!

~fa,

~~ / -,/,

V1

~'-' ~lo(~tel t( ~

I
'I

neutralizare a de~eurilor solide ~i a celor toxice ~i periculoase trebuie

avizate de organele de specialitate (inclusiv sanitare vete1inare).
Medicii veterinari, ca speciali~ti, au o serie de obligatii
profesionale, referitoare la protectia solului, a~a cum ar fi: urmiirir~a
modului de respectare a tehnologiilor de colectare, evacuare ~i prelucrare
a purinului, a dejectiilor piiioase, piistoase, semilichide ~i lichide ~i a
apelor reziduale in unitatile zootehnice ~i de industrie alimentara;
dispunerea de miisuri pentTu inactivitatea dejectiilor, purinului, secretiilor
~i excretiilor provenite de la animate bolnave din fennele zootehnice , din
unitatile de industrie alimentara (abatoare), indiferent de miirime, ~i din
laboratoarele sanitare veterinare (cercetare, diagnostic, productie de
biopreparate etc.); avizarea folosirii dejectiilor, numai dupii trecerea
perioadei minime de stocare necesarii, in functie de tipul de fem1entatie la
care au fost supuse (fennemare aerobii, anaerobii sau mixta);
popularizarea in randul produciitorilor particulari a metodelor modeme de
inactivare a fertilizantilor naturali ~i a pericolului folosirii acestora fara
tratarea corespunziitoare; avizarea folosirii apelor uzate numai dupa
realizarea parametrilor de depoluare previizuti in tehnologia statiilor de
epurare; pmticiparea la intocmirea planurilor de fe1tilizare a solului etc.
3.9. COMBATEREA POLUARU SOLULUI

Combaterea poluiirii solului (asanarea solurilor poluate) are drept

scop refacerea salubritiitii, structurii ~i a capacitatii productive a acestuia.
Acest deziderat se poate realiza numai prin restabilirea raportului no1mal
intre substantele organice, umiditate ~i aerare, in care scop sunt necesare:
indepii1tarea excesului de substante organice de pe suprafata solului;
lucriiri de subsolaj pentru incorporarea la adancime a substantelor
organice ~i poluantilor; drenarea terenului, tratarea solului cu diferite
substante chimice pentru distru-gerea agentilor patogeni sau conditionat
patogeni, elementelor infestate sau a gazdelor intermedime (vezi: lgiena
animalelor, cap. 12, Editura Lider - 1996).

148

7 ~ fCJ[e_J)__ I !A::>~ , _!I - a_/

LA) Cf oee_. lt--r-J-?-U JL, / /0 ~ ~
if; J
b

/)

;rr~

4. POLUAREA SURSELOR DE APA

Polu.-0-rJU..>--

1~

'-( ,,/

~.u

Lt . ~

Poluarea apei constii in modificarea calitatilor sale naturale in urma

inglobarii in aceasta a unor elemente straine, rezultate din o serie de
fenomene naturale sau aitificiale, care o fac improp1ie scopurilor 111 care
era folositii anterior.
_
Dupii origine, poluarea poate fi: natural ii sau artificiala, iar -dupa
dinamica de realizare: permanentii, intermitentii ~i accidentalii.
4.1. POLUAREA NATURALA

Poluarea naturalii este, in general, de amploare mai redusii ca

poluarea artificiala. Aceasta poate fi intennitentii sau acc,identalii ~i se
exercitii asupra tuturor surselor de apii, respectiv: apele meteorice, de
suprafa ~i subterane.
Apele meteorice se polueaza in trei etape, din care primele douii se
furegistreazii in atmosferii, iar a treia dupii ciiderea acestora pe Terra.
Prima etapa a poluarii apei meteorice se produce ill momentul
condensarii vaporilor de apii din atmosfera pe ,,nucleii de condensare".
A doua etapa a poluarii apei meteorice se 'inregistreazii pe
parcursul ,,spaliirii atmosferei" de catre precipitatii, respectiv a ciiderii
acestora de la locul de formare pe suprafata Terrei. In procesul de spiilare
a atmosferei, apa meteorica lnglobeazii 1n compozitia ei gaze, pulberi ~i
microorganisme, poluandu-se.
A treia etapa a poluarii apei meteorice consta In inglobarea In
compozitia sa a poluantilor, i'ntalniti dupii ciiderea pe suprafata Terrei, a~a
cum sunt: dejectiile, apele reziduale, resturile vegetale, ingra~arnintele
chirnice, pesticidele, pulberile depuse pe sol etc.

149

Apele meteorice poluate afecteaza, larandul lor, apele de suprafata,

iar in anumite conditii pot polua chiar apele subterane, eel ma i frecvent
apele freatice.
Apele subtera11e se pot polua natural, In anumite conditii, prin
intennediul apelor meteorice $i!sau de suprafata. De asemenea, se pot
polua cu hidrocarburi, saruri, radioactiv, termic etc.

Poluarea cu substan(e cu densitate redusii este eel mai nou tip de

paluare. Poluantii pot fi plutitori (detergenti), ramanand la suprafata apei
~i reducand astfel procesele de autoepurare, sau sedimentabili, In timp,
dupa intrarea in combinatie sau adsorbirea de catre alte substante.
Poluarea radioactivii a apei subterane ~i de suprafata este consecinta
depozitelor naturale de roci radioactive din scoarta terestra ~i respectiv a
radionuclizilor proveniti din diverse activitiiti umane (explozii nucleare,
reactoare atomice, prelucrarea minereurilor radioactive etc.). Nivelurile de
poluare pot ajunge la limite daunatoare pentru om $i animate.

4 .2. POLUAREA ARTIFICIALA

\
l
I

Nivelul poluarii artificiale este dete1minat de gradul de dezvoltare

demografica, urbanistica, industriala ~i agrozootehnica.
Sursele rutificiale de poluare cele mai imp01tante sunt reprezentate
de reziduurile menajere, industriale $i agrozootehnice (descrise la 3.2.).
Din datele publicate de OMS, rezulta ca sursele de poluare
agrozootehnica sunt mult mai poluante decat cele menajere.
Poluarea a1tificiala se poate clasifica dupa modul de emisie a
poluantilor ~i dupii natura acestora.
A. Dupa modul de emisie a poluantilor a fost descrisii o poluare
permanentii $i una accidentala.
Poluarea permanentii poate fi, la randul ei, continua ~i
inte1111itenta. Emisia poluantilor putandu-se realiza din surse organizate
(ape reziduale) sau neorganizate (resturi menajere).
Poluarea accidentalii se poate inregistra In cazul lndepartarii
necontrolate a diferitilor poluanti sau In situatia accidentelor propriu-zise.
B. Dupa natura poluantilor. poluarea poate fi fizica, chimica $i
biologica.

4.2.2. POLUAREA ARTlF!ClALA CHlMlCA

Poluarea artificiala chimica a apei se inregistreaza eel mai frecvent

se realizeaza cu o mare varietate de substante organice, de regula u~or
degradabile, sau ariorganice, din care o mare paite cu persistenta
lndelungatii.
Substantele chimice anorganice pot avea un potential toxic, ridicat,
conducand la aparitia unei patologii de poluare caracteristica, ,,patologia
chimica de natura hidrica". Aceastii patologie se poate exprirna, la
consumatori, prin intoxicatii acute, subacute sau cronice sau prin efecte
potentiale in timp. Efectele potentiale in timp pot aparea direct la
consumatori, manifestate printr-o simptornatologie necaracteristica sau la
urma~ii acestora.
Poluarea cu substante chimice poate modifica caracterele organoleptice ~i fizice ale apei ~i declan~a reactii de respingere a acesteia. ca
unnare a disconfortului $i reactiilor senzoriale dezagreabile pe care la
genereaza .
De asemenea, poluarea apei poate avea efecte ecologice $1
econom1ce.
Efectele ecologice sunt consecinta perturbarilor pe care le
genereaza apa poluata in dezvoltarea biocenozei. Se poate lnregistra
distrugerea sau lntarzierea dezvoltarii microorganismelor, afectand astfel
procesele de autoepurare, mentinand poluarea sau, din contra, dezvoltarea
luxuriantii a organismelor, in special vegetale, care pot contribui la
accentuarea poluarii apei.
~i

4.2.1. POLUAREA ART!F!CIALA F!ZICA

Poluarea aitificiala fizica a apei poate fi termica, cu substante cu

densitate redusa $i radioactiva.
Poluarea termicii este consecinta deversarii In receptori. In special
a apelor de suprafata, a apelor de racire, cu temperaturi ridicate, chiar
0
pana la I oo c, din diverse ramuii industriale, J:n special de la centralele
atomoelectrice. Consecinta acestui amestec este cre~terea temperaturii
apei receptorului la asemenea niveluri, care provoaca distrugerea
biocenozei ~i alterarea proceselor de autoepurare a acesteia.

150

151

Efectele economice sunt consecinta distrugerii florei $i fau nei,

precum ~i a limitarii sferei de folosire a apei , ca urmare a dificultatilor
legate de epurarea ei.
Poluarea chimica a apei se poate realiza cu: substante toxice;
substante indezirabile; micropoluanti chimici organici $i substante

indicatoare de poluare.
4.2.2.1. POLUAREA CU SUBSTANTE TOXlCE

il

!I

I'"

f: ,',lT
.
u
'I

Substantele toxice sunt reprezentate de: nitra\i, cianun $1 metale

grele (arsen, bariu, cadmiu, cobalt, crom, fluor, mercur, plumb $i seleniu).
Po/uarea cu nitra(i s-a extins $i accentuat o data cu fol osirea
sistematica a lngra~amintelor azotate, In scopul cre$terii productiei
agriccile. Nitratii s-au depistat in- concentratii peste limitele nomrnle in
apele de suprafata $i adancime, in unele produse de origine vegetala,
animala ~i in organismul uman. A crescut incidenta intoxicatiilor cu
nitrati sau a methemoglobinemiei, in special la tineretul bovin.
In zonele In care se practica agricultura intensiva, continutul In
nitrati al apei ajunge sau chiar depa$e$te 1OOmg/l, concentratii care
genereaza stari morbide caracteristice. Stasul de calitate pentru apa de
baut (1342/1991) prevede concentratii admise de azotati de 45mg/l, iar
stasul 4706/1988 prevede pentru apele de suprafata de categoria I, lOmg
nitrati/ l ~i , pentru apele de categoria a II-a, 30 mg nitrati/1. Pentrn apele de
categoria a III-a nu s-au stabilit limite. Intoxicatiile se produc in conditii
de cre~tere a pH-ului la peste 4.
Pentru evitarea intoxicatiilor cu nitrati, este necesara cunoa$terea,
prin examene sisternatice de laborator, a continutului In nitrati a surselor
de apa de toate feluri le. In acest sens, medicul veterinar este obligat sa
aiba o evideni stricta a tuturor surselor de apa pentru a le evita pe cele
contaminate. De asernenea, ace~tia vor urmari $i impune modu l de
depozitare ~i utilizare a lngra$amintelor organice $i chimice.
Poluarea cu cianuri se realizeaza prin apele reziduale industriale.
Tox icitatea apei poluate cu cianuri este dependenta de factorii care
favorizeazii disocierea acestora in acid cianhidric liber, respectiv de
pH-ul, temperatura ~i concentratia in ioni a acesteia.
Poluarea cu arsen. Sursele de poluare sunt reprezentate de apele
reziduale industriale $i pesticide le cu arsen.
Arsenul are actiune toxica ~i cancerigena.

152

Concentratia admisa este de 0,05 mg/dm In apa potabila $i de

3
oOl mg/dm In apele de suprafatii $i In apele folosite la irigatii.
' Poluarea apei cu cadmiu i~i are ca surse: industria mm1era,
rnetalurgica, chimica, termoenergetica, agricultura (lngra~aminte
fosfatice, fertilizanti naturali, pesticidele ), transpo1turi le motorizate,
conductele de apa (galvanizate, de cupru, de polietilena, de policlorura de
vinil), articolele casnice (captu$eli cu zinc, confectionate din policlorura
de vinil, emailate) etc.
Cadmiul este un toxic cumulativ pentru rinichi $i ficat. Este
incriminat In 'hipertensiunea arterialii.
3
Concentratia admisa este de 0,005 mg/dm In apa potabila ~i de
3
0,003 mg/dm In apele de suprafata.
Poluarea cu cobalt se rea}izeaza ca urmare a emisiilor industriale.
Cobaltul In concentratii po luante este incriminat In tulburarile
cardio-vasculare.
in Canada-Quebec a fost incriminat In boala bautorilor de bere.
Concentratia admisa este, in apele de suprafata, de 1 mg/dm 3.
Poluarea cu fluor este consecinta emisiilor industriale. Fluorul, In
exces, este incriminat In fluoroza, producerea de microfocare necrotice In
cord ~ i vase, precum ~i 'in ateroscleroza.
Concentratia admisa In apa potabi la este de 1,2 mg/dm 3, iar in apele
3
de suprafata, de 0,5 mg/dm .
Poluarea cu mercur s-a extins continuu ~i provine din: industria de
extractie $i prelucrare; agricultura (folosirea fungicidelor) ~i dorneniile care
folosesc combustibili fosili. Fondul nmmal de mercur este de 0,05-1 mg/I.
Mercurul migreaza In lantul alimentar al animalelor prin plantele
acvative, alge. Strabate placenta, avand un efect toxic, uneori mai
putern ic asupra produsul ui de conceptie, decat asupra rnamei.
Are efect toxic $i cancerigen.
Concentratia admisa de mercur este de 0,00 l mg/dm 3 atat pentru
apa potabila, cat $i pentru apele de suprafata.
Poluarea apei cu plumbs-a extins o data cu: dezvoltarea industriei
chimice, metalurgice $i constructoare de ma$ini, producerea benzinei cu
plumb ~i folosirea fungicidelor in agricultura.
Stasul !34'.:' 1 1991 $i stasul 4076/ 1988 prevede concentratii admise
3
de plumb de 0,05 mg/dm atat pentru apa potabila, cat $i pentru a pele de
suprafatfL

153

I '

Ii
; j

I
I

lI

"

(!J -

,.

{Jf?

l08.-

c{y_

4.2.2.2. POLUAREA CU SUBST ANTE CHIMICE

lNDEZIRABILE

Substantele chimice indezirabile produc In concentratii mari tnod j.

ficari organoleptice ~i fizice ale apei, racand-o improprie pentru consum.
Unele dintre substantele chimice indezirabile (cupru ~i zinc) pot
avea in concentratii mari, chiar' efect toxic. Din fericire in asemenea
concentratii, apa poluata are caracterele organoleptice atat de putemic
afectate !neat animalele nu o consuma. Practic, nu se intalnesc
intoxicatii cu substante indezirabile.
Substantele indezirabile sunt reprezentate de elemente chimice care
intra in compozitia naturala a apei a~a cum sunt: aluminiul, fieruJ ~i
manganul sau de elemente chimice provenite din poluare, a~a cum sunt
cuprul ~i zincul.

Aluminiul poate fi regasit In apa ~i ca urmare a poluarii sau a

adaugiirii voluntare ca coagulant, pentru favorizarea limpezirii acesteia in
activitatea de tratare. Concentratia admisa exceptional In apa de baut este
de 0,2 mg/dm3 .
Poluarea cu aluminiu. In cantitiiti excesive aluminiul are afecte
negative asupra organismelor, datoritii afinitatii mari pentru fluor. Poate
intra In reactie chiar cu fluorul din smaltul dintilor.
Poluarea cu cupru s-a extins odata cu dezvoltarea industriei
metalelor neferoase, fabricilor de matase vegetala ~i a industriei chimice,
ca ~i a tratiirii apei contra algelor.
Cuprul este implicat in aparitia tulburaril or cardiovasculare,
modifica gustul (amar astrigent), culoarea (albastra) ~i turbiditatea apei.
3
Concent:ratia maxima de Cu admisa este de 0, I mg/dm , 1n apa
3
potabila ~i de 0,05 mg/dm In apele de suprafata.
Poluarea cu fier sub forma de saruri feroase sau ferice (sulfafi,
fosfati ~i silicati) favorizeaza dezvoltarea ferobacteriilor, care au efect
coroziv asupra conductelor metalice.
Modificii gustul (metalic-astringent) ~i culoarea (galben-po1tocaliu) apei.
Fiend In exces imprima apei un gust metalic ~i o culoare ro~i atica,
afectand ingesta.
3
Concentratia admisa exceptional In apa de baut este de 0,3 mg/dm
3
apa, iar In apele de suprafata de categoria I este de 0,3 1.1g/d111 apa.

Poluarea cu mangan lnsote~te obi~nuit poluarea cu tier ~1

contribuie la modificarea gustu lu i ~i aspectului apei.

Manganul In prezenta substantelor organice favorizeaza dezvoltarea
rnicroorganismelor.
Concentratia adrnisa exceptional In apa potabila este de OJ mg/dm'
apa, iar in ape le de suprafata de categoria I este 0, l mg/dm 3 apa.
Poluarea cu zinc. Apa poluata cu zinc nu ajunge sa produca
intoxicatii datorita faptului ca acesta are efect emetizant ~i gust astringent.
Concentratia admisii exceptional In apa potabila este de 2 mg/dm'
apii, iar In ape le de suprafata este de 0.03 mg/dm 3 apa.
4.2.2.3. PO LU AREA CU MJCROPOUJANTl CHIMICI
ORGA!\1CI

Micropoluantii chimici se gasesc i11 apa In cantirati foarte mici.

Ace~tia au efecte negative asupra apei, modificandu-i proprietatile

organoleptice ~i fizice, dar ~i asupra organismelor care ii ingera.

Actiunea asupra organismelor poate fi toxica, cancerigena ~i
cumulativa (modifica reactivitatea, mare~te sensibilitatea la agresiunile
microbiologice ~i ale mediului etc.).
in aceasta categorie sunt cuprin~i: detergentii. fenol ii, produsele
petroliere ~i pesticidele.
Poluarea cu detergen(i a apelor de suprafata a ajuns in momentul
de fatii un fapt ubicvitar.
Se <listing doua mari clase de detergenti: ionici (anionici ~i cationici) ~i neionici. Utilizarea detergentilor este aproximativ In unniitoarea
proportie: 75% anionici , 20% neionici ~i 5% cationici.
Caracteristica de bazii a detergentilor este aceea de a scadea
tensiunea superficiala a lichidelor In care su nt dizolvati, motiv pentru care
sunt denum iti agenti de suprafata . Majoritatea detergentilor din comert
contin doua elemente de baza: agentul tensioactiv, care In general este
ABS (alchil-benzen-sulfonati) ~i saruri sodice: fosfa\i. carbonati, su lfati.
silicafi, perborati etc.
Sursa de poluare cu detergenti este reprezentata de apele reziduale
fecaloid-menajere (inclusiv apele stradale), industriale (fab1ici textile,
pielarie, spalatorii etc.) ~i fungicidele ~i insecticidele folosite in
agricultura (care contin agenti tensioactivi).

155

154

......---------

~~ ----------------~--

~--....

~=:c::-~

In concentratia de 1 mg/I produc spumarea apei, fapt considerat ca

principalul indiciu de poluare pe liinga imprimarea unui aspect !?i miros
caracteristic. Detergentii 'Pot persista in sol 1-3 ani, de unde sunt antrenati
in apele subterane, in care au fost depistati in cantitate de 2,6 mg/l.
3
Concentratiile admise exceptional in apa potabila sunt de 0,5 mg/dm , ia.r
in apele de suprafatii concentratiile admise sunt, de asemenea, de
0,5 mg/dm3 apa.
Prezenta detergentilor in apele reziduale creeazii probleme
deosebite in exploatarea statiilor de epurare comunale (lmpiedica '
sedimentarea, reduc gradul de oxigenare a apelor reziduale !?i capacitatea
de absorbtie a substantelor toxice), miiresc penneabilitatea so lurilor ~i a
mucoasei digestive.
Miisurile de prevenire !?i combatere a poluari i apelor cu detergen\i
se refera la: supravegherea cohcentratiei de detergenti In sursele de apa
potabila; controlul sistematic al eficientei statiilor de epurare !?i avizarea,
pentru ~ustrial sau casnic, numai a detergentilor U!?Or biodegradabili.
'Oluarea apei cu Jeni!l!Jeprezinta in momentul de fa o problema
de o imp011anta majoril., atat prin larga riispiindire a acesteia cat $i prin
consecintele deplorabile asupra proprietatilor organoleptice !?i diverselor
folosinte ale apei. Sursa de fenoli o reprezinta apele reziduale provenite
de la instalatiile de distilarea !?i prelucrarea carbunilor, gudroanelor ~i
lemnului, cocserii $i industria petrochimica.
lnconvenientul principal al poluarii apei cu fenoli este acela ca, in
cazul dezinfectiei cu clor, formeaza clorfenolii, produ$i greu oxidabili cu
gust neplacut.
Concentratia admisa de fenoli pentru apele de suprafa ta de
3
categoria I este de 0,001 mg/dm apa.
Germenii fenol-oxidanti reprezinta indicatorii de poluare a apei cu '
reziduuri de fenol, dar totodata !?i indicatori de autopurificare a acesteia.
Poluarea cu pesticide (insecticide, fungicide, ierbicide, rodenticide
etc.) a avut aceea!?i dinamica de extindere ca $i aceea cu nitrap .
Din toata gama de pesticide, cele mai periculoase s-au aratat a fi
cele organoclorurate, care au proplietatea de a se cumula in organism, in
special in tesutul adipos. Se apreciazii ca pesticidele organoclorurate pot
avea o actiune mutagena !?i cancerigena. Este acceptata la aceasta datil
idea ca, in cazul unor boli cronice, pesticidele organoclorurate Incorporate
156

in organism se mobilizeaza in circulatie, realiziind o concentratie nociva

pentru organism.
Prevenirea efectelor nocive ale poluiirii cu pesticide se poate face
prin: mentinerea unor concentratii sub acelea maxime admise in aer, apil.,
produse alimentare; tratarea raponala a terenurilor agricole; asigurarea !?i
respectarea protectiei sanitare a surselor de apa; respectarea tehnologiei
de prelucrare a apei in instalatiile centrale de aprovizionare cu apa !?i
controlul sistematic al gradului de poluare a factorilor de mediu ambiant,
a furajelor !?i a organismului animal.
Concentratia admisa in apa potabila pentru toate pesticidele dintr-o
3
clasa este de 0,5 mg/dm apil., iar in apele de suprafaj:a trebuie sa lipseasca
pesticidele organofosforice, organometodice $i nitroderivap i. Pentru orga3
noclorurate sunt prevazute concentratii adm ise de 0,0001 mg/dm apa, iar
pen~cide sunt prevazute concent:ratii admise de 0,001 mg/dm 3 apa.
~ apef., cu reiiduun petr~ reprezinta o problema
deosebit de imp011anta !?i greu de prevenit !?i remediat. Afecteaza atat
apele de suprafai , ciit ~i pe cele subterane. Jn prezent, acest gen de poluare
a devenit ubicvitar, iar consecintele ei asupra proprietatilor organoleptice
ale apei, faunei !?i florei acvatice sunt deosebit de nocive $i durabile.
Reziduurile de petrol ajung in bazinele naturale de apa prin
deversarea de ape reziduale rezultate de la rafinarii, instalapi de cracare !?i
alte instalapi de prelucrare a titeiului. Aceste reziduuri conduc la cre$terea
temperaturii $i turbiditatii, la f01marea unei pelicule de petrol la suprafata
apei sau a unor emulsii (apa-petrol sau petrol-apa) !?i la schimbarea compozitiei apei, prin dizolvarea In aceasta a substantelor petroliere solubile,
toxice In anumite concentratii, pentru organisrnele acvatice, om ~i anirnale.
Indicatorii de poluare cu reziduuri petroliere sunt substan tele
extractibile, ca indicator chimic global, ce evidentiaz2. totalitatea
reziduurilor $i gennenii petrol oxidanti, ca indicator bacteriologic care,
folosind pentru dezvoltarea !or substantele petroliere, se inmultesc cu atilt
mai intens, cu cat acest substrat este mai bogat. Germenii petrol-oxidanti
sunt in acela$i timp !?i indicatori de autopurificare de reziduuri petroliere.
Concentratiile admise In apele de suprafatiJ. sunt de 0, 1 mg/dm 3 apa.

*
*

*
157

Poluarea apei cu hidrocarburi aromatice policiclice (HAP) l~i are

ca surse industria (cauciucului, chi mica, petrochim ica. te1moenergetica),

pierderile de petrol sau alte produse petroliere, transportul maiin etc .,
apele reziduale menajere ~ i de spalare a strazilor, particulele de sol etc.
HAP poate fi folosit ca indicator de poluare a apelor de suprafota,
care s-a dovedit a fi sensibil ca oxidabilitatea ~ i colimetria. Concentratia
3
admisii In apa potabila este de 0,01 mg/dm 3 apa ~i de 0,0002 mg/drn apa
de suprafata.
Poluarea apei cu reziduuri provenite de la prelucrarea lemnului

(celuloza, hartie, placi fibro-lemnoase. placaje, placi aglomerate) este

imp01tanta, atat prin cantitatea apelor reziduale deversate, cat ~i prin
gradul lor ridicat de toxicitate. Apele reziduale de acest tip contin In
special substante organice (zaharuri, acizi: acetic, formic. grasimi ~i
altele ), Je~ii sulfitice etc.
Apele de suprafatii In care s-au deversat reziduuri celulozice coniin,
i'ntre alti germeni, un numar mare de Klebsiella, care pot genera infeqii
respiratorii ~i genitourinare.
Poluarea apei cu azbest (mineral fibros) !~i are ca sursa: solul,
industria extractiva ~ i instalatiile de aprovizionare cu apa (conducta de
azbociment).
4.2.2.4. POLUAREA CU SUBSTANTE CHIMICE
lNDfCATOARE ALE POLUARl l

Substan\ele chimice indicatoare ale poluarii nu au efecte nocive sau de

altii natura asupra organismelor ~i nu modifica caracterele apei sau domeniile
de folosire ale acestora. Aceste substan\e se pot gasi obi~nuit In apa.
in vederea interpretarii semnifica\iei prezentei substantelor
indicatoare ale poluarii se fac analize 'in dinarnica. Modificarea
concentratiei, In sensul cre~terii concentratiei acestui tip de substante
chimice, are o semnificatje igienica deosebita, un rol ,.indicator''. privind
prezenta altor elemente (chimice, microbiologice ~i parazitare) care pot
avea actiune negativa asupra sanatatii animalelor care ingera apa poluata.
Sursele principale de poluare sunt reprezentate de reziduurile
agricole, urbane etc.

158

Eutrofizarea apei consta in 'imbogatirea compozitiei sale lntr-o

prima etapa cu azot ~i fosfor, iar 'intr-o a doua etapa cu potasiu, magneziu,
cobalt, cupru, zinc etc.
Apa eutrofizata prezinta modificari lnsemnate igienice ~i estetice,
ca unnare a dezvoltarii luxuriante a algelor ~i a altor plante acvatice, care
genert;_azii dificultati deosebite In prelucrarea acesteia.
In aceasta categorie de substante sunt cuprinse: oxigenul diwlvat,
deficitul de oxigen, cerinta biochimica de oxigen, substantele oxidabile,
diversele forme de azot, (azotul organic, azotul total, amoniacul ~i nitritii),
fosfati i ~ i hidrogenu l sulfurat.
Oxigenul dizo/vat in apii, sub raport cantitativ, depinde de
temperatura apei, presiunea aerului, continutul in substante oxidabile ~i
numarul de microorganisme.
Scaderea concentratiei de oxigen din apa atrage dupa sine reducerea
capacitatii de autoepurare a apei ~i pierderea proprieta\ilor de potabilitate
(gustul devine fad).
Concentratia admisa in apa potabi la ~i apa de suprafa de categoria
I este de 6 mg/dm3 apa.
Deficitul de oxigen din apa reprezinta diferenta dintre cantitatea de
oxigen dizolvat In apa In condi\ii de saturatie ~i cantitatea de oxigen gasita
In proba de api'\ analizata. Acesta caracterizeaza starea igienica a apei,
adicii, cu cat deficitul de oxigen este mai mare, cu amt nivelul poluarii
este mai crescut ~i pericolul pentru sanatatea consumatorului mai ridicat.
Cerin{a biochimicii de oxigen (CB0520 ) reprezinta cantitatea de
oxigen consumata de microorganismele din apa la temperatura de 20 C,
lntr-un interval de timp de 5 zile, pentru descompunerea biochimica a
substantei organ ice continuta in apa.
Substan{ele oxidabile din apii - consumul c/1imic de oxigen
(CCO) reprezinta substantele ce se pot oxida, atat la rece, cat ~i la cald,
sub actiunea unui oxidant (permanganat de K sau dicromat de K).
Consumul chimic de oxigen exprimat in permanganat de K are
valori admise exceptional de 12 mg/dm 3 In apa potabila ~i de 20 mg/dm 3
mapa de suprafa de categoria I.
Oxidabilitatea reprezinta cantitatea de oxigen echivalenta cu consumul de oxidant.
Substantele organice din apa (de origine telurica sau din poluare)
sunt oxidate la cald, iar cele anorganice la rece.
159

..,.r --

.~~~~~~~~~~~~~~~~~............... .1-11111. .. .._.......

-.-r

4.2.3. POLUAREA BIOLOGJCA

Cre~terea

'

cantitatii de substante organice In apa sau aparitia !or la

un moment dat este sini)nima cu poluarea apei cu germeni (ace~tia
lnsotesc de obicei substantele organ ice). Prezenta substantelor organice i'n
apa favorizeaza persistenta In timp a germenilor, inclusiv a celor
patogeni, indicand riscul de lmbolnaviri.
Azotul organic din apii provine din compu~i biologici (proteine,
peptide ~i aminoacizi).
Azotul total din apii este reprezentat de azotul organic ~i an organic
(amoniac, nitriti ~i nitrati).
Amoniacul din apa rezulta din descompunerea incompleta a
substantelor organice care contin azot sau poate proveni din sol. Acesta
reprezinta primul stadiu de descompunere a substantelor organice care
conti n azot In molecula lor.
Prezenta amoniacului In apa este un indicator al unei poluari
recente (ore, zile), deci al unui rise de lmbolnaviri ridicat.
Concentratia admisa exceptional In apa potabila este de 0, I mg/dm 3
3
apa, iar In apele de suprafata de categoria I de 0, 1mg/dm apa.
Azota{ii din apii. Prezenta acestora este un indicator al unei poluiiri
mai vechi, al unui rise de lmbolnaviri mai redus.
Prezenta simultana a amoniacului ~i nitritilor este un indicator al
unei poluari continue, deci al unui rise de lmbolnaviri mare.
Concentratia admisa exceptional In apa potabila este de 0,3 mg/dm 3
3
apa, iar In apele de suprafata de categoria I, de I mg/dm apa.
Fosfa{ii din apii sunt consecinta unei poluari cu: ape reziduale
industriale, pesticide, !ngra~aminte, detergenti etc.
Prezenta fosfatilor In apa favorizeaza eutrofizarea acestea,
stimuland dezvoltarea algelor.
Concentratia admisa exceptional In apa potabila este de 0,5 mg/drn 3 apa.
Fosfond In apele de suprafat{t are o valoare adrnisa de 0, I mg/dm3 apa.
Hidrogenul sulfurat din apii este indicatorul proceselor anaerobe
de descompunere a substantelor organ ice din aceasta, a lipsei de oxigen.
3
Concentratia admisa exceptional In apa potabila este de 0, I mg/dm
apa, iar In apele de suprafata de categoria I trebuie sa lipseasca.
Putrescibilitatea apei este indicatorul degradarii anaerobe a
substantelor organ ice din aceasta, a deficitului de oxigen.
Apa putrescibilii. emana un miros dezagreabil.

Poluarea biologica a apei este consecinta 'inglobarii pnmare sau

secundare In aceasta a organismelor vegetale ~i animale
Poluarea biologica primarii se realizeaza prin microorganisme
patogene de origine umana ~i/sau animala, care declan~eaza ~i lntretin
bolile hid.rice. La acest tip de poluare sunt eel mai expuse apele de
suprafata. Sursele de poluare sunt reprezentate de apele reziduale,
dejectii, secretii patologice ~i cadavre.
Rezistenta microorganismelor patogene In apa este suficient de
mare, de la 2-3 !uni pentru virusuri ~i bacterii le nesporulate, la cativa ani,
pentru formele sporulate, de~i aceasta nu ofera conditii optirne de
multipli care, pentru a putea fi ingerate vii de animale. S-a dovedit ca se
pot transmite prin apa o serie de boli infectioase, a~a cum ar ti:
salmoneloza, colibaciloza, rujetul, bruceloza, leptospiroza, ant.raxul, pesta
porcina clasica, pseudopesta, variola etc.
De asemenea, micetii, protozoarele, cestodele, trematodele,
nematodele ~i filariile pot polua apa ~i produce boli hidrice.
Poluarea biologidi secundara a apei este consecinta proliferarii
luxuriante in aceasta a organismelor vegetale $i anirnale, care au habitatul
in acest mediu. Conditiile care favorizeaza aceasta dezvoltare luxurianta
este eutrofizarea apei. Apa, in asemenea conditii, devine irnproprie
consumu lui ca atare ~i tratarii pentru a deveni potabila.
4.3. FUNDAMENTAREA CONCENTRATIEI MAXIME
ADMISE IN APELE DE SUPRAFATA

in principiu, concentratia maxima admisa (CMA) a

unei substante

in apele de suprafata este acea concentratie care nu afecteaza procesele de

autoepurare $i starea de sanatate a ecosistemelor ~i nu modifica

proprieta~le organoleptice ale acesteia. Fundamentarea se face prin
cercetari indelungate pe plante $i animate ~i se apreciaza In limitele care
nu depa~esc fluctuatii le nonnale ale homeostaziei .
La stabilirea CMA se tine cont de modul In care va fi folosita apa.
in situatia In care apa se folose~te In mai multe scopuri, se aleg
concentratiile cele mai mici, pentru a satisface exigentele cele mai mari.

161
160