celsius. Corespondenta scarii Fahrenheit, absolut Fahrenheit sau scara
Rankine, conceputa de inginerul si fizicianul britanic William J. M. Rankine, situeaza zero
absolut la 459.69 grade F (0 grade R) si punctul de inghet la 491.69 grade R. O scara mai
stiintifica, bazata pe scara Kelvin, a fost adoptata in 1933.

Exista mai multe tipuri de termometre. Conditia principala este ca o proprietate usor de masurat,
cum ar fi lungimea coloanei de mercur, sa se schimbe pronuntat si previzibil o data cu schimbari
ale temperaturii. Variatia acelei proprietati ar trebui sa ramana relativ liniara fata de variatiile
temperaturii. Cu alte cuvinte, o schimbare cu o unitate in temperatura ar trebui sa duca la o
schimbare cu o unitate in proprietatea ce va fi masurata in toate punctele scalei.
Rezistenta electrica a conductorilor si semiconductorilor creste cu o data cu cresterea
temperaturii. Acest fenomen este baza termometrului cu rezistenta unde un voltaj constant sau un
potential electric, este aplicat unui termistor. Pentru un termistor de o anumita compozitie masura
unei temperaturi specifice va determina o rezistenta specifica prin termistor. Aceasta rezistenta
poate fi masurata de un galvanometru si devine masura temperaturii.

Diferiti termistori din nichel, mangan sau cobalt sunt folositi pentru temperaturi intre 46 C si 150
C. Similar, termistori din alte metale sau aliaje sunt folositi pentru temperaturi mult mai inalte;
platina, de exemplu, poa-te fi folosita pentru temperaturi de pana la 930 C.
Masurari foarte precise de temperatura pot fi facute cu termocupluri, unde o diferenta mica de
voltaj (masurata in milivolti) apare cand doua fire de metale diferite sunt unite pentru a forma un
cerc si cele doua jonc-tiuni au temperaturi diferite. Pentru a mari voltajul, mai multe termocupluri pot fi conectate in serie pentru a forma un termopil. Deoarece volta-joul depinde de
diferenta de temperatura a jonctiunilor, o jonctiune trebu-ie pastrata la o temperatura cunoscuta;
altfel un circuit electronic de com-pensatie trebuie construit in dispozitiv pentru a masura
temperatura actuala a senzorului.
Termistorii si termocuplurile au adesea o unitate senzitiva mai mica de cm in lungime care le
permite sa raspunda rapid la schimbarile de tem-peratura si le face ideale pentru multe scopuri
biologice si de inginerie.
Pirometrul optic este folosit pentru a masura temperatura obiectelor solide la temperaturi mai
mari de 700 C unde majoritatea celorlalte termometre s-ar topi. La o asemenea temperatura
ridicata, solidele radiaza suficienta energie in raza vizuala pentru a permite masurari optice
folosind asa-numitul fenomen glow color. Culoarea la care stralucirea obiectelor fierbinti se
schimba de la rosu inchis trecand prin galben si atingand aproape culoarea alba este de
aproximativ 1300 C. Pirometrul contine un filament de tipul celui din becul obisnuit controlat de
un reostat care este calibrat in asa fel incat culorile in care filamentul straluceste sa corespun-da
unor temperaturi specifice. Temperatura unui obiect stralucitor poate fi masurata prin observarea
obiectului prin pirometru si prin ajustarea reos-tatului pana cand filamentul se imbina in
imaginea obiectului. In acest punct temperatura filamentului si a obiectului este egala si poate fi
citita de pe reostatul calibrat.
Termometrele mai pot fi construite pentru a inregistra temperatura maxima sau minima atinsa.
Un termometru clinic cu mercur, de exemplu, e un instrument de citirea a temperaturii maxime
unde o capcana in tubul capilar intre balon si fundul capilarului permite mercurului sa urce o
data cu cresterea temperaturii, dar il opreste sa mearga inapoi decat prin scu-turare puternica.
Temperaturile maxime atinse in timpul activitatii cu unel-te si masini poate fi de asemenea
estimata cu ajutorul unor straturi de vopsea speciala care-si schimba culoarea cand anumite
temperaturi sunt atinse.
Orice termometru arata doar temperatura sa, care ar putea sa nu fie aceeasi cu cea a obiectului in
cauza. De exemplu, cand masuram temperatura aerului din afara unei cladiri, daca un
termometru e plasat la umbra si unul la soare, doar la cativa centimetri distanta, cele doua aparate
vor indica valori diferite, desi temperatura aerului e aceeasi peste tot. Termometrul de la umbra
poate pierde caldura prin radiatie cu zidurile reci ale cladirii. Prin urmare valoarea lui e putin mai
mica decat cea reala. Totusi termometrul plasat la soare va absorbi caldura radiata de acesta si va

indica o valoare mai mare decat cea reala. Pentru a evita astfel de erori, termometrul trebuie sa
fie protejat de surse de caldura sau frig de la care sau catre care poate fi transferata caldura prin
radiatie, conductie sau convectie.
Prin fenomen termic nelegem, n general, orice fenomen fizic legat de micarea complet
dezordonat care se manifest la nivel molecular. Fenomene fizice cum sunt: variaia
proprietilor fizice ale substanei la nclzirea sau rcirea ei, schimbul de cldur dintre
corpurile nclzite diferit, transformarea cldurii (obinut prin arderea combustibililor) n lucru
mecanic, etc. constituie exemple de fenomene termice.
Temperatura unui corp este direct legat de viteza moleculelor lui.
O serie ntreag de experiene efectuate cu corpuri, aflate n diferite stri de agregare, au
pus n eviden micarea de agitaie permanent a moleculelor oricrui corp.
Energia intern a unui corp este suma dintre energiile cinetice ale tuturor moleculelor
datorat micrii de agitaie termic i energiile poteniale ale lor.
Energia intern a corpurilor se poate modifica prin schimb de cldur.
Corpurile care pot schimba cldur ntre ele sunt n contact termic.
Cnd dou corpuri aflate la temperaturi diferite sunt puse n contact termic ele schimb
cldur. Cldura trece de la cel cu temperatura mai ridicat la cel cu temperatur mai sczut.
Temperaturile corpurilor care se pun n contact termic determin sensul n care se face schimbul
de cldur. Schimbul de cldur nceteaz cnd temperaturile devin egale, deci corpurile au ajuns
la echilibru termic.
Cnd un corp primete sau cedeaz cldur, atunci temperatura sa se modific. ntre
cldura schimbat de un corp i variaia temperaturii sale exist o dependen care este
determinat de natura corpului i de condiiile fizice, n care are loc schimbul de cldur.
Mrimile ce stabilesc o legtur cantitativ ntre cldura Q primit sau cedat de un corp i
variaia temperaturii sale se numesc coeficieni calorici.
Pentru msurarea cldurii Q se folosete n mod curent unitatea de msur din Sistemul
Internaional, Joule ( J ).
Cldura Q este direct proporional cu masa m i cu intervalul de
temperatur depinznd i de natura substanei corpului:
Q = c m
Coeficientul c depinde de natura substanei nclzite; se numete cldur specific. El
reprezint cantitatea de cldur necesar nclzirii unui kilogram de substan cu un grad Celsius.
Deci pentru a nclzi un corp cu grade este necesar s transmitem corpului cldura Q.
Mrimea fizic numeric egal cu cldura necesar pentru a varia temperatura unui corp cu un
grad Celsius se numete capacitatea caloric a corpului i se noteaz cu C. Valoarea sa este dat
de expresia :
C = Q/
Din relaiile de mai sus se poate stabili o legtur ntre capacitatea caloric C i cldura
specific c :
C=mc
Obinerea cldurii este o problem de mare nsemntate pentru omenire. nclzirea
locuinelor, pregtirea hranei, procesele de prelucrare a materialelor folosite n tehnic nu ar fi
posibile dac omul nu ar dispune de diferite mijloace de producere a cldurii. Combustibilii sunt
substane care prin ardere degaj cldur i pot nclzi corpurile din jur. Dup modul n care se

obin, combustibilii sunt: naturali (crbune, lemn, petrol, gaz metan) i artificiali, obinui prin
prelucrarea celor naturali: benzin, motorin etc.
Dup starea de agregare la temperatura normal, combustibilii sunt: solizi (lemn,
crbune), lichizi (petrol, benzin, alcool) i gazoi (gazul metan, hidrogenul).
Combustibilii folosii pentru obinerea cldurii prin ardere trebuie s ndeplineasc
urmtoarele caliti: temperatura de aprindere s nu fie prea mare, temperatura de combustie s
fie ridicat, iar arderea s fie ntreinut.
Prin arderea unor cantiti diferite din acelai combustibil se obin clduri diferite
proporional cu masa de combustibil ars.
Dac un combustibil nu ajunge la temperatura de aprindere, el nu arde.
Vom compara n continuare doi combustibili, alcool i petrol, pentru a vedea dac
cedeaz aceeai cldur prin ardere complet.
Lum dou spirtiere identice n care punem n cantiti mici, egale, alcool medicinal i,
respectiv, petrol lampant sau petrosin. Alegem dou vase de sticl identice i punem n fiecare
cte 100 g de ap. Aprindem spirtierele i, dup epuizarea combustibilului, vom msura i
compara temperaturile apei n cele dou vase. Se constat c variaiile de temperatur obinute
sunt diferite prin nclzire cu combustibili diferii.
Cantiti egale de combustibili diferii cedeaz, prin ardere complet, cantiti de cldur
diferite.
Cantitatea de cldur, Q, cedat prin arderea complet a unui kilogram de combustibil se
numete puterea caloric a acelui combustibil. Ea se noteaz cu q.
Prin arderea complet a unei mase m de combustibil, cldura cedat este:
Q=mq
Unii combustibili sunt periculoi. De exemplu, benzina se transform uor n vapori;
acetia se aprind uor i ard violent putnd produce explozii.
Motoarele sunt folosite la tot pasul. Sunt de mrimi i de forme diferite.
Cuvntul motor exist, chiar n aceast form, n original n limba latin i nseamn
care produce micare. Aceasta arat c motorul este folosit tocmai pentru a se obine energie
cinetic.
Orice motor trebuie s primeasc energie pentru a funciona.
Procesul de dilatare puternic i rapid a gazelor nclzite este fenomenul fizic folosit n
motoarele termice pentru efectuarea de lucru mecanic.