Sunteți pe pagina 1din 5

TEOLOGIE

DOGMATIC
CURS 02
25.02.2013

CELE APTE TREPTE ALE PREOIEI

Desi in Noul Testament termenii de preot si episcop sunt uneori sinonimi, nu s-a facut niciodata
confuzie intre episcopat si preotie. Timotei si Tit erau episcopi in sensul propriu al cuvantului pentru ca
hirotoneau preoti si le supravegheau activitatea. Tot atunci este atestata si functia diaconatului (n
Faptele Apostolilor 6).
Cei 7 apostoli: tefan, Filip, Timon, Prohor, Parmena
Parintii Bisericii preiau aceste informatii si le dezvolta stabilind inceputul invataturii despre
aceste trepte ierarhice.
Clement Romanul: Apostolii ne-au vestit evanghelia primita de la MIH, iar MIH de la
Dumnezeu-Tatal.
Daca MIH reprezinta voia Tatalui, episcopii reprezinta voia mantuitorului Iisus Hristos si
trebuie sa mergem impreuna cu ei pentru ca preotimea si episcopatul sunt uniti asa cum este unita
chitara cu corzile ei (Sfantul Ignatie Teoforul).
Diaconii erau vazui i respectati ca pe MIH nsusi, iar preotii ca sobor al lui Dumnezeu i sobor
al adunarii episcopilor, iar episcopii ca pe un chip al Tatalui? Fara acestia nu se poate vorbi de Biserica.
Specific perioadelor postmoderniste este contestare (negarea). Prin ierarhie MIH este prezent si lucrator
in Biserica. Distrugand ierarhia, il scoti pe Hristos. Preotul este organul prin care MIH lucreaza. MIH
ca om S-a inaltat cu trupul la Cer i de aceea este nevoie de preoi. El nu mai poate pune mana Sa si nu
poate rosti cuvinte cu gura Sa caci trupul Sau S-a inaltat la cer. De aceea, Parintii Bisericii au spus ca
fara ierarhie nu se poate vorbi de Biserica. Fara ierarhie nu poti vorbi de Biserica.
Duhul Sfant este prezent si lucrator in Biserica pentru ca MIH Il transmite organelor ce au fost
alese n acest sens.
Ierarhia a fost asociata cu prezenta si lucrarea lui Mantuitorul Iisus Hristos in lume.
SUCCESIUNEA APOSTOLICA SI SOBORNICITATEA BISERICII
Cand se vorbeste de succesiune apostolica se crede ca harul vine din trecut, Apostolii sunt
izvorul din care curge in istorie harul. Harul este prezent permanent pentru ca este acelasi Duh, MIH
este prezent perpetuu in Biserica, de aceea se vorbeste de centralitatea Sa in Biserica. Harul nu vine
numai din trecut ci si din prezent, datorita unei prezente evocate.
In virtutea acestei succesiuni apostolice, prin episcopii care hirotonesc lucreaza MIH Insusi,
harul vine de sus de fiecare data (Pr. D. Staniloae), de aceea apostolicitatea uneste trecutul cu prezentul
Preotia slujitoare are un rol hotarator in mentinerea unitatii Bisericii. Preotul tine unita
comunitatea liturgica mica. Episcopul mentine unitatea intre preotii unei Biserici locale. Toti episcopii
prin comuniunea intre ei, inceputa prin hirotonia unui episcop de cel putin doi episcopi tin Biserica Una
in unitatea si integritatea ei. Preotul si Episcopul nu se roaga doar pentru credinciosi ci se roaga si
pentru ei, deci nu se considera factori de suprastructura, nu au constiinta unui elitism reclamat de unii.
Preotul se inchina de trei ori, face metanii mari si spune Dumnezeule curateste-ma pe mine pacatosul
de fiecare data cand slujeste Sfanta Liturghie. El se roaga ca Dumnezeu sa nu impiedica coborarea
Duhului Sfant pentru pacatele sale. Mijlocirea preotului si a episcopului nu este o inlocuire a lui MIH
pentru ca puterea nu este a lor ci a lui MIH, iar savarsitorul este MIH Insusi, Slujitorii traiesc
sentimentul responsabilitatii faa de credinciosi cu intensitate, acestea fiind ilustrat de Sfantul Grigorie
de Nazianz: preotul trebuie sa se curateasca el mai intai, sa se intelepteasca el insusi, sa se apropie el
de Dumnezeu, sa se sfinteasca el, sa conduca cu mainile, sa sfatuiasca cu priceperea.
6

Lumea este extrem de critica cu preotii, se considera ca grija lor este de ordin pecuniar caci
preotii, de la amvon, invata lucruri care intra in conflict violent cu obisnuintele pacatoase ale oamenilor
Sa nu furi. Sa nu mini. Sa nu desfranezi. Constiinta credinciosilor se simte agresata pentru ca aceste
pacate: hotia, minciuna si destrabalarea nu sunt inscrie in ontologia umana. Omul simte ca ai dreptate
dar simte si ca nu se poate debarasa de naravurile pe care le are in fire si se transforma intr-un acuzator
al preotului. Mai exista si o motivatie culturala: oamenii au nevoie de modele, ori modelul palpabil
pentru el este preotul. Din aceasta cauza, chiar atunci cand preotul nu se manifesta negativ public, omul
nu vede in preot modelul pe care in mod reflex il cauta. Omul vrea sa il vada in preot pe Dumnezeu i
nu-L vede si pentru ca nu-L vede, se revolta si are o atitudine excesiv de critica.
SINODALITATEA EPISCOPATULUI SI SOBORNICITATEA BISERICII
Dupa Sf Ciprian, a fi in comuniune cu episcopul inseamna a fi in comuniune cu Bisericii. De
aceea, unitatea Bisericii se manifesta in sinodalitatea episcopatului care invata si conduce in mod
unitar.
Episcopul este hirotonit de cel putin doi episcopi. Ei emit hotarari in materie de credinta
impreuna.
Ierarhia bisericeasca este unitara la nivelul doctrinei, la nivelul cultului, la nivelul conducerii.
Aceasta unitate justifica sobornicitatea Bisericii ca trup al Mantuitorului Iisus Hristos, fiind infailibila
in integralitatea ei. Episcopatul ia hotarari infailibile in numele Bisericii si aceste hotarari exprima
credinta Bisericii in care este prezent si lucrator Mantuitorul Iisus Hristos. Hotararile dogmatice emise
de un sinod nu sunt altceva decat expresia credintei practicate (traite) in Biserica. Ele sunt ex consensu
ecclesiae, modalitatea de a trai si a simti in Biserica ca trup unitar al Mantuitorului Iisus Hristos. Astfel,
ierarhia nu e separata de credinciosi dar nici nu confunda ierarhia cu credinciosii. Nu se separa ierarhia
de credinciosi pentru ca nu poti separa pe Mantuitorul Iisus Hristos de cel care crede in Mantuitorul
Iisus Hristos. Nu se face confuzie intre ierarhie si credinciosi pentru ca in Biserica cel care se jertfeste
perpetuu, cel care invata perpetuu, cel care conduce perpetuu este MIH.
PREOTIA SLUJITOARE SI ASPECTUL VAZUT AL BISERICII
Negarea preotiei slujitoare are doua consecinte negative: exclude sau minimalizeaza intruparea
Mantuitorului Iisus Hristos si accentueaza aspectul nevazut al Bisericii in defavoarea celui vazut.
Parintele Dumitru Staniloae daca Mantuitorul Iisus Hristos S-a facut om vazut de ce nu s-ar folosi de
organe vizibile dintre noi care sa mijloceasca puterea MIH.
Intruparea MIH arata faptul ca mantuirea nu se refera doar la suflet ci in egala masura inclusiv
la trup. Trupul nu este rau, omul deturneaza logica pe care Dumnezeu a pus-o in structura noastra.
Pacatul este expresia deturnarii sensurilor pe care Dumnezeu le pune in ontologia umana. Evidentierea
cvasi-exclusiva al aspectului nevazut al Bisericii este foarte periculoasa pentru ca neaga Bisericii
calitatea de ambianta obiectiva (materiala) in care ne incadram noi cu trairea noastra subiectiva. La fel
de pagubitoare este accentuarea aspectului vazut fara dimensiunea ei nevazuta pentru ca in Biserica
sunt prezente persoanele Sfintei Treimi. Nevazutul in Biserica tine de ontologia Bisericii, comuniunea
Bisericii nu se refera doar la cei vii ci in egala masura si la cei adormiti. Ingerii fac si ei parte din
sobornicitatea Bisericii. Sobornicitatea Bisericii are o dimensiune cosmica, incluzand vazutul si
nevazutul cu toate aspectele lor.
In Biserica, ca realitate teandrica, vazutul si nevazutul coexista si se interconditioneaza.
Ingorarea unei dimensiuni este sinonima de fapt, cu negarea Bisericii.
Neg dimensiunea nevazuta, neg persoanele Sfintei Treimi.

Neg dimensiunea vazuta, neg Biserica ca mediu obiectiv in care ma manifest subiectiv, practic
Biserica nu mai exista, este doar o creatie intelectuala care nu mai are legatura cu ceea ce se pretinde
Biserica.
INSUSIRILE BISERICII
a) Unitatea. Biserica este una pentru ca este unitara in structura ei: este un singur trup, un
Domn, o credinta i un Botez. Ea este una si datorita unitatii neamului omenesc. Dumnezeu a facut
dintr-un sange tot neamul omenesc. Ea este ceruta si de unitatea Duhului Sfant: siliti-va sa pastrati
unitatea Duhului. MIH se roaga pentru unitatea credinciosilor ca toti sa fie una in noi. Pornind de la
aceste date scripturistice, Parintii au descris unitatea bisericii pornind de la unitatea fiintiala a Treimii si
de la unitatea lucrarii ei in lume. Unitatea Bisericii este legata si de constitutia ei teandrica sau de
calitatea de trup extins al Mantuitorului Iisus Hristos. Sfantul Apostol Pavel spune ca suntem impreuna
cetateni cu sfintii si casnicii lui Dumnezeu fiind ziditi pe temelia apostolilor si a proorocilor, MIH fiind
piatra cea din capul unghiului. In El toata zidirea creste ca sa ajunga locas sfant in Dumnezeu.
Unitatea ontologica a Bisericii se manifesta prin
- afirmarea aceleiasi credinte
- practicarea aceluiasi cult
- conducere
In aceste trei segmente, unitatea face Biserica unitara si unica, adica Una. Segmentele religioase
in care nu se regasesc conditiile care definesc Biserica Una. Sunt Biserici Adevarate ? Au credinciosii
posibilitatea sa se mantuiasca in ele ? Parintele Dumitru Staniloae le numete nedepline, la unele
aceasta este mai mare, la altele aceasta este mai mica, ele sunt mai indepartate sau mai apropiate de
Biserica Una. Credinciosii care apartin acestor Biserici au posibilitatea sa se mantuiasca, caci
mantuirea nu este liniara, fara ca acest lucru sa presupuna deplinatatea. Ei intra in contextul faptului ca
in casa Tatalui Meu sunt multe lacasuri. Paganii care n-au lege din fire fac ale legii aratand fapta legii
inscrisa in inimile lor, deci vor fi judecati dupa legea morala naturala.
Toi oamenii au posibilitatea sa se mantuiasca, de ce este mai necesara atunci Ortodoxia ?
Dumnezeu vrea ca toti oamenii sa se mantuiasca si sa vina la cunoasterea Adevarului. Calea sigura si
controlabila care duce la mantuire este Biserica. Nu limitam atotputernicia lui Dumnezeu. Revelatia
ofera mai multe exemple de necrestini carora li s-a zis ca s-au mantuit: astazi vei fi cu mine in rai,
sutasul Corneliu.
b) Sfinenia. Dumnezeu este sfntul prin excelenta. Creatia si omul pot participa i ele la
sfinenia lui Dumnezeu. Consecinta naturala a comuniunii este impartasirea unora de ceilalti. De aceea,
a comunica inseamna a te cumineca (a te impartasi) cu cel cu care comunici.
MIH fiind prezent in Biseric,a facand efortul de a intra in comuniune cu El reusim sa realizam o
comuniune cu el, impartasindu-ne de toate atributele MIH.
Ideea participarii la sfintenia lui Dumnezeu este teribil de frecventa in Revelatie.
Parintii sustin ca izvorul sfinteniei in Biserica se afla in intruparea si jertfa MIH prin care firea
Lui umana participa in mod nemijlocit la sfintenia lui Dumnezeu. Intruparea presupune unirea
ipostatica care implica comunicarea insusirilor. De aceea in intrupare si in jertfa parintii au vazut
prezente izvorul sfinteniei in Biserica. Aceasta inseamna predare din dragoste totala fata de Dumnezeu.
Cel care se jertfeste renunta la orice fapt care il poate separa de Dumnezeu. Sfintenia noastra nu este
egala cu sfintenia lui Dumnezeu. El este sfant prin natura, noi ajungem sfinti prin participare. MIH
spune Eu ma sfintesc pe Mine nsumi ca i ei sa fie sfiniti n adevar. Parintele Dumitru Staniloae
afirma ca Biserica este laboratorul Sfintei Treimi in care se reconfigureaza chipul meu uman dupa
chipul dupa care a fost facut.

Daca prin Intrupare i Jertfa sfinenia Bisericii este un dar, prin coborarea Sfantului Duh,
sfinenia Bisericii devine i o misiune. Pana la intrupare nu am avut posibilitatea unirii cu MIH, iar prin
jertfa ne ofera n dar antidotul morii. Este misiune in sensul ca ceea ce a realizat MIH cu umanitatea Sa
asumata trebuie sa realizez si eu cu propria mea umanitate. Finalitatea umanitate a existentei umane
este sfinenia care este implinirea umanului (Nichifor Crainic).
Calitatea de dar si de misiune a Bisericii este ilustrata prin intermediul Tainei Botezului si
implinirea poruncilor.
Botezul ofera darul posibilitatii comuniunii cu Dumnezeu, iar misiunea este datoria de a realiza
comuniunea cu Dumnezeu.
Implinirea poruncilor sunt expresia iubirii lui Dumnezeu, oferite de Mantuitorul Iisus Hristos in
dar iar eu am obligatia de a le implini.
Cand vorbim de sfintenie in Biserica ne referim la dinamismul ei. Sfintenia nu se manifesta
liniar si niciodata o treapta a sfinteniei nu este ultima ci presupune intotdeauna treapta superioara.
Aceasta este epectaz (Sfantul Grigorie de Nyssa).
Sfinenia are caracter profetic i eshatologic. Dumnezeu a spus Fiti sfinti caci eu sunt sfant,
aceasta este vocatia mea naturala. La sfintenia mea suprem ajung la a doua venire a MIH, pentru ca nu
mai sunt posibile dintr-un anumit grad de sfintenie in alte grade de sfinenie.
Daca Biserica este sfanta, cum se explica prezenta pacatosilor in Biserica ? Prin faptul ca
sfintenia in Biserica este dinamica, nu cei sanatosi au nevoie de doctor mila voiesc, iar nu jertfa
Biserica a fost asemanata cu arca lui Noe. Mantuitorul recomanda ca graul si neghina sa creasca
impreuna.
c) Sobornicitatea definete natura unitatii Bisericii. Ea se realizeaza prin convergena,
comuniunea i complementaritatea membrilor ei, nu printr-o simpla alipire sau alaturare sau printr-o
contopire a tuturor intr-un tot uniform. Acestea tin de calitatea Bisericii de trup extins al Mantuitorului
Iisus Hristos. Sfantul Ignatie a spus ca acolo unde este Hristos acolo este Biserica universala. MIH este
prezent nu doar in Biserica Una ci si in fiecare Biserica locala si in fiecare credincios.
Asa cum in trupul nostru uman exista organe diverse cu lucrari proprii, asa si in orice madular
sau parte a Bisericii este intreaga Biserica Una. Madularele nu sunt uniformizate ci sunt intotdeauna
complementare. Daca prezenta MIH asigura sfintenia Bisericii, aceeasi prezenta asigura si
sobornicitatea Bisericii.
Teologul rus Homiakov este teologul sobornicitatii: in Biserica Duhul se roaga cu mine, in mine
prin mine, pentru toti. La rugaciunea Bisericii participa toti sfintii, ingerii, cei vii si cei adormiti, asadar
este o participare cosmica.
La inceputul Bisericii, termenul catolic nu avea o dimensiune spatiala ci se referea la
integritatea credintei. Biserica era catolica pentru ca pastra in integralitatea ei mesajul transmis ei de
Mantuitorul Iisus Hristos., Catolicitatea evea o dimensiune spirituala interioara. Pornind de aici si de la
sensurile noi pe care termenul catolic a fost incarcat in teologia apuseana, s-a preferat inlocuirea
termenului catolic cu termenul sobornicesc pentru ca el defineste un intreg care nu schimba fiinta prin
impartire asa cum sensul originar al termenului catolic era la inceput.
Potrivit Sfantului Vasile, sobornicitatea Bisericii se realizeaza prin Duhul Sfant conceput ca
totalitate care insumeaza partile in momentul impartirii harismelor: Oare toti sunt apostoli oare toti
sunt prooroci Asa cum in trup exista mai multe madulare cu lucrari proprii si noi cei multi suntem
madulare ale lui MIH si unii altora, dar avcem felurite daruri. Partile nu se pot anula pentru ca astfel sar desfiinta intregul. Toate membrele alcatuiesc trupul si se intercondiioneaza. Membrele se ingrijesc
de binele comun pentru ca intre ele exista simpatie in virtutea unitatii lor spirituale (duhovnicesti).
Daca un madular sufera, sufera tot trupul si daca un madular se bucura, se bucura tot trupul.

Sfantul Ioan Gura de Aur il completeaza pe Sfantul Vasile spunand ca partile trupului nu au
doar o lucrare comuna, ci si una proprie, iar frumusetea unei parti nu poate fi separata de frumusetea
intregului. Pierderea sau slujirea unui madular inseamna slutirea sau uratirea corpului intreg.
Sfantul Chiril al Ierusalimului spune ca atributul sobornicitatii porneste de la faptul ca Biserica
este destinata lumii intregi sau cuprinde in structura ei logica lumea intreaga, cosmosul intreg. Daca
imparatiile lumesti sunt marginite de hotare, Biserica singura este nemarginita si cuprinde in structura
ei lumea intreaga (Psalm 147): Hotarul Bisericii este pacea.
d) Apostolicitatea. Sfantul Apostol Pavel spune ca prin Iisus Hristos avem si unii si altii
apropierea catre Dumnezeu-Tatal intr-un duh, ceea ce ne face impreuna-cetateni cu sfintii si casnici ai
lui Dumnezeu, ziditi fiind pe temelia apostolilor, piatra din capul unghiului fiind Hristos.
Piatra din capul unghiului ii uneste pe apostoli pe temelia persoanei Lui, de aceea nimeni nu
poate pune alta temelie decat cea pusa, apostolii fiind nu temelia Bisericii ci stalpii de sustinere ai
Bisericii.
Sfantul Ioan Gura de Aur spune ca MIH in calitate de piatra din capul unghiului sustine tot (si
stalpii si acoperisul si peretii).
Parintele Dumitru Staniloae stabileste trei componente ale apostolicitatii:
1. apostolii formeaza primul grup de oameni care au crezut in dumnezeirea Mantuitorului Iisus
Hristos; pe credinta si marturia despre invierea a apostolilor se cladeste Biserica;
2. fiind suprema revelatie implinita, Mantuitorul Iisus Hristos, primii care au beneficiat de ea au
fost apostolii care spun ceea ce ochii nostri au vazut, ceea ce urechile noastre au auzit, ceea ce mainile
noastre au pipait, aceea va vestim voua; ei il marturisesc pe MIH ca persoana asa cum S-a prezentat El
insusi;
3. la Cincizecime, apostolii au primit Duhul Sfant fara nici o mijlocire omeneasca; de aceea,
datorita puterii primite, apostolii devin primii mijlocitori vizibili ai harului Duhului Sfant. Primind
Duhul Sfant fara mijlocire omeneasca, ei sunt confirmati in calitatea apostolatului netransmisibil;
apostolatul ca functie in Biserica nu se transmite, el inseamna calitatea de a fi primii propovaduitori si
transmitatori ai harului integral al Duhului Sfant; pentru ca sunt primii care il primesc pe Hristos in ei,
apostolii sunt si primii cretini. Apostolii in calitatea lor de primi sustinatori ai revelatiei primesc si
puterea de a transmite misiunea speciala de propovaduitori ai lui Hristos unui grup de succesori sau
episcopilor si acestia urmasilor lor pana in ziua de astazi
Apostolicitatea Bisericii se manifesta prin succesiune apostolica, a credintei si a harului.
Credinta si harul nu pot fi niciodata separate.
Biserica este apostolica pentru ca mosteneste credinta, invatatura si harul de la apostoli. Astfel,
apostolicitatea Bisericii uneste istoria cu prezentul. Apostolicitatea leaga generatiile succesive de
credinciosi cu traditia intreaga care vine de la apostoli pentru ca este revelatie intreaga care vine de la
Duhul Sfant prezent in Biserica. Harul Duhului Sfant in Biserica nu vine doar din trecut ci din prezent
de sus.

10