Sunteți pe pagina 1din 5

TEOLOGIE

DOGMATIC
CURS 06
01.04.2013

SUCCESIUNEA APOSTOLICA

Obligatia de a pazi aceeasi invatatura, aceleasi norme ale taine si ale conducerii fara nici un fel
de abatere. Pornind de la aceasta succesiune apostolica, biserica traieste din acelasi har apostolic, din
aceeasi invatatura si randuiala sacramentala si apostolica. Ierarhia este o mostenire apostolica si odata
cu functia am mostenit si adevarul. Atunci cand adevarul propovaduit de cineva nu corespunde celui
propovaduit de apostoli este vorba de erezie. Erezia inseamna alegere sau optiune arbitrara care se afla
in conflict cu invatatura apostolica.
Apostolicitatea nu se refera numai la ierarhie ci la comunitatea crestina in ansamblul ei. In sens
larg putem vorbi de o succesiune apostolica a Bisericii. La Cincizecime, Duhul Sfant nu s-a revarsat
doar peste apostoli, ci peste tot poporul lui Dumnezeu, dovada fiind multimea harismelor care s-au
manifestat cu aceasta ocazie. Toti crestinii botezati pot manifesta succesiunea apostolica a Bisericii pe
baza chemarii (vocatiei) lor de a marturisi credinta apostolica si de a manifesta intreita activitate
slujitoare a lui Hristos la nivelul propriei lor personalitati. Fiecare credincios are menirea de a fi preot
(invatator) si de a conduce, de a fi imparat peste propriile lui patimi. Ce continut are expresia
succesiune apostolica in conceptia ortodoxa ? (examen)
Harisma episcopala in sensul succesiunii apostolice propriu-zise poarta in structura ei puterea
de a transmite toate harurile si darurile incepand de la apostoli pana in timpurile noastre. Aceasta nu
trebuie inteles ca pe ceva vechi care se mosteneste. Pr. DS: succesiunea apostolica trebuie inteleasa
precum un canal care aduce pana la noi aceeasi putere de incalzire sau ca apa unui fluviu mereu
puternic care patrunde mereu in pamantul in care ajunge, deci harurile si darurile nu vin numai din
trecut ci si de sus, de fiecare data. Succesiunea apostolica este o concomitenta perpetua
PREOTIA SI UNITATEA BISERICII
Daca continutul succesiunii apostolice este unul, inseamna ca prin preotie este afirmata implicit
unitatea Bisericii de vreme ce atat invatatura cat si harul sunt ale lui Hristos, iar Hristos este unul.
Preotii joaca rolul de instrumente ale lui Hristos. Singurul lucru pe care slujitorii Bisericii il dau de la
ei este slujirea sau acceptarea slujirii. Slujirea fiecaruia insa nu trebuie facuta dupa ureche ci trebuie
raportata la continutul unic al succesiunii apostolice. Cand nu se intampla asa, unitatea Bisericii este
grav afectata. In Biserica nu sunt mai multe legi, optiunile nu pot fi niciodata individuale. Termenul mi
se pare mie ca asa e mai bine trebuie sa lipseasca din vocabularul nostru. Revelatia este norma
obiectiva si nu se negociaza cu nimeni si in nici un context. Episcopul reprezinta factorul de unitate in
Biserica pentru ca el poate face si hirotonia de unde si ideea ca toti preotii isi obtin preotia prin el si
trebuie sa ramana in ascultarea lui. Cu toate acestea, in spiritualitatea ortodoxa, episcopul nu este scos
din categoria slujitorului. Puterea, ca si in cazul preotului nu este a lui, ci a lui Hristos. Calitatea de
iconomi ai tainelor este asociata natural cu cea de impreuna slujitori. Nici un episcop nu functioneaza
de sine statator. Nici un episcop nu este stapanul cuiva sau al tuturor ci fiecare episcop este incadrat in
comuniunea tuturor episcopilor si in comuniunea larga a Bisericii. Comuniunea bisericeasca nu se
rezuma doar la comuniunea episcopatului ci are o sfera atotcuprinzatoare ci trebuie sa se refere la
Biserica in integralitatea ei.
PREOTIA SLUJITOARE SI PREOTIA GENERALA
Intre preotia sacramentala (slujitoare) si preotia generala (obsteasca) nu exista nici identitate dar
nici incompatibilitate. Credinciosii participa la jertfa Mantuitorului Iisus Hristos pentru ca numai asa
22

pot intra in starea de jertfa. Preotul primeste jertfele si rugaciunile tuturor si le uneste cu jertfa lui
Hrikstos pe care o aduce in numele tuturor si pentru toti. El incadreaza jertfele tuturor in rugaciunile
Bisericii deci preotia generala a credinciosilor se manifesta prin preotia slujoitoare. Cum se realizeaza
si cum se manifesta preotia credinciosilor (examen)
Diferenta dintre cele doua este sugerata in revelatia VT si completata in revelatia NT: daca veti
asculta glasul meu veti fi neam sfant, preotie imparateasca, popor agonisit de Dumnezeu. Cu toate
acestea la cortul sfant slujea numai Aaron si copiii lui. Baietii lui Aaron ajungeau sa slujeasca la cortul
sfant in urma unei slujbe de consacrare si purtau vesminte sfintite. Cand Core, Datan si Abiron au vrut
sa fie preoti s-a deschis pamantul si i-a inghitit. Apostolul Petru cand spune ca toti crestinii sunt neam
sfant nu face altceva decat sa adapteze revelatia VT la problemele Bisericii aflate in stare incipienta, nu
confunda cele 2 preotii, dovada suprema fiind I Petru 5, 1-3: pe preotii cei dintre voi ii rog ca unul ce
sunt impreuna cu ei preot. Complementaritatea intre preotia sacramentala si preotia obsteasca este bine
ilustrata in practica bisericii ce permite unui credincios botezat sa boteze la randul lui o persoana aflata
in pericol de moarte care nu are la indemana un slujitor calificat (botez de urgenta). Botezul facut in
circumstanta aceasta este botez valid, preotul continua botezul fara sa mai rosteasca formula: se
boteaza robul lui Dumnezeu in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Este la moda sintagma
liturghie cosmica, frumoasa din perspectiva liturgica si dogmatica. Factorul operant in aceasta este
omul, slujirea noastra nu trebuie rezumata la biserica, trebuie sa continua in afara, liturghia de dupa
liturghie.
Diferenta dar si complementaritatea dintre preotia sacramentala si preotia obsteasca sunt
afirmate in forme explicite in randuiala hirotoniei si in randuiala botezului si a mirungerii. La hirotonie,
candidatul inconjoara Sfanta Masa aratand ca menirea lui este Altar iar pe Sfanta Masa sta perpetuu
Hristos in starea de jertfa, isi asuma responsabilitatea de a lucra pentru Hristos. Cel botezat inconjoara
masa din pronaos (sau din naos) pe care se afla Sfanta Evanghelie si Sfanta Cruce in sensul ca
marturisirea lui Hristos si asumarea jertfei Lui este menirea sa de credincios. Multi oameni isi pun
problema de ce sunt introdusi baietii in Sfantul Altar si fetitele nu pentru ca femeia nu are chemarea
preotiei sacramentale (slujitoare). Ea naste preoti si ii educa.
Randuiala hirotoniei si puterea acordata prin ea nu este pentru examen
TAINA NUNTII SAU A CASATORIEI CRESTINE
Atunci cand folosim termenul de casatorie o insotim de termenul crestina. Taina casatoriei
crestine este un act sfant in care prin preot se impartaseste unui barbat si unei femei harul Sfantului
Duh care sfinteste si inalta legatura naturala a casatoriei la demnitatea reprezentarii unirii duhovnicesti
intre Hristos si Biserica. Unirea aceasta trebuie sa se faca in mod absolut liber pentru ca a existat moda
impunerii partenerului de viata. In vechime parintii hotarau cine cu cine trebuie sa se marite/insoare. La
baza casatoriei este iubirea. Sensul real al termenului iubire este sa traiesti sentimentul ca nu poti trai
fara persoana respectiva. Iubirea are conotatie ontologica dar nu exclude sexualitate dar nu are ca punct
de plecare sexualitatea, aceasta este o incununare naturala, fireasca. Sexualitatea trebuie inteleasa intrun context revelat. Casatoria crestina se refera la un el si la o ea, presupune o relatie intre acestia.
LOCUL CASATORIEI CRESTINE INTRE CELELALTE TAINE
Prin primele patru taine omul , dar confirmarea lui se face prin hirotonie si casatorie ceea ce
confirma faptul ca mantuirea nu se poate face decat in comuniune. Ea este o taina, nu un contract
pentru ca la iubirea naturala a sotilor se adauga harul lui Dumnezeu.
CASATORIA CA LEGATURA NATURALA
23

Dumnezeu il creaza pe Adam si spune ca nu este bine sa fie omul singur. El creaza femeia si se
precizeaza faptul ca femeia este ajutor potrivit pentru barbat. Termenul ajutor trebuie inteles ca
raportare a unuia catre celalalt, ca un vis--vis existential, nu numai barbatul are nevoie de ajutor ci si
femeia are nevoie de ajutor. Intotdeauna cand vorbeste de masculin si de feminin, revelatia are rol
globalizator. Revelatia spune ca barbatii sunt datori sa-si iubeasca femeile ceea ce nu inseamna ca
femeile nu sunt datoare sa-si iubeasca barbatii. Prin actul creatiei, Dumnezeu instituie casatoria.
Singuratatea este sinonima cu suferinta., In planul lui Dumnezeu, masculinul si femininul sunt
inseparabile. Daca vrei sa vorbesti unilateral despre masculin sau feminin ciuntesti umanitatea, aceasta
este redata integral de masculin si feminin. Sfantul Ioan Gura spune ca vorbind despre doi, Dumnezeu
vorbeste despre unul singur: sa facem om; datorita iubirii cei care se iubesc nu mai formeaza doua
fiinte ci una in sensul propriu al cuvantului, un Adam in sens biblic. Cei doi se unesc intr-un trup si
intr-un suflet fara a-si pierde identitatea.
Pornind de la datele revelatiei, in mod aparent paradoxal, parintii asociaza casnicia cu Sfanta
Treime. Omul conjugal este chipul lui Dumnezeu in Treime si dogma trinitara este arhetipul divin sau
icoana armoniei conjugale. Casatoria a avut de la inceput atributele unitatii si indisolubilitatii. Pr. DS
spune ca pentru crestinul autentic, tovarasul de viata nu este un obiect ci o persoana inepuizabila si
vesnic noua in capacitatea ei de autodaruire. Cei doi se iubesc pentru ca se completeaza, nu pentru ca
sunt uniformi. Fiecare om este unic si irepetabil desi avem toti fata, nas, gura, ochi. Amprenta noastra
este unica si irepetabila. Aceasta arata bogatia infinita a chipului lui Dumnezeu in noi. Iubirea nu se
naste intre doua suflete care sunt la fel ci intre doua suflete care suna armonic, care se completeaza.
Barbatul gaseste in femeie o taina indefinita, femeia gaseste in barbat o taina indefinita. Casatoria
presupune dragoste si ajutor, iubirea autentica naste uimirea in fata tainei celuilalt. Iubirea ii face pe
cei doi tari. Caderea in pacat are consecinte catastrofale si pe aceasta coordonata: anularea unicitatii si
indisolubilitatii casatoriei apare divortul si repudierea femeii; nu a mai fost respectata egalitatea
dintre barbat si femeie. Acelasi chip al lui Dumnezeu este prezent si in barbat si in femeie, pe aceasta se
fundamenteaza egalitatea dintre cei doi. Ei au aceeasi finalitate si aceleasi mijloace nu exista un rai
superior pentru barbati si un rai inferior pentru femei.
Pornind de la desfiintarea cestei egalitati, femeia a fost inteleasa ca un instrument aflat la
indemana barbatului, acesta putandu-se folosi de el in functie de conjuncturi si necesitati. Rostul femeii
este in cel mai fericit caz sa dea urmasi si sa faca diferite trebui casnice. Cu toate aceste deturnari
ontologice, casatoria nu si-a pierdut unitatea si indisolubilitatea tot asa cum chipul lui Dumnezeu din
om nu a fost distrus ci doar estompat. Mantuitorul Hristos reaminteste faptul instituirii prin actul crearii
barbatului si femeii raspunzand celor ce l-au intrebat daca se cuvine sa lase barbatul pentru femeie
pentru orice pricina: cel care i-a facut omul de la inceput l-a facut barbat si femeie, asa ca nu mai sunt
doi ci este un trup. Ce adauga Mantuitorul Iisus Hristos ?(examen) Ceea ce Dumnezeu uneste, omul sa
nu desparta.
INTARIREA SI INALTAREA CASATORIEI
La nunta din Cana Galileii Mantuitorul Iisus Hristos savarseste prima minune la o nunta pentru
ca vrea sa arate ca inaltarea firii omenesti din ordinea naturii la ordinea harului Inbtrebat daca
repudirea sotiei se poate face in mod arbitrar, el reafirma in mod explicit necesitatea revenirii la
unitatea si indisolubilitatea originare ale casatoriei. Moise a ingaduit practica cartii de despartire din
cauza invartosarii inimii voastre dar la inceput nu era asa, eu va zic voua ca oricine va lasa pe femeia
sa in afara de vina de desfranare savarseste adulter caci legatura casatoriei nu se anuleaza prin
despartirea sotilor. Infidelitatea arata ca acolo nu mai este iubire si nemaifiind iubire nu mai este
casatorie crestina. Unitatea celor doi trebuie sa se manifeste prin iubire. Unitatea si indisolubilitatea
24

implicata in fire si refacuta prin har este si opera vointei celor doi. De aceea casatoria crestina este o
taina, la iubirea naturala se adauga puterea lui Dumnezeu. Intre soti trebuie sa functioneze unitatea,
indisolubilitatea si responsabilitatea. Pr. DS daca cei coi concep casatoria doar ca o modalitate de
satisfacere a instinctului sexual se plictisesc repede unul de celalalt, ignorandu-se astfel continutul
apofatic infinit. Pervesiunea sexuala scoate sensul si finalitatea pe care Dumnezeu le-a pus in
sexualitate inlocuindu-le cu nonsensul, cu uratul si nefirescul. Sexul si sexualitatea sunt voite de
Dumnezeu si de aceea trebuie sa se manifeste in conformitate cu logica pe care Dumnezeu a pus-o in
structura lor. Atunci cand casatoria crestina este sesizata pe coordonatele ei autentice, trupul fiecaruia
devine un transparent al spiritualitatii lui, capata o adancime spirituala tot mai mare devine un loc
evident al spiritului lui, fiecare devine pentru celalalt o taina tot mai cunoscuta si mai infinita in
acelasi timp.
Relatia intre sot si sotie este reglementata prin revelatie. Apostolul Pavel ii indeamna pe soti sa
se supuna unul altuia intru frica lui Hristos. Pornind de la acest text trebuie inteleasa relatia barbatnevasta: supuneti-va unul altuia intru frica lui Hristos. Barbatul este cap femeii asa cum Biserica se
supune lui Hristos. Aceasta nu inseamna ca barbatii nu trebuie sa se supuna femeilor lor. Barbatii sunt
datori sa-si iubeasca sotiile, aceasta nu inseamna ca sotiile nu sunt datoare sa-si iubeasca barbatii. Taina
aceasta este mare Care este textul care ilustreaza ridicarea casatoriei de la ordinea naturii la natura
harului ? (examen). Sfantul Ioan Hrisostom numeste familia crestina Biserica mica sau icoana tainica a
Bisericii. Crestinismul nu dispretuieste nevoia unirii trupesti dintre barbat si femeie asa cum s-a afirmat
uneori in trecut si se mai afirma inca. Sexualitatea umana mai intotdeauna a fost abordata din
perspectiva unilaterale gaunoase: fie ca centrul existentei si ca valoare suprema fie in contrapartida ca
manifestare a raului. Daca apostolul Pavel recomanda fecioria, el isi exprima propria opinie fara a
condamna casatoria. Eu vreau ca toti oamenii sa fie cum sunt eu dar fiecare are de la Dumnezeu darul
lui. In acest context trebuie inteleasa si precizarea ca din cauza desfranarii fiecare barbat trebuie sa isi
aiba femeia lui si fiecare femeie barbatul lui: barbatul sa ii dea femeii iubirea datorata [] femeia nu
este stapana pe trupul sau ci barbatul, asemenea si barbatul sa nu va lipsisi unul de altul decat cu
buna invoiala si pentru un timp ca sa va indeletniciti cu postul si cu rugaciunea si apoi iarasi sa fiti
impreuna ca sa nu va ispiteasca satana. In anumite medii spirituale se vorbeste despre casatoria alba.
Sexualitatea conjugala devine mijloc de unire sufleteasca si de crestere in aceasta unire. Ideea
este ilustrata in slujba cununiei unde se spune: da-le lor buna intelegere sufleteasca si trupeasca, arata
nunta lor cinstita fereste patul lor neintinat, binevoieste sa isi petreaca viata lor fara prihana.
Sintagma arata nunta lor cinstita se refera la castitatea de dinaintea casatoriei; astfel casatoria are mai
multe sanse sa se manifeste plenar. Cu cat experientele sexuale sunt mai multiple si mai diverse cu atat
apare mai imperioasa necesitatea de nou. Persoana in cauza va fi ispitita sa faca comparatii. Este ideala
situatia (desi rara astazi) cand sotii crestini se descopera unul pe celalalt. Acestia nu se vor mai desparti
niciodata pentru ca descopera taina celuilalt reciproc si se pierd in aceasta taina infinita, numai gandul
infidelitatii le repugna. Patul conjugal se poate murdari si prin libidinozitate. Pr DS spune ca patul
poate fi intinat cand sexualitatea sotilor este redusa la satisfacerea libidoului cand unirea lor trupeasca
nu este o presmisa pentru unirea sufleteasca.
De ce sexualitatea conjugala (naturala) nu este pacat in timp ce sexualitatea extraconjugala este
intotdeauna pacat ? Cei doi se reduc la calitatea de simple instrumente sexuale, la satisfacerea
propriului libidou, la libidinozitate.
La fel de gresita este si opinia ca singura justificare a casatoriei si implicit a sexualitatii este
conceperea si nasterea copiilor. Sfantul Ambrozie spune ca procreatia este siungura logica a casatoriei.
Fericitul Augustin spune ca bunul fundamental este procreatia. Aceste opinii sunt contrazise de
spiritualitatea ortodoxa. Sfantul Ioan Gura de Aur spune ca sunt doua ratiuni pentru care exista
casatoria: satisfacerea instinctului sexual, cat priveste procreatia casatoria nu o aduce in mod
obligatoriu. In anumite segmente de spiritualitate a aparut ideea ca activitatea sexuala trebuie sa
25

inceteze odata ce sotii nu mai sunt fertili. Daca activitatea sexuala naturala este posibila si la 80 de ani
ea este binecuvantata de Dumnezeu.
Responsabilitatea sotilor. Sotii crestini autentici nu se casatoresc astazi pentru a divorta maine.
Cand unul se imbolnaveste grav, celalalt sot trebuie sa-l iubeasca responsabil pana cand ii iese sufletul.
Pornind de la faptul ca casatoria crestina este vazuta ca o biserica mica importanta ei depaseste sfera
domestica, incluzand in natura ei societatea umana intreaga si cosmosul intreg. De ce casatoria
depaseste in natura ei sfera domenstica, incluzand in natura ei societatea umana intreaga si cosmosul
intreg ? (examen) raspunsul in curs

26

S-ar putea să vă placă și