Cursul 1

Teorii axiomatice
“Orice cunoastere incepe cu intuitia, se
introduc notiuni si se incheie cu idei”
(Kant)
1. Necesitatea axiomatizării geometriei.
Motivaţii: - ştiintifice (sistem deductiv, clasificarea diferitelor
geometrii...)
- didactice (când şi cum prerdăm geometria euclidiană ?)
Definiţii ale geometriei euclidiene (Gh.Vranceanu, Rene Thom,
Eistein,R.Miron…)
Istoric: - Euclid (Scoala de la Alexandria ~323 BC, Oxford 1703)
- Lobacevski (1829) - Bolyai (1831)
- Felix Klein ( Programa de la Erlangen -1872)
- David Hilbert ( Axiomatca geom. euclidiene – 1899)
2. Sisteme axiomatice.
Definiţia 1. Se numeşte sistem axiomatic un ansamblu S = { N , R , A }
format din N – noţiuni primare,R – relaţii primare şi A - axiomele sistemului.
Cum functioneaza un sistem axiomatic ?
Se aplica un sistem logic L ⇒ reguli de formare a prop.si
predicatelor, reguli de definire si reguli de deductie(de
derivare) ⇒ Cons.(S)
Se obtine T (S) = {S, Cons(S)}
Cum obtinem o teorie axiomatica?
Definiţia 2. Se numeste teorie axiomatica(deductiva) a sistemului
axiomatic S, ansamblul T(S) = { S, Cons(s) }.
Se obtine: pornind de la o teorie cunoscuta sau direct.
Obs. Aceeasi teorie axiomatica poate fi construita de catre sisteme
axiomatice diferite
 Definiţia 3. S ≈ S’ (echivalente) dacă N ⊂ T (S’) , N’ ⊂
T (S) şi
R ⊂T(S’) , R’ ⊂ T(S) ⇔ T(S) =
T(S’’)
Definiţia 4. O clasă de echivalenţă în raport cu “≈ ” se
numeşte structura matematică (SM).
Exemple.1) Daca SH este sistemul axiomatic al lui Hilbert atunci teoria
axiomatică T(SH) –se va numi geometrie euclidiană , iar structura
matematică SH se va numi spaţiul euclidian.
2. Structuri fundamentale algebrice, de ordine, topologice…
3. Structuri combinate - grup topologic, spaţiu vecorial normat...

Numim metateorie ansamblul rezultatele stabilite despre T(S).

Numim model al unei teorii axiomatice T(S) un model al
sistemului axiomatc S.
Fie M o mulţime nevidă şi Prop.(M) mulţimea tuturor propoziţiilor
adevărate obţinute în cadrul unei teori naive sau axiomatice .
Ob(M) sunt : M, P(M), produse carteziene, mulţimile cât ale acestora.
Rel.(M) sunt : relaţii binare, operaţii algebrice, definite pe M ş.a.
Metadefiniţie. Se spune că s-a definit o interpretare µ a
sistemului axiomatic S în M dacă:
1o daca n este simbol pentru noţiunea primară N atunci, este definit
obiectul lui M, µ (n) ∈ Ob(M),
dacă N este o noţiune primară variabilă şi n ≠ n’ atunci µ (n) ≠ (n’)

2o dacă r∈ R , atunci este definită relaţia lui M, µ (r) ∈ Rel (M)

dacă r ≠ r’ atunci µ (r) ≠ µ (r’).
 Metadefiniţie. Ansamblul (M,µ ) se numeşte model al sistemului
axiomatic S dacă sunt verificate toate axiomele lui S în
interpretarea µ .
Obs. Un sistem axiomatic poate avea mai multe modele
Problemele fundamentale ale metateoriei:
- problema necontradicţiei (consistent):
In T(S) nu exista propozitii p a.i. p si non p sa se deduca din axiome
Orice teorie axiomatica necontraditorie admite un model si reciproc
- problema independenţei (minimal)
Nici o axioma nu poate fi obtinuta ca o consecinta a altora
- problema completitudinii
Pentru orice propozitie p avem: p sau non p se poate deduce din axiomele sistemului
- problema cotegoricităţii
Orice doua modele sunt izomorfe .