Clasicismul

Replica de sorginte a scolii fiziocrate este data de 2 fracezi J.B Say, Fr. Bastiat si patru englezi Smith,
Ricardo, Malhus, J.S. Mill.
Ceea ce a dat unitate si reprezinta fondul comun de idei al clasicismului economic in linii mari inseamna:
- O conceptie fundamentala despre organizarea economiei cu support in ordinea naturala, clasicii cred
in ordinea naurala in virtutile autoreglatoare ale economiei si deci sunt partizani infocati ai
liberalismului. Interventia statului in conceptia lor este minima.
- Stiinta economica are in principal un rol utilitarist = menirea ei este de a ii invata pe oameni cum se
produce mai repede si efficient bogatia. Metoda folosita de clasici este abstractia stiintifica.
- Universul ideatic preferat este cel micro,iar perjonajul principal este intreprinzatorul. La nivel macro
judecata lor individualista conclude ca ceea ce face bine unui individ nu are cum sa faca rau tarii.
Concluzia desprinsa din peripetrul micro este trimisa prin extensie la nivelul macro.
- Aria preocuparilor clasicilor s-a circumscumscirs unor probleme de referinta ale economiei:
Valoare, pret, productie, repartitie, schimb, consum, echilibru, etc.
Filozofia vietii libere
Liberalismul
Liberalismul este filozofie eonomica a scolii clasice. Ideile fundamenale din punt de vedere al scolii clasice
ale liberalismului sunt:
-Motorul dezvoltarii economice este libertatea si nu reglementarea. Idividul fiind liber sa produca
ce vrea cand vrea si cum vrea.
-Egoismul este o virtute, el este promovat in sensul ca il ajuta pe individ sa-si urmareasca propriile
interese fiind cea mai potrivita cale pentru a ajunge la echilibru si armonie sociala
-Ei urmareau logica hedonistica (a eficacitatii)
-Subiectul activitatii economice este individul, un hommo economicus rationalis egoist, rational si
rece, immoral la nevoie, aruncat in piata libera concurentiala spre a-si urmarii satisfactiia sau
profitul.
-Baza sistemului institutional este proprietatea privata, ea regelmentand rapoartele dintre indivizii
- Statul joaca un rol minim, dar ferm, el ofera doar cadrul juridic si legislative pentru desfasurarea
vietii economice in deplina libertate.
- Piata este instrumental principal prin care toate acestea prind viata alaturi de proprietatea private

Adam Smith este considerat parintele economiei liberale, filosofia sa economica se regaseste in cele
doua carti Avutia natiunilor si Teoria sentimentelor morale. Punctul de plecare al filosofiei sale il
reprezinta ordinea naturala, insa aceasta se constituie in mod spontan si permanent atuni cand oamenii
actioneaza conform in mod natural (contrar fiziocratilor a caror ordine naturala este creatia divina).

In conceptia lui smith mana invizibila are menirea de a armoniza interesele individuale cu cel generale.
Armonia sociala fiind un rezultat al interventiei acesteia. In conditiile respectarii regulilor jocului nu este
nevoie nici de despot luminat si nici de bunavointa oamenilor pentru a ajunge la echilibru.
Mecanismul prin care se ajunge la armonie este urmatorul:
Instinctul il conduce pe individ la schimb schimbul isi are logica si dinamica lui logica deriva din 2
imprejurari:
a) Din faptul ca fiecare depinde din rodele muncii altuia
b) Din faptul ca participand la schimb fiecare are de castigat
Idividul, prin cat mai putina si mai comoda , concentrandu-se pe ceea ce stie sa faca cel mai bine, are de
castigat si el si statul.Nu trebuie decat ca individual sa fie lasat sa se manifeste liber pe piata.
La A. Smith ideea principala a liberalismului este Laissez faire laissez passer le monde va de soi meme,
adica el priveste viata economica ca un joc al intereselor indivizilor sub supravegherea (arbitrajul) statului.
Principiul se exinde si la nivel politic, social, economic, etc.
Smith constientizeaza raportul inegal de forte si traieste speranta ca statul nu va intervene pt a distruge
aceasta mecanica crezand ca singurul care conduce la armonie si echilibru este interesul national.
Citat***
Din citat rezulta ca dupa A Smith ordinea sociala nu inseama egalitate, dimpotriva ea este una statificata cu
extreme intr bogati si saraci, nu pare insa preocupat de a apropia media de baza gasind astfel doua solutii:
I)
Crede ca satisfactiile morale sunt superioare celor material
II)
Mana invizibila face compensarile necesare pentru a stabili armonia si consensul.

Optimistii, pesimistii si reformatorii= Liberali

Optimistii
-Cei mai infocati aparatori ai liberalismului sunt optimistii: A.Smith, J. B. Say. Fr.Bastiat.
-Privesc cu incredere viitorul capitalismului, crezand ca ec de piata este capabila sa faca fata orcarei piedici.
-Ei apara economia de piata si o conisera capabila sa inlature orice piedica, inclusiv crizele.
J.B Say
In lucrarea acestuia Catechism de ec politica refuza orice interventie a statului. El fiind adeptul libertatii totale in
ceea ce priveste schimburile interne si externe.
Fr. Bastiat
-Apara liberalismul
-Apara concurenta
-Refuza interventia statului si orice forma de protectie daunatoare binelui general

Pesimistii
-

D.Ricardo, Th. R. Malthus

Mai temperati si mai obiectivi fata de optimisti, ei vad realitatea exact cum este ea, adica contradictorie.
Evolutia capitalismului li se pare plina de piedici.

D. Ricardo
-este pesimist deoarece sustine idea reducerii ratei profitului si a consecintelor manifestarii legii randamentelor
descrescatoare
Fr. Malthus
-pesimismul lui deriva din legea populatiei cu dezechilibrele pe care le provoaca.
Acestia considera ca orice rau sufrit de societate nu are alta solutie decat laissez faire-ul.

Reformatorii
J.St. Mill
-Este un liberal de tranzitie, preluand ideile celorlalti liberali si ducandu-le la urmatorul nivel.
-Este un partizan al reformelor radicale in ceea ce priveste fiscalitatea, repartitia, viata sociala si in general democratia
si justitia sociala.
-Mana invizibila la Mill este o forta pamanteana, adica statul, un pedagog menit sa invete intreprinzatorii cum sa isi
foloseasca cat mai efficient resursele.
-La el proprietatea este o institutie sociala si nu un drept natural.

Valorile fundamentale ale scolii clasice

Valoare si pret
Clasici au fost adeptii teoriei obiective a valorii bazata pe munca cu exceptia J. B. Say
Th. obiectiva a valorii bazata pe munca cu cat un produs inmagazineaza mai multa munca cu atat el este mai
scump.
Politica doctrine economice promovate s-a facut pe doua paliere:
1.Al schimbului: ipoteza principala e ca pretul nu e alt ceva decat expresia fidela a muncii consummate si
inmagazinate in produsul finit.
- Ricardo si Mill priveau si confruntarea dintre cerere si oferta inclusiv elasticitatea acestora (pe langa ipoteza
principala).
- Marx considera ca productia nu are alt ceva de facut decat sa vina in intampinarea unei cereri deja dimensionate. In
acelasi ton sustine ca productia nevanduta este un non-sens iar posibilitatea aparitiei unei crize este suspecta. Modul
acesta de a privi lucrurile a inspirat cunoscuta metoda de planificare socialist comunista a productiei si a munci.
-J. B. Say aduce replic filosofiei lui Marx cu a sa lege a debu eelor (=in oferta, cererea este implicita fiind sugerat
un automatism al vietii economice).
2.Al repartitiei: Se poate discuta de repartiti in 2 planuri:
-Micros-a plecat de la premise ca, in intervale de timp egale, munci egale se creeaza valori egale (lamuririle le vor
face mai tarziu neoclasicii)
-Macro sa plecat de la premisa ca daca valoarea fiecarui bun este determinat de munca consumata, valoarea
produsului national reprezinta suma valorii tuturor bunurilor create.
Astfel Marx a dezvoltat cunoscuta teorie a luptei de clasa, ca sursa a progresului in lumea capitalista.
O nota aparte o aduce Smith care sustine ca valoarea este rezultanta adunarii costurilor si veniturilor participantilor
pe lantul reproductiei. In functie de pozitia lor, vor stabili si dimensiunea partii care se auca si care le revine din
produsul social total.
M= c+s+p
M- valoarea
s- salariul
c-costul de productie
p- costuri cu munca pentru societate--- pentru stat(impozite si taxe) si pentru firme ( profit, dobanda, renta)
c+s=costul
s+p = valoarea nou create

Teoria clasica a schimburilor internationale

Trei mari autori cu contributii:
Smith- Teoria costurilor absolute
D. Ricardo- Teoria avantajelor comparative
J. St. Mill- Teoria valorilor international

Comun celor 3 sunt urmatoarele ipoteze de lucru:

-Produsele se schimba intre ele in proportii determinate de cantitatea de munca incorporate in ele
-Sistemele internationale nu au un scop in sine, menirea lor e de a contribui la cresterea economica
-Liberul schimb international reprezinta o prejungire a discursului liberal
-Judecatile sunt facute in maniera micro ca mai tarziu sa fie trimise si in plan macro.
-Imobilitatea international a factorilor de productie

Adam Smith si teoria Avantajelor absolute

Pleaca in analiza sa pe doua mari considerente:
-Limitele pietei interne care pot fi depasite cu ajutorul com. int.
-Comertul international ca o cale spre pacea lumii
Dupa Smith avantajul absolut pentru o tara provine din diferenta de costuri ce se inregistreaza intr producerea interna
sau cumpararea dintr-o alta tara. Daca o tara produce bunuri mai ieftine decat le producem noi,e mai bine sa le
cumparam de la ea , productia noastra axandu-se pe bunuri pe care le producem noi mai ieftin.

D.Ricardo si teoria costurilor comparative

Teoria ricardiana a costurilor comparative si-a propus ca scop principal relevarea avantajelor diviziunii
internationale a muncii pentru toate tarile.
Plecand de la teoria lui A. Smith pe care nu o considera relevanta, Ricardo trage urmatorele concluzii:
-Plecand de la premise ca fiecare tara este dotata diferit cu factori de productie astfel fiecare tara sa-si
orienteze capitalul si munca catre domeniile care un cost de productie inferior strainatatii, la modul absolut.
-Un optim mondial*(sit in care se produce la cel mai mic pret posibil) nu poate fi atins pentru ca ar
presupune excuderea din ec. mond. a unor tari. Astfel unor tari le revine producerea bunurilor pentru care
au avantaj comparativ.
- Ricardo sesizeaza ca in schimburile internationale legea valorii bazata pe munca actioneaza intr-un mod
particular, adica schimburile nu sunt echivalente.
Concluzie:
Orice tara are un avantaj comparativ daca isi gaseste locul in diviziunea muncii si ia parte la schimbul
international.

Mill si teoria valorilor internationale

Mill incearca sa umple golurile lasate de teoria ricardina referitoare la zona in care schimburile apar
avantajoase pentru ambele tari (in conditiile costurilor constante).
Mill considera ca oferta de export a unei tari est e identica cu cererea de import. Sitiatia favorabila pentru o
tara se traduce print-o cerere mare din exterior pentru produsele ei si o cerere a sa mica pentru importuri.
Concluzie:
Tarile partenere castiga cu atat mai mult cu cat termenii de schimb international sunt mai indepartati de
proprii lor termini de schimb intern, deasemenea e clar ca punctul care ta termenul de schimb la echilibru se
misca in functie de aliura celor doua curbe (depinde de elasticitatea cererii si ofertei la pret).

Neoclasicismul

A aparut in anii 1800 si a venit sub forma revolutiei mrginaliste, exista 3 versiuni ale neoclasicismului:
Utilitarismul promovat de scoala engleza prin Jevons si Marshal.
Matematica reprezentata de Scoala elvetiana prin Walras si Paleto
Psihologica reprezentata de scoal austriaca prin Mengel si Bavel la care se adauga mai tarziu
Misses, Hayek, Schumpeter.
Pentru prima data a fost completat si de scoala Americana.
Doctrina neoclasica vine in scena ca o doctrina neutra, care avea capacitatea sa asigure atit eficienta
economica, cat si echitatea sociala, dar mai ales sa eliminea posibiltatea conflictului armat intre muncitori si
burghezi.
- Apare in conditiile in care problema centrala a activitatii economice nu este acumularea capitalului ci
desfacerea marfurilor.
- Teoreticienii isi schimba preocuparile din domeniul productiei in cel a circulatiei.
- Se accentueaza lupta de concurenta si s-a accentuat problema raritatii, ca trasatura distinctiva a tuturor
bunurilor economice.
Trasaturile comune intre doctrina liberala clasica si doctrina neoclasica:
Recunoasterea ordinii naturale

4. Principiul mainii invizibile

1. Principiul hedonist

5. Interventia minima a statului in economie

2. Proprietatea privata si libera concurenta

6. Profitul-forta motrice a dezvoltarii

3. Homo economicus

economice

Diferente:
1. Obiectul de studiu- oamenii cu gusturile si preferintele lor
2. Societatea impartita in consumatori si producatori
3. Teoria valoare-utilitate si analiza categoriilor marginale: utilitate marginala, utilitate totala, produs marginal, cost
marginal, etc.
4. Dezideologizarea teoriei economice prin introducerea termenului de economics

Scoala psihologica austrica

Carl Menger (1840-1921) si Eugen Bohn-Bowerk (1851-1914) scoala subiectiva. Carl Menger elaboreaza urmatoarele
teorii:
- Teoria bunurilor
- Teoria valoare-utilitate
- Teoria schimbului si a preturilor
Bunurile sunt niste produse care satisfac o anumita nevoie umana. Bunurile sunt economice si libere (neeconomice).
Teoria valoare utilitate valoarea unui bun depinde nu de munca incorporata ci de aprecierile subective ale indivizilor, de
gusturile si preferintelor lor reprezentate prin utilitatea marginala. Utilitatea marginala este utilitatea cea mai mica a
ultimei unitati dintr-un stok de bunuri omogene, care stisface cea mai putin intensa nevoie.
Teoria schimbului si a pretului spune ca preturile la care se vand bunurile sunt determinate de utilitatea marginala a
acestora.

Scoala matemtica elvetiana (scoala de la Lausanne)

Leon Walras (1834-1910) si Wilfredo Pareto (1848-1923). Leon Walras imparte economia in 3 compartimente
distincte:
1) economia pura, care foloseste metode matematice de cercetare
2) Economia aplicata, care are drept misiune studierea procesului de productie, a circulatiei monetare si a formelor de
organizare a acestuia
3) Economia sociala, se preocupa de gasirea principiilor de echitate sociala.
Elaboreaza modelul concurentei pure si perfecte, un model ideal de formare a preturilor bazat pe 5 premise:
-

Atomicitatea pietei
Omogenitatea produselor
Libera intrare pe piata
Mobilitatea factorilor de productie
Transpartenta pietei.

Teoria echilibrului general se stabileste pe 3 piete principale: piata produselor, piata fortei de munca si piata
capitalului. Echilibrul economic general se stbileste atunci cand oferta este egala cu cererea pentru fiecare produs si pe
fiecare piata. Interventia statului in acest proces este inutila
Wilfredo Pareto considera ca economia are 2 forme: economie pura si economie aplicata. Este autorul teoriei despre
curbele de indiferenta. Este autorul teoriei numite optimul lui Pareto care inseamna o asemenea distributie a resurselor,
cand cresterea bunastarii cel putin unui individ nu contribuie la reducerea bunastarii altor indivizi. Poate fi
realizat1realizat doar in conditiile concurentei pure si perfecte.

Alfred Marshall (1842-1924)- ultimul neoclasic

Sustine ca economia politica este o stiinta care studiaza, in acelasi timp, atit bogatia natiunilor, cat si
comportamentul uman.
Studiaza formarea preturilor in conditiile concurentei imperfecte
Sustine inlocuirea termenului de economie politica cu economics
Elaboreaza teoria pretului fara valoare potrivit careia pretul se stabileste in functie de 3 factori:
a) Cheltuieli de productie;
b) Utilitatea marginala;
c) Cererea si oferta
Descopera fenomenul de perioada lunga si perioada scurta de timp. Pe termen scurt pretul este influentat
mai mult de utilitate, iar pe termen lung de costurile de productie.
Introduce notiunea de elasticitate a cererii.
Elboreaza o noua teorie a salariului: salariul depaseste nivelul minimului mijloacelor de existenta, ridicandu-se
la inaltimea unui anumit confort. Pe termen scurt salariile sunt determinate de productivitatea marginala , iar pe
termen lung de costul de productie al fortei de munca.
Merite si rataciri ale doctrinei neoclasice
Merite:
Ei au propus o schimbare esentiala in ceia ce priveste obiectul de studiu al teoriei economice, imbogatind totodata
stiinta economica cu un sir de notiuni total noi
Au reorientat directia de inestigatie de la domeniul productiei la domeniul circulatiei
Au elobaorat un model de piata pura si au studiat mecanismul functionarii lui
Au folosit pe scara larga procedee matematice, imbogatind astfel intrumentul analitic al teoriei economice
Limite:
Au acordat o atentie exagerata microeconomiei si statisticii, in detrimentul analzei macroeconomice
Au scos din campul de studiu problemele sociale si politice
Absolutizand importata consumului si a cererii, au subapreciat rolul productiei si a ofertei.
Concluzii:
- Ruptura de clasici se produce prin obiect: cum se combina natura, munca si capitalul pentru a se obtine crestere
economica
- Si-au fixat obiectul analizei in termenii echilibrului economic intr-un mediu economic al concurentei pure si
perfecte, mediu deasemenea esentialmente static.
- Plusul adus de introducerea matematicii in economie va denota o maturitate stiintifica insa scoala austriaca va
demonstra ca in economie adevarul poate fi atins chiar si fara matematica.
- Remunerati sunt factorii de productie si nu clasele sociale.

Conditiile aparitiei si ideile principlace ale scolii istorice germane (institutionalism)

1840-1940
Scoala istorica germana apare ca o reactie impotriva liberalismului economic clasic care pretindea ca a elaborat o
doctrina economica universala, valabila pentru toate tarile si popoarele.
Savarseste o revolutie metodologica, prin respingerea metodei deductive, folositede liberali si propunand inlocuirea
acesteia cu metoda inductiva si metoda istorica a comparatiilor.
Trece prin 3 etape de dezvoltate:
a) Vechea scoala istorica - institutionalism(1840-1894) Wilhelm Roscher
b) Noua scoala germane- institutionalism (1870-1890) Gustav von Schmoller
c) Tanara scoala (1864-1941) Max Weber
Ideile principale:

Respinge universalitatea si eternitatea legilor economice, contrapunandu-i ideea relativismului. Ei afirma ca

legile economice poarta un caracter istoric si deci trecator depinzand de istoria tarii, nivelul de dezvoltare,
traditii , legislatie, etc.
Obiectul de studiu al economiei politice este studierea istoriei si trasaturile specifice ale economiei nationale.
Inlocuiesc notiunea de Homo economicus cu homo socialis.
Schimbarile in societate se vor face pe calea reformelor, nici intr-un caz revolutionare.

Vechea scoala istorica: lanseaza ideea potrivit careea economia politica trebuie sa fie o stiinta despre economia nationala,
care are misiunea de a studia particularitatile fiecarui popor la diferite etape istorice . Este negata universalitatea ,

obiectivitatea si eternitatea legilor economice.

Considera ca nu exista solutii generale pentru problemele economice din toate timpurile si la toate popoarele.
Noua si tanara scoala germana: introduc un nou concept de homo socialis care are urmatoarele mobiluri: castigul
material, sentimentul onoarei, placerea de a munci, sentimentul datoriei.

Nationalismul economic
Reprezentantii :
- in Germenia Liss (a scris Sistemul national de economie politica)
- in America Karry
Nationalismul vine ca reactie la liberalism pentru ca acesta raspunde intereselor statelor dezvoltate ca Anglia si Franta, si
nu a tuturor participantilor la economia international.
Natiunea reprezinta unitatea de baza si cuvantul cheie pentru orice politica economica realista. O natiune puternica nu
poate fi decat o naiune industrializata ( teoria industrializarii).
Protectionismul lui Liss devine mijlocul prin care se ajunge la industrializare fiind vorba insa de un protectionism
educator elastic si aplicabil numai la marfurile la care ar concur cu produsele nationale.
Protectionismul lui Karry este unul permanent si cu caracter de generalitate adica pentru toate produsele se aplica
acelasi tratament indiferent de natura lor. E un mijloc vremelnic pentru a educa fortele nationale productive.
***Potrivit celor 2 protectionismul trebuie sa cedeze locul liberschimbismului de indata ce natiunea se industrializeaza si
devine sufficient de puternica pentru a concura cu strainatatea ( dupa modelul Angliei si Frantei).

Mihail Manoilescu
Mihail Manoilescu (1891-1950) a mpletit activitatea didactic tiinific i publicistic cu cea politic.
Activitatea tiinific a lui M.Manoilescu cuprinde dou etape.
n prima etap (1918-1930), el s-a situat pe poziii protecioniste apropiate, n general, de cele ale curentului
naionalismului economic. Dintre primele sale contribuii menionm: Importana i perspectivele industriei n
noua Romnie (1921), Probleme fundamentale ale dezvoltrii noastre industriale (1922) i Neoliberalismul
(1923).
n a doua etap a activitii sale tiinifice (1930-1947), M.Manoilescu a elaborat o doctrin corporatist proprie,
pe care a fundamentat-o sub aspect socialeconomic i politic n crile Secolul corporatismului. Doctrina
corporatismului integral i pur (1934) i Partidul unic (1937), precum i n studiile Ideea de plan economic
naional (1938), Europa sudestic n marele spaiu european (1942) i altele. Pentru popularizarea doctrinei sale,
el a editat revista Lumea Nou (1932- 1942), n jurul creia s-a constituit un grup de tineri economiti,
sociologi i juriti de orientare corporatist.
Exista doua etaje in anliza teoriei protectionismului si a schimbului international:
-Etajul pozitiv principiile care sunt si astazi valabile cum ar fi: productivitatea muncii, exprimata prin calitatea
modului in care se consuma energia umana. Ideea ca tarile industrializate s-au dezvoltat intai in baza unei politici
protectioniste si abia mai apoi au adoptat libeschimbismul.
- Etajul normativprincipiile care au ramas discutabile acestea fiind:
sistemul metodologic Manoilescian care sustine ca :
- Distictia dintre castigul national si cel individual;
- Avantajele/dezanatajele firmei fata de strainatate nu pot decurge decat din economia nationala
- A introdus crieteriul mediei productivitatii muncii nationale ( adica, bine sa produci si sa protejezi numai
acele bunuri al caror nivel al productivitatii depaseste media nationala, restul trebuie importat)
- A substituit angajamentul costurilor comparative (a lui Ricardo) cu unul nationalist, adica comparatia se face
la sine si nu la competitorii externi
- A promovat industrializarea in defavoarea agriculturii neluand in seama criteriile economiei si a
posibilitatilor dezvoltarii acesteia.
- Nu a inteles ca productivitatea nu e o chestiune de inginerie sociala si ca e nevoie ca piata sa fie lasata sa-si
faca datoria.
- A construit o teorie a protectionismului gratie argumentelelor pe care le-a aruncat in scena.
Teoriile lui Manoilescu nu au fost luate in considerare in Romania, insa au fost adoptate de statele din America de Sud.