I.

II.

V.

Expuneti originile teoriei economice si evolutia obiectul ei de studu. Prezentati si caracterizati

structura teoriei economice contemporane
tiina economic are ca obiect de studiu societatea i, respectiv, reprezint o tiin social, de rnd cu
sociologia, ideologia, dreptul, psihologia etc. Totodat, fiind o tiin aparte, autonom, ea i are i obiectul
su de studiu, deosebit de alte discipline. n sec. XVII-XIX, n lipsa unor cunotine specializate profunde,
tiina economic (teoria) era identificat cu economia politic. gr.: oikos cas, gospodrie; nomos lege,
regul; politicos cetate, ora, societate: "legile gospodriei n societate".
Etapa pretiinific - se extinde de la originile ei greco-romane i asiatice pn la sfr itul secolului al
XVI-lea (Xenofon, Platon, Aristotel, DAquino, Mun, Petty)
Etapa de constituire propriu-zis a tiintei economice, anii 1750-1870, curentul fiziocrat (Quesnay,
Turgot) si liberalismul economic (Smith, Ricardo, Malthus, Mill, Say)
Etapa, anii 1870-1930, curentul Marxist i marginalist (Marx, Jevons, Menger, Walras, Pareto,
Marshall)
Etapa, anii 1930-1970 adncirea i extinderea tiintei economice: keynesismul (Keynes, Harrod,
Robinson, Gailbraith) sinteza neoclasica (Samuelson, Solow), socialismul (Marx, Engels, Lenin).
Etapa-tiina economic contemporan, sfritul anilor 1980-prezent, curentul radical, socialist,
neokeynesist, monetarist.
Evoluia obiectului de studiu al teoriei economice:
Teoria economica
Mercantilismul, Fiziocratii,
Economia politica clasic

Obiectul de studiu
Avutia nationala

Marxismul
Scoala istorica
Marginalistii (microeconomia)

Relatiile de productie
Economia nationala in ansamblu
Comportamentul agentilor economici, caile si mijloacele atingerii scopurilor
urmarite
Mecanismul functionarii economiei ca un tot intreg

Keynesismul
(macroeconomia)
Curentul institutional-socialist
Teoria sintezei neoclasice

Institutiiile si schimbarile institutionale

Avutia nationala, formele si motivatia comportamentului uman in conditiile
resurselor limitate

Structura:
1.Microeconomia este ramura stiintei economice, care studiaza unitatile economice individuale ,
structurile si comportamentele lor (gospodariile familiale, intreprinderile , bancile, administratii) precum si
interrelatiile dintre aceste unitati elementare
2.Macroeconomia studiaza marimile globale dintr-o economie, numite agregate, interdependentele dintre
variabilele globale ale economiei si sistemului economic in totalitatea sa. Economia nationala a unei tari
poate fi divizata in patru sectoare de activitate:
-Sectorul primar (agricultura, silvicultura, pescuitul, si industria extractiva);
-Sectorul secundar (sectorul de prelucrare a productiei sectorului primar);
-Sectorul tertiar (telecomunicatiile, comertul, turismul, finantele etc);
-Sectorul cuaternar (cercetrile stiintifice, dezvoltarea tehnologiilor, dezvoltarea tiinei).
3.Mezoeconomia priveste activitatea economica integrat la nivelul subramurilor, ramurilor si regiunilor
din interiorul unei economiei nationale. La acest nivel activitatea economica se concentreaza in sectoare
relative omogene, fie dpdv al rezultatelor, fie al zonelor administrativ-teritoriale in care se desfasoara.
4.Mondoeconomia cuprinde economiile nationale in unitatea si interdependentele lor multiple, impreuna
cu toti agentii economici internationali si transnationali, cu fluxurile tehnico-stiintifice, economice,
financiar-valutare, social-culturale si ecologice pe care economia mondiala le impune.

Argumentati rolul si caracterizati functiile teoriei economice in progresul social. Relatati

perspectivele dezvoltarii teoriei economice mondiale
Teoria economic general influeneaz multilateral dezvoltarea societii. Ea este:
baza "fundamentul" sistemului nvmntului economic i al formrii gndirii economice tiinifice;
baza teoretico-metodologic n procesul elaborrii i corectrii politicii economice a firmelor, statului;
izvorul i "promotorul" valorilor ideologice.
Evaluarea tiinific i practic a teoriei economice poate fi efectuat n baza "setului" de funcii pe care
aceasta le ndeplinete.
1. Cognitiva de studiere a realitatii economice, de colectare a faptelor si fenomenelor economice, de
sintetizare si explicare a acestora;
2. Metodologica consta in faptul ca teoria economica elaboreaza modalitatile si instrumentele de analiza
a fenomenelor si faptelor economice, formuleaza principalele categorii, legitati si tendinte in evolutia
activitatii economice, toate acestea fiind folosite in procesul de cercetare de catre celelalte stiinte ec;
3. Normativa(practica) are ca obiectiv elaborarea, in baza cercetarilor efectuate, a strategiilor si
programelor de organizare mai eficienta, mai productiva a activitatii economice;
4. Instructiv-educativa consta in formarea orizontului economic al cetatenilor unei tari, in familiarizarea
cu modul de functionare a economiilor contemporane, in dezvoltarea convingerii ca nivelul de viata intr-o
tara sau alta depinde in primul rind de nivelul productivitatii muncii cetatenilor acesteia.
5. Funcia ideologic fundamentarea, aprarea i promovarea unor idei i viziuni. Important este ca
ideile economice "lozincile gospodririi" s fie constructive i adecvate posibilitilor, tradiiilor i
intereselor societii. n caz contrar, ele se transform n idei-fixe sau se soldeaz cu o politic economic
neefectiv.
Teoria economic mondial, actualmente, se afl "la rscruce", iar, dup prerea mai multor autoriti n
domeniu, chiar n stadiu de criz. Ea nu a fost n stare s dea un rspuns adecvat provocrilor istorice ale
contemporaneitii. n ultimul timp, apar i se dezvolt direcii tiinifice noi, care presupun studii ample ale
factorilor non-economici (instituionali, sociali, psihologici, politici, de drept etc.). Aceti factori determin
i influeneaz dinamica economic.
Procesele dinamice, contradictorii ale timpurilor noastre necesit argumentri teoretice eficiente.
Depirea strii de criz a gndirii mondiale moderne este nsoit de reinterpretarea stereotipurilor teoretice
deja acceptate i de elaborarea unei concepii econ noi, n baza sintezei realizrilor tiinifice ale diferitelor
coli. Deci, este raional utilizarea abordrii evolutiv-instituionale, care studiaz dialectica dezvoltrii
sociale de pe poziiile micrii bazei tehnico-materiale n raport cu sistemul instituional, ce coordoneaz
comportamentul oamenilor.
n structura studiilor econ contemporane, crete importana teoriei econ generale, reactualizat i
completat n ceea ce ine de coninut i metodologie, n baza comparaiei cu econ politic clasic. Obiectul
de studiu al teoriei econ trebuie s prezinte econ ca pe un sistem complex, deschis n ceea ce ine de
mecanismul i legitile de funcionare i dezvolt., n interaciune cu alte instituii sociale, procese i
fenomene.
n condiiile specializrii economiei, sunt foarte solicitate cercetrile interdisciplinare: de "mbinare" cu
economia, politica, dreptul, sociologia, psihologia, demografia. Cercetrile tiinifice trebuie s reflecte
necesitile reale ale societii i s aib la baz interaciunea teoriei economice, analizei empirice i a
cercetrilor aplicative. Totodat, experiena practic nu trebuie utilizat n calitate de ilustrare simpl a
teoriei abstracte, ci examinat ca mijloc de verificare i ca baz pentru aprofundarea viitoarelor elaborri
tiinifice. Necesitatea abordrii complexe, integrate n procesul de studiere a realitilor economice
contemporane este accentuat de incertitudinea major pe care o implic dezvoltarea dinamic.

Definiti microeconomia ca componenta a teoriei economice si caracterizati principiile si metodele

specifice de cercetare microeconomica
Microeconomia este ramura stiintei economice, care studiaza unitatile economice individuale, structurile
si comportamentele lor (gospodariile familiale, intreprinderile, bancile, administratii) precum si interrelatiile
dintre aceste unitati elementare.
Ea studiaza modul de elaborare a deciziilor cu privire la utilizarea resurselor limitate pt a satisface
cerintele agentilor economici, care intra in relatii de aprovizionare, productie, desfacere, realizate in cea mai
mare parte prin intermediul pietei.
Este tiina optiunilor rationale si eficiente, concretizate in comportamente si decizii ale ag.ec.
Principiile metodologice de baz ale microeconomiei sunt:
-Individualismul metodologic este principiul de descriere i explicare a fenomenelor economice pornind
de la comportamente individuale, i nu cele de clas, de grup sau de stat.
-Raionalismul economic semnific de a lua decizii (ce i ct de produs, ce i ct de cumprat, a cuta sau
nu o ocupaie alternativ) n baza criteriului costbeneficiu, adic de a efectua aciuni doar n situaia cnd
beneficiile sunt superioare costurilor, ctigul material sau moral fiind maximal.
Alte principii metodologice ale microeconomiei:
Principiul obiectivitii i antidogmatismului;
Primatul economicului asupra politicului i al consumatorului asupra productorului;
Procesul interaciunilor social-economice bazate pe drepturilede proprietate in economia de pia;
Utilizarea teoriei economice pentru prognozare aciunilor oamenilor, colectivelor de munc baza pe
sistema de intereseproprii;
Principiul de raionalitii in activitatea econornic;
Activitatea agenilor economici pe baza valorii alternative (dea alege).
Metodele specifice de cercetare microeconomica includ:
-Analiza functionala- analiza dependenelor dintre variabilele ec si determinarea tipului acestor
dependene.
-Analiza marginala- defineste limitele de variatie a indicatorilor economici, permind agentilor ec-ci sa
efectueze alegerea optimal.
Pentru un consumator/producator conteaza nu doar satisfactia totala dar si avantajul obtinut din ultima
unitate consumata/produsa in raport cu costurile suportate p/u consumul/producerea ei: Analiza
comportamentului agentilor ec-ci in calitate de producatori si consumatori utilizeaza urmatorii indicatori
marginali: utilitatea marginala, productivitatea marginala, cost marginal, incasare marginala.
-Modelarea economic metoda de cercetare ce permite reproducerea proprietatilor si interactiunilor unui
obiect din lumea reala in dimensiuni mai mici si forma simplificata.
Definiti fenomenele si procesele economice. Delimitati conceptual si explicati caracterul istoric al
legilor economice, caracterizati varietatile si specificul lor.
Fenomene economice-reprezinta latura exterioara a activitatii economice relative acele aspect si acte
economice care apar si se manifesta la suprafata acestuia si pot fi cunoscute de oameni in mod direct.
Procesele economice-exprima transformarile successive,cantitative si calitative care intervin in structura
activitatii economice relevind desfasurarea acesteea in timp si spatiu.
Fenomenele si procesele economice se afla in raporturi de interdependent si de influenta reciproca.
Legea economic reflect legturile generale, eseniale, necesare, repetabile i relativ stabile ale
fenomenelor i proceselor economice.
K. Marx in lucr sa Capitalula lansat un nou obiect de studio econom-teoretic-relatiile de productie si
legile econom ce le guverneaza pe diferite trepte de dezv a societatii.

Caracterul istoric al legilor economice se delimiteaza prin faptul ca acestea apar la o anumit treapt
istoric i dispar odat cu schimbarea condiiilor respective.
Particularitatile legilor economice:
Actioneaza doar prin intermediul activitatii economice ale oamenilor prin actele lor economice
Au caracter istoric
Au caracter sintetic
Comporta previziuni, insa actualmente ele nu sunt deficient de sigure si clare
Compatibilitatea legilor economice cu initiativa si activitatea individuala
Orientarea generala pt toti agentii economici
Continutul legilor economice exprima relatii profunde, durabile, esentiale.

Definiti si caracterizati nevoile si interesele economice. Expuneti rolul lor in dezvoltarea

economiei
Nevoile economice reprezint un ansamblu de cerine, care pot fi satisfcute n cadrul societii existente
cu potenialul tehnic disponibil. Drept exemple pot servi nevoia unei familii pentru carne, pine i legume, a
unui copil bolnav pentru ngrijire medical, a unei provincii pentru aprovizionarea cu energie electric, a
unui ora pentru ap potabil, a unei economii naionale pentru investiii strine de proporii.
Ele se mpart n:
nevoi primare, ce satisfac necesitile vitale (hran, mbrcminte, locuin), nu pot fi substituite i, ca
regul, nu sunt elastice;
nevoi secundare (nvmntul, distraciile) sunt elastice, pot fi substituite, la satisfacerea lor se poate
refuza total sau temporar.
Nevoile umane se caracterizeaz prin anumite trsturi:
1. Nevoile sunt nelimitate ca numr
2. Nevoile sunt limitate dup capacitate i volum.
3. Nevoile sunt concurente ntre ele (adic o necesitate poate fi nlocuit cu alta).
4. Nevoile sunt complementare, evolueaz n sensuri identice, condiionndu-se unele pe altele.
5. Orice nevoie se stinge momentan prin satisfacere. Nevoile satisfcute revin cu o anumit periodicitate
se transform n obiceiuri i tradiii de consum.
Nevoile se manifesta ca dorinte, cerinte, aspiratii ale oamenilor in relatiile pe care le au cu mediul
ambiant. Astfel, are loc procesul de constientizare a nevoilor, ceea ce determina ca ele sa devina interese
economice ale oamenilor. Deci, interesele economice reprezinta forma de realizare constienta a nevoilor,
prin desfasurarea unor activitati adecvate. Dup purttorul lor, interesele pot fi mprite n: personale,
colective, departamentale, publice, naionale, globale i, de asemenea, interesele de grup social (pensionari,
studeni, profesori, fermieri).
Interesele economice se structureaz i dup alte criterii: particulare i publice; curente i de perspectiv;
periodice, permanente ntmpltoare. n ansamblul lor, interesele reprezint o integritate complex i
contradictorie satisfacerea unor interese deseori este n contradicie cu altele.
Ele sunt importante pentru ca analiza intereselor si cunoasterea lor permite societatii s ajung la un
compromis, care ar reprezenta echilibrul dintre interesele diferitelor grupuri i pturi sociale i reflectarea lui
adecvat n politica social-economic a statului. Determinarea riguroasa a intereselor economice nationale si
corelarea lor adecvata prezinta o mare insemnatate atat pentru dezltarea economico-sociala interna a tarii, cat
si pentru asigurarea unei evolutii favorabile a relatiilor economice externe.

Definiti si clasificati resursele economice. Expuneti esenta si consecintele actiunii legii raritatii
resurselor
Resurselele economice ansamblul mijloacelor, elementelor, posibilitilor utilizate pentru producerea
bunurilor economice i satisfacerea nevoilor umane.

Se impart in urmatoarele categorii:

1.Dupa sursa de provinienta: resurse primare si derivate
2.Dupa natura lor: umane, naturale, investitionale, informationale.
3.Dupa gradul recuperarii resurselor naturale: regenerabile si neregenerabile
Resurse primare (create de natur):
a) resurse umane (populaia dpdv cantitativ, calitativ i structural - numr, calificare, experien etc.);
b) resurse naturale (fondul funciar, pdurile, apele, zcmintele minerale).
Resurse derivate (acumulate, create de om):
a) resurse materiale (capitalul tehnic sub form de maini, utilaje, construcii, precum i sisteme de
transport);
b) resurse financiare, de care dispune populaia, ntreprinderile i statul;
c) resurse inovaionale (cunotine, experien tiinific, tehnologii);
d) resurse informaionale, datele necesare pt informarea, luarea deciziilor si efectuarea actiunii
economice.
Trstura fundamental a resurselor economice const n caracterul lor limitat.
Legea raritii resurselor const n aceea c volumul, structura i calitatea resurselor i a bunurilor se
modific mai ncet dect volumul, structura i intensitatea trebuinelor. Resursele (i bunurile) sunt rare,
limitate, n comparaie cu trebuinele (n esen nelimitate, cel puin n diversitate).
Consecintele actiunii raritatii se reduc la urmatoarele:
1.raritatea resurselor ecomice le fac pretioase, stabilindu-se la ele un anumit pret;
2.stabilirea pretului la resursele economice determina suportarea anumitor costuri;
3.existenta costurilor determina organizarea activitatii economice in baza unui comportament economic
rational axat pe alegere.
Raritatea resurselor constituie o caracteristic general a economiei. Insuficiena mijloacelor limiteaz
drastic nivelul bunstrii sociale i individuale, precum i posibilitile creterii lui.
7

Definiti si clasificati bunurile economice ca rezultat al activitatii economice (exemplificati fiecare

categorie)
Nevoile umane sunt satisfcute prin intermediul bunurilor economice. Bunurile sunt lucrurile pe care
purttorii nevoilor le consider corespunztoare pentru satisfacerea nevoilor lor. Bunurile, druite de natur,
care sunt abundente, n comparaie cu nevoile sociale, i care pot fi utilizate fr a depune eforturi, sunt
numite bunuri libere (non-economice). Dintre acestea fac parte: aerul, lumina solar, cldura soarelui etc.
Spre deosebire de ele, bunurile economice sunt rezultatul activitii economice, fiind produse cu
cheltuieli de resurse economice.
Diversitatea enorm a bunurilor economice poate fi clasificat n baza mai multor criterii (indici):
1.
Din punct de vedere al formei de manifestare:
-bunurile marfare (mbrcminte, produse, utilaj),
-valori spiritual-etice (manuscrise, picturi, opere muzicale),
-servicii (care se consum concomitent cu producerea).
2. Dup gradul de prelucrare:
-primare cele preluate de-a gata din natur (pomuoare din pdure);
-intermediare aflate n diferite faze de prelucrare (sfecla de zahr la fabric);
-finale care nu mai sunt supuse prelucrri i se utilizeaz n consum personal sau productiv (zahr,
mobilier, cas de locuit).
3. Dup destinaia final:
-satisfactori i prodfactori (bunuri investiionale de capital tehnic, resurse naturale, resurse de munc).
Concomitent, aceeai denumire de bun poate fi prezentat n dou "ipostaze": strugurii ca desert; strugurii
ca materie prim pentru producerea sucului, vinului.

4. Dup durata folosirii:

-de folosin curent (produse alimentare, materie prim)
-de folosin ndelungat (mbrcminte, cri, automobil).
5. n funcie de substituirea lor:
-bunuri substituibile, se pot utiliza pe baza alternative (cafea i ceai, unt i margarin, diferite paste
finoase, cri i filme, petrol i gaz, n calitate de purttor de energie)
-bunuri complementare, care se utilizeaz concomitent (pelicula i aparatul de fotografiat, calculatorul i
discheta, automobilul i benzina).
6. Dup modul de comportament n circuitul economic:
-bunuri-marfare, destinate schimbului, i bunuri "non-marfare", consumate pe gratis (unele servicii din
nvmnt, ocrotirea sntii, ajutor umanitar).
7. Dup modul de fixare a bunurilor n spaiu: bunuri mobiliare i bunuri imobiliare.
8. Dup subiectul consumului:
-bunuri private, se consum individual sau de membrii familiei i, de regul, se procur.
-bunuri publice, puse la dispoziia societii n ntregime de ctre stat.
8

Delimitati conceptual activitatea economica si caracterizati structura acesteia

Activitatea economica reprezinta procesul complex ce reflecta ansamblul comportamentelor oamenilor, a
reactiilor si a deciziilor lor variate, referitoare la atragerea si la utilizarea resurselor economice n vederea
producerii, circulatiei si consumului de bunuri, n functie de nevoile si interesele economice. Activitatea
economica este forma fundamentala a activitatii umane, prin care se fauresc conditiile materiale necesare
desfasurarii altor activitati precum si bazele structurii sociale. Viata economica este un sistem de activitati
ale tuturor agentilor economici. Activitatea economica trebuie sa fie caracterizata prin eficienta si
rationalitate.
Structura activitatii economice cuprinde urmatoarele faze, sfere ale activitii economice:
a) Productia, n cadrul careia, prin combinarea factorilor, oamenii produc bunuri materiale si servicii;
b) Circulatia, ce asigura trecerea bunurilor economice de la producator la consumator;
c) Distributia, ce asigura repartitia bunurilor si serviciilor pe destinatiile lor(satisfacerea nevoilor de
consum sau de productie);
d) Consumul, folosirea bunurilor si serviciilor pentru satisfacerea nevoilor.
Structura activitatii economice poate fi analizata si din alte unghiuri de vedere: structura tehnologica, de
ramura, pe sectoare, teritoriala.

Explicati problema alegerii economice si formulati problemele fundamentale de organizare a

activitatii microeconomice
Problema alegerii economice, ca problem general a economiei, mai este numit "axa" n jurul creia se
rotete teoria i practica economic. Problema fundamental a organizrii oricrei economii poart un
caracter universal. Alegerea alternativ a sferei i modului eficient de utilizare a resurselor este actual n
toate timpurile, pentru toate popoarele, la diferite nivele ale organizrii economice gospodrie casnic,
firm, economie naional i mondial.
Problemele fundamentale de organizare a activitii microeconomice - Organizarea activitii
microeconomice se bazeaz pe soluionarea a trei probleme fundamentale: ce i ct de produs, cum de
produs i pentru cine de produs.
Problema ce i ct de produs determin alocarea i realocarea resurselor economice n scopul
producerii bunurilor economice. Decizia de a produce anumite bunuri presupune o alocaie a resurselor
economice ntre ntreprinderile care produc aceste bunuri.Luarea deciziei ce i ct de produs se orienteaz la
atingerea eficienei alocative, care presupune utilizarea integral a resurselor economice pentru producerea
bunurilor necesare.

Problema cum de produs determin ce resurse, n ce cantiti i combinaii se cer a fi utilizate la

producerea bunurilor. Aceast problem apare graie faptului c exist mai multe modaliti tehnologice de
producie. Luarea deciziei cum de produs se orienteaz la atingerea eficienei productive, care presupune c
alegerea dintre multiplele variante alternative de folosire a resurselor trebuie s asigure obinerea fie a unei
cantiti determinate de bunuri cu un consum minim de resurse (principiul minimizrii), fie a unei cantiti
maximale de producie cu resursele economice disponibile (principiul maximizrii). Maximiz avantajelor
obinute la un efort dat sau minim. efortului depus pentru realizarea efectului dorit repr principiul
optimalitii.
Problema pentru cine de produs ine de echitatea distribuirii bunurilor produse i se orienteaz la
obinerea eficienei distributive. Aceasta se consider a fi atins cnd, prin redistribuirea bunurilor, devine
imposibil ameliorarea bunstrii unui subiect economic fr afectarea bunstrii altuia. Importana echitii
distribuirii bunurilor rezid din faptul c ea influeneaz att productivitatea resurselor umane, ct i
motivaia activitii antreprenoriale.
10

Expuneti continutul costului de oportunitate si argumentati legea cresterii costurilor alternative.

Caracterizati modelul posibilitatilor de productie.
Proporia de nlocuire a unui bun cu altul poart denumirea de cost de oportunitate, sau cost alternativ.
Costul de oportunitate reprezint aprecierea (n expresie cantitativ sau monetar) acordat celei mai
bune dintre ansele sacrificate atunci cnd se face o alegere, cnd se adopt o decizie de a produce, a
cumpra, a ntreprinde o anumit aciune dintr-o plaj posibil. El se calculeaz prin raportul dintre efectul
pierdut i cel care se obine, sau dintre diminuarea cantitii bunului sacrificat ( Y) i unitatea
CO

Y
X

suplimentar din bunul care se dorete (X):

.
n cadrul repartiiei resurselor este necesar s se in cont de aciunea Legii creterii costurilor
alternative. Esena ei const n urmtoarele: producerea unitatilor suplimentare dintr-un produs este insotita
de diminuarea permanenta a producerii altor marfuri. De altfel, odat cu sporirea volumului produciei de
acelai fel, la un moment dat ncep s se mreasc costurile pentru unitatea de produs, exprimate prin
neproducerea altui bun (Legea lui Vieser: valoarea bunului reprezint beneficiile ratate de la consumul altor
bunuri, care ar fi putut fi produse cu resursele utilizate la producerea bunului dat). Ignorarea Legii creterii
costurilor alternative duce la deformarea structurii de producie i, deseori, la deficitul de mrfuri.
Modelul posibilitatilor de productie
Alturi de alegerea economic, societatea are de efectuat i alegerea tehnologic. Presupunem c
societatea trebuie s determine volumul de producie numai a dou mrfuri marfa X (case de locuit) i
marfa Y (edificii de producie). Am simplificat la maximum situaia, utiliznd metoda abstraciei i cea
ipotetic, pentru a "sesiza" logica i legitile procesului de alegere. Folosind la maximum toate resursele, la
nivelul tehnologiilor existente, societatea dispune de diferite variante alternative de producere a bunurilor
respective.

Conform datelor din tabel, costul de oportunitate al construciei suplimentare la o mie case de locuit
crete de la 0 pn la 4 mii de edificii de producie neconstruite. Dac pe axa vertical se nscriu unitile
edificiilor de producie (marfa Y), iar pe axa orizontal casele de locuit (marfa X), atunci modelul
(frontiera) posibilitilor de producie se va prezenta ca o curb de transformare.
Graficul curbei posibilitilor de producie pune n eviden repartiia resurselor rare ntr-o perioad scurt
de timp. Orice punct pe curba dat reprezint o posibil combinaie a volumelor de producie maximale a
mrfurilor alternative n condiiile utilizrii absolute a resurselor. Punctele care se afl spre stnga curbei de
transformare, "n interiorul ei", (de exemplu, punctul M) indic o producie inferioar posibilitilor:
mobilizarea parial a resurselor i utilizarea ineficient a capacitilor de producie. Punctele din dreapta
curbei (de exemplu, punctul P), este atractiv pentru societate, dar nu poate fi realizat n condiiile resurselor
i tehnologiilor existente.
Pe termen lung, economia poate produce o cantitate mai mare a ambelor mrfuri (pe grafic, curba se
deplaseaz spre dreapta). Pentru aceasta e nevoie de investiii, tehnologii noi, progres tehnic. Se practic i
sporirea cantitii resurselor disponibile, inclusiv din mprumut.

1
2

11. Definiti notiunea si identificati elementele fundamentale ale sistemului economic. Caracterizati
tipurile sistemelor economice i explicai continutul coordonarii activitii economice
Sistemul economic reprezint o modalitate specific de utilizare a resurselor economice rare, de
organizare a procesului de producie i de trecere a bunurilor create de la productor la consumator.
Elementele fundamentale ale unui sistem economic:
1. Forma de proprietate asupra resurselor si a rezultatelor activitatii economice
2. Forma de reglementare si de reglementare a activittii economice la diferite novele
3. Scopul urmarit de agentii economici in cazul dezvoltarii unei activitati economice
4. Sistemul de stimulare i de motivatii in activitataea economica
Exist urmtoarele tipuri de sisteme economice:
sistemul economiei naturale (sau tradiional);
sistemul economiei de schimb:
2.1 sistemul economiei de pia;
2.2 sistemul economic de comand (sau centralizat).
Economia natural - form de organizare a activitii economice, in care bunurile produse snt destinate
autoconsumului, nevoile fiind satisfacute fara a apela la schimb. Economia natural este un sistem ec nchis.
Economia de schimb- reprezinta o forma de organizare i functionare a activitatii n care agentii
economici produc bunuri in scopul satisfacerii altor oameni prin intermediul schimbului.
-economia la comand- (socialist sau planificat) are drept trstur definitorie faptul c statul, n
calitatea sa de unic proprietar al principalelor resurse economice, gestioneaz de unul singur att produc ia
ct i schimbul i repartiia bunurilor i serviciilor.
-economia de pia- are drept traturi definitorii prepondereana proprietii private, economia este
descentralizat, centrul activitii economice i principalul regulator este piaa concuren ial, scopul
activitii economice este profitul i maximizarea acestuia, preurile se formeaz liber, ag econ sunt nntr-o
stare de concuren permanent.
12. Expuneti esenta si caracteristicile difinitorii ale sistemului economiei de piata. Descrieti
economia de piata contemporana si expuneti modelele sale
Economia de piata reprezint un sistem economic ce se caracterizeaza prin 5 trasaturi principale:

Economia Naional este alctuit preponderent din ageni economici i nu administrativi, n principal
ntreprinderi (AE o organizaie ce urmrete obinerea de profit, utiliznd preponderent mijloace
economice i a crei supravieuire i dezvoltare este condiionat de realizarea profitului).
Obiectivul urmrit de ctre AE este maximizarea profitului. Scopul este c trebuie s vizeze direct i
indirect realizarea unui profit ct mai mare de ctre ntreprinderea n care activeaz.
Managementul i funcionarea AE-se realizeaz folosind preponderent prghii economice: Pre, Profit,
salariu, credit, dobnd, investiie, etc.
n ansamblul dirijrii i funcionrii economiei naionale Piaa are rolul decisiv: Mrimea Preurilor,
Salariilor, Creditelor, dobnzilor, ca i evoluio lor se stabilesc de pia n funcie de raportul ce le ofer.
Suportul economic al economiei de pia l constituie proprietatea privat care s fie predominant n
raport cu comparaia de stat.
Economia mixt ca sistem real al economiei de pia contemporane , constituie o imbinare organica in
proportii diferite a elementelor sistemului economiei de piata cu implicarea statului in economie.
Modelele economiei mixte contemporane:
1. masurarea interventiei statului in activitatea economica
2. ponderea sectorului public in structura proprietatii si a PIB-lui
3. instrumentele predominante de interventie a statului in economie
4. locul pietii in societate
Tipurile economiei de piata contemporana:
Anglo-saxon (specific SUA, MB)- tip neoliberal de limitare a rolului statului in ec.
Vest europian (Italia, Franta) tip de tendinta pronuntata dirijista
Sociala de piata (Germania, Autria) imbinarea a existentelor pietii cu armonia sociala
Nordic-european- (Norvegia, Suedia) tip de cooperare dintre sectorul privat productiv si cel socialprestator de servicii sociale
Paternist de piata- (Japonia) tip de imbinare a pieti cu puternice elemente traditionale si naturale
Orientata spre exterior- tip dependent d valorificarea resurselor interne pe pietele externe.
13. Redati esenta si efectuati clasificarea institutiilor economice. Argumentati rolul ei in formarea si
dezvoltarea economiei. Delimitati subiectii sistemului microeconomic si ilustrati fluxurile dintre
acetia.
Institutiile economice sunt niste fenomene cu caracter stabil,care impun oamenilor un comportament
oarecare obligatoriu.Institutiile au fost create pt a stabili o anumita ordine in activitatea oamenilor.
Institutiile pot fi:
-formale (oficiale) - constitutia unei tari, religia, legislatia, proprietatea;
-neformale (informale) - traditiile, obiceiurile, instinctele.
Uneori institutiile sunt confundate cu organizatiile. Daca organizatia reprezinta un colectiv, un ansamblu
de indivizi, institutia constituie totalitatea legilor si regulilor care determina interactiunea intre oameni.
Subiectii principali de analiza microeconomica sunt:
1. Firmele agentul agregat firme grupeaza toate unitatile institutionale a caror functie consta in
producerea de bunuri si servicii (non-financiare) destinate pietei, scopul principal fiind obtinerea de profit.
2. Menajele agentul agregat menaje (gospodarii) reprezinta agentul economic care exprima calitatea de
consumator de bunuri personale (satisfactori) veniturile menajelor provin din remunerarea salariatilor, din
titluri de proprietate si din transferurile efectuate de celelalte sectoare.
3. Institutiile financiare si de credit acest agent agregat reuneste unitatile institutionale (private, publice,
mixte) a caror functie este de intermediar financiar intre ceilalti agenti economici, colectand, transformand si
redistribuind disponibilitatile financiare.

4. Administratiile publice si private acest agent agregat exercita functia de redistribuire a venitului si
avutiei prin intermediul serviciilor non-marfare prestate iar veniturile realizate se constituie din varsaminte
obligatorii pe care le efectueaza celelalte categorii de agenti economici.
5. Strainatatea (restul lumii) acest agent agregat desemneaza celelalte economii nationale si unitatile
lor autonome cu care agentii economici nationali intra in tranzactii economice.
Fluxurile economice- transferuri de obiecte economice (bunuri, servicii, bani, informatie) intre agen ii
economici prin intermediul pietii sau in afara.
Clasificarea fluxurilor:
a.Dupa natura fluxurilor: -fluxuri reale, bunuri si servicii, capital fizic; -fluxuri monetar, bani, informative
b.Dupa extindere: -fluxuri intrasectoriale- la nivelul unui sector; -fluxuri intersectoriale- intre sectoare

14. Identificati esenta si continutul proprietatii, efectuati o descriere comparativa a formelor de

proprietate si a modalitatilor de reformare ale acesteia
Proprietatea - totalitatea relatiilor dintre oameni in legatura cu insusirea bunurilor relatii guvernate
de norme sociale specifice diferitelor perioade istorice. Esenta proprietatii poate fi examinata in 3 sensuri:
In sens juridic proprietatea reprezinta o relatie de posesiune a unui bun de ctre o pers fiz sau jur.
-dreptul de posesiune
-dreptul de utilizare personala
-dreptul prin mostenire
-dreptul de valoare capital, de modificare , distrugere

a
b
c

1
2

1
2
3

Filozofic proprietatea are la baza de personalitate umana in relatiile de proprietate omul se implica si
se realizeaza ca fiinta totala individ manifestindusi responsabilitatea prin proprietati pe care o poseda de care
dispune si pe care o integreaza social in folosirea eficienta.
Economic proprietatea exprima relatii obiective dintre indivizi si grupuri sociale in legatura cu
insusirea bunurilor existente in societate si consta in:
in modul de unire a lucratorului cu mijloace de productie
determina condiiilor de insusire si utilizarea factorilor de productie
determinarea relatiilor dintre oamenilor conditionate de insusirea rezultatelor de productie.
Proprietatea exprima unitatea dintre obiectul si subiectul ei:
Obiectul proprietatii este reprezentat de un bun in jurul caruia iau nastere relatiile de proprietate
pamintul, apa, regnul animal. Cladiri, bani etc.
Subiectul proprietatii il constituie agentul economic - Indivizii, familii organizatiile, statul etc
Formele instrainarii proprietatii: 1. Vanzare-cumparare; 2. Donatie; 3. Inchiriere; 4. Relatii manageriale
Forme de majorare a propr:prod surplusului, tranz comerciale, motenire i donatie, modalitati
nelegitime.
Tipurile i formele de proprietate n economia de pia:
1.proprietate privata: a. individual particulara; b. individual asociativa; c. privat asociativa; d. privat de
familie
2. proprietate publica: a. guvernamentala; b. municipala
3. proprietate mixt: privat-publica nationala; b. privatpublica international
Modaltati de reformare a proprietatii:
Nationalizare prevede trecerea de la proprietatea privata in cea publica ea poate fi efectuata prin
exproprieri sau prin rascumpararea partiala
Privatizare care prevede trecerea din proprietatea publica in cea privata, poate fi efectuata prin urmatoarele
metode: gratuit, prin rascumparare, arenda durabila.
15. Expuneti conditiile aparitiei, trasaturile definitorii si caracterizati functiile pietii. Identificati
efectele externe ale pietii
Piata este rezultatul schimbului de marfuri, este institutia centrala a economiei de piata in cadrul careea se
incheag toata activitatea economica. Piaa constituie totalitatea relaiilor de vnzare-cumprare dintr-un
anumit spaiu geografic.
Conditiile aparitiei pietii:
1.Diviziunea sociala a muncii;
2. Productia de marfuri;
3. Schimbul.
Trasaturile pietii:
-libertatea economica- a producatorilor in alegerea sferei de activitate, a furnizorilor de materii prime si a
consumatorului productiei finite;
-libertatea alegerii- dreptul proprietarilor de a utilize resursele material si banesti in mod independent;
-Suveranitatea consumatorului- determinarea de catre consummator a volumului si sortimentului
bunurilor produse si serviciile prestate in societate
Fiind una din cele mai vechi instituii ale activitii economice, piaa a exercitat o influen enorm asupra
acesteia, ndeplinind pe parcurs un ir de funcii, principalele dintre ele fiind:
Determina ce, cit si calitatea productiei
Impunerea proprietatii sa produca eficient, calitativ si ieftin
Realizeaza legatura dintre productie si consum

4
5
6

Determina consumurile de munca socialmente necesare pentru perfectionarea unei unitati de productie
Stimuleaza reducerea costului de productie si sporirea productivitatii muncii
Asigura echilibrul economic in dezvoltarea economiei nationale

Fig. Clasificarea efectelor externe n raport cu spaiul de apartenen

Ultimul spaiu - cel mai cuprinztor - l constituie biosfera, cu toate componentele sale, inclusiv omul cu
relaiile sale cu natura i cu semenii si.
Trecerea de la spaiul agenilor economici la cel al pieei (a) se face prin intermediul efectelor externe
marshalliene, adic a economiilor i dizeconomiilor externe (efectele pot fi att pozitive ct i negative).
De la spaiul agenilor la cel al pieei i bunurilor publice (b) apar costurile externe finanate de ctre
ntreaga societate (sau doar o parte a ei n cazul bunurilor colective).
Trecnd de la spaiul agenilor economici la cel care nglobeaz piaa, bunurile publice i relaiile
interpersonale, ntlnim efectele externe interindividuale. De exemplu, timpul pierdut de cei angrenai n
ambuteiaje, sau zgomotul provocat de trafic - ori de vecini - constituie exemple de efecte externe ce
afecteaz relaiile interpersonale.

1
a
b

16. Explicati mecanismul de coordonare a pieei. Grupati pie ele in functie de diferite criterii si
relatati infrastructura pieei contemporane.
Mecanismul de coordonare a pieei se caracterizeaza prin urmatoarele premise:
1.autonomia dreptului in alegerea agentilor economici si utilizarea resurselor material si financiare
2.transformarea pietii in reglatorul principal al productiei, repartitiei, schimbului;
3.crearea multitudinilor formelor de proprietate pentru aparitia concurentei
4.transformarea pietii interne in piata deschisa, veriga a pietii mondiale
Criteriile de clasificare a pieei:
Dupa natura economica a bunurilor care face obiectul tranzactiei:
Piata bunurilor si serviciilor de consum
Piata factorilor de productie
2. Dupa existena sau inexistena bunurilor in momentul tranzactiei:
a. real
b. fictiv
3. Dupa locul desfasurarii tranzactiei:
a.locala
b.regionala

c.nationala
d.internationala
4.Dupa tipul de concurenta
a. perfect
b. imperfect
5.Dupa transparen si legalitate
a. legala(transparent, oficiala)
b. tenebra (subterana)
6. Dup numarul de ofertanti:
a. polipol - exista multi ofertanti, cat si multi solicitanti. Nici unul dintre ofertanti nu dispune de o cota
deosebit de mare din piata, ceea ce este benefic pentru libertatea concurentei;
b. oligopol - exista numai cativa ofertanti. Pozitiile oligopoliste pot influenta pretul, ceea ce determina o
limitare a concurentei;
c. monopol - exista numai un singur ofertant. Aceasta face imposibila concurenta.
Infrastructura pietei- ansamblul institutiilor, sistemelor, organizatiilor care deservesc piata si asigura
functionarea ei normal.
Elementele de infrastructur a pietii contemporane:
Bursa intermediar intre vinzator si comparator
Palate de comert
Sistem creditor si bancile comerciale
Tehnologiile informationale de comunicare
Sistemul fiscal
Companiile de asigurare
Companiile de consulatatie
Agenti de publicare
Sindicatele
Sistem vamal
17. Relatati esenta, trasaturile si conditiile aparitiei mrfii. Apreciati rolul si functiile banilor in
economie, formulati legea circulatiei banilor
Marfa reprezint un bun economic, un produs al muncii, care, prin nsuirile sale, satisface anumite
cerine i e destinat schimbului prin intermediul actelor de vnzare-cumprare.
Caracteristicile (nsuirile) mrfii sunt:
marfa este rezultatul muncii omului;
marfa satisface o anumit necesitate avnd o finalitate preconizat;
marfa este destinat schimbului, ca atare este gndit i realizat exclusiv pentru consumul de ctre ali
utilizatori dect productorul;

schimbul mrfurilor se realizeaz prin vnzare cumprare, adic prin activiti comerciale.
Aparitia marfii si mai ales a productiei de marfuri a reprezentat o puternica schimbare in evolutia
societatii omenesti in sensul ca a dinamizat ritmurile si dimensiunile activitatilor economice, a generat un
interes imens pentru inotie si nu in ultimul rand, a schimbat statutul omului in angrenajul vietii sociale.
Banii sunt o marfa speciala care joaca rolul de echivalent special si exprima valoarea tuturor
marfurilor indiferent de marimea valorilor.
Banii au rol de instrument social, echivalent general acceptat de masurare, cumparare si mijlocire a
schimbului de transferare a dreptului de proprietate de la o persoana la alta.
Banii indeplinesc urmtoarele functii:

1
2
3
4
5

masurarea valorii prin intermediul banilor se pot masura activitatea economica cheltuielile si rezultatele
prezente trecute si viitoare.
mijloc de circulatie banii servesc ca intermediar in porcesul schimbului de marfuri.
mijloc de plata platirea salariilor pensiilor, achitarea impozitelor.
mijloc de acumulare pentru extinderea productiei procurarea tehnicii noi.
bani mondiali plata pt marfurile importate si exportate restituirea creditelor si a dobinzilor altor tari.
Circulatia banilor - miscarea banilor in sfera de circulatie pentru efectuarea functiilor ca mijloc de
circulatie si mijloc de plata. Legea circulatiei banilor cantitatea de bani necesara pentru circulatie este
direct proportionala cu cantitatea marfurilor in circulatie la nivelul preturilor marfurilor i invers
proportionala cu nivelul dezvoltarii creditului, cu nivelul preturilor fara bani in numerar circula cu viteza de
rotatie a banilor.
18. Expuneti conceptul de pre si carcterizati functiile acestuia. Caracterizati teoriile cu privire la
prt, dnd o apreciere proprie a acestora.
Preul expresia monetar a valorii de schimb a unui bun sau serviciu,i reprezint suma de bani
pltit de cumprtor pentru acest bun.
Funciile preului:
1. de eviden cu ajutorul preului se calculeaz n expresie bneasc volumul produciei globale,
cheltuielile de producie, rentabilitatea;
2. de repartiie - repartiia i redistribuirea produsului naional net ntre diferite ramuri i zone economice;
3. de stimulare - la prod de calit sup se stabilesc preuri de vnzare majorat,iar cea nvechit preuri
reduse;
4. de stabilire a relaiei dintre cerere i ofert - dac cererea depete oferta , preurile se majoreaz,iar
dac oferta este mai mare dect cererea, preurile se reduc;
5. social - meinerea artificial a preurilor micicu amnuntul la mrfurile de prim necesitate pentru
pturile de oameni socialmente vulnerabile.
Principalele teorii cu privire la substana unic a preului" snt:
Teoria valoare-munc fundamentat tiinific de ctre A. Smith, presupune c la temelia substanei
unice a preului" se afl valoarea a crei mrime este determinat de cantitatea de munc vie materializat,
ncorporat n fiecare din bunurile ce snt schimbate.
2. Teoria valoare-utilitate susine c valoarea (i preul) nu are o temelie obiectiv (munca), ci una
subiectiv, mrimea preului fiind determinat de utilitatea i de raritatea produsului respectiv.
3. Teoria preului fr valoare". innd cont de prile forte, precum i de neajunsurile celor dou teorii
examinate mai sus, economistul englez A. Marshall elaboreaz propria sa teorie. Potrivit acestei teorii, preul
este determinat de aciunea a trei factori: a) costul de producie; b) utilitatea marginal; c) cererea i oferta.
Marshall susine c nici unul din aceti trei factori nu este determinant. In acest context, el scrie:
Valoarea este fundamentat pe utilitatea finala i pe cheltuielile de producie. Dei preul se formeaz n
urma confruntrii dintre utilitate i cost unul din aceti factori poate fi determinant n funcie de factorul
timp. Astfel, pe termen scurt, rolul decisiv i revine cererii, deci utilitatii; Pe termen lung ns, rolul
determinant n fixarea preului i apartine costului, deoarece productorul nu-i poate vinde un timp
ndelungat mrfurile la un pre mai mic dect cheltuielile, adic dect costul.
4.Potrivit teoriei contemporane a preurilor, mrimea i dinamica preului sint condiionate de un ir de
factori, cum ar fi: cantitatea de munc materializat n bunul dat, utilitatea i raritatea acestui bun, cererea i
oferta, moda, situaia politic din ar i din lume, calamitile naturale, puterea de cumprare a monedei etc.

19. Definiti cererea, prezentati grafic legea cererii si demonstra i influenta factorilor (pret, nonpret)
Cererea - o categorie economic, ce caracterizeaz dorina i posibilitatea cumprtorilor de a procura
bunuri existente pe pia. Cantitatea de bunuri pe care cumprtorii doresc i pot s-o procure la preul dat pe
parcursul unei perioade de timp reprezint volumul cererii. Este cunoscut c la preuri mai mici poate fi
procurat o cantitate mai mare de bunuri. Aceast dependen invers ntre preul bunului i cantitatea
acestuia care poate fi procurat la preul dat poart denumirea de legea cererii.
Legea cererii afirm c, cu ct este mai mic preul bunului, cu att volumul cererii este mai mare, dac
influena altor factori ai cererii nu se modific. Legea cererii este una din legile fundamentale ale economiei
de pia. La baza ei st psihologia consumatorului, care este dispus s procure o cantitate mai mare de bunuri
la preuri mai joase.
Dependena dintre pre (P-variabila independent) i cantitatea cerut (Q-variabila dependent) poate fi
prezentat printr-un grafic.

o
o
o
o
o
o
o

Preul: Dac se modific preul bunului, ceilali factori rmnnd constani, atunci se modific volumul
cererii. La majorarea preului bunului, volumul cererii se micoreaz. Micorarea preului bunului conduce la
creterea volumului cererii.
Factorii non-pre: Preul este un factor important, ns nu unicul ce influeneaz cererea. n afar de pre,
cererea este influenat de urmtorii factori:
Venitul cumprtorilor (I);
Gusturile i preferinele cumprtorilor (T);
Preurile altor bunuri, cum ar fi bunurile substituibile (Ps) i bunurile complementare (Pc);
Numrul cumprtorilor (N);
Sezonul (Sz);
Publicitatea (A);
Ali factori (B).
Lund in considerare dependenta de acesti factori, functia cererii poate fi prezentata astfel:
Qp=f(P, I, T, Ps, Pc, N, W, Sz, A, B)
La variaia oricrui alt factor non-pre se modific toat cererea pe piaa unui bun.
20. Definii oferta, prezentati grafic legea ofertei i determinai factorii care modifica oferta
Oferta reprezint cantitatea dintr-un bun pe care un ntreprinztor sau toi ntreprinztorii sunt capabili s
o produc i s o comercializeze ntr-o perioad de timp n funcie de nivelul preului unitar i de alte
mprejurri economice i altele extraeconomice.
Volumul ofertei este cantitatea de bunuri pe care vnztorii dispun s o produc i s-o vnd la fiecare
nivel al preului ntr-o anumit perioad de timp.
Dac ali factori rmn constani, atunci cantitatea oferit de bun va fi cu att mai mare, cu ct este mai
mare preul. Aceast dependen direct ntre preul bunului i cantitatea oferit se numete legea ofertei. De

preul bunului depinde i mrimea profitului obinut, iar dac preul este mic, productorul poate s nu-i
acopere cheltuielile de producie i s falimenteze. Dac preurile sunt mici aceasta conduce la micorarea
cantitii fabricate, deci a ofertei. i invers, dac preurile pentru bunurile fabricate se majoreaz,
productorii sunt interesai n creterea ofertei de bunuri.
Ca i n cazul cererii, oferta depinde de preul bunului dat. Dependena dintre preul bunului i
cantitatea oferit de acest bun poate fi prezentat prin urmtorul grafic, numit curba ofertei.

1
2
3
4
5
6
7

Curba ofertei are pant cresctoare i arat ce cantitate de bunuri vnztorii sunt gata s ofere pe pia
la diferite preuri pe parcursul unei anumite perioade de timp.
Oferta este influenat i de ali factori n afar de preul bunului, cum ar fi
Preul resurselor (Pr)
Tehnologiile utilizate (Teh)
Impozitele (Tax) i subveniile (Sub)
Preurile altor bunuri-substituibile (Ps) i complementare (Pc)
Anticiprile vnztorilor (W)
Numrul vnztorilor (N)
Ali factori (B)
Lund in considerare dependenta de acesti factori, functia cererii poate fi prezentata astfel:
Qp=f(P, Pr, Teh, Tax, Sub, Ps, Pc, W, N, B)
21. Ilustrai grafic formarea i restabilirea echilibrului pieei (modelul Walras, modelul Marshall)
Interaciunea dintre cele dou componente ale mecanismului de pia (cerere i ofert) conduce la
formarea preului pieei, care i satisface att pe cumprtori, ct i pe vnztori, numit pre de echilibru.
Preul de echilibru este acel pre la care volumul cererii este egal cu volumul ofertei, adic cantitatea de
bunuri pe care consumatorii doresc s-o procure coincide cu cantitatea de bunuri pe care productorii doresc
s-o ofere.
Preului de echilibru i corespunde cantitatea de echilibru. n modelul grafic situa ia de echilibru se
prezint ca intersecia curbei cererii i a ofertei:

n situaia de echilibru nu exist motive i stimulente pentru a schimba preul ori cantitatea de bunuri,
adic este o armonie a intereselor vnztorilor i cumprtorilor. Orice deviere a preului real de la preul de
echilibru aduce n micare fore concureniale, care rentorc piaa n situaia de echilbru. Vom examina aceste
situaii folosind dou modaliti de restabilire echilibrului, cunoscute n teoria economic ca modelul Walras
i modelul Marshall.
Economistul elveian L. Walras a explicat restabilirea echilibrului ca rezultat al majorrii sau micorrii
preului. De exemplu, n urma aciunii unor fore ale pieii, preul a deviat de la cel de echilibru P* i s-a
majorat pn la P1 (figura 1)

Dupa Walras, la cresterea cererii, pe piata apare un exces QEQ1 , iar echilibrul se poate restabili numai
prin sporirea pretului. Consumatorii se vor concura intre ei iar pretul va urca. Cantitatea ceruta va scadea la
urcarea pretului pana la nivelul la care se va echilibra cu cantitatea oferita, formandu-se un nou punct de
echilibru - E'.
Alfred Marshall considera ca o sporire a cererii va duce la cresterea pretului (P1), ofertantii fiind tentati
sa-si mareasca volumul vanzarilor pana in momentul in care interesele lor se intalnesc cu cele ale
consumatorilor, care reprezinta un nou punct de echilibru - E', unde cantitatea vanduta si cumparata este mai
mare, iar pretul mai ridicat PE,
n acest caz, cantitatea oferit Q1 este mai mare dect cea cerut QE, adic este un exces de bunuri pe
pia. O parte din vnztori nu-i vor putea vinde produsele. Deci, vor fi nevoii s micoreze preul pentru ca
s majoreze volumul vnzrilor. Acest process de micorare a preului i de majorare a volumului vnzrilor
va continua pn la situaia de echilibru, cnd vnztorii vor putea vinde toate produsele oferite. n cazul n
care preul a deviat de la cel de echilibru P* i s-a micorat pn la P2, atunci cantitatea cerut Q2 este mai
mare dect cantitatea oferit Q1, adic pe pia este deficit de bunuri.
Drept consecin a concurenei ntre cumprtori pentru bunurile solicitate, preul se va majora pn la
restabilirea echilibrului. Deci, ambele variante de deviere a preului real de la cel de echilibru nu sunt stabile.
Economistul englez A. Marshal a folosit alt abordare a restabilirii echilibrului pieei, considernd c dac
vnztorii reacioneaz la dezechilibrarea pieei, atunci acetia modific nu preul, ci volumul ofertei.
La orice volum de producie mai mic dect cel de echilibru, de exemplu Q1, preul ofertei este mai mic
dect preul cererii (P1<P2). Deci, vnztorii vor vinde cu uurin produsele. Aceast situaie avantajoas
pentru vnztori va conduce la majorarea cantitii de bunuri fabricate de ntreprinderi. Alte firme vor intra n
ramura dat. Oferta va crete pn la nivelul de echilibru.

La volumul de producie Q2, care este mai mare dect cel de echilibru, preul ofertei este mai mare dect
preul cererii (P2>P1). Aceasta nseamn c produsele vor putea fi vndute doar la preul cererii P1 mai mic
dect cheltuielile productorilor. Din cauza situaiei dezavantajoase, oferta va scdea pn la nivelul de
echilibru.
Generaliznd ambele abordri, menionm c dac preul pieei nu este egal cu cel de echilibru, atunci
aciunile cumprtorilor conduc la stabilirea preului de echilibru. Dar dac volumul ofertei nu este egal cu
cel de echilibru, atunci, orientndu-se la preul cererii, vnztorii majoreaz sau micoreaz volumul pn la
nivelul de echilibru.
Modelul Walras caracterizeaz situaia ce se stabilete pe pia n perioad scurt de timp, deoarece cnd
bunurile sunt deja produse, volumul ofertei poate fi ajustat la cel al cererii doar prin modificatrea preurilor.
Modelul Marshall caracterizeaz situaia n perioad lung de timp, pentru c doar n aceast perioad se
poate modifica volumul produciei din contul majorrii sau micorrii resurselor utilizate.
22.Explicati modificarea echilibrului pietei sub influienta diferitor factori. Deduceti grafic surplusul
consumatorului si a producatorului
Echilibru pieei reflect situaia cnd la un anumit nivel al preului, numit pre de echilibru, cantitatea
cererii este egal cu cantitatea de bun oferit pe pia, formnd cantitatea de echilibru.
Echilibrul pieei se modific sub influiena diferitor factori determinani ai cererii i ai ofertei. Graficul
modificrii echilibrului n urma majorrii sau micorrii cererii e prezent in figura urmtoare:

Dac cererea se majoreaz, curba cererii se deplaseaz de la D0 la D1. Ca rezultat, preul i cantitatea de
echilibru se majoreaz.(de la P0 la P1, de la Q0 la Q1)
Dac cererea se micoreaz, curba cererii se deplaseaz de la D0 la D2. Ca rezultat, preul i cantitatea de
echilibru se micoreaz (de la P0 la P2, de la Q0 la Q2).
Dac se majoreaz oferta, curba ofertei se deplaseaz de la S0 la S1. Graficul modificrii echilibrului n
urma majorrii sau micorrii ofertei e prezent in figura urmtoare:

Drept urmare, preul de echilibru se micoreaz de la P0 la P1, iar cantitatea de echilibru se majoreaz de
la Q0 la Q1. Dac se micoreaz oferta, curba ofertei se deplaseaz de la S0 la S2. Ca rezultat, preul de
echilibru se majoreaz de la P0 la P2, iar cantitatea de echilibru se micoreaz de la Q0 la Q2.

n cazul situaiei de echilibru sunt avantajai att consumatorii, ct i productorii.

Din modelul grafic de mai sus vedem c preul de echilibru este mai mic dect cel maxim la care se pot
procura bunuri de ctre unii cumprtori i este mai mare dect preul minim la care bunurile pot fi vndute
de unii productori.
Cantitatea Q1 consumatorii erau gata s-o procure la preul P1>P0, iar productorii s-o vnd la preul
P2<P0. n realiate, toate tranzaciile au fost efectuate la preul de echilibru, adic pentru cantitatea Q1
consumatorii au pltit mai puin, iar productorii au primit mai mult dect au anticipat.
Deci, pe pia exist cumprtori care sunt gata s plteasc un pre mai mare dect cel de echilibru (de la
P0 la Pmax) i productori care pot vinde la un pre mai mic dect cel de echilibru (de la P0 la Pmin). Ca
rezultat al stabilirii preului de echilibru, se formeaz surplusul consumatorului i al productorului.
Surplusul consumatorilor constituie diferena dintre preul maxim pe care consumatorii sunt gata s-l
plteasc pentru o anumit cantitate de bun i acel pre pe care ei l-au pltit n realitate, adic preul de
echilibru. n grafic, surplusul consumatorului se prezint prin suprafaa triunghiului P0E0Pmax.
Surplusul productorului constituie diferena dentre preul e care l-au obinut pentru bunurile oferite,
adic cel de echilibru, i preul la care ei erau gata s ofere aceste bunuri. n grafic surplusul productorului
se prezint prin suprafaa triunghiului P0E0Pmax.
23.Expunei aspectele alpicative ale modelului cerere-ofert (aplicarea impozitelor, acordarea
subveniilor, limitarea superior i inferioar a preului etc.)
Aplicarea impozitelor
Introducerea impozitelor este un instrument de intervenie a statului n economie. Necesitatea
reglementrii statale apare nu numai din motiv c pieele sunt imperfecte (nu sunt unice valorile de echilibru,
echilibrul nu este stabil, nu se poate ine evidena complet a cheltuielilor), ci i din necesitatea soluionrii
problemelor macroeconomice (angajarea deplin a resurselor, gestionarea inflaiei). O astfel de reglementare
statal poate avea ca scop stabilizarea echilibrului sau modificarea acestuia, devierea de la sau apropierea de
echilibru. Reglementarea poate fi efectuat prin controlul direct asupra preului i a cantitilor de bunuri
comercializate pe pia, prin introducerea impozitelor i acordarea subveniilor etc.
Influiena aplicrii impozitelor achitate de ctre productori. Din aceast categorie fac parte impozitele
indirecte, cum ar fi taxele vamale, accizele etc. mecanismul de achitare a acestor impozite presupune c
consumatorul pltete pentru un bun un pre cu adaos sub form de impozit indirect iar productorul
(vnztorul) transfer suma egal cu valoarea impozitului n bugetul statului.
Cu toate c a fost impozitat productorul, o parte din acest impozit le revine cumprtorilor, ei fiind
nevoii s plteasc un pre mai mare compatrativ cu cel initial. Deci, ca rezultat al aplicrii impozitelor
consumatorii pltesc un pre mai mare comparativ cu cel initial, iar productorii obin un pre mai mic

comparativ cu cel initial, impozitul, achitat de productor repartizndu-se, ntr-o anumit masur ntre
productor i consummator.
Cazul impozitrii consumatorului. De exemplu, pentru fiecare unitate de bun procurat consumatorut
trebuie s achite un impozit t. ca rezultat, se micoreaz cererea.
Deci, n cazul introducerii impozitului att pentru productor, ct i pentru consummator, povara
impozitului se repartizeaz ntre ei.
Acordarea subveniilor
Subveniile reprezint mijloace financiare acordate din partea statului ntreprinderilor pentru iniierea i
dezvoltarea produciei sau cumprtorilor pentru a facilita procurarea unor bunuri.
Productorul va obine un pre mai mare pentru produs comparativ cu cel initial de echilibru, iar
consumatorul va plti un pre mai mic dect cel de echilibru. O parte din subvenie va reveni productorului,,
iar pe de alt parte-consumatorului.
Acordarea subveniei consumatorului. n acest caz se majoraz cererea.
Preul pe care l va plti consumatorul, va fi mai mic dect cel de echilibru. O parte din subvenie va
reveni consumatorului, iar o parte productorului.
Limitarea superior i inferioar a preului
Statul poate infuiena piaa prin reglarea preului, i anume, stabilind nivelul maxim sau minim al
acestuia.
Stabilirea nivelului maxim al preului presupune fixarea unui pre ce nu poate fi depit. Acest pre este
mai mic dect cel de echilibru. (invers pentru pretul minim)
24. Epunei coninutul elasticitii. Caracterizai elasticitatea cererii n funcie de pre i explicai
tipurile ei. Menionai factorii de influen a elasticitii cererii n funcie de pre.
Elasticitatea reprezint variaia procentual a variabilei dependente ca urmare a unei variaii a variabilei
independente cu 1%.
Elasticitatea cererii n funcie de pre reflect gradul de sensibilitate a mrimii cererii de consum fa de
un anumit bun economic, determinat de modificarea preului acestuia.
Coeficientul elasticitii cererii n funcie de pre (ED) arat cu cte % va crete sau se va reduce cantitatea
cerut de bun (Q%) ca rezultat al modificrii cu 1% a preului bunului dat (P%)
Q
ED= P

n funcie de valoarea coeficientului elasticitii cererii ca funcie de pre, se deosebesc urmtoarele tipuri
de cerere:
Elastic-cnd cantitatea cerut dintr-un bun sporete ntr-o msur mai mare dect scade preul, astfel nct
mrimea coeficientului de elasticitate este mai mare de o unitate 1<ED<
Inelastic-la o modificare procentual a preului determin o modificare ntr-o msur mai mic a cantitii
cerute din partea consumatorului, 0<ED<1
Unitar-la modificarea preului ntr-o anumit proporie, cantitatea cerut se schimb n aceeai proporie
ED=1
Perfect elastic-cnd n condiiile meninerii nivelului preului, cantitatea cerut din bunul respectiv
nregistraz sporuri, coeficientul de elasticitate a cererii n funcie de pre tinde la infinit ED=. Curba cererii
este o linie orizontal.
Perfect inelastic-mrimea cererii nu reacioneaz la modificrile preului. EP=0, curba cererii este o linie
vertical.
Elasticitatea cererii este influenat de urmtorii factori:

1
2
3
4
5

Existena bunurilor substituibile;

Perioada de timp;
Ponderea cheltuielilor efectuate pentru procurarea unui bun n bugetul personal;
Gradul de importan a bunului n consum;
Valoarea unic a bunurilor.
25.Epunei coninutul elasticitii. Caracterizai elasticitatea cererii n funcie de pre i explicai
tipurile ei. Menionai factorii de influen a elasticitii cererii n funcie de pre.
Elasticitatea reprezint variaia procentual a variabilei dependente ca urmare a unei variaii a variabilei
independente cu 1%.
Elasticitatea cererii n funcie de pre reflect gradul de sensibilitate a mrimii cererii de consum fa de
un anumit bun economic, determinat de modificarea preului acestuia.
Coeficientul elasticitii cererii n funcie de pre (ED) arat cu cte % va crete sau se va reduce cantitatea
cerut de bun (Q%) ca rezultat al modificrii cu 1% a preului bunului dat (P%)
Q
ED= P

n funcie de valoarea coeficientului elasticitii cererii ca funcie de pre, se deosebesc urmtoarele

tipuri de cerere:

Elastic-cnd cantitatea cerut dintr-un bun sporete ntr-o msur mai mare dect scade preul, astfel
nct mrimea coeficientului de elasticitate este mai mare de o unitate 1<ED<

Inelastic-la o modificare procentual a preului determin o modificare ntr-o msur mai mic a
cantitii cerute din partea consumatorului, 0<ED<1

Unitar-la modificarea preului ntr-o anumit proporie, cantitatea cerut se schimb n aceeai
proporie ED=1

Perfect elastic-cnd n condiiile meninerii nivelului preului, cantitatea cerut din bunul respectiv
nregistraz sporuri, coeficientul de elasticitate a cererii n funcie de pre tinde la infinit ED=. Curba cererii
este o linie orizontal.

Perfect inelastic-mrimea cererii nu reacioneaz la modificrile preului. EP=0, curba cererii este o
linie vertical.
Elasticitatea cererii este influenat de urmtorii factori:
6
Existena bunurilor substituibile;
7
Perioada de timp;
8
Ponderea cheltuielilor efectuate pentru procurarea unui bun n bugetul personal;
9
Gradul de importan a bunului n consum;
10
Valoarea unic a bunurilor.
26.Caracterizai elasticitatea cererii n funcie de venit i elasticitatea ncruciat a cererii.
Un factor important care influeneaz cererea este mrimea veniturilor personale.Elasticitatea cererii n
funcie de venit permite de a determina sensibilitatea consumatorilor la modificarea venitului. Coeficientul
de elasticitate a cererii n funcie de venit indic modificarea procentual a cererii la modificarea cu 1% a
venitului consumatorului.
Coeficientul poate fi calculat prin urmtoarea formul
Q
EI = I
unde,
EI-coeficientul de elasticitate a cererii n funcie de venit
Q%-modificarea procentual a cererii bunului

I%-modificarea procentual a venitului consumatorului

Valorile coeficientului elasticitii cererii n funcie de venit pot fi pozitive i negative. Pentru majoritatea
bunurilor dependena dintre cerere i venit este direct: pe msura majorrii veniturilor consumatorilor,
crete i cererea la ele, i invers micorarea venitului contribuie la reducerea cererii. Pentru bunurile normale
coeficientul de elasticitate a cererii n funcie de venit este pozitiv (EI>0).
Pentru bunurile inferioare, pe msura creterii veniturilor consumatorului cererea scade, iar coeficientul
de elasticitate oine valori negative (EI<0).
Elasticitatra cererii ncruciate reprezint raportul modificrii procentuale a cererii bunului X, ca urmare a
modificrii preului bunului Y cu 1%.
Q
EP= P unde,
EP-coeficientul de elasticitate a cererii ncruciate
QX%-modificarea procentual a cererii bunului X
PY-modificarea procentual a preului bunului Y.
De exemplu, cererea pentru serviciile companiei de telefonie mobil va fi influenat i de modificrile
preurilor la telefoanele mobile.
Coeficientul elasticitii cererii ncruciate poate avea valori pozitive, negative sau 0.

Dac coef.este pozitiv EP>0, adic creterea procentual a preului unui bun determin creterea
procentual a cererii la alt bun, aceste bunuri sunt substituibile.

Dac coef. Este negativ EP<0, bunurile se afl n relaie de complementaritate. O cretere a preului
unui bun complementar va determina o reducere n cererea celuilalt bun.

Dac coef. Are valoarea 0 EP=0, atunci ntre aceste bunuri nu exist nici o legtur, ele fiind autonome
n consum. De ex. Cererea pentru biciclete nu depind de preul erticolelor de patiserie.
27.Expunei esena elasticitii ofertei. Caracterizai elasticitatea ofertei n funcie de pre i
explicai tipurile ei. Menionai factorii de influen a elasticitii ofertei n funcie de pre.
Elasticitatea ofertei ES exprim reacia ofertei la modificarea factorilor ei de influen. Aceast reacie
Q
poate fi determinat cu ajutorul coeficientului de elasticitate, exprimat prin formula: ES= F unde,
ES-elasticitatea ofertei
QS%-modificarea procentual a cantitii oferite
F%-modificarea procentual a factorului de influen
Elasticitatea ofertei n funcie de pre reflect gradul de sensibilitate a mrimii ofertei unui bun
economic, determinat de midificarea preului acestuia.
Coeficientul elasticitii n funcie de pre. E P arat cu cte % va crete sau va diminua cantitatea oferit
Q
dintr-un bun (QS%) ca rezultat a modificrii cu 1% a preului bunului dat (P%). EP= P .
1
2
3
4

Ca i n cazul cererii, oferta n funcie de pre poate fi:

Elastic 1<ES<. La majorarea (diminuarea) preului, cantitatea oferit crete (scade) ntr-o msur mai
mare dect se modific preul.
Inelastic (rigid) 0<ES<1. La majorarea (diminuarea) preului, cantitatea oferit crete (scade) ntr-o msur
mai mic dect se modific preul.
Cu elasticitate unitar (ES=1). La majorarea (diminuarea) preului, cantitatea oferit crete(scade) n aceeai
msur.
Perfect elastic ES=. La majorarea (diminuarea) nesemnificativ a preului cantitatea oferit crete (scade)
infinit de mult.

Perfect inelastic (ES=0). Cantitatea oferit nu se modific la modificarea preului.

Caracterul elasticitii ofertei n funcie de pre depinde de urmtorii factori:
Factorul timp este considerat cel mai important factor de influen a elasticitii ofertei. Deoarece este
nevoie de timp pentru ca firmele s-i adopte cantitile produse, oferta unui bun va fi cu att mai elastic, cu
ct perioada de timp avut n vedere este mai mare. Se disting trei perioade de timp:

Perioad ultra scurt oferta se limiteaz la cant deja disponibile de pe pia i nu poate fi extins chiar dac
survine o cretere substanial n pre. Ca urmare, oferta e perfect inelastic n funcie de pre.

Perioad scurt se caracterizeaz printr-o ofert inelastic, existnd o limit pn unde oferta poate crete.
Aceast limit este determinat de capacitile de producie ale ntreprinderii care rmn nemodificate. O
cretere nesemnificativ n ofert se poate ob printr-o utilizare intensiv a cap de producie.

Perioad lung se caracterizeaz printr-o ofert elastic datorit posibilitilor firmelor de a se adapta la
condiiile pieei. Firmele existente se pot extinde, iar altele noi pot intra pe pia. Pe termen lung se modific
programele de producie i de investiii.
Excesul de capacitate i stocurile nevndute . Pe termen scurt este posibil ca ofertele s creasc
substanial, dac exist un segment de for de munc neutilizat sau un utilaj nefolosit (factori cunoscui
drept exces de capacitate). n mod similar, dac industria a acumulat un stoc mare de bunuri nevndute,
ofertele pot imediat s creasc. Ca urmare, oferta va fi cu att mai elastic, cu ct excesul de capacitate i
nivelul stocurilor nevndute sunt mai mari.
Gradul de mobilitate a resurselor economice . Orice cretere a ofertei nseamn un transfer de factori
de producie de la un tip de utilizare spre altul. Exist totui diferite probleme care pot limita mobilitatea
factorilor. Fora de munc poate s resping ideea de a-i prsi familia ori poate avea nevoie de recalificare
nainte de a fi apt pentru o nou ocupaie. De asemenea, echipamentul folosit n anumite scopuri se poate
dovedi total nepotrivit pentru altele. Tocmai aceast eterogenitate a muncii i capitalului limiteaz
mobilitatea resurselor. n unele industrii aceasta nu constituie o problem serioas i, dac este timp
suficient, oferta poate fi elastic. n multe alte industrii ns, munca ar putea solicita o recalificare complex,
iar echipamentul ar putea necesita o nlocuire complet. n asemenea cazuri, oferta va fi inelastic, dei nu
pentru o perioad foarte lung de timp.

28. Explicai grafic corelaia dintre elasticitate i repartizarea presiunii fiscale

Cunoaterea elasticitii cererii i a ofertei este utilizat nu doar n deciziile referitoare la preul care
trebuie s-l practice managerii pentru sporirea ncasrilor, dar i n analiza efectelor impunerii fiscale i a
acordrii subveniilorproductorilor i consumatorilor. Analiza repartizrii presiunii fiscale permite a aprecia
corectitudinea sistemului fiscal adoptat .Informaia despre elasticitatea cererii i a ofertei permite de a
determina cui i revine o povar fiscal mai mare i cine ctig n cayul acordrii subveniilor.
Cu ct reacia consumatorilor sau a productorilor este mai mare la modificarea preului pieei, cu att
presiunea fiscal suportat este mai redus, i invers.
Daca curbele cererii i ofertei au aceeai elasticitate, atunci povara fiscala va fi reprezentat uniform ntre
consumator i producator (figura 3.11)

Cu ct elasticitatea cererii este mai redus i oferta este mai elastic, cu att mai mare devine presiunea
fiscal suportat de consumator. i invers, cu ct elasticitatea ofertei este mai redus i cerea este mai
elastic, cu att povara presiunii fiscale revine mai mult productorilor.

29.Definiti comportamentul consumatorului si mentionati factorii de influienta.

Comportamentul consumatorului reprezint procesul complex de luare a unor decizii raionale cu privire
la utilizarea resurselor disponibile n perioada data de timp (venit disponibil), astfel nct satisfacia
(utilitatea) total obinut s fie maxim.

Factorii ce influieneaz asupra comportamentului consumatorului sunt:

Satisfacia (utilitatea);Preferitele;Veniturile;Preturile.

30. Analizai abordrile de baz ale comportamentului consumatorului i exemplificai

preferinele consumatorului.
Drept categorie iniial n teoria comportamentului consumatorului, apare utilitatea bunului. n evaluarea
utilitii, istoric, s-au constituit 2 abordri.
1 Abordarea cardinal a utilitii- fiecrui bun economic i se poate asocia un numr, numit cardinal de
utilitate.
2 Abordarea ordinal a utilitii- exprimarea utilitii bunurilor n funcie de ordinea de preferine pe care
le are consumatorul(primul, al doilea, al treilea etc.)
n procesul alegerii, consumatorul acioneaz n conformitate cu preferinele sale.
Utilitatea ateptat de consumator este condiionat de bugetul acestuia, cu care el va putea achiziiona o
anumit cantitate de bunuri. ntruct bugetul este limitat, decizia consumatorului de a procura un anumit bun
nseamn renunarea la un alt bun, ceea ce determin luarea n considerare a conceptului cost de
oportunitate.
Costul de oportunitate este cantitatea dintr-un bun la care se renun n schimbul obinerii unei
uniti dintr-un alt bun.
Costul de oportunitate se calculeaz dup formula:
CO = X/Y,
unde x i y sunt cantiti din bunurile x i y.
Un consumator poate recurge la diferite combinaii de bunuri pentru a obine un anumit nivel de utilitate.

Curba de indiferen (sau de isoutilitate) reprezint totalitatea combinaiilor din bunurile X i Y

care asigur consumatorului acelai nivel de satisfacie, adic la oricare dintre combinaiile acestor
bunuri utilitatea total ateptat a fi obinut de consumator rmne constant.

Aceste combinaii de bunuri pot fi ilustrate grafic. Unind punctele, a cror coordonate reprezint
combinaiile menionate de bunuri, obinem curba de indiferen. Coordonatele oricrui punct de pe curba de
indiferen indic combinaii ale celor dou bunuri, care desemneaz niveluri egale de satisfacie,obinute de
consumator.

Diversitatea nevoilor de consum condiioneaz diversificarea preferinelor individului. Sistemul de

preferine a consumatorului se reprezint sub forma unei serii de curbe, corespunztoare diferitelor niveluri
de satisfacie. Ansamblul acestor curbe formeaz harta curbelor de indiferen, care reliefeaz, de fapt,
varietatea modelelor de consum.

Din analiza curbelor de indiferen rezult urmtoarele concluzii:

preferinele consumatorului sunt nelimitate, ceea ce se reprezint prin harta curbelor de

indiferen;

gradul de satisfacere a cerinelor difer de la o curb la alta: orice punct de pe curba de

indiferen asigur consumatorului acelai grad de satisfacie;

curbele de indiferen sunt convexe fa de originea graficului i au o nclinaie negativ;

curbele de indiferen nu se pot intersecta: dac ar exista cel puin un singur punct de
intersecie a dou curbe de indiferen, ar nsemna c toate punctele de pe aceste curbe asigur acelai grad
de satisfacie. Respectiv, aceste curbe s-ar intersecta;

curba de indiferen este descresctoare, iar unghiul ei de nclinare se determin ca raport dintre
utilitatea marginal a bunului, a crui consum crete i utilitatea marginal a bunului, a crui consum se
reduce.
31. Definii utilitatea total i marginal. Formulai concluzii n baza analizei corelaiei dintre ele
(exemplificai i relatai grafic). Deducei I-a i a II-a lege a lui Gossen.
Utilitatea unui bun sau serviciu reflect satisfacia pe care consumatorul preconizeaz s o obin prin
consum. Aceast noiune poart un caracter subiectiv. Utilitatea aceluiai bun pentru diferite persoane este
diferit(de exemplu,utilitatea ochelarilor pentru un nevztor si un om sntos este diferit).
Utilitatea total (TU)reprezint satisfacia obinut prin consumul unor cantiti succesive dintr-un bun
ntr-o perioad dat.
Q Xi
Funcia utilitii totale are urmtoarea form: TU=f(
), unde :

TU-utilitatea

total;

Q Xi

-cantitatea succesiv consumat dintr-un anumit bun.

Utilitatea marginal (MU)reprezint satisfacia suplimentar resimit de individ prin consumul unei
uniti suplimentare dintr-un bun sau serviciu, sau schimbrile n utilitatea total ce rezult din consumul
unei uniti suplimentare bunului respectiv.
Relaia de calcul a MU poate fi exprimat prin formula sporurilor discrete:
TU
Q Xi
MU(
)= Q Xi
Corelaia dintre utilitatea total i marginal:
Cantitatea consumat dintr-unUtilitatea total
bun
(utili)
QX
TU X
0
1
2
3
4
5
6

0
20
35
45
50
50
45

Utilitatea marginal
(utili)
MU X
20
15
10
5
0
-5

Fig. Evolutia utilitatii totale si a utilitatii marginale

Analiznd evoluia TU i MU, se pot formula urmtoarele concluzii:

Pe masura consumului unei unitati suplimentare din bunul dat (pina la

MU X

are caracter descrescator),iar TU va creste,dar cu o rata din ce in ce mai mica.

In punctul de saietate,MU este egala cu zero( MU X =0)pentru

nivelul maxim(

Q X =5), MU scade (curba

TU X

=50 utili),respectiv

QX

Q X =5 unitati,dar TU atinge

=5 unitati reprezinta volumul optim de consum.

Daca se continua consumul Q X >5 unitati ,MU devine negativa,iar TU descreste.

Pe masura satisfacerii nevoilor individului,MU scade.Aceasta realtie este cunoscuta sub denumirea Legea
utilitatii marginale decsrescinde,sau Legea I a lui Gossen.Aceasta lege presupune ca cu cit un individ
x , x , x xi
consuma mai mult dintr-un bun( 1 2 3
),cu atit va obtine o utilitate marginala mai mica prin
consumul unei unitati aditionale din bunul respectiv:
MU X 1> X 2> MU X 3 > > MU Xi
Conform acestei legi, cind bunul respectiv este disponibil in cantitati mari,o unitate suplimantara de bun
consumata va aduce un nivel de satisfactie mai mic si invers.
Conform abordarii cardinale, fiecare consumator tinde sa-si maximizeze utilitatea totala din consumul
bunurilor achizitionate.In acelasi timp ,el este interesat de utilizarea eficienta a resurselor sale
financiare.De ce principii se va conduce consumatorul rational?Pentru maximizarea satisfactiei,
consumatorul va aloca venitul disponibil astfel,incit ultima unitate monetara,cheltuita pentru procurarea
fiecarui bun, sa aduca aceeasi utiliatte marginala.In microeconomie,aceasta situatie a primit denumirea de
regula maximizarii utilitatii totale,sau Legea a II-a a lui Gossen.Legea a II-a a lui Gossen presupune ca
pentru a maximiza utilitatea totala,consumatorul trebuie sa-si distribuie venitul in asa fel incit utilitatile
marginale,ponderate la pretul bunurilor, sa fie egale.
32. Construiti curba de indiferenta, harta curbelor de indiferenta si deduceti proprietatile lor.
Mentionati despre curbele de indiferenta atipice.
In cercetarea comportamentului consumatorului, curbele de indiferenta detin un loc important. Ele
reprezinta ilustrarea grafica a preferintelor consumatorului. Pentru prima data curbele de indiferenta, ca

instrument de cercetare a comportamentului consumatorului,au fost utilizate de Fr.Edgeworth, adept al

abordarii ordinale, in anul 1881.
Curba de indiferenta reflecta preferintele consumatorului si arata combinatiile alternative de bunuri,care
permit consumatorului sa obtina acelasi nivel de utilitate.

Fig. Curba de indiferenta

In interpretarea grafica, curba de indiferenta reprezinta locul geometric al punctelor ale caror coordonate
arata combinatiile de bunuri ce creaza utilitati egale.
Preferintele consumatorului pot fi ilustrate sub forma unei varietati de cube de indiferenta, fiecare din ele
reflectind un anumit nivel de satisfactie. Seria acestor curbe formeaza harta curbelor de indiferenta. Harta
curbelor de indiferenta reuneste totalitatea curbelor de indiferenta care descriu preferintele unui
consumator pentru anumite bunuri.

Fig. Harta curbelor de indiferenta

Curbele de indiferenta poseda urmatoarele proprietati:

Curba de indiferenta mai indepartata de originea sistemului de axe coordonate exprima un nivel de
utilitate mai mare si este preferabila pentru consumator.

Curbele de indiferenta ale unui consumator niciodata nu se intersecteaza.Daca 2 curbe de indiferenta sar intersecta , punctul de intersectie A din figura de sus,,ar corespunde simultan la doua nivele diferite de
satisfactie,ceea ce intra in contradictie cu conceptul de curba de indiferenta, precum si cu axioma
tranzitivitatii.

Curbele de indiferenta au panta descrescatoare si sunt convexe fata de originea sistemului de axe
coordonate. Panta curbei de indiferenta indica faptul ca cresterea consumului unui bun , dintr-un set de
bunuri, va conduce la diminuarea consumului celuilalt bun din setul respectiv, cu conditia ca nivelul de
satisfactie a consumatorului sa ramina constant.Raportul de schimb fiind negativ, panta curbei devine
descrescatoare.
In afara de forma traditionala a curbelor de indiferenta,care difera in raport de tipul bunurilor consumate:
Curbele de indiferenta pentru bunurile perfect substituibile (trandafiri albi si roz, apa minerala plata si
carbogazoasa) ,ce indica ca pe masura ce creste consumul din bunul X,scade proporional consumul din
bunul Y,astfel incit utilitatea totala ramine neschimbata.
Curbele de indiferenta pentru bunurile perfect complementare (becul i lustra,pantoful drept si
sting,sunt reprezentate sub forma de ungi drept.
Curbele de indifernta pentru bunuri care confera utilitate negativa(antibun:tutun,alcool).Pe masura
ce creste consumul din produsul X(bun),creste si consumul din bunul Y (rau,nociv,antibun),astfel incit TU
ramine constanta.
Curbele de indiferenta pentru bunurile neutre.Preferitele pentru bunurile neutre se manifesta cind
consumatoruluiii este indiferent cit consuma dintr-un bun oarecare,insa el este interesant in dobindirea unei
cantitati date din alt bun.In acest caz curbele sunt paralele cu axa bunului neutru.
33. Relatai esenta si modul de calcul a ratei marginale de substituire a bunurilor(MRS).Expuneti
geometric MRSxy si deduceti proprietatile ei.
Rata marginala de substituire indica cantitatea dintr-un bun, la care consumatorul este dispus sa
renunte in schimbul unei cantitati suplimentare din alt bun, asigurindu-si acelasi nivel de utilitate totala.
QY
MRS XY
=- Q X , unde TU-constanta

Rata marginala de substituire contine urmatoarele proprietati:

MRSxy este egala cu panta curbei de indiferenta intr-un punct dat;

Marimea MRSxy are tendinta a se reduce in cazul deplasarii pe curba de indiferenta de la stinga la
dreapta. Consumatorii vor renunta la cantitati mai mici din bunul Y pentru a majora cu o unitate consumul
din bunul X;

MRSxy are semnificatia unor costuri de oportunitate. Alegerea consumatorului de majora consumul
dintr-un bun (X) determina cresterea costurilor de oportunitate ca urmare a sacrificarii unei cantitati din
celalalt bun (Y).
34. Definiti constringerea bugetara a consumatorului. Construiti linia bugetara si explicati
posibilitatile pozitionarii ei in urma variatiei venitului consumatorului si a preturilor.
Constringerea bugetara releva ansamblul combinatiilor de bunuri pe care cosumatorul este in stare sa le
P
PY
achizitioneze, in limita venitului disponibil (I) si in raport cu preturile ( X si
) existente pe piata.
Cind consumatorul foloseste integral venitul disponibil pentru procurarea bunurilor, este aplicata linia
bugetului consumatorului.Grafic, ea poate fi ilustrata printro dreapta care exprima multimea cmbinatiilor de
bunuri(X, Y) ce pot fi procurate de un consumator,tinind cont de venitul disponibil si preturile bunurilor X si
Y.Din aceste considerente ecuatia liniei bugetului poate fi prezentata in felul urmator:
P x Qx + P y x Q y
I= y
, unde I-venitul,P-pretul bunului.

Fig. Linia bugetului consumatorului

Linia bugetului isi poate modifica pozitia, ca urmare a variatiei venitului consumatorului sau a preturilor.
Orice modificare a veniturilor consumatorilor, precum si a preturilor bunurilor de consum determina o noua
linie bugetara si, respectiv, o noua zona de consum. Modificarea venitului consumatorului va influenta
cantitatile de bunuri consumate. Daca venitul consumatorului creste si pretul este constant,linia bugetului se
va deplasa in sus (spre dreapta), paralel cu linia initiala, si consumatorul va putea procura o cantitate mai
mare de bunuri. Deoarece raportul preturilor bunurilor nu se modifica, nu se schimba nici panta liniei
bugetare.In conditiile reducerii venitului,pretul constant,atunci linia bugetului se va deplasa in jos(spre
stinga).

35. Interpretati grafic si economic echilibrul consumatorului. Explicati impactul modificarii

venitului disponibil asupra echilibrului consumatorului(curba venit-consum,curba lui Engel).
Echilibrul consumatorului reprezinta acea stare, care-i confera acestuia utilitatea totala maxima de la
utilizarea integrala a venitului.
Grafic, acesta situatie se va constitui acolo unde preferintele consumatorului,desc rie prin harta curbelor
de indiferenta, se vor intilnni cu posibilitatile, reprezentate de linia bugetului. Prin punctul in care linia
bugetului este tangenta la un adintre curbele de indiferenta a consumatorului se determina punctul de
echilibru (optimul) al consumatorului.

Fig. Echilibrul consumatorului(optimul de consum)

Odata cu modificarea venitului se modifica si echilibrul consumatorului. Sensibilitatea consumatorului
fata de modificarea venitului se exprima si poate fi descrisa prin trasarea a doua curbe: Curba venit-consum
(sau curba nivelului de trai) si Curba lui Engel .
Odata cu cresterea venitului, consumatorul isi sporeste consumul ambelor bunuri din programul de
consum, deoarece creste puterea sa de cumparare, dar preturile celor doua bunuri nu se schimba. Astfel, cind
venitul creste, echilibrul consumatorului E0 se deplaseaza spre dreapta in punctul E2 si, invers, la scaderea
venitului, echilibrul consumatorului se deplaseaza spre stinga in punctul E1. O modificare a venitului
consumatorului deplaseaza linia bugetului paralel cu ea insasi spre dreapta, atunci cind venitul creste,si spre
stinga cind venitul se reduce. Curba care reuneste punctele de echilibru E0,E1 si E2 demonstreaza
schimbarile alegerii de consum ale unui individ, in raport cu modificarea venitului, reprezinta curba venitconsum.Curba lui Engel este derivata din curba venit-consum si reflecta modificarile comportamentului
consumatorului fata de unul din bunurile X sau Y la schimbarea marimii venitului(I).
36. Explicati impactul modificarii pretului unuia dintre bunuri asupra echilibrului
consumatorului(curba pret-consum). Relatati noi aspecte ale teoriei comportamentului
consumaorului.
La cresterea pretului bunului X,(ceteris paribus), valoarea absoluta a pantei liniei bugetului va creste si
linia bugetului isi va modifica pozitia initiala de la AB in AC, iar combinatia optima de consum se va
deplasa de E0 spre E1. Scaderea pretului bunului X,ceteris paribus, va duce la scaderea valorii absolute a
pantei liniei bugetului si la modificarea pozitiei initiale de la AB in AD, iar combinatia optima de consum se
va transfera din E0 in E2. Unind E0 initial si noile puncte de echilibru ale consumatorului E1 si E2, obtinem
curba pret-consum, care denota evolutia cantitatii cerute din bunurile X si Y, daca se modifica pretul
bunului X.
Abordarea traditionala a comportamentului consumatorului este ineficienta in cazul alegerii bunurilor
nonmarfare. De exemplu, ce va determina decizia unei familii referitoare la numarul copiilor pe care-i va
avea? Sau, ce factori determina comportamentul diferit in privinta casatoriei si divortului in diferite tari?
Cum poate fi explicata tendinta de diminuare a natalitatii in tairle cu nivel de dezvoltare si civilizatie ridicat?
Solutionarea tuturor acestor probleme vine prin intermediul noii teorii a comportamentului
consumatorului, care se contureaza odata cu aparitia lucrarilor economistilor Becker, Schultz, Stingler s.a.
aparute in anii 1960. Ei nu resping teoria traditionala, dar extind aria de cercetare prin utilizarea unor
instrumente specifice de analiza.
In noua abordare, se porneste de la ipoteza ca individul nu are nevoie de alimente, ci resimte nevia de a a
se hrani, nu are nevoie de automobil ci de a se deplasa. Astfel, nevoiele, preferintele nu se modifica, ci se
modifica doar modul de a le satisface, odata cu progresul general al societatii.
O alta completare adusa teoriei traditionale, consta in integrarea in functia utilitatii a costului de
oportunitate a timpului.
Un alt element al noii teorii este integrarea in analiza a capitalului uman.
Capitalul uman reprezinta ansamblul experientelor, cunostintelor, deprinderilor dobindite de individ,
care permit obtinerea diferitor grade de satisfactie prin consumul unei cantitati determinate de bunuri si
servicii.
Un alt aspect in teoria consumatrului a fost introdus de I. Neumann. Utilizind teoria jocurilor, ei au
analizat comportamentul consumatorului in conditii de incertitudine(de exemplu,participarea la jocurile de
noroc,loterie), cind consumatorul compara nu doar alternativele cu rezultatele determinate, dar si cu
rezultatele cazuale.

37. Caracterizai firma ca subiect al economiei de pia. Definii producia i caracterizai sistemul
factorilor de producie. Explicai analiza neofactorilor.
Firma reprezint o organizatie n jurul creia polarizeaz subuniti economice sub o singur
conducere i gestiune financiar , alctuit dintr-un grup de persoane organizate potrivit unor cerine
juridice, economice, tehnologice i manageriale care concep i desfoar un complex de procese lucrative
concretizate n producerea de bunuri i servicii n scopul obinerii unui profit.
O firma poate avea:
- spaii geografice n care se desfoar activiti economice care au drept rezultat producerea de bunuri
tangibile sau intangibile destinate satisfacerii trebuinelor umane;
- segmente de pia n cadrul crora au loc tranzacii pe baze contractual-formale;
- centre de decizie privind alocarea resurselor, stabilirea limitelor de pre i distribuia veniturilor.
- un set de contracte pe care un agent central (antreprenorul) cruia i se ncredineaz responsabilitatea de
a conduce i gestiona resursele de care dispune firma respectiv le ncheie n vederea bunei desfurri a
activitii respective;
- o entitate social care desfoar n esen trei tipuri de activiti : cumpr servicii productive, le
organizeaz n cadrul procesului de producie i apoi vinde producia obinut;
- o entitate raional care i desfoar activitatea n vederea atingerii unui scop bine definit;
- un sistem socio-economic complex, deschis i operaional n cadrul cruia inputurile (factorii de
producie) sunt transformate n outputuri (bunuri i servicii);
Firmele se clasific astfel :
1.firma (gospodria) individual este unitatea productoare al crei patrimoniu aparine unei singure
persoane i care folosete direct factorii de producie de care dispune;
2. cooperativa - forma de organizare economic care se creaz pe baza liberului consimmnt al unor
mici proprietari individuali care desfoar activiti similare.
3.ntreprinderea (firma, compania), grupeaz toate unitile instituionale ale cror activiti constau n
producerea de bunuri materiale i servicii nonfinanciare destinate
Conceptul de productie este utilizat in literature economica de profil in doua sensuri diferite: de process si
de rezultatal unui process.
Productia, considerata ca process, reprezinta ansamblul de operatii sau activitati de utilizare si
transformare- prin intermediulfortei de munca si mijloacelor de munca a bunurilor si serviciilor existente
in alte bunuri material si servicii.
Productia, considerata ca rezultat al unui proces, desemneaza totalitataea bunurilor materiale si serviciilor
rezultate in urma desfasurarii proceselor de productie si care sunt destinate consumului productive sau
neproductiv.
Factorii de productie reprezinta totalitatea elementelor(imputurilor), utilizate in procesul de productie,
care contribuie la obtinerea bunurilor materiale si a serviciilor(outputurilor) oferite de firme.Factorii de
productie se clasifica in doua categorii:
1)factori traditionali,din categoria carora fac parte munca, natura(pamintul) si capitalul;
Factorul munca reprezinta totalitatea resurselor umane(fizice,intelectuale)utilizate efectiv in productia e
bunuri economice.
Factorul natura, sau factorul natural al productiei, se refera la toate resursele care exista la un moment
dat si care pot fi utilizate la producerea bunurilor material si serviciilor.
Factorul capital reprezinta ansamblul bunurilor sau mijloacelor de productie care se folosesc in
activitatea economica pentru producerea altor bunuri material si servicii destinate vinzarii.

2)neofactorii, care se refera la abilitatea intreprinzatorului, tehnologiile moderne, informatiile,etc.

Neofactorii desemneaza o serie de factori de productie care actioneaza prin intermediul si impreuna cu
factorii traditionali imbunatatindule performantele.
Progresul tehnico-stiintific se refera la activitatea de cercetare,conduce la modernizarea miljoacelor de
munca.
Thnologiile noi sunt procedeele inovatoare de combinare si transformare a factorilor traditionali;
Informatiile un factor important al activitatii economice si al procesului de productie,are character de
noutate;
Abilitatea intreprinzatorului manifasta capacitatea intreprinzatorului de a se adapta rapid si eficiant la
conditiile pietii.

38. Expuneti esenta si aspectele spacifice combinarii factorilor de productie.Definiti esenta,tipologia

si particilaritatile functiei de productie
Combinarea factorilor de producie reprezint modalitatea specific de unire a factorilor materiali i
umani n cadril activitii economice. Ea poate fi privit sub urmtoarele aspecte:
cantitativ;calitativ;structural. Combinarea factorilor de producie se bazeaz pe urmtoarele stri posibile:
divizibilitate;adaptabilitate;complementaritate;subtituibilitate.
Divizibilitatea factorilor de producie reprezint posibilitatea acestora de a se divide n uniti simple sau
n subuniti omogene, fr a fi afectat calitatea factorilor respectivi.
Adaptabilitatea factorilor de producie reprezint capacitatea de asociere a unei uniti dintr-un factor de
producie cu uniti ale altui factor de producie.
Complementaritatea factorilor de producie reprezint procesul prin care se stabilesc raporturi cantitative,
calitative i structurale ntre factorii de producie care particip la realizarea unui bun economic (combinarea
factorilor n cantiti exacte i bine determinate).
Substituibilitatea factorilor de producie reprezint posibilitatea de a nlocui pari-al sau total unul sau mai
muli factori de producie cu unul sau mai muli factori de producie dintre cei folosii anterior sau cu ali
factori noi, n condiiile meninerii acelorai rezultate economice sau chiar rezultate mai bune.
Pe o perioad ndelungat de timp, creterea produciei este posibil n condiiile n care toi factorii de
producie sunt variabili. Folosind din nou ecuaia general a funciei de producie, Q = f ( L, K), atunci un
anumit nivel al produciei (Q) poate fi realizat prin diverse combinri tehnice de cantiti capital (K) - munc
(L).
Combinarea optim a factorilor utilizai de ctre o firm poate fi privit ca o problem a alegerii:
celui mai ridicat nivel al produciei;
celui mai sczut cost al produciei.
n ambele cazuri, firma trebuie s aib n vedere durata perioadei de timp n care urmeaz a se realiza
decizia aleas. n acest context, exist dou perioade abstracte, care nu pot fi precizate calendaristic:
o perioad scurt de timp;
o perioad lung de timp.
Functia de productie releva cantitatea maxima de bunuri care poate fi produsa cu un volum dat de factori,
intr-o perioada de timp, in conditiile tehnologiei disponibile si a dotarilor existente.
Expresia generala a functiei de productie este: Q =f(a,b,c ..)
Q-productia; f-functia de productie, a,b,c-factorii de productie utilizati.
Cel mai des ea este reprezentata ca o relatie dintre 2 factori: Q= f(L,K)
Unde: L- cantitatea de munca utilizata; K- cantitatea utilizata a factorului capital
In practica economica se opereaza cu mai multe tipuri ale functiei de productie

1)functiile de productie Cobb-Douglas, se bazeaza pe substituibilitatea partial a factorilor in procesul

de productie si se bazeaza pe 2 factori munca si capitalul.
2)functia de tip Waralas-Leontief, ea ilustreaza complimentaritatea dintre factorii de productie
utilizati,intr-o anumita proportie,foarte bine definite.
3)functia de productie cu factori perfect substituibili, apare atucu cind factorii de prodictie sunt strict
substituibili.

39. Caracterizai productivitatea factorilor de producie n perioada scurt de timp. Ilustrai grafic
i explicai corelaia dintre productivitatea total, medie i marginal.
ntr-o perioad scurt de timp, cantitatea unor resurse economice nu poate fi schimbat i adaptat rapid
necesitilor de producere a unor bunuri. Prin natura lor, aceste resurse au un caracter fix, oferta, pe o
perioad scurt de timp, fiind perfect inelastic, cum ar fi de exemplu, cldirile, utilajele, unele categorii de
personal cu un grad nalt de calificare (personal managerial). ns, aceast cantitate poate fi schimbat prin
modificarea cantitii altor resurse economice, cum ar fi: materiile prime, energia electric, precum i unele
categorii de personal. Totalitatea acestor resurse alctuiesc factorul variabil de producie.
Aadar, pe o perioad scurt de timp, o firm poate realiza diferite niveluri de producie prin utilizarea, n
anumite proporii (combinaii), a unui factor variabil cu un factor fix. Totodat, un anumit nivel al produciei
poate fi realizat numai printr-o combinare, ntr-o proporie dat, a factorului variabil cu cel fix.
Expresia sintetic a utilizrii factorilor de producie este productivitatea,
rodnicia sau randamentul factorilor de producie. Aceasta poate fi determinat
la nivel de firma, ramur economica si economie naionala. Productivitatea
este legtura ntre ieiri i intrri.

Productivitatea Totala este definit ca relatia ntre cantitatea de ieiri, produse de ctre sistem ntr-o
perioad de timp i cantitatea de resurse (intrri) folosite in aceeai perioad de timp.
Productivitatea parial este cea a unui factor de producie, considerat a fi la originea produciei i a
modificrii acesteia (ceilali factori fiind constanti). n funcie de factorul reinut, productivitatea parial se
prezint, dup caz, ca productivitate a muncii, productivitate a capitalului i productivitate a pmntului.
Productivitatea global exprim eficiena agregat a tuturor facturilor de producie implicai n
obinerea unui rezultat. Aceasta arat performana de ansamblu a factorilor de producie din a cror
combinare a rezultat efectul uitl.
Nivelul ambelor forme ale prodctivitii se exprim prin productivitate medie i productivitate
marginal.
Productivitatea medie exprima eficacitatea medie obinut prin utilizarea fiecrui factor de produci
in parte sau a tuturor (luai mpreun).
Productivitatea marginal exprim variaia rezultatelor obinute prin modificarea cu o unitate a
unuia, mai multora sau a tuturor factorilor de producie. Ea fundamenteaz decizia porducatorului privind
oportunitatea si viabilitatea modificarii(creterea sau scderea) cantitaii de factori de producie utilizai.
40. Definii legea productivitii marginale descrescnde i explicai efectele ei asupra
comportamentului productorului. Caracterizai zonele de producie.

Legea randamentelor (productivitii) marginale descrescnde, potrivit creia mrimea cantitii

factorului variabil (munca) duce la o cretere marginal a produciei, care atinge un punct maxim, dup care
are loc tendina de scdere a sporului marginal al produciei pn ce devine negativ.
Potrivit legii randamentelor (productivitii) marginale descrescnde, atunci cnd se utilizeaz un
factor fix, iar cantitatea factorului variabil crete, productivitatea factorului variabil utilizat crete pn la un
anumit nivel, dup care ncepe s se reduc.
Veridicitatea acestei legi este demonstrat de realitatea economic. Dac ea nu ar fi adevrat, ar nsemna
c pe o suprafa de un ha s-ar putea obine ntreaga cantitate de produse agricole necesar populaiei unei
ri.
Pe termen scurt combinarea factorilor se afla sub incidenta legii productivitatii marginale descrescande:
pentru obtinerea productiei dorite pe termen scurt cantitatea folosita din factorul fix creste pana la un anumit
nivel al productiei dupa care incepe sa scada".
Zona I reprezint o zon economic extensiv. n aceast zon se nregistreaz o cretere a tuturor
indicatorilor productivitii. Productivitatea marginal fiind mai mare dect cea medie. Prin utilizarea unei
uniti suplimentare din factorul variabil.
Zona II creea i corespunde egalitatea dintre productivitatea marginal i productivitatea medie i nivelul
marginal intensive la care productivitatea marginal este egal cu 0. n acest stadiu productivitatea total
continu s creasc ns cu o rat descresctoare, n timp ce producia medie i productivitatea marginal
nregistreaz o reducere. Cnd productivitatea marginal este egal cu productivitatea medie, aceasta din
urm este maxim. Cnd productivitatea marginal este egal cu zero, productivitatea total este maxim.
Zona III reprezint o zon neoeconomic, deoarece productivitatea total se reduce prin utilizarea unei
unitiadiionale din factorulvaribil, iar productivitatea marginal este negativ.

41. Definii izocuanta, relatai graphic harta izocuantelor i deducei particularitile lor. Expunei
formele atipice de izocuante.
Izocuanta (curba de indiferenta a producatorului) reprezinta multimea punctelor din planul
bidimensional (K, L) care exprima combinatii ale factorilor de productie ce conduc la obtinerea aceluiasi
produs global. Izocuanta nu poate avea forma circulara, ea are sens economic, ca ansamblu al combinatiilor
posibile de factori de productie, numai pe zona ei descrescatoare si convex.

Vom considera drept criteriu de

comportament
al
producatorului,
maximizarea cifrei de afaceri (valabil
pentru afacerile incipiente) la un cost dat
al factorilor de productie (cost de
productie)
va fi tratata, insa, si situatia
minimizarii costului de productie
maximizarea profitului
In mod analog cu consumatorul,
producatorul trebuie sa aleaga combinatia
optima de factori de productie care sa-i
asigure maximul de productie (identic cu
maximul cifrei de afaceri)
Aceasta combinatie depinde de
forma explicita a functiei de productie,
precum
si
de
gradele
de
complementaritate,
respectiv
substituibilitate ale factorilor (continute in
functia de productie)
Criteriul maximizarii cifrei de afaceri se aplica in cazul (ideal) in care factorii de productie sunt infinit
divizibili si perfect adaptabili

42 Redai esena i explicai modalitatea de calcul a ratei marginale de substituie tehnologic.

Orice producator urmareste utilizarea unor factori de productie calitativ superiori care sa permita
cresterea productivitatii si implicit scaderea costurilor. Aceleasi bunuri si servicii pot rezulta insa din

modalitati diferite de combinare a factorilor de productie. Astfel, agentii economici cauta sa gaseasca cele
mai eficiente modalitati de a le combina.
In cadrul acestui proces, un rol important il are si substituirea factorilor de productie. Aceasta
inseamna inlocuirea totala sau partiala a unuia sau mai multor factori de productie cu unul sau mai
multi din cei deja folositi sau noi, in conditiile obtinerii acelorasi rezultate sau chiar a unora mai
bune. Substituirea factorilor de productie se bazeaza pe compatibilitatea caracteristicilor de utilitate si de
adaptabilitate a partilor care se combina.
Rata marginala de substitutie reprezinta cantitatea dintr-un factor de productie necesara pentru a
compensa reducerea cu o unitate a unui alt factor, astfel incat productia sa ramana aceeasi.
RmgS= -X/Y sau RmgS= WmgY/WmgX
RmgS Rata marginala de substitutie
X Factorul care substituie
Y Factorul substituit
Pentru a retine mai usor formula, sau pentru a nu face confuzii intre rolul factorilor (substituitorul si
substituitul): RmgS= -e/t unde e reprezinta factorul care substituie, si t factorul substituit.

Panta izocuantei masoara de fapt raportul in care capitalul se

substituie cu munca, mentinandu-se acelasi nivel de productie.
Acest raport se numeste rata marginala de substitutie tehnica (MRS - Marginal
Rate of Tehnical Substitution) a factorilor de input. MRTS indica acea cantitate
suplimentara de L care este necesara pentru a inlocui o cantitate de K, astfel incat
productia sa se mentina constanta. In mod formal, MRTS este definita prin
valoarea primei derivate a izocuantei, evaluata in punctul (K,
L) de pe izocuanta. Deci, valoarea MRTS depinde de punctul de pe izocuanta in care o
evaluam.
O alta concluzie este ca limitele substitutiei intre factorii de productie in conditiile
productiei constante sunt determinate de panta izocuantei: daca aceasta este foarte putin
curbata, MRTS se modifica mai putin de la un punct la altul, deci substituirea este foarte
ridicata. Dimpotriva, daca curbura este accentuata, trecerea de la un punct la altul
modifica mult MRTS, iar substituibilitatea este redusa, in timp ce complementaritatea
creste.
De-a lungul izocuantelor are loc substituirea unui factor cu celalalt fara ca productia sa se modifice.
Raportul de substitutie este cuantificat cu rata marginala de substitutie tehnica (MRTS), care are o valoare
descrescatoare.
Daca MRTS este constant, izocuantele sunt linii drepte si factorii de input se substituie perfect;
daca MRTS = 0, izocuantele au forma de L si factorii de input sunt complementari.

43 Explicai esena extinderii la scar a produciei. Caracterizai tipurile de randament la scar.

Afacerile desfasurate de o intreprindere se leaga de diferite orizonturi decizionale, care exprima ipotezele
si posibilitatile deciziilor firmelor. Care sunt aceste orizonturi decizionale?

a)
Orizontul foarte scurt sau orizontul pietei este acea perioada de timp in care firma poate reactiona la
impulsurile mediului extern exclusiv prin decizii de vanzare sau de cumparare (de exemplu, micsorandu-si
sau marindu-si stocurile).
b)
Orizontul scurt este acea perioada de timp in care intreprinderea este capabila sa modifice cantitatea
utilizata cel putin dintr-un factor de productie, in conditiile in care cel putin un factor ramane fix.
Termenul scurt nu are o durata egala pentru toate intreprinderile, deoarece acesta depinde de natura
capitalului folosit si de tehnologiile existente.
c)
Orizontul lung este perioada de timp in care firma poate modifica cantitatile utilizate de toti factorii
de productie, in timp ce tehnologia de baza si outputul firmei nu se modifica radical.
d)
Orizontul foarte lung (orizontul de prognoza) este perioada de timp in care firma este capabila sa
introduca o tehnologie calitativ noua, radical deosebita de tehnologia utilizata pana in prezent. Firma se
innoieste radical, putandu-se transforma intr-o firma totalmente diferita.
Definitie: Randamentele de scara reflecta efectele produse de cresterea dimensiunii factorilor de
productie asupra volumului productiei. De asemenea, ele reflecta sensibilitatea produsului total la
cresterea proportional a tuturor factorilor de productie.
Distingem trei situatii:
1. Randamentele de scara constante.In aceasta situatie productia de modifica proportional. Astfel
dublarea cantitatii de munca, pamant sau capital determina dublarea produsului total. Acest tip de
randamente se intalneste in majoritatea industriilor artizanale.
2. Randamentele de scara descrescatoare.Sunt specifice situatiei in care cresterea cantitatii tuturor
factorilor de productie determina o crestere mai redusa a produsului total.
3. Randamente de scara crescatoare Sunt specifice situatiei in care cresterea cantitatii tuturor factorilor
de productie determina o crestere mai mare a volumului productiei.

44 Definii esena i tipologia costurilor de producie. Delimitai noiunile de consumuri i cheltuieli

ale ntreprinderii.
Costul reprezinta ansamblul cheltuielilor ce pot fi asociate productiei si comercializarii unui bun sau
serviciu.
In primul rand se disting costuri previzionale (apriori) sau prestabilite prin definitie nesigure
pentru ca sunt prevazute inainte de actul de productie si de vanzare a produsului, costuri constatate
(aposteori), reale sau istorice, care sunt calculate plecand de la contabilitatea analitica. Se mai
analizeaza costurile directe si costurile indirecte. In general, intreprinderea cunoaste destul de bine costurile
directe care insumeaza toate cheltuielile legate direct si exclusiv de produsul analizat (salariile muncitorilor
direct productivi, amortismentul masinilor si echipamentelor utilizate exclusiv pentru acest produs,
etc.) Suma costurilor directe si indirecte da costul complet.
Pe o perioada scurta, in care echilibrul este dat, se poate distinge costuri fixe (masini, cladiri) care
reprezinta ansamblul cheltuielilor suportate de intreprindere), oricare ar fi volumul sau de activitate
si costuri variabile care pot fi proportionale cu volumul productiei (materiile prime de exemplu).

Suma costurilor fixe (CF) si a costurilor variabile (CV) formeaza costul total (CT). Functia de
cost ajuta la determinarea costului minim pentru fiecare volum de productie. CT(q) = CF + CV(q)
Costul mediu (CM) este costul total divizat cu cantitatile produse. CM(q) = CT(q)/q = CF/q
+CV(q)/q
Costul marginal poate fi definit ca suplimentul de cost rezultat ca urmare a producerii unei unitati
suplimentare de produs sau serviciu. Curba costului marginal intersecteza curba costului mediu in
partea cea mai de jos a acesteia din urma (in punctul de minim).
Consumuri - resurse consumate pentru fabricarea produselor i prestarea serviciilor n scopul
obinerii unui venit. Consumuri directe - consumuri identificate nemijlocit pe un anumit produs sau alt
obiect de cheltuieli. Consumuri indirecte - consumuri care nu pot fi identificate direct pe un produs sau
obiect concret de cheltuieli. Consumuri variabile - consumuri care se modific n raport cu volumul
produciei, lucrrilor executate, serviciilor prestate. Consumuri constante - consumuri care rmn constante
ntr-un anumit diapazon de modificri, indiferent de modificrile volumului produciei sau activitii de
afaceri a personalului de conducere.
Cheltuieli - toate cheltuielile i pierderile perioadei care se scad din venit la calcularea profitului
(pierderii) perioadei de gestiune.

45 Definii costurile n perioad scurt de timp, identificai corelaia (legtura reciproc dintre
costuri) dintre diferite categorii de costuri i ilustrai graphic dependena lor.

FUNCTIA COST. TIPOLOGIA COSTURILOR - Reprezinta relatia obiectiva de dependenta intre

costul si variatia productiei si se exprima astfel : C=f(Q). Perioada scurta reprezinta acel interval de timp pe
parcursul careia un producator poate sa isi sporeasca productia numai in masura in care Kf din dotare o
permit (numai daca creste volumul de munca sau productivitatea muncii).
Comportamentul Costurilor pe termen scurt - In raport cu nivelul la care se consuma Fp, exista 3 mari
categorii de costuri : global, mediu/unitar, marginal.
Costul global - CG = suma costurilor ocazionate de obtinerea unui anumit volum de productie. Se
compune din 3 categorii de costuri : costul fix total - CF - reprezinta suma cheltuielilor care
sunt independente, invariabile fata de volumul productiei = constant. Costul variabil - CV - reprezinta
ansamblul cheltuielilor care variaza, se modifica proportional cu variatia productiei ; exista 3 grade de
proportionalitate : liniara, crescanda sau descrescanda - CV = f(Q). Costul total de productie - CT reprezinta suma cheltuielilor CF si CV inregistrate la nivelul sectiilor de productie si al intreprinderii ;
Reprezentarea grafica a CG imbraca forma unor drepte cu punct de plecare diferit.

Costul mediu - CM - pe unitate; reprezinta costurile globale raportate la volumul fizic

al productiei. CFM - costul fix unitar mediu - raportul intre costul fix si productie CF/Q.
CVM - costul variabil mediu CV/Q=f(Q)/Q. CTM - costul unitar al produsului
CT/Q=CF/Q+CV/Q=CFM+CVM.
C
Costul marginal - Cmg - reprezinta cheltuiala suplimentara provocata de un consum
suplimentar de Fp pentru producerea unei unitati de suplimentare de productie (=unitate
aditionala) ; Poate fi total (pe intreaga Q) sau unitar (pe bucata) Cmg=CT/Q=(CT1-CT0)/
(Q1-Q0)
Este un cost foarte important pentru intreprindere deoarece pe baza lui se determina conditiile de
maximizare a profitului. Astfel, aceste conditii arata pana unde intreprinderea poate sa isi
extinda volumul productiei ca sa fie rentabila Cmg=Vm /pret = conditia de maximizare a
profitului (Vm=venit marginal, pret).
Exista astfel doua situatii : (1) analiza pragului de faliment (f) si (2) analiza
optimului productiei pe termen scurt (O). Ambele prezinta importanta practica maxima
pentru intreprindere. Pragul de faliment reprezinta acea situatie critica de la care
intrerinderea isi inceteaza activitatea. Punctul 'F' este intersectia dintre Cmg si CVM prin
minumul lui CVM (punctul M1), deci in care Q1 reprezinta x unitati, Cmg e de y unitati
monetare. Cand pretul de vanzare scade sub M1 cu coordonatele respective, intreprinderea da faliment. E
acea situatie negativa cand intreprinderea nu isi mai recupereaza prin prt toate cheltuielile, nici cele fixe, cu
atat mai mult nu realizeaza nici un Pr.

46 Expunei tipologia i comportamentul costurilor de producie n perioada lung de timp.

Ilustrai graphic corelaia dintre diferite categorii de preuri pe termen lung.
TIPOLOGIA COSTURILOR - Reprezinta relatia obiectiva de dependenta intre costul si variatia
productiei si se exprima astfel : C=f(Q).Aceasta functie, aceasta dependenta, genereaza tipologia costurilor
respectiv comportamentul costurilor pe o perioada scurta sau lunga de timp. Calculul acestei functii se
utilizeaza la fundamentarea variantelor de productie si anume alegerea acelei variante care se obtine cu
costurile cele mai mici si deci cu Preul cel mai mare. Perioada lunga e acel orizont de timp ce ofera
posibilitatea firmei sa isi modifice productia pe seama modificarii tuturor factorilo de productie, mai ales a
factorului Kf..
Comportamentul Costului pe termen lung Asa cum s-a observat din analiza anterioara, forma curbelor
costurilor medii si marginale e sub forma de 'U' imperfect datorita conditiilor diferite de productie si datorita
actiunii legii randamentelor neproportionale(descrescatoare). Se observa din grafice ca randamentele
crescatoare pe termen scurt sunt insotite de scaderi de costuri, iar prin trecerea prin M1 si M2 ambele se
redreseaza, ceea ce inseamna costuri crescatoare si deci randamente descrescatoare. Asadar, cauza cresterii
costurilor pe termen scurt si deci a randamentelor descrescatoare o reprezinta fixitatea K.
Pe termen lung, toti factorii devin variabili; cresc sau scad, la fel si preturile, piata da semnale si
deci intreprinderea isi amplifica calculele vizand alegerea variantei optime de productie in aceasta
situatie. In raport cu aceasta varianta optima, ea isi alege si dimensiunea optima a firmei, adica acea
marime care ii da satisfactie si deci randamente si economii de scara. Costurile unitare si marginale imbraca
aceeasi forma de 'U' imperfect, iar pragul de faliment e de asemenea intersectia dintre CVM si Cmg. Specific
acestei analize pe perioada lunga o constituie aparitia fenomenelor economice de scara, adica fenomene ce
tin de extinderea Q, de dimensiune, de scara.
Spunem ca pe termen lung e optima acea productie care permite maximizarea productiei cu aceleasi
cheltuieli respectiv obtinerea unei unitati de productie cu cheltuieli mai mici. Restrictiile optimului sunt : (1)
preturile pe piata ale Fp, (2) situatia propriilor resurse, (3) respectarea standardelor de calitate
Eg. in cazul a 3 variante de Q : Q3>Q2>Q1 ; CT3=CT2=CT1=const.

solutia optima este Q3 cu CT3 (maximizarea Q cu aceleasi CT)

sau Q3=Q2=Q1=const. ; CT3<CT2<CT1
situatia optima este Q3 cu CT3 (aceeasi Q cu costuri mai mici)
Q3 aferenta punctului M este situatia optima de productie care prezinta
cele mai mici cheltuieli (x um) adica acea varianta dincolo de care celelalte sunt
neoptime. La acest nivel se stabileste si dimensiunea optima a intreprinderii.

47 Explicai utilizarea dreptei izocostului n minimizarea costurilor de producie.

n condiiile economiei de pia productorul trebuie s in seama de variabilele de care depinde

activitatea sa economic n vederea maximizrii produciei i a profitului.O prima restricie pentru
productor o constituie resursele sale bneti, respectiv posibilitile pe care le are n vederea cumprrii
factorilor de producie. Graficul funciei de producie i ofer productorului informaia tehnic referitoare la
cantitile de producie posibile pentru diferite combinaii eficiente de factori de producie.Plecnd de la
aceast informaie, productorul trebuie sa ia urmtoarele decizii:
decizia cu privire la volumul produciei;
decizia cu privire la metoda de producie.
Astfel productorul este condiionat de:
mrimea total a resurselor sale bneti (T);
preul factorilor de producie folosii (Px i Py).
Costul total al produciei va fi: T = XPx + Ypy
Fig.1. Dreapta bugetului

Ceea ce reprezint ecuaia unei drepte a crei pant este negativ (pentru c P x i Py>0) este definit de
structura preurilor n raport cu Px/Py. Dreapta bugetului productorului poate fi reprezentat ca n graphic.
Rezult: cantitatea maxima din factorul y pe care o va putea achiziiona productorul este T/P y cnd
cantitatea din factorul de producie x=0, iar cantitatea maxim din factorul x este T/Px atunci cnd y=0.
T
T
B=
A=
Px
Py
Dreapta bugetului permite s se defineasc ansamblul combinaiilor posibile de factori de producie pe
care productorul ii poate achiziiona innd cont de restriciile prezentate. Cmpul opional al
productorului este reprezentat de triunghiul AOB.
Minimizarea costurilor pentru o producie dat
Se urmrete minimizarea costurilor de producie (C=Xpx+Ypy) pentru un nivel de producie cunoscut
Q=Q0. Se pune problema stabilirii cantitilor din factorii de producie x i y astfel nct productorul s
obin Q0 cu costurile cele mai mici.Optimul de obine n puntul M, unde avem cele mai mici costuri de
producie. Se observ c raportul dintre productivitile marginale i preurile factorilor de producie este
egal.

Minimizarea costurilor pentru o Q data

48 Expunei graphic echilibrul productorului i
semnificaia economic a acestuia. Interpretai graphic i
explicai esena curbei produciilor optime.
Reducerea costului de producie implic din partea
productorului raionalitate n orientarea i mobilizarea
eforturilor, spirit de competiie, cunoatere bazat pe calculul
economic.
Echilibrul productorului constituie un criteriu de comportament conform
cruia productorul urmrete ca, la un cost de producie dat, s maximizeze
producia obinut, adic s produc ct mai mult posibil (innd seama de
cererea existent). Maximizarea produciei trebuie s aib loc prin mrirea
randamentului i nu prin suplimentarea consumului de factori. In cazul n care,
ns, nu este necesar mrirea ofertei de bunuri economice, starea de optim al
productorului sau de gestiune optimal presupune ca un volum de producie
dat s se obin cu costuri minime. Realizarea optimului productorului presupune existena unor alegeri
posibile, ntr-un anumit cadru de micare. Optimul productorului este considerat, totodat, starea de
echilibru, deoarece, n acest caz, productorul nu mai este nevoit s caute alt soluie.
Pentru fiecare nivel al dreptei bugetului poate fi definit echilibrul
productorului. Acest punct va fi punctul de tangen a dreptei bugetului cu una
din izocuante. Dac unim aceste puncte vom obine drumul sau linia de
expansiune a productorului.
Curba posibilitilor de producie ct poate produce un stat cu resursele
disponibile (umane, material, natural, tehnologice s.a.) pe care le are. Am
nteles graficul de mai jos astfel: cu resursele si tehnologia disponibil n
prezent, o economie (sau o firm) poate produce (prin ipotez, combinaii
de dou bunuri) n aria definit de curba posibilitilor de producie. Dac
produce n interiorul curbei, resursele sunt folosite ineficient si/sau
incomplet. n afara curbei nu poate produce pentru c nu are resurse
disponibile si/sau nu are tehnologia necesar. n punctele de pe curb
resursele sunt folosite cu eficien maxim, n condiiile date.

49 Definii esena, funciile, tipologia i indicatorii profitului. Explicai corelaia dintre venit, cost i
profit.
Profit - indicator sintetic ce reprezinta venitul sau castigul obtinut ca urmare a unei activitati eficiente din
punct de vedere economic. Venitul total minus costul total.Generic vorbind, reprezinta beneficiul obtinut ca
rezultat al investirii de capital. In sens larg, soldul (diferenta) ramas(a) dupa deducerea cheltuielilor efectuate
de catre un agent economic din veniturile astfel obtinute.
Venit - cresteri ale beneficiilor economice pe perioada exercitiului financiar sub forma intrarilor si

iesirilor de active sau a reducerilor de pasive care au ca rezultat cresteri ale capitalului propriu, altele decat
cele legate de contributiile participantilor la capitalul propriu. Veniturile se impart in: - Venituri propriu-zise
- apar in cadrul activitatilor obisnuite (curente) ale unei intreprinderi, si se prezinta sub diferite denumiri,
incluzand vanzarile, dobanzile, dividendele, redeventele si chiriile. - Castigurile - reprezinta cresteri ale
beneficiilor economice care pot sau nu sa apara in cursul activitatilor obisnuite ale intreprinderii.
Cost - n sens general, cheltuiala in bani ce trebuie suportata pentru a putea beneficia de un bun sau
serviciu. n sens economic, expresia in bani a eforturilor agentilor economici pentru producerea si desfacerea
de bunuri si servicii.

INDICATORII PROFITULUI, FACTORI, RENTABILITATEA FIRMEI

Indicatorii Profitului - MASA PR = marimea absoluta, castigul banesc obtinut dintr-o activitate
economica ; se inregistreaza 2 nivele : Masa Pr total aferent unui anumit volum de productie - notata cu Pr
Pr = Ca - CT (Ca - cifra de afaceri, CT - costuri totale) Ca = Q*pv = CT + Pr (Q - vol. fizic al
productiei, pv - pret de vanzare)
Masa Pr unitar - notata cu pr pr =Pr/Q = pv - CTM (unde CTM este costul unitar al produsului CT/Q)
RATA PR (pr') = profitul exprimat in procente, in raport cu un anumit volum de efort, existand deci 3
rate ale Pr :
pr'(CT) = Pr/CT*100(rata rentabilitatii, efortul consumat prin cost)
pr'(Ca) =Pr/Ca*100 (rata profitabilitatii, efortul - incasari din vanzari)
pr'(Ku) = Pr/Ku*100 (rentabilitatea la efortul total, unde Ku = K utilizat)
Obs. : Acesti indicatori se utilizeaza de un analist la stabilirea diagnozei financiare a intreprinderii intr-o
perioada data de gestiune economica, pentru fundamentarea deciziilor viitoare.
Notiunea de RENTABILITATE desemneaza o forma principala de eficienta economica la nivel
productiv, de firma, si consta in capacitatea unei firme de a produce venit net (adica Pr, beneficiu).
Rentabilitatea (R) se exprima in marime absoluta (prin masa Pr) si in marime relativa, procentuala
(prin rata Pr, deobicei prin cost, adica pr'(CT)). Exista de asemenea si alte forme de R : rata rentabilitatii
economice, rata rentabilitatii financiare, rata rentabilitatii capitalurilor, etc.
Ca marime, rata rentabilitatii se stueaza pe o grila cu mai multe nivele (peste tot se aplica cota
unica de impozt pe Pr de 16 %) :
rentabilitate '0' - rata profitului e de 3 - 5 %
rentabilitate medie - rata profitului e de 10 - 15 %
rentabilitate mare - rata profitului e de 15 - 20 %
rentabilitate exagerata - rata profitului e de 25 - 30 %
Concluzie : Asadar, rata Pr oscileaza intre 2 limite importante : limita minima (rate ale profitului
marginal, adica o cantitate suficienta de Pr care sa ii asigure intreprinzatorului motivatia) si o limita maxima
(punctul dincolo de care incep sa scada vanzarile pe piata)
Nivelul si dinamica Profitului
Se afla sub influenta a numerosi factori :
reducerea pe toate caile a costurilor
volumul productiei
structura si calitatea productiei
nivelul productivitatii factorilor
nivelul pretului de vanzare
accelerarea vitezei de rotatie, etc.

Concluzie : Rata Pr e unul dintre cei mai importanti indicatori de randament, de eficienta, care se compara
pe diferite nivele cu cursul actiunii si cu rata dobanzii, indicand spre ce sa se orienteze un investitor intr-o
afacere.
50 Caracterizai veniturile ca factor determinant al profitului. Definii veniturile medii i marginale
i explicai graphic evoluia lor.
VENTUL Volumul surselor material sau financiare care revine unei persoane sau entiti dintr-o
activitate prestat sau din proprietatea deinut, ntr-o perioad de timp; ctig, beneficiu.
PROFITUL este un venit specific unei anumite categorii de proprietari, si anume proprietarul factorilor
de productie, indeosebi a factorului K, pentru efortul depus de acesta, initiativa si riscul asumat de el in
activitatea economica. E un important indicator financiar (economic) la nivel de firma, si care prin natura si
functiile sale, e identic cu beneficiul firmei.
Conceptia potrivit careia profitul este un venit rezidual- se aseamana ca mod de calcul cu cel de mai sus,
astfel ca Pr e un rest, o diferenta ce ramane dupa deducerea din veniturile brute a numeroase sume, impozite,
taxe, cheltuieli, ceea ce ramane ar fi Pr ca venit rezidual tratat ca un venit necuvenit ( ! gresit). Se confunda
Pr ca venit din efort propriu, cu o parte din Pr obtinut inafara efortului propriu si care de drept e necuvenit si
nu va ramane la intreprindere, fiind preluat de stat sau alte organe.
Venit total= Pret X Cantitate Q; Profittotal = Venit total - Costtotal;
Cost mediu total (CMT) = Costtotal / Q; Cost marginal = Costtotal /
Q, Q=1
Venitmarginal = Venit total / Q, Q=1; Venit mediu = Venit total / Q.
Definitie: Venitul marginal reprezinta venitul incasat
din ultima unitate vanduta sau el este modificarea venitului total
atunci cand productia obtinuta si vanduta creste cu o unitate.
Pe piata cu concurenta perfecta venitul marginal este
intotdeauna egal cu pretul si de asemenea cu venitul mediu.
Conditia de maximizare a profitului este cost marginal egal cu venit marginal.
Firma trebuie sa compare costul de a produce (in timp ce se inregistreaza pierderi) cu costul
incetarii productiei. Atata timp cat pierderea din ramanerea in afaceri este mai mica decat pierderea prin
intreruperea activitatii firmei va continua sa produca. Costul ramanerii in activitate pe termen scurt este dat
de costul variabil total. Atat timp cat costul mediu variabil
este acoperit de veniturile medii, adica de pret, este mai bine
ca firma sa continue sa produca.
Venitul marginal in cazul monopolului nu mai este egal
cu pretul si este inferior venitului mediu. Vmg este egal cu
pretul, minus pierderea datorata reducerii pretului si de la
unitatile anterioare pentru a vinde o unitate suplimentara din
produsul respectiv. De aceea, pe masura ce se adauga
suplimente, decalajul dintre Vmg si pret (si implicit VM)
creste. Cand curba cererii este o dreapta, ca in exemplul
ilustrat in graficul din Figura 1, atunci curba Vmg va
intersecta abcisa la jumtatea distantei fata de punctul de
intersectie al curbei VM. Curba Vt este o parabola (are forma unui clopot) care porneste din punctul de
origine (pentru Q = 0, Vt = 0), atinge nivelul maxim in punctul in care Ecp = 1, (cand Vmg = 0) dupa care
coboara catre zero, cand p = 0. Aceasta evolutie, la inceput ascendenta si apoi descendenta a curbei venitului
total, este data de relatia existenta intre elasticitatea cererii la pret si venitul marginal. Deoarece firma

monopolista se confrunta cu o curba a cererii cu panta negativa, Vmg este intotdeauna mai mic decat pretul
la care isi vinde productia ; in functie de elasticitatea cererii la pret, Vmg poate avea atat valori pozitive, cat
si valori negative. Venitul marginal este pozitiv cand cererea este elastica fata de pret, este nul cand cererea
are elasticitate unitara si este negativ cand cererea este inelastica. Dupa cum se observa in reprezentarea
grafica din Figura 1, pentru nivelurile de productie situate in intervalul in care curba cererii este elastica,
Vt creste pe masura ce se vand mai multe unitati; in acest interval (Ecp > 1), venitul marginal este pozitiv
(Vmg > 0). Dimpotriva, corespunzator nivelurilor de productie situate in intervalul pentru care curba cererii
este inelastica, VT scade pe masura ce se vand mai multe unitati, in acest interval (Ecp < 1) venitul marginal
este negativ (Vmg < 0).
51. Expunei aspectele generale ale maximizrii profitului n baza indicatorilor totali i marginali.
Pentru a caracteriza comportamentul producatorului analiza microeconomica presupune ca obiectiv
principal maximizarea profitului. Pe piata cu concurenta perfecta venitul marginal este intotdeauna egal cu
pretul si de asemenea cu venitul mediu. Conditia de maximizare a profitului este cost marginal egal cu
venit marginal.
Indicatorii medii - se calculeaz pentru fiecare din factorii de producie i arat cte uniti de output revin
n medie la fiecare unitate de input. Se mai numesc i eficienele medii ale factorilor de producie pe care le
notm cu sau : Dac funcia de producie este bifactorial, Y = (K, L), cei doi factori fiind K - capital i L
fora de munc, atunci: - reprezint eficiena medie a capitalului; - reprezint productivitatea medie a muncii
(sau producia per capita).
Pentru aceste funcii de producie bifactoriale, rata medie a substituiei definit ca: se mai numete
nzestrarea tehnic a muncii.
Indicatori marginali (difereniali). Indicatorii medii msoar eficiena unui factor de producie prin
considerarea outputului total determinat de toi factorii de producie nu numai de factorul n cauz. Prin
introducerea indicatorilor marginali se poate msura contribuia efectiv a fiecrui factor la crearea
outputului:
Pentru a maximiza profitul ntreprinderea trebuie, mai nti, s minimizeze costurile de producie, deci
s obin rezultate ct mai bune i de durat. Cu ct profitul este mai mare, cu att i rentabilitatea agentului
economic este mai ridicat, ceea ce atest calitatea activitii economice desfurat ntr-o anumit perioad
de timp. Privit ca o mas brut, acesta apare ca rezultatul a doi termeni, astfel nct la o cretere a valorii
primului termen, respectiv o sporire a volumului de activiti sau a cifrei de afaceri, masa profitului se
majoreaz. n acelai timp i cu un efect asemntor ce echivaleaz cu un plus de profit, se recomand
ntreprinderii s realizeze micorarea celui de-al doilea determinant, care se nfptuiete cu o reducere
sistematic a costurilor pe unitate de produs. n economiile moderne, procedeele care vizeaz reducerea
costurilor de producie rmn pn la urm una din soluiile cele mai bune pentru atingerea scopului urmrit.
Importana reducerii costului pentru maximizarea profitului sporete i mai mult dac se ine seama c n
economia de pia productorii (cu excepia monopolurilor) nu pot s acioneze dup dorinele lor asupra
factorilor de producie pe care-i cumpr, dar nici asupra preurilor la care se vnd propriile mrfuri. ntr-o
economie concurenial, maximizarea profitului poate avea loc atunci cnd sporirea produciei ajunge la un
nivel n care costul marginal devine egal cu venitul marginal, iar acesta se egaleaz cu preul pieei.
Dinamica costului pe unitate de produs depinde de: consumul de factori de producie pe unitate de produs
(consumul de resurse naturale, de for de munc, de echipamente), preul factorilor de producie utilizai i
de salariile ce trebuie pltite lucrtorilor angajai. La un nivel dat al consumului de factori de producie pe
unitate de efect util, scderea preului de achiziionare a factorilor duce la micorarea costului, i invers. n
cazul n care preul factorilor rmne constant, iar consumul acestora pe unitate de produs se micoreaz, are
loc, de asemenea, micorarea costului mediu.

Mrimea costului pe unitate de efect util este influenat i de: volumul produciei, schimbarea
caracteristicilor produsului, a calitii acestuia.
Fiecare productor este interesat s-i maximizeze profitul, deci obiectivul lui prioritar se poate scrie
astfel: = TR - TC ---> max.
Pentru ca funcia profitului total s aib un punct de maxim, este necesar ca prima derivat s fie nul, iar
derivata a dou s fie negativ.
Prima condiie de profit maxim: = 0, adic: de unde rezult c prima derivat a funciei profitului total
este nul atunci cnd ncasarea marginal devine egal cu costul marginal, adic:
MC = MR (=p)
A doua condiie de profit maxim: < 0, adic: de unde rezult c a doua derivat a profitului este
negativ atunci cnd ritmul de cretere a costului marginal depete ritmul de cretere a ncasrii marginale,
adic:

52 Definii rentabilitatea ntreprinderii i explicai esena pragului de rentabilitate. Ilustrai graphic

situaii cu unul i mai multe praguri de rentabilitate.
Capacitatea unei ntreprinderi de a obtine un profit oarecare, adica de a obtine niste venituri mai mari
decit chelt de productie, se numeste rentabilitate. Exista mai multe forme de rentabilitati: Rentabilitate
economica; Rentabilitate comerciala; Rentabilitate financiara; Rentabilitate totala.
Pragul de rentabilitate - pragul mort/critic, M - reprezinta acel volum de productie sau de cifra de afaceri
de la care pornind incep sa apara profiturile ; are urmatoarele coordonate : incasari totale, Pr = 0. Prin
repetarea situatiei, pragul de rentabilitate degenereaza in prag de faliment (Pv (pre de vnzare)=CVM ;
CVM=Cmg) Din punct de vedere grafic, pragul de rentabilitate se poate reprezenta:

53 Definii concurena ca component definitorie a pieei i formulai funciile ei. Prezentai

instrumentele luptei concureniale.
Concurena este un mod de manifestare a economiei pe pia, n care pentru un bun omogen i
substitutele sale, existena unui singur productor devine, practic, imposibil.
Problema concurenei prezint interes pentru toi actorii pieei: productori, consumatori, intermediari.
Fiecare firm este preocupat s fie ct mai competitiv, iar ctigul net s fie ct mai bun. Iar aciunile unei
firme nu depind exclusiv de aceasta, ci de aciunile concurenilor ei. n absena concurenilor orice firm
aflat pe pia ar putea s-i stabileasc liber preurile la un nivel ridicat.
n funcie de numrul de concureni si gradul de difereniere al produselor ntlnim:
Concurena imperfect este situaia de pe pia n care condiiile necesare pentru existena
concurenei perfecte nu sunt satisfcute. Forme de concuren imperfect:
Monopol situaie n care exist un singur vnztor al unui bun economic.
Oligopol situaia n care exist un numr redus de vnztori ai unui bun economic.
Concurena monopolist situaie n care exist mai multi vnztori de bunuri total diferite.
Monopson situaie n care exist un singur cumprtor al unui bun economic.
Oligopson situaie n care exist un numr restrns de cumprtori ai unui bun economic.
Concurena imperfect poate aprea pe anumite piee din cauza lipsei de informare a cumprtorilor si
vnztorilor despre preuri i despre bunurile de pe pia.
Concurena perfect este un model al teoriei economice. Acest model descrie o form ipotetic a pieei
n care nici un productor sau consumator nu are puterea de a influena preurile de pe pia. Aceasta ar
conduce la un rezultat eficient, innd cont de definiia standard a economiei. Analiza pieelor perfect
competitive asigur fundamental teoriei cererii si ofertei.

n cadrul pieei, firmele pot avea n vedere satisfacerea acelorai nevoi de consum sau a unor nevoi
diferite, ele adresnd acestora produse sau servicii identice, substituibile sau asemntoare. n funcie de
acestea, concurena poate fi variabil:
Concuren direct este cea mai uor de observat i poate fi:
concuren de marc ce are loc ntre firme ce ofer aceleai bunuri i servicii destinate satisfacerii
acelorai nevoi. Diferenierea ntre concureni se realizeaz n acest caz prin intermediul mrcii. Exemplu:
productorii de bere, benzin, pine, etc.
concuren la nivel de industrie ce are loc ntre firme ce ofer produse similare care satisfac diferit
aceeai nevoie. Este vorba, n general, de produse sau servicii substituibile n consum, iar competiia se
realizeaz prin diferenierea calitativ a produselor. Exemplu: industria alimentar, industria confeciilor.
Concuren indirect este privit mai ales din punct de vedere al pieei i poate fi:
concuren formal ce are loc ntre firme ce ofer produse/ servicii care satisfac aceeai nevoie n
moduri diferite. Exemplu: nevoia de a petrece timpul liber se satisface vizionnd un film sau participnd la o
excursie.
concuren generic ce se ntlnete la nivelul ntregii piee, firmele disputndu-si de fapt venituri ale
cumprtorilor, care sunt obligai s i ierarhizeze nevoile.

Instrumentele luptei de concurenta sunt de natura economica, dar si extraeconomica.

1.

Cele economice sunt:

a)

Reducerea costurilor sub cele ale concurentilor;

b)

Reducerea preturilor de vanzare;

c)

Imbunatatirea calitatii bunurilor oferite;

d)

Acordarea unor facilitati clientiilor.

Exemple si comentarii.
2.

Cele extraeconomice sunt:

a)

Informarea generala a clientiilor;

b)

Sponsorizarea unor actiuni sociale de interes local sau national;

c)

Specularea unor situatii critice (razboaie, crize), uneori eludand chiar legiile tarii;

d)

Spionajul economic, etc.

54 Efectuai o analiz comparativ a pieelor dup tipul de concuren. Apreciai metodele de

protecie a concurenei utilizate n RM.

Concurena este un mod de manifestare a economiei pe pia, n care pentru un bun omogen i
substitutele sale, existena unui singur productor devine, practic, imposibil.
Problema concurenei prezint interes pentru toi actorii pieei: productori, consumatori, intermediari.
Fiecare firm este preocupat s fie ct mai competitiv, iar ctigul net s fie ct mai bun. Iar aciunile unei
firme nu depind exclusiv de aceasta, ci de aciunile concurenilor ei. n absena concurenilor orice firm
aflat pe pia ar putea s-i stabileasc liber preurile la un nivel ridicat.
n funcie de numrul de concureni si gradul de difereniere al produselor ntlnim:
Concurena imperfect este situaia de pe pia n care condiiile necesare pentru existena
concurenei perfecte nu sunt satisfcute. Forme de concuren imperfect:
Monopol situaie n care exist un singur vnztor al unui bun economic.
Oligopol situaia n care exist un numr redus de vnztori ai unui bun economic.
Concurena monopolist situaie n care exist mai multi vnztori de bunuri total diferite.
Monopson situaie n care exist un singur cumprtor al unui bun economic.
Oligopson situaie n care exist un numr restrns de cumprtori ai unui bun economic.
Concurena imperfect poate aprea pe anumite piee din cauza lipsei de informare a cumprtorilor si
vnztorilor despre preuri i despre bunurile de pe pia.
Concurena perfect este un model al teoriei economice. Acest model descrie o form ipotetic a pieei
n care nici un productor sau consumator nu are puterea de a influena preurile de pe pia. Aceasta ar
conduce la un rezultat eficient, innd cont de definiia standard a economiei. Analiza pieelor perfect
competitive asigur fundamental teoriei cererii si ofertei.
n cadrul pieei, firmele pot avea n vedere satisfacerea acelorai nevoi de consum sau a unor nevoi
diferite, ele adresnd acestora produse sau servicii identice, substituibile sau asemntoare. n funcie de
acestea, concurena poate fi variabil:
Concuren direct este cea mai uor de observat i poate fi:
concuren de marc ce are loc ntre firme ce ofer aceleai bunuri i servicii destinate satisfacerii
acelorai nevoi. Diferenierea ntre concureni se realizeaz n acest caz prin intermediul mrcii. Exemplu:
productorii de bere, benzin, pine, etc.
concuren la nivel de industrie ce are loc ntre firme ce ofer produse similare care satisfac diferit
aceeai nevoie. Este vorba, n general, de produse sau servicii substituibile n consum, iar competiia se
realizeaz prin diferenierea calitativ a produselor. Exemplu: industria alimentar, industria confeciilor.
Concuren indirect este privit mai ales din punct de vedere al pieei i poate fi:
concuren formal ce are loc ntre firme ce ofer produse/ servicii care satisfac aceeai nevoie n
moduri diferite. Exemplu: nevoia de a petrece timpul liber se satisface vizionnd un film sau participnd la o
excursie.
concuren generic ce se ntlnete la nivelul ntregii piee, firmele disputndu-si de fapt venituri ale
cumprtorilor, care sunt obligai s i ierarhizeze nevoile.
Scopul activitii Consiliului Concurenei este asigurarea respectrii legislaiei concureniale, prin aciuni
de prentmpinare a practicilor anticoncureniale, nlturarea nclcrilor concureniale, promovarea i
creterea culturii concureniale.
Formarea mediului concurenial loial este o misiune important, pentru c doar cu eforturi comune ale
mediului de afaceri,ale autoritilor statului, mass-mediei, societii civile i evident a Consiliului
Concurenei poate fi meninut un mediu concurenial loial.

55 Identificai trsturile pieei cu concuren perfect. Caracterizai comportamentul firmei pe

pia cu concuren perfect n perioad scurt de timp.
Concurena perfect este un model al teoriei economice. Acest model descrie o form ipotetic a pieei
n care nici un productor sau consumator nu are puterea de a influena preurile de pe pia. Aceasta ar
conduce la un rezultat eficient, innd cont de definiia standard a economiei. Analiza pieelor perfect
competitive asigur fundamental teoriei cererii si ofertei.
n cadrul pieei, firmele pot avea n vedere satisfacerea acelorai nevoi de consum sau a unor nevoi
diferite, ele adresnd acestora produse sau servicii identice, substituibile sau asemntoare. n funcie de
acestea, concurena poate fi variabil:
Concuren direct este cea mai uor de observat i poate fi:
concuren de marc ce are loc ntre firme ce ofer aceleai bunuri i servicii destinate satisfacerii
acelorai nevoi. Diferenierea ntre concureni se realizeaz n acest caz prin intermediul mrcii. Exemplu:
productorii de bere, benzin, pine, etc.
concuren la nivel de industrie ce are loc ntre firme ce ofer produse similare care satisfac diferit
aceeai nevoie. Este vorba, n general, de produse sau servicii substituibile n consum, iar competiia se
realizeaz prin diferenierea calitativ a produselor. Exemplu: industria alimentar, industria confeciilor.
Concuren indirect este privit mai ales din punct de vedere al pieei i poate fi:

concuren formal ce are loc ntre firme ce ofer produse/ servicii care satisfac aceeai nevoie n
moduri diferite. Exemplu: nevoia de a petrece timpul liber se satisface vizionnd un film sau participnd la o
excursie.
concuren generic ce se ntlnete la nivelul ntregii piee, firmele disputndu-si de fapt venituri ale
cumprtorilor, care sunt obligai s i ierarhizeze nevoile.
Cele mai generale trsturi care caracterizeaz coninutul pieei sunt: a) concurena liber dintre
productorii de mrfuri i proprietarii de resurse; b) migrarea liber a forei de munc, a resurselor i a
capitalului ntre ramuri i regiuni; c) realizarea mrfurilor pe preuri de echilibru, care reflect real corelaia
dintre cerere i ofert.
ntro pia cu concuren perfect mai identificm i alte trsturi precum sunt:
Omogenitatea produselor;
Transparena pieii;
Fluiditatea pieii;
Mobilitatea perfect a factorilor de producie.
n funcie de factorul timp, de condiiile ce se stabilesc pe piai nivelul consumului de producie,
activitatea firmei poate fi caracterizat astfel: - firma produce un volum de producie, care asigur MR=MC,
iar P0>ATC. n perioad scurt de timp, agentul economic va nsui att profit normal, ct i suplimentar
cauzat de faptul c ATC<P0. Compania i va continua activitatea n perioad scurt de timp, din
considerentele c preurile acoper consumurile variabile i o parte din costurile fixe. n aceast variant de
activitate firma i va minimize pierderile care vor fi micidect mrimea absolut a costurilor fixe. Dac n
perioadlung, firma nu va redresa situaia atunci va prsi domeniul de activitate.
Concurena perfect i oferta pe termen scurt
Prin construirea unui model formal al pieei cu structur de concuren perfect se urmresc dou
obiective: (i) s se arate modul n care deciziile unei firme individuale privind maximizarea profitului
determin cantitatea pe care ea o ofer la diferite niveluri de pre i (ii) s se arate modul n care deciziile
firmelor individuale genereaz curba ofertei pentru o ntreag industrie.

56 Explicai comportamentul firmei pe pia cu concuren perfect n perioad lung de timp.

Perioada lunga se caracterizeaza prin modificarea calitativa si cantitativa a insusi aparatului de
productie, prin folosirea unor tehnologii mai moderne, a unui numar mai mare de masini si utilaje, adica toti
factorii sunt variabili.
Pe termen lung, toti factorii de productie sunt variabili, inclusiv capitalul fix, care poate fi modificat prin
introducerea unor noi masini, utilaje, tehnologii. In aceste caz, intreprinzatorul urmeaza sa faca fata unor noi
probleme, si anume:
a) Determinarea unor proportii optime in combinarea factorilor de productie;
b) Gasirea dimenisiunii optimale in combinarea factorilor de productie;
c) Meadmiterea cresterii costului unitar de productie.
Aceasta precautie este generata de faptul ca, pe termen lung, evolutia costurilor este supusa:
1) Efectului economiilor de scara; Economiile de scara reflecta o situatie de scara a costului mediu pe
termen lung in urma cresterii dimensiunilor ntreprinderii si/sau a volumului de productie.
2) Efectului dezeconomiilor de scara; Dezeconomiile de scara, exprima o situatie in care costul mediu pe
termen lung creste pe masura cresterii productiei, sint si ele generate de mai multi factori.
Concurena perfect este un model al teoriei economice. Acest model descrie o form ipotetic a pieei
n care nici un productor sau consumator nu are puterea de a influena preurile de pe pia. Aceasta ar
conduce la un rezultat eficient, innd cont de definiia standard a economiei. Analiza pieelor perfect
competitive asigur fundamental teoriei cererii si ofertei.
Pe o pia cu concuren perfect, adica - o structur a pieei caracterizat de existena unui numr mare
de firme mici, de omogenitatea produselor i de intrarea/ieirea liber pe/de pe pia a firmelor.
Pentru o firm perfect concurenial, echilibrul pe termen scurt presupune ca ea s fie mulumit cu
actualul nivel al produciei. Altfel spus, o firm perfect concurenial este n echilibru atunci cnd costul
marginal este egal cu venitul marginal care este totodat i preul produsului. Pe termen lung, echilibrul
firmei concureniale presupune i alte dou condiii: (i) fiecare firm trebuie s fie mulumit cu dimensiunea
ei curent i (ii) firmele care acum nu sunt pe pia trebuie s fie dispuse s rmn n afara ei, iar firmele
existente pe pia s fie dispuse s rmn aici.
n condiii de echilibru pe termen lung, preul, costul marginal pe termen scurt, costul total mediu pe
termen scurt i costul total mediu pe termen lung au aceleai valori.
57 Prezentai esena i particularitile pieei monopoliste. Definii formele monopolului n funcie
de modalitatea de apariie.
Monopolul este antipodul concurentei, intrucat libera concurenta este eliminata iar oferta pentru un
produs este data de un singur producator, prin urmare gradul de satisfacere al cererii este unul mic, dar facut
cu un pret mare, stabilit de vanzator.
Piata de monopol este definita prin faptul ca oferta unui bun este asigurata de un singur vanzator
(producator), respectiv cererea este exprimata de un singur cumparator. Deci, dupa caz, pe o astfel de piata
se manifesta fie dominanta producatorului (monopol) fie cea a consumatorului (monopson).
Monopolul poate fi caracterizat ca fiind acea situatie de piata pe care se ofera, se vinde un
bun, care nu poate fi substituit rapid si in mare masura. Altfel spus, monopolul aduce la piata un bun a
carui cerere are o elasticitate incrucisata foarte slaba in raport cu preturile celorlalte bunuri.

Spre deosebire de piata cu concurenta perfecta, in conditiile pietei de monopol, firma are
posibilitatea de a alege atat pretul cat si cantitatea de bunuri ce urmeaza a fi produse si vandute. Pe piata cu
concurenta perfecta, pretul este un factor exogen, firma cautand doar cantitatea optima, insa monopolul fiind
singurul furnizor, analiza formarii pretului se face doar la nivelul ramurii.
Deci, cererea pentru bunul unei firme monopoliste este egala cu cererea pietei. Acest aspect
are si o importanta principala: controland atat oferta cat si cererea monopolul actioneaza in interesul sau
egoistic si deci, in detrimentul consumatorului.
Monopolul fixeaza pretul in functie de venitul marginal. Ca urmare firma stabileste mai intai,
nivelul optim al productiei, nivelul care ii asigura fie maximum de profit, fie minimum de pierdere.
Totusi exista anumiti factori ce limiteaza tendinta monopolului spre absolut:
Existenta monopolului absolut nu poate fi sustinuta deoarece exercitarea dictatului prin fixarea pretului de
monopol, determina modificarea dimensiunilor cererii pietei pentru bunul oferit, in sensul scaderii acesteia.
Firmele care produc bunuri inlocuitoare sunt, virtuale-concurente ale monopolului; nici un monopol nu poate
opri inlocuirea in consum a bunului sau cu alte bunuri
Oricat de consolidata ar fi pozitia unui monopolist pe piata nationala, o asemenea pozitie poate fi
zdruncinata de schimbarile ce intervin pe pietele regionale si internationale
Existenta masurilor antiminopolistice (antitrust) impuse de guvern, spre exmplu fixarea unui anumit pret de
catre stat pentru bunurile elementare.

58 Caracterizai monopolul pur. Analizai cererea i veniturile firmei-monopoliste.

Monopol pur - o structur a pieei n care exist o singur firm, care vinde un singur produs i care este
perfect protejat de intrarea rivalilor pe pia.
Dei nu exist o pia care s ntruneasc n totalitate trsturile pieei cu structur de monopol, utilizarea
unui model formal al monopolului permite nelegerea comportamentului firmelor care opereaz pe astfel de
piee.

Figura 8.1 (a, b i c) prezint legtura dintre cerere, venit

total i
venit marginal pentru un monopol. Venitul total se obine
nmulind preul cu cantitatea, la fiecare punct de pe curba
cererii.
Venitul marginal este creterea de venit total rezultat din
sporirea
cu o unitate a produciei. Cnd cererea este elastic vezi
grafic
(b) venitul marginal este pozitiv i venitul total crete.
Cnd
cererea este inelastic, venitul marginal este negativ i
venitul
total scade. Venitul marginal este mai mic dect preul la
toate
nivelurile de producie.
Cnd cererea este elastic, o reducere a preului determin
creterea venitului total. Dac cererea este inelastic,
reducerea preului determin o reducere a venitului. Pe graficul (b) se
observ c la cantiti mai mici cererea este elastic (jumtatea de
sus), la cantiti mai mari cererea este inelastic (jumtatea de jos).
Din graficul (c) reiese c venitul total crete n zona cererii elastice i
scade n zona cererii inelastice. Venitul total atinge o valoare maxim
n zona cu elasticitate unitar.
Relaia dintre producie i venitul total pentru un monopol se
poate analiza i n termeni marginali. Venitul marginal reprezint
creterea de venit total rezultat din sporirea cu o unitate a produciei.
n coloana 4 (a) este determinat venitul marginal pentru firma din
acest exemplu, iar pe graficul (b) este reprezentat curba venitului
marginal. Curba venitului marginal este situat deasupra axei
orizontale atunci cnd venitul total crete (cerere elastic) 1, i sub axa
orizontal atunci cnd venitul total se reduce (cerere inelastic).
Curba venitului marginal intersecteaz axa orizontal la nivelul
produciei pentru care venitul total este maxim. Altfel spus, venitul
total este maxim atunci cnd venitul marginal este zero.
De aici se desprinde o regul simpl care poate fi aplicat pentru
reprezentarea curbei venitului marginal care corespunde unei curbe a
cererii reprezentat printr-o linie dreapt: curba venitului marginal intersecteaz ntotdeauna axa orizontal
la jumtatea distanei dintre punctul de intersecie al curbei cererii cu axa orizontal i originea sistemului de
axe. Aceast regul nu se poate aplica pentru curbe ale cererii care nu sunt reprezentate printr-o linie dreapt.
Deci, cererea pentru bunul unei firme monopoliste este egala cu cererea pietei. Acest aspect are si o
importanta principala: controland atat oferta cat si cererea monopolul actioneaza in interesul sau egoistic si
deci, in detrimentul consumatorului.
59 Deducei formarea echilibrului firmei-monopolist pe termen scurt i lung. Caracterizai oferta
firmei monopolist
Exist i situaii particulare n care monopolurile practic i alte forme de gestiune, respectiv:
a) maximizarea volumului produciei i desfacerilor se practic cnd exist riscul ptrunderii n industrie
a unor noi concureni. Atunci monopolul reduce preul chiar sub nivelul costului mediu, cu riscul unor
pierderi temporare, dar mrete oferta;
1

b) tarifarea la nivelul costului marginal, ca msur de protecie social pentru consumatori (sau pentru o
parte a acestora). Este practicat de unele monopoluri publice din domeniul serviciilor, iar bugetul local
acoper costurile fixe;
c) tarifarea la nivelul costului mediu contabil minim cu scopul eliminrii subveniilor bugetare, profitul
contabil fiind nul.
Dincolo de situaiile particulare de tipul celor de mai sus, regula este c un monopol i asigur echilibrul,
atunci cnd profitul obinut este maxim.
Echilibrul monopolului se asigur la acel volum de producie (cantitatea de echilibru, qem) i pre (pem)
pentru
care
Vmg
=
Cmg
Profitul
total
este
maxim.
Dac Vmg ar fi mai mare dect costul marginal, o unitate suplimentar de producie ar permite obinerea
unui profit adiional, iar profitul total ar crete n continuare. Dac Vmg ar fi inferior costului marginal,
diferena ar reprezenta pierderea obinut de pe urma ultimei uniti adiionale i care ar diminua profitul
total.
Piata de monopol este o piata la nivelul unei ramuri sau chiar al unui singur produs pe care oferta unui
bun este asigurata de un singur producator.
ntreprinderea monopolist are posibilitatea de a modifica: volumul productiei si pretul de piata.
Forme de monopol:
a) Natural se datoreaza exploatarii unor resurse naturale disponibile in cantitati limitate;
b) Tehnologic are la baza sa confectionarea si comercializarea unui produs nou, de o calitate deosebita;
c) Bazat pe realizarea economiilor de scara se datoreaza utilizarii unor factori temporari care permit
producerea si comercializarea unui bun la un pret mai mic;
d) Contractat apare in urma uonr intelegeri intre un numar limitat de #ri;
e) Reglementat se constituie prin acordarea unei #ri a unor drepturi exclusive de a produce si a
comercializa un anumit bun sau a presta anumite servicii;
Factorii ce limiteaza puterea monopolului: Legislatia antimonopol; Marimea cererii, care e/e limitata
de puterea de cumparare a consumatorilor; Liberalizarea comertului exterior, fapt ce permite accesul pe piata
a ntreprindei-monopolisti a bunurilor de import; Posibilitatea comercializarii bunurilor substituibile;
Impotrivirea consumatorilor organizati fata de procesul de impunere a preturilor de monopol.
Profitul maximal se obtine in cazul in care veniturl marginal, adica venitul obtinut prin realizarea unei
unitati suplimentare dintr-un bun oarecare, este egala cu costul marginal.
Discriminare prin pret este o situatie in care ntreprinde-monopolist vinde aceleasi produse la preturi
diferite si in care diferenta de pret nu este justificata de diferenta de cost. Discriminarea prin pret este una din
modalitatile de extindere a pietei in conditiile monopolului.
Efecte negative ale monopolului:
Stabilirea unor preturi de vinzare mai inalte decit cele ce s-ar forma in conditiile unei concurente
perfecte;
Marind pretul, monopolul reduce cantitatea de bunuri comercializata;
Are loc formarea uonr supraprofituri durabile si nejustificate din (.) de vedere ec;
Monopolurile pot influenta viata politica a unei tari.
60 Estimai consecinele social-economice ale monopolizrii. Explicai fenomenul discriminrii prin
pre i caracterizai tipurile ei.

Discriminare prin pret este o situatie in care ntreprinderea-monopolist vinde aceleasi produse la preturi
diferite si in care diferenta de pret nu este justificata de diferenta de cost. Discriminarea prin pret este una din
modalitatile de extindere a pietei in conditiile monopolului.
Situatii in care se poate practica discriminarea prin pret:
1) Situatii de ordin geografic cind comunicare intre diferite piete regionale sau internationale este
complicata;
2) Situatii de ordin social-economic cind preturile diferite p/u diferite categorii sociale;
3) Situatii temporare, sezoniere preturile difera in functie de perioada anului etc.
Efecte negative ale monopolului:
Stabilirea unor preturi de vinzare mai inalte decit cele ce s-ar forma in conditiile unei concurente
perfecte;
Marind pretul, monopolul reduce cantitatea de bunuri comercializata;
Are loc formarea uonr supraprofituri durabile si nejustificate din (.) de vedere ec;
Monopolurile pot influenta viata politica a unei tari.
Efecte pozitive a monopolului:
o ntreprinderea -monopolist investeste sume insemnate in inovare, cercetare stiintifica etc;
o ntreprinderea -monopolist are posibilitatea de a efectua importante economii la scara, ceea ce permite
producerea unor cantitati mari de bunuri cu costuri mai scazute;
o ntreprinderea -monopolist isi permite sponsorizarea unor actiuni de caritate, stiintei, culturii.
61 Relatai particularitile pieei cu concuren monopolist. Analizai echilibrul firmei pe pia cu
concuren monopolist n perioad scurt i lung de timp.
Obiectul fundamental n gestiunea majoritii covritoare a monopolurilor l reprezint maximizarea
profitului, adic: VT CT = Profit total max. Piee imperfecte.
Exist i situaii particulare n care monopolurile practic i alte forme de gestiune, respectiv:
a) maximizarea volumului produciei i desfacerilor se practic cnd exist riscul ptrunderii n industrie
a unor noi concureni. Atunci monopolul reduce preul chiar sub nivelul costului mediu, cu riscul unor
pierderi temporare, dar mrete oferta;
b) tarifarea la nivelul costului marginal, ca msur de protecie social pentru consumatori (sau pentru o
parte a acestora). Este practicat de unele monopoluri publice din domeniul serviciilor, iar bugetul local
acoper costurile fixe;
c) tarifarea la nivelul costului mediu contabil minim cu scopul eliminrii subveniilor bugetare, profitul
contabil fiind nul.
Dincolo de situaiile particulare de tipul celor de mai sus, regula este c un monopol i asigur echilibrul,
atunci cnd profitul obinut este maxim. Echilibrul monopolului se asigur la acel volum de producie
(cantitatea de echilibru, qem) i pre (pem) pentru care Vmg = Cmg Profitul total este maxim.
Dac Vmg ar fi mai mare dect costul marginal, o unitate suplimentar de producie ar permite obinerea
unui profit adiional, iar profitul total ar crete n continuare. Dac Vmg ar fi inferior costului marginal,
diferena ar reprezenta pierderea obinut de pe urma ultimei uniti adiionale i care ar diminua PrT.
Piata de monopol este o piata la nivelul unei ramuri sau chiar al unui singur produs pe care oferta unui
bun este asigurata de un singur producator. P/u ca o ntreprindere sa ocupe o pozitie de monopol sunt
necesare conditiile: 1) ntreprinderea trebuie sa produca un bun neinlocuibil; 2) Pe piata interna nu tre sa
activeze ntreprinderi straine care propun acelasi bun.
ntreprinderea monopolist are posibilitatea de a modifica: volumul productiei si pretul de piata.

Factorii ce limiteaza puterea monopolului: Legislatia antimonopol; Marimea cererii, care e/e limitata
de puterea de cumparare a consumatorilor; Liberalizarea comertului exterior, fapt ce permite accesul pe piata
a ntreprindei-monopolisti a bunurilor de import; Posibilitatea comercializarii bunurilor substituibile;
Impotrivirea consumatorilor organizati fata de procesul de impunere a preturilor de monopol.
Profitul maximal se obtine in cazul in care veniturl marginal, adica venitul obtinut prin realizarea unei
unitati suplimentare dintr-un bun oarecare, este egala cu costul marginal.
Optimul producatorului Pentru a caracteriza comportamentul producatorului analiza microeconomica
presupune ca obiectiv principal maximizarea profitului.
unde: TR este cifra de afaceri sau ncasarile totale n urma vnzarii
outputului.
Exista doua programe pentru atingerea optimului (echilibrului)
producatorului.
1.
Programul I: producatorul constrns de piata
Sa
presupunem ca producatorul cunoaste nivelul maxim al cererii care se
adreseaza firmei, deci nivelul productiei acesteia va trebui sa egaleze aceasta
cerere data. Cu alte cuvinte, el va fi constrns de cantitatea ceruta pe piata si
si va impune atingerea acestui nivel de productie (Q 0). Deoarece se cunoaste si pretul la care piata cere
cantitatea n cauza, producatorul poate determina precis ncasarile totale pe care le va putea realiza n urma
vnzarii productiei sale: TR= pQ(K,L). n acest caz, profitul maxim implica minimizarea costurilor totale ale
producatorului.

62 Efectuai analiza comparativ a echilibrului n condiii de concuren perfect i cea

monopolist. Explicai excesul capacitilor de producie.
n condiii de concuren perfect, preurile pieei reflect costurile de oportunitate, att pe termen lung
ct i pe termen scurt. Pe termen scurt, preul pe o pia concurenial este egal cu costul marginal. Atunci
cnd sunt luate n calcul att costurile implicite ct i costurile explicite, costul marginal msoar costul de
oportunitate al producerii unei uniti suplimentare dintr-un bun sau serviciu. Pe termen lung, preul reflect
costul de oportunitate ntr-un alt sens. Atunci cnd o industrie concurenial este n echilibru pe termen lung,
preul pieei este egal nu numai cu costul marginal, ci i cu costul mediu. Astfel, pe termen lung, pe o pia
concurenial, preul este egal cu ntregul cost de oportunitate al unui bun sau serviciu, incuznd att
elementele fixe ct i pe cele variabile pe termen scurt.
n condiii de monopol, situaia este diferit. Preul unui monopol care maximizeaz profitul este
ntotdeauna mai mare dect costul marginal. De asemenea, sub incidena unor condiii favorabile ale cererii
i dat fiind protecia mpotriva concurenilor, monopolul poate menine preul la un nivel mai mare dect
costul mediu la infinit.
Deoarece monopolul practic un pre mai mare dect costul de oportunitate al producerii acelui bun sau
serviciu, cumprtorii primesc un semnal fals cu privire la raritatea bunului respectiv.
Surplusul consumatorului i surplusul productorului n condiii de monopol
Monopolul ca eec al pieei poate fi explicat i n termenii surplusului consumatorului i surplusului
productorului.
Comparnd situaia concurenei perfecte cu situaia de monopol se desprind trei concluzii:
surplusul consumatorului este mai mic n condiii de monopol;

2
3

surplusul productorului este mai mare n condiii de monopol;

totalul surplusului consumatorului i surplusului productorului este mai mic n condiii de monopol.
n condiii de concuren perfect (grafic a) producia evolueaz pn la punctul la care concumatorul este
dispus s plteasc pentru ultima unitate produs la un pre egal cu costul marginal al producerii acelei
uniti. Toate ctigurile posibile n urma schimbului sunt realizate sub forma surplusului consumatorului i a
surplusului productorului. n condiii de monopol (grafic b) producia se oprete sub acest punct. Surplusul
consumatorului este mai mic dect n condiii de concuren, iar surplusul productorului este mai mare.
Totalul lor ns, este mai mic dect n condiii de concuren. Unele ctiguri poteniale din schimb nu se
realizeaz. Aceast pierdere social constituie justificarea pentru considerarea monopolului drept form de
eec al pieei.
63 Definii scopurile i efectele utilizrii publicitii pe pieele cu concuren monopolist.
Aproape nimeni nu detine un monopol pur. Dar multe societati detin monopol partial. Farmacistul din colt
are un monopol partial in cartierul sau. El poate cere cativa bnui in plus pentru un tub de pasta de dinti
Colgate fata de marile farmacii din centru. Si ii va primi, pentru ca este atat de convenabil amplasat pentru
locuitorii acelui cartier.
Coca-Cola detine un monopol partial. Nimeni nu poate produce o bautura racoritoare identica cu CocaCola, fara sa incalce legea, si de multi ani
Chiar i economia SUA se afla intre concurenta perfecta si monopol, o zona adesea numita concurenta
imperfecta . Aproape de concurenta perfecta sunt cazuri cu un numar substantial de firme, fiecare protejate
partial de competitori de numele comerciale, amplasare, traditie, publicitate si calitatea produselor, dar
departe de a fi complet protejate ; expuse la intrarea pe piata a noilor concurenti, dar mai putin expuse decat
este fermierul care produce grau.
Aceasta este piata cu concurenta monopolistica. In aceasta piata, produsul fiecarei firme este
diferentiat de cel al concurentilor, insa nu suficient pentru a inlatura concurenta activa la preturi, costuri,
calitate
sau
toate
trei.
Spre sfarsitul spectrului monopolului se afla pietele de oligopol, dominate de cateva firme mari, desi mai pot
exista si alte firme mai mici care ii urmeaza pe lideri.
Anumite oligopoluri vand virtual produse identice, cum este cimentul sau aluminiul. Multe totusi, implica
diferentierea substantiala a produselor, cum sunt automobilele si tigarile. i anume la acest momet i face
loc PUBLICITATEA. Anume publicitatea este acel motor al fiecrei companii fie ea i monopolist. Evident,
plasnd un produs nou, neaprat se va ine cont de promovarea produselor vechi. Compania Vitanta sau
Moldtelecom, indiferent de faptul c dein monopol pe pia, fiecare n segmentul su, prin intermediul
publicitii i promoveaz pe pia noi produse.
Publicitatea este o form de comunicare de tip persuasiv, avnd rolul de a modifica atitudinea
receptorilor n sensul achiziiei unui produs sau serviciu anume, ale crui caliti anunate sunt reale
sau Publicitatea desemneaz orice tip de comunicare prin intermediul cruia sunt promise destinatarilor
beneficii reale legate de un produs/serviciu de cumprat.

64 Expunei esena i caracteristicile pieei oligopoliste. Caracterizai diversitatea pieelor

oligopoliste.

Oligopolul este unul dintre tipurile de piata existente in prezent in economie. Caracteristica
principala care defineste o piata de tip oligopol este aceea ca numarul de firme este suficient de mic,
astfel incat fiecare dintre ele stie care ii sunt concurentii si. in consecinta, se monitorizeaza reciproc si
reactioneaza la masurile luate de alte firme sau chiar numai la presupunerile privind potentialele
masuri ale altor firme.
Oligopolul este o forma a concurentei imperfecte care se defineste prin existenta unui mic numar de firme
care produc si ofera bunuri similare sau difentiate si, care, datorita ponderilor pe care le detin pe piata, au
capacitatea sa influenteze formarea pretului, in vederea maximizarii profiturilor lor. Cu alte cuvinte,
oligopolul reprezinta un sistem de piata in care industriile sunt dominate de cateva firme mari, care asigura
mai mult de jumatate din productia unui anumit bun.
Caracteristicile pietei oligopoliste:

gradul ridicat de concentrare economica;

interdependenta dintre firme;

preturile relativ stabile.

Piata de tip oligopol este cea mai raspandita in tarile dezvoltate economic, cu economie de piata. Pe
aceste piete firmele oligopoliste sunt obligate sa prevada reactiile celorlalte companii si sa tina seama de ele,
dat fiind ca sunt interdependente una de cealalata.
Si pe pietele ologopoliste se incearca atingerea preturilor de echilibru. Aceste preturi de echilibru pot fi
obtinute in doua situatii total diferite:

firmele se inteleg cu privire la dinamica si nivelul preturilor si,in acest caz vorbim de un monopol
absolut , sau de un comportament coopereant;

interesul individual al unei companii este foarte puternic si compania ia decizii proprii privind volumul
productiei ofertate si ca atare niivelul preturilor, sau de un comportament necooperenat, respectiv oligopol
asimetric.

Echilibrul paoate fi relalizat, in conditiile unui oligopol asimetric, prin doua modalitati:
1

prin strategia calitatii - fiecare firma isi stabileste propria cantitate de produse, la nivelul care sa-i
maximizeze profitul, pornind de la cunoasterea volumului productiei celorlalti competitori si de la ipoteza ca
volumul acestora nu se modifica si lasand apoi ca pretul sa fie stabilit de piata;

prin strategia pretului firma isi stabileste pretul care sa-i maximizeze profitul, in conditiile in care
cunoaste preturile concurenteisi presupune ca ele nu se vor modifica, lasand ca volumul ofertei sale sa fie
determinat de piata

65 Explicai comportamentul cooperant i concurenial al firmelor oligopoliste i analizai

realizarea echilibrului pe piaa oligopolist

Oligopolul este unul dintre tipurile de piata existente in prezent in economie. Caracteristica
principala care defineste o piata de tip oligopol este aceea ca numarul de firme este suficient de mic,
astfel incat fiecare dintre ele stie care ii sunt concurentii si. in consecinta, se monitorizeaza reciproc si
reactioneaza la masurile luate de alte firme sau chiar numai la presupunerile privind potentialele
masuri ale altor firme.
Oligopolul este o forma a concurentei imperfecte care se defineste prin existenta unui mic numar de firme
care produc si ofera bunuri similare sau difentiate si, care, datorita ponderilor pe care le detin pe piata, au
capacitatea sa influenteze formarea pretului, in vederea maximizarii profiturilor lor. Cu alte cuvinte,
oligopolul reprezinta un sistem de piata in care industriile sunt dominate de cateva firme mari, care asigura
mai mult de jumatate din productia unui anumit bun.
Caracteristicile pietei oligopoliste:

gradul ridicat de concentrare economica;

interdependenta dintre firme;

preturile relativ stabile.

Exemple de piete oligopoliste sunt cele din industriile automobileleor, otelului, produselor chimice,
inclusiv farmaceutice si petrochimice, masinilor unelte, bauturilor alcoolice etc.
Piata de tip oligopol este cea mai raspandita in tarile dezvoltate economic, cu economie de piata. Pe
aceste piete firmele oligopoliste sunt obligate sa prevada reactiile celorlalte companii si sa tina seama de ele,
dat fiind ca sunt interdependente una de cealalata.
Si pe pietele ologopoliste se incearca atingerea preturilor de echilibru. Aceste preturi de echilibru pot fi
obtinute in doua situatii total diferite:

firmele se inteleg cu privire la dinamica si nivelul preturilor si,in acest caz vorbim de un monopol
absolut , sau de un comportament coopereant;

interesul individual al unei companii este foarte puternic si compania ia decizii proprii privind volumul
productiei ofertate si ca atare niivelul preturilor, sau de un comportament necooperenat, respectiv oligopol
asimetric.

Echilibrul paoate fi relalizat, in conditiile unui oligopol asimetric, prin doua modalitati:

prin strategia calitatii - fiecare firma isi stabileste propria cantitate de produse, la nivelul care sa-i
maximizeze profitul, pornind de la cunoasterea volumului productiei celorlalti competitori si de la ipoteza ca
volumul acestora nu se modifica si lasand apoi ca pretul sa fie stabilit de piata;

prin strategia pretului firma isi stabileste pretul care sa-i maximizeze profitul, in conditiile in care
cunoaste preturile concurenteisi presupune ca ele nu se vor modifica, lasand ca volumul ofertei sale sa fie
determinat de piata.

66.Expunei
caracteristicile
modelelor
de
comportament
ale
duopolitilor
(Bowley,Stackelberg,Cournot,Bertrand)
Cele mai simple modele de comportament ale firmelor oligopoliste studiaz comportamentul a dou firme
modele de comportament ale duopolitilor.Ele opereaz cu funcii de reacie ale firmelor care permit luarea
deciziilor innd cont de comportamentul concurenilor.n funcie de comportarea firmelor pe pia (lider sau
satelit), exist diferite tipuri de echilibru i de mprire a pieei. Exist cteva modele de comportament ale
duopolitilor:
- Dac ambele firme vor s domine piaa, avem un comportament de dubl dominaie, nu exist echilibru
posibil, punctul care descrie grafic aceast situaie poart denumirea de punctul lui Bowley.Situaia de
dubla dominaie se caracterizeaz prin supraproducie pe pia i apare n cazul n care firma 2 nu accept
rolul de satelit i se comport ca o firm dominant.n acest caz echilibru nu va exista, ncepe rzboiul
preurilor.Aceast situaie nu e convenabil niciuneia din firme pentru ca n acest caz cantitatea bunului
oferit pe pia este cea mai mare dintre toate modelele de comportament noncooperant,iar preul este cel mai
sczut.
- Cnd o firm se stabilete pe poziia de lider, iar cealalt n rolul de satelit, atunci se stabilete un
echilibru caracteristic pentru duopolul asimetric (ipoteza echilibrului lui Stackelberg).Dac considerm
firma 1 ca lider, iar firma 2 ca satelit, atunci firma lider determin producia care i asigur maximum de,
lund n consideraie reacia firmei satelit, iar firma 2 (satelit) consider producia firmei 1 ca dat
(constant) i determin cantitatea cu care va veni pe pia din funcia sa de reacie.n acest caz firma lider
obine un profit mai mare ca firma satelit.
-n cazul n care ambii duopolioti sunt independeni i nu vor neaprat s domine piaa, o ajustare
progresiv duce la o mprire stabil a pieei (echilibru Cournot).n acest caz cererea este fluid, ambii
vnztori practic o politic axat pe cantitatea vndut, o politic a preurilor este exclus.Fiecare din
duopoliti ncearc s-i maximizeze profitul acomodndu-se la condiiile pieei, presupunnd c concurentul
va continua n viitor s livreze pe pia cantitatea egal cu oferta sa actual.Echilibrul care se stabilete n
modelul lui Cournot este destul de stabil.Pentru preuri mai mari dect cel ce corespunde punctului de
intersecie a curbelor de reacie, fiecare firm are stimulente s micoreze preul fa de cel stabilit de
concurent, iar pentru preuri mai joase, fiecare firm are stimulente s cear mai mult dect concurentul su.
Dezavantajul acestui model const n presupunerea c concurenii nu vor reaciona la schimbarea preului
de ctre firm i vor continua s livreze aceeai cantitate pe pia.n realitatea economic concurenii nu-i
menin producia pe pia la acelai nivel,ci permanent ncearc s se adapteze la condiiile pieei.
-Modelele duopolurilor analizate mai sus presupuneau concurena prin cantitate.Exist i o alt abordare a
comportamentului oligopolitilor, cnd concurena dintre firme are loc prin intermediul preurilor.Modelul
acesta este oligopolul tip Bertrand.Model fondat pe o ipotez realist: ntreprinderile fixeaz preurile la
produs simultan i n mod independent.Consumatorii iau decizii numai n funcie de preurile bunurilor
oferite.n consecin nu exist dect un singur pre de echilibru, egal cu costul marginal i firmele obin profit

nul.Fiecare firm este interesat s vnd la un pre un pic mai mic dect al concurentului, acaparnd toat
piaa, unica limit fiind costul marginal.

67.Identificai particularitile cererii i ofertei factorilor de producie.Relatai esen a formrii i

repartizrii veniturilor pe piaa factorilor de producie.
Particularitile cererii factorilor de producie:
Cererea factorilor de producie este o cerere derivat, deoarece ea depinde i variaz n funcie de
mrimea carerii bunurilor i serviciilor la a cror producie particip;
Cererea factorilor de producie depinde de preul factorilor respectivi i de randamentul acestora.
Particularitile ofertei factorilor de producie:
Oferta forei de munc depinde nu doar de preul acestui factor ci i de vrst,sex,starea
civil,educaia,numrul populaiei apte de munc,specialitatea,etc;
Oferta de capital este influenat de modificarea ratei profitului i a ratei dobnzii.Oferta de capital
financiar este elastic, iar cea a capitalului tehnic depinde de perioada de timp:
ntr-o perioad lung de timp elastic;
ntr-o perioad scurt de timp rigid.
Oferta factorului pmnt este rigid i nu se poate modifica substanial.Oferta resurselor naturale odat
cu epuizarea lor devine inelastic.
Piaa factorilor de producie este piaa unde se vnd i se cumpr factorii de producie, preul lor
formndu-se n rezultatul confruntrii cererii i ofertei factorului respectiv.Reieind din aceasta avem:
Piaa muncii;
Piaa capitalului;
Piaa pmntului (resurselor naturale).
Toi factorii de producie se utilizeaz cu scopul de a obine un venit.Veniturile obinute de la utilizarea
factorilor de producie se numesc venituri factoriale.Fiecare factor formeaz un venit specific, aa c:
Factorul munc salariul;
Factorul pmnt renta;
Factorul capital profitul sau dobnda.
Unul dintre veniturile care se obin n cadrul societii este profitul.Aceasta n sens foarte larg, poate fi
privit ca fiind ctigul realizat, n form bneasc, de ctre cei ce ini iaz i organizeaz o activitae
economic.
Tipuri de profit: -profit normal i supraprofit
- profit brut i net
-profit legitim si nelegitim
Salariul apare ca venit ce revine factorului munc datorit participrii nemijlocite a lui la activitatea
economic.
Dobnda reprezint o alt form a venitului creat n societate i anume, venitul ce revine factorului
capital.Dobnda apare atunci cnd, posesorul capitalului transfer capitalul su, prin mprumut, unul
ntreprinztor.
Renta este acelai lucru cu preul pmntului.
Venitul Naional constituie expresia veniturilor ncasate de proprietarii factorilor de producie datorit
contribuiei lor la crearea de bunuri i servicii. Venitul personal: mrimea venitului personal se determin
scznd din venitul naional contribuiile pentru asigurri sociale, taxele pe veniturile corporaiilor,
profiturile nedistribuite i la care se adaug plile de transfer ale guvernului i dobnzile pltite pentru
datoria public.

o
o

4
5

68.Interpretai esena i formulai particularitile funcionrii pieei muncii.Caracterizai

comparativ diverse concepte i teorii asupra salariului.
Piaa forei de munc reprezint locul unde are loc confruntarea dintre cererea i oferta de munc.Ea se
afl ntr-o interdependen cu celelalte piee.Aa cererea de munc depinde de cantitatea bunurilor
consumate de menaje.Interdependena ntre piee se explic i prin faptu c veniturile obinute de posesorii
forei de munc stimuleaz cererea de bunuri i servicii.
Particularitile pieei muncii:
Are un grad nalt de rigiditate;
Este o pia cu concuren imperfect;
Asupra preului forei de munc n afar de raportul dintre cerere i ofert, productivitate mai
influeneaz i negocierile dintre salariai i patronat, politica economic a statului n acest domeniu;
Este mai organizat i reglementat dect alte piei.
Salariul parte a valorii nou create, element al costului de producie ncasat de un individ n schimbul
muncii sale i distribuit n mod direct salariailor.
Teorii cu privire la salariu:
Teoria clasic suma de bani care asigur procurarea bunurilor strict necesare pentru existena
salariatului i a familiei sale;
Teoria contemporan capitalul uman stoc de cunotine i experiene ale lucrtorului.
Salariul are o dubl interpretare :
Din punct de vedere al ntreprinztorului salariul este un element al costului de producie;
Din punct de vedere al posesorului al forei de munc, salariul este o form de venit.
69.Apreciai tipurile de salarii i sisteme de salarizare utilizate n cadrul ntreprinderii.Apreciai
rolul sindicatelor i a patronatelor n echilibrarea pieii muncii.
Deosebim urmtoarele forme ale salariului:
Salariu nominal suma de bani primit de lucrtor pentru fora de munc depus.Asupra salariului
nominal influeneaz urmtorii factori:
Preul forei de munc;
Situaia social-economic;
Politica salarizrii msurile efectuate de stat privind salarizarea n diferite ramuri, zone economice.
Salariul real cantitatea de bunuri i servicii care pot fi cumprate cu salariul nominal.Factorii ce
influeneaz mrimea salariului real:
Mrimea salariului nominal;
Nivelul preurilor;
Puterea de cumprare a banilor;
Revendicrile naintate lucrtorilor.
Salariul minim un minim de salarizare stabilit de lege n economie sub care nu poate cobor
remunerarea muncii i care trebuie s asigure un nivel normal de existen a lucrtorilor
Minimum de existen suma de bani necesar pentru a acoperi cheltuielile minime pentru existena
unui individ timp de o lun.
Salariul mediu un indicator calculat ce arat nivelul mediu de salarizare n ar.
Salariul brut suma de bani ce se cuvine angajatului pentru munca depus, mai include i sporurile
salariale;

A
B

Salariul net suma de bani pe care o ncaseaz angajatul dup reinerea impozitului i a altor pli
conform legislaiei n vigoare.
Salariul are 2 limite:
Inferioar (de jos), care este egal cu mrimea salariului minim stabilit de ctre stat;
Superioar (de sus), care corespunde productivitii marginale a muncii.
Principalele forme de salarizare:
Salarizare pe unitate de timp (n regie) remunerarea conform timpului de munc lucrat.Sisteme de
salarizare a muncii:
Pe unitatea de timp simpl plata muncii se nfptuiete n form de salarii lunare fixe;
Pe unitate de timp premial la salariile fixe se pltesc prime pentru indicii calitativi.
Salarizare n acord salarizarea n dependen de volumul de munc depus.Sistemele de salarizare n
acord sunt:
n acord direct toat producia confecionat n cadrul normei de producie i supra norm se
pltete cu aceleai tarife;
n acord progresiv producia confecionat supra norma de producie se pltete cu tarife majorate,
progresive;
n acord premial pltirea primelor pentru indicii calitativi economisirea materialelor, calitatea
produciei.
Salarizare mixt remunerarea fix pe unitate de timp dar cu condiia ndeplinirii unui anumit volum
de munc (norma).
Salariul tarifar (este legat cu salarizarea mixt) retribuirea muncii pe unitate de timp ndeplinind
norma de producie, dar n funcie de condiiile de munc a fiecrui lucrtor.Coeficientul tarifar nmulit cu
baza de calcul farmeaz salariul tarifar.
Sindicat - organizaie al crei scop este aprarea intereselor profesionale, economice etc. ale membrilor
ei.
Patronat totalitate de patroni care apr interesele sale profesionale, economice, etc.
Sindicatele i patronatele au fost infiinate din necesitatea soluionarii conflictelor pe care amiabil dintre
patron i lucrtor.Aceste 2 organizaii apr drepturile membrelor si, contribuie la soluionarea conflictelor
pe care panic, vizeaz respectarea drepturilor fundamentale ale omului, de asemenea respecterea
contractelor i condiiilor de munc. Astfel este un suport de baz pentru a pstra echilibrul pe piaa muncii.
70. Definii creditul i caracterizai funciile i tipologia lui.
Creditul cedarea temporar de ctre o persoan altei persoane a mijloacelor bneti, mrfurilor i altor
valori pe un timp limitat, fixat din timp, numit scaden, contra unei sume de bani dobnd.
Creditul a aprut o dat cu apariia banilor i rezult din funcia acestora ca mijloc de plat,
concretizndu-se n separarea n timp a actului cedrii unei valori i rambursrii acestui bun cu
dobnd.Posibilitatea apariiei creditului rezult din existena unor disponibiliti bneti:
la agenii economici;
la populaie;
la organele publice.
Relaiile de credit au urmtoarele trsturi:
existena unui raport juridic contractual ntre creditor i debitor;
rambursarea creditului la termenul de scaden;
achitarea dobnzii;
o garanie real sau personal.

n cazuri excepionale creditul se acord fr anumite garanii materiale. n rest, adic n marea majoritate
a cazurilor, pentru a obine un mprumut n bani, debitorul este obligat s prezinte anumite garanii materiale,
garanii" care, n cazul nerambursrii creditului, devin proprietate a bncii. Acesta i este creditul real, spre
deosebire de creditul personal, pentru obinerea cruia nu se cer nici un fel de garanii. n calitate de garanii
materiale (de gaj) pot servi: terenurile de pmnt, construciile nefinisate, apartamentele i casele de locuit,
alte bunuri imobiliare.
n economiile contemporane, creditul ndeplinete mai multe funcii, cele mai principale dintre ele fiind:

Funcia de redistribuire a resurselor economice (n principal a banilor) temporar disponibile ntr-un

domeniu de activitate n ramurile care n momentul respectiv au nevoie de aceste resurse.

Funcia de concentrare a capitalului, deoarece acumulrile mrunte se transform n capitaluri

importante.

Funcia de reglementare a vieii economice, de direcionare a mijloacelor bneti disponibile cu

precdere n domeniile pe care statul le consider prioritare.
Tipologia creditului trebuie efectuat n funcie de criteriile:
1) Dup forma n care se acord:
a) credit comercial - ntre agentul productor i cel care comercializeaz marfa (n schimbul unor
instrumente de credit - cambii);
b) credit bancar - mprumut bnesc dat de banc diferitor ageni economici sau populaie.
2) Dup forma de producie a debitorului:
a) credit public - acordat statului i instituiilor de drept public;
b) credit privat - acordat persoanelor particulare, ntreprinderilor private.
3) Dup durata creditrii:
a) credit pe termen scurt - are scaden pn la 1 an (formarea rezervelor de capital circulant);
b) credit pe termen mediu - cu termen 3-5 ani (pentru rennoirea capitalului fix);
c) credit pe termen lung - mai mult de 5 ani (pentru investiii capitale etc.)
4) Dup destinaia final (scopul urmrit de debitor):
a) credit de consum - destinat achiziionrii unor bunuri de consum de utilizare ndelungat
b) credit de producie - utilizat p/u lrgirea i modernizarea produciei i activitii economice n general.
El cunoate urmtoarele forme: de exploatare, de investire.
5) Dup condiiile de acordare:
a) credit personal - acordat fr garanie material, pe baza ncrederii personale;
b) credit real - presupune o garanie obiectiv: un bun material (credit de amanet); hrtii de valoare sau
efecte private sau publice (credit lombard); bunuri imobiliare pmnt, construcii (credit ipotecar).
6) Dup aria geografic:
a) credit intern - care se acord partenerilor din ara respectiv;
b) credit extern sau internaional - partenerii sunt din diferite ri.

71. Explicai esena economic a dobnzii, determinai indicatorii i factorii ce determin mrimea
i dinamica ei.

Dup cum se tie, noiunea de capital cuprinde bunuri de natur eterogen. Conceptul de dobnd a
fost utilizat, de regul, doar n cazul capitalului monetar sau al capitalului de mprumut.

n sens ngust, dobnda este un venit pe care l nsuete proprietarul capitalului bnesc ca recompens
pentru suma de bani mprumutat. Ea constituie preul capitalului-moned dat n folosin temporar.
ns noiunea de dobnd" nu poate fi atribuit doar capitalului bnesc de mprumut.

n sens larg, dobnda constituie un venit ce revine proprietarului oricrui capital antrenat n activitatea
economic, indiferent dac acesta este mprumutat sau aparine ntreprinztorului respectiv.
Mrimea i dinamica dobnzii sunt determinate prin intermediul a doi indicatori principali:
suma absolut a dobnzii;
rata dobnzii
Suma absolut a dobnzii se determin ca diferena dintre capitalul restituit dup mprumut i suma
mprumutat
Rata dobnzii (Rd) exprim nivelul preului la care poate fi dobndit mprumutul, acceptat i solicitat,
i este calculat ca raportul dintre masa dobnzii (Md) i capitalul mprumutat (Ca).
Rd = (Md/Ca)* 100
Aceti doi indicatori sunt folosii pentru stabilirea :
- dobnzii simple;
- dobnzii compuse (complexe).
Dobnda simpl (Ds) - suma ncasat pentru serviciul adus de un capital n condiia cnd dobnda nu
se capitalizeaz.
Ds = C *Rd*n
unde: C capitalul mprumutat;
Rd rata dobnzii;
n numrul de ani.
Dobnda compus (Dc)- suma obinut de la capitalizarea dobnzii.
Dc = Sn - C; Sn = C (1+Rd)n
unde: Sn suma ce revine proprietarului dup n ani.
Mrimea ratei dobnzii oscileaz ntre dou limite:

limita minimal, care teoretic poate fi egal cu zero;

limita maximal, poate prelua toate formele de venit ce se constituie prin utilizarea unui capital,
respectiv, poate genera o rat a dobnzii de 100%.
Masa i rata dobnzii sunt influenate de o mulime de factori cu aciune direct i indirect aa ca:

raportul dintre cererea i oferta de capital;

riscul i ciclitatea economiei;

inflaia;

durata creditului;

factorii externi (raportul de schimb).

Rata dobnzii este influenat de un ir ntreg de factori, cei mai importani fiind:
a raportul dintre cererea i oferta de capital de mprumut;
b rata inflaiei;
c rata profitului;
d mrimea riscului;
e perioada de timp pentru care se mprumut suma de bani;
f politica economic a statului.

Raport decisiv n cazul determinrii mrimii ratei dobnzii. n condiii normale, rata dobnzii este
influenat n mod nemijlocit i de rata profitului. Astfel, limita de sus a ratei dobnzii este rata profitului.
Mai mult, rata dobnzii crete o dat cu creterea ratei profitului.
Un alt factor care determin nivelul ratei dobnzii este inflaia. Cu ct este mai nalt rata inflaiei, cu att
este mai mare i rata dobnzii. Anticipnd evoluia inflaiei, proprietarii de capital de mprumut fixeaz rata
dobnzii la un nivel care ar permite protejarea puterii de cumprare iniiale a banilor mprumutai.
72. Expunei conceptul rentei economice i identificai cauzele apariiei a diferitelor forme ale
rentei. Determinai mrimea rentei n funcie de evoluiai cererii.
Renta constituie una din formele veniturilor fundamentale. Aprut nc n feudalism, ea a existat ca
rent funciar n munc, n natur (sau n produse) i n bani. Existena rentei funciare este condiionat de
caracterul rigid al ofertei de pmnt, cci orict de mult ar crete preul (cererea) pmntului, oferta de
pmnt va rmne neschimbat. i invers, o scdere a preului pmntului nu poate conduce la reducerea
dimensiunilor acestuia.
Renta- este venitul pe care n obine posesorul unui factor de producie disponibil n cantiti limitate i a
crui ofert este rigid. Ea este plata pentru utilizarea temporar a factorilor de producie deosebii, cu
nsuiri speciale. Renta constutuie, astfel, un surplus, un excedent peste venitul normal.
Fiind un venit generat de toi factorii de producie a cror ofert este limitat, renta exist sub mai multe
forme, i anume:
1) Renta funciar sau renta pmntului, care rmne i n prezent principala form de rent. Renta
funciar exist ca:
a)rent absolut, ce constituie un venit obinut de proprietarul pmntului, indiferent de fertilitatea i
amplasarea acestuia;
b)rent difereniat sau rent de fertilitate, obinut doar de proprietarii celor mai fertile terenuri;
c)rent de poziie sau de amplasament, ce are la temelia sa deprtarea diferit a terenurilor de pmnt fa
de pieele de desfacere, fapt ce genereaz cheltuieli de transport i de exploatare diferite;
d)rent de monopol, obinut de posesorii unor terenuri care au nite caliti unice, ce permit, de
exemplu, obinerea unor vinuri cu caliti unice.
Renta funciar absolut este obinut de proprietarul unui teren de pmnt n virtutea monopolului pe care
l deine acesta asupra exploatrii terenului respectiv.
2) Renta de abilitate. Aceast form de rent revine unui individ care posed nite aptitudini (caliti)
rare, deosebite. Astfel, renta de abilitate poate fi obinut de un juctor celebru de fotbal, un savant, un
cntre, un actor.
3)Renta minier se ntlnete n industria extractiv i revine proprietarilor unor mine aflate fie mai la
suprafaa pmntului, fie mai bogate n coninut, adic cu o pondere mai ridicat a elementului exploatat.
4)Renta de construcii. Aceast form de rent este nsuit de ctre posesorii unor construcii aezate
fie mai aproape de centrul unei localiti, fie ntr-o zon unde este mai dezvoltat infrastructura sau se afl n
vecintatea unui lac celebru sau a unei zone de agrement.
5)Renta vnztorului este obinut n cazul n care marfa este vndut la un pre mai ridicat dect preul
de pia i deci mai ridicat dect ateptrile vnztorului.
6)Renta cumprtorului (consumatorului) constituie un surplus de venit ce revine individului care
procur un bun oarecare la un pre mai mic dect cel estimat iniial i pe care ar fi dispus s-1 plteasc.
7)Renta de marc este obinut de ctre deintorii unor produse de marc ce se bucur de o popularitate
deosebit printre cumprtori.
8) Renta de raritate aparine posesorului de factori de producie sau de alte bunuri economice rare,
pentru a cror utilizare se pltete un pre mai ridicat;

9) Renta economic const din venitul realizat de ctre deintorul unui factor, a crui ofert total este
inelastic i insensibil la creterea preului de vnzare: cu ct oferta total este mai mare cu att renta
economic este mai mare.
n condiiile economiei contemporane, n rile cu economie dezvoltat, se reduce rolul agriculturii n
crearea avuiei naionale, fapt ce reduce rolul rentei.
n rile mai slab dezvoltate, precum i n Republica Moldova, unde pmntul rmne unul din
principalii factori de producie, modul de stabilirea a nivelului rentei a preului pmntului rmn subiecte
destul de actuale.
O trstur specific pmntului este oferta foarte inelastic sau rigid. Aceast trstura este specific
att pentru o perioad scurt de timp ct i pentru o perioad lung. Excepie face posibilitatea modificrii
categoriei de folosin a terenurilor prin diferite aciuni, aa ca: irigarea, defriarea, ghipsarea, desecarea etc.
Deoarece oferta pmntului este rigid, atunci mrimea rentei va fi determinat de evoluia cererii.
Cnd cererea de pmnt crete de la C1 la C2 atunci i mrimea rentei va spori de la R1 la R2.
73. Determinai preul pmntului i a factorilor ce l influeneat.
Ca i orice factor de producie, pmntul se vinde i se cumpr pe o pia special, numit piaa
funciar".
Preul pmntului constituie suma de bani pltit de ctre cumprtor vnztorului acestuia pentru
obinerea dreptului de proprietate asupra pmntului respectiv.
ntruct pmntul nu este un rezultat al muncii, ci un dar al naturii, preul lui se formeaz n mod
deosebit, altfel decit n cazul celorlalte bunuri. Factorul principal care influeneaz mrimea preului unui
teren de pmnt este venitul ce poate fi obinut prin utilizarea acestuia. Oricum, asupra formrii preului
pmntului influeneaz mai muli factori, dintre care cei mai importani snt:
1. Mrimea i evoluia rentei, adic a venitului ce poate fi obinut prin exploatarea terenului respectiv.
2. Rata dobnzii bancare, rat care influeneaz invers proporional preul pmntului. Adic atunci cnd
rata dobnzii crete, preul pmntului tinde s scad, deoarece potenialii cumprtori prefer s depun
banii la banc i s obin n acest caz un venit mai ridicat dect cel pe care l-ar obine sub form de rent.
3.Cererea i oferta de pmnt. Deoarece oferta de pmnt este limitat, preul va fi influenat, n
principal, de cererea acestuia.
4.Cererea i oferta de produse agricole. Acesta este un factor cu o aciune indirect asupra preului
pmntului. Oricum, creterea cererii pentru produsele agricole influeneaz preul pmntului n sensul
mririi acestuia. i invers.
6.Posibilitile de folosire alternativ a pmntului. Dac terenul de pmnt poate fi folosit nu doar
pentru cultivarea produselor agricole, ci i n alte scopuri, preul pmntului respectiv va f mai ridicat.
Dei asupra preului pmntului influeneaz mai muli factori, cei mai importani dintre ei snt mrimea
rentei i rata dobnzii bancare, n acest caz, preul pmntului va fi egal cu o sum de bani care, fiind depus
la banc, i-ar aduce posesorului acesteia un venit anual egal cu mrimea rentei. Exist i o formul special
care se folosete n cazul determinrii preului pmntului:
Pp. = (R/ Rd) *100
unde:
Pp - preul pmntului;
R - mrimea rentei anuale (sau mrimea arendei);
d1 - rata anual a dobnzii, la depuneri

Preul pmntului are o tendin de cretere permanent, cu unele mici excepii de scurt durat.
Preul pmntului se stabilete pe piaa funciar. n Republica Moldova, ca, de altfel, i n celelalte ri n
tranziie, piaa funciar se afl n proces de formare. Oricum, un hectar de pmnt arabil cost deja ntre 500
i 1200$.
74. Definii esena, rolul i structura mediului de funcionare al firmei. Elucida i obiectivele
economice ale firmei n condiiile economiei de pia.
Agenii economici i desfoar activitatea ntr-un anumit mediu. Ultimul mbin factori de natur
economic, social, politic, tiinifico-tehnic, juridic, geografic, demografic. Din punctul de vedere al
dinamicii, putem evidenia urmtoarele 3 tipuri:
a) mediu stabil, n care schimbrile sunt rare, de mic amploare i uor previzibile;
b) mediu schimbtor - modificrile sunt frecvente, de o amploare variat i, n general, previzibile;
c) mediu turbulent, care implic modificri foarte frecvente, de divers amploare, cu influene puternice
asupra activitii firmei i greu de anticipat.
In condiiile actuale activitatea ntreprinderilor se desfoar preponderent ntr-un mediu de un dinamism
accentuat. Dup caracterul influenei mediului asupra activitii ntreprinderilor, deosebim:

micromediu;

macromediu.
Micromediul cuprinde acele elemente cu care ntreprinderea intr n relaii directe. Ca exemplificare,
putem evidenia:
1) furnizorii,
2) prestatorii de servicii
3) clienii,
4) concurenii
5) organismele publice
Macromediul cuprinde elementele mediului cu aciune indirect i pe termen lung asupra activitii
ntreprinderii. Macromediul include:
1. Mediul demografic,
2. Mediul economic
3. Mediul tehnologic
4. Mediul cultural
5. Mediul politic
6. Mediul juridic
7. Mediul natural
n economia contemporan, principala component a mediului n care se manifest firma, att n calitate
de productor, ct i de consumator, este piaa. Fiind un sistem de coordonare a activitii economice a
agenilor economici, piaa mijlocete legturile multiple ale ntreprinderii cu mediul ambiant. Mecanismul
pieei reprezint pentru ntreprindere terenul de realizare a fluxului aprovizionare producie - desfacere.
Obiectivele de baz ale ntreprinderilor se realizeaz prin supleea, adaptabilitatea i flexibilitatea firmei n
raport cu mediul.
Pentru a determina multiplele forme de comportament al firmei, trebuie s se ia n consideraie
urmtoarele aspecte:
1) Pe primul plan se impune interesul clientelei.
2) Libertatea de a aciona, interesele i aspiraiile productorilor n calitatea lor de ofertani.

3) Existena unui sistem de reguli de joc, de reglementri juridice, reguli i stri psihosociale care
impune sau favorizeaz anumite aciuni sau comportamente din partea agenilor economici.
4) Activitatea de pia a ntreprinderii este marcat de prezena ntreprinderilor concurente, care tind
s-i realizeze oportunitile oferite de aceeai pia. Concurena are o nsemntate substanial.

1
2

75. Caracterizai esena riscului i a incertitudinii. Efectuai clasificarea riscurilor i elucidai

evaluarea lor, relatai cile de reducere a riscului.
Problematica riscului i incertitudinii a preocupat specialitii teoreticieni i practicieni din cele mai vechi
timpuri. Se apreciaz c dezvoltarea societii contemporane a fost posibil datorit asumrii anumutor
riscuri. ndeosebi creterea economic nu se putea realiza dac certitudinea se afl n faa riscului i a
certitudinii.
Riscul poate fi definit ca o stare pentru care exist posibilitatea apariiei unei variaii adverse n raport cu
un obiectiv urmrit de ntreprindere. Aceast probabilitate de apariie poart noiunea de probabilitate.
Pentru ntreprindere riscul economic este legat de modificrile produse n cadrul veniturilor, costurilor
sau a volumului de producie, ca urmare a modificrilor pe piaa materiilor prime sau a produselor finite etc.
Deci, riscul poate fi tratat ca sacrificiul unui avantaj imediat i cert n schimbul unor avantaje viitoare.
Riscul , mai poate fi definit, ca pericol potenial i posibil, probabil de pierdere a rezultatelor sau
neobinerea veniturilor n comparaiei cu situaia care este prevzut pentru folosirea raional a resurselor n
cadrul dat de activitate antreprenorial.
Clasificarea general a riscurilor unei activiti economice:
riscuri de pia (cererea este influenat de numeroi factori);
riscuri financiare (rata dobnzii, cursul de schimb, nivelul impozitelor);
riscuri de aprovizionare (materii prime, schimbri tehnologice);
riscuri de mediu (securitatea muncii, poluarea mediului).
Fiind analizate n relaie cu strategia ntreprinderii riscurile pot fi:
riscuri strategice (dezvoltarea afacerii ntr-un sector economic, zon geografic);
riscuri operaionale;
riscuri financiare;
riscuri de conformitate (respectarea legilor, regulamentelor);
riscuri de mediu.
n funcie de zona unde poate fi localizat riscul poate fi:
riscuri ce privesc proprietatea;
riscuri ce privesc personalul;
riscuri de pia;
riscuri ce privesc consumatorii.
Evaluarea riscurilor const n estimarea probabilitii de apariie a riscurilor i a efectelor acestora i
utilizarea informaiilor obinute pentru cuantificarea riscului.
Evaluarea riscurilor se efectueaz n dou faze:
Estimarea probabilitii i a impactului fiecrui risc;
utilizarea acestei informaii ntr-un model care permite vizualizarea dimensiunii riscului.
Cile de reducere a riscului:
Pentru a micora riscul n afaceri, antreprenorii trebuie s ia n consideraie mai multe aspecte:
Cunoaterea i aplicarea teoriei dau posibilitatea de a calcula cu rigurozitate intrrile i ieirile
fiecrui proces economic, ale fiecrei aciuni de afaceri;

3
4
5

Aplicarea teoriei economice contemporane evideniaz faptul c, pe de o parte, suportul

comportamentului agenilor economici este interesul, raionalitatea economic, cunoaterea i respectarea
regulilor de joc elaborate de ctre stat
Lipsa informaiei n activitate provoac riscul, ins riscul are loc i n unele aciuni ale oamenilor, care
sunt foarte bine informai de consecinele nefavorabile
Pentru a micora riscul, antreprenorul trebuie s ia n consideraie faptul c adoptarea deciziilor este un
proces de folosire a informaiei, care poate fi reprezentat astfel: INFORMAIE- DECIZIE- ACIUNE
Pentru a obine un profit maxim, firma poate folosi pe larg inovaiile, investiiile, arbitrajul.