Sunteți pe pagina 1din 10

REDRESOARE COMANDATE STRUCTURA MONOFAZATA ÎN PUNTE (B2)

1. INTRODUCERE

Pornind de la posibilitatea existenţei energiei electrice sub formele de energie în curent continuu (=) şi în curent alternativ (), se pot evidenţia patru tipuri de conversii electric-electric:

Conversie alternativ-continuu (redresare)

Conversie continuu-alternativ (inversie)

Conversie continuu-continuu

Conversie alternativ-alternativ

∼

Variatoare de tensiune alternativă

Convertoare de frecvenţă

• Variatoare de tensiune alternativ ă • Convertoare de frecven ţă
• Variatoare de tensiune alternativ ă • Convertoare de frecven ţă
∼ Invertoare =
Invertoare
=
Redresoare =
Redresoare
=

Convertoare c.c – c.c

Convertoare c.c – c.c
Convertoare c.c – c.c
Convertoare c.c – c.c
∼ Invertoare = Redresoare = Convertoare c.c – c.c Fig. 1 Clasele de convertoare electronice de

Fig. 1 Clasele de convertoare electronice de putere în funcţie tipul conversiei.

Aşa cum reiese din Fig.1, cele patru tipuri de conversii pot fi realizate cu ajutorul unor clase de convertoare specifice, clase care la rândul lor pot conţine diferite tipuri de convertoare. Conversia alternativ-continuu poate fi obţinută într-o manieră necontrolată cu ajutorul redresoarelor cu diode, sau într-o manieră controlată cu ajutorul redresoarelor cu tiristoare. Redresoarele necomandate cu diode sunt utilizate pentru obţinerea unor tensiuni continue filtrate, nereglabile. Pentru filtrare sunt utilizate baterii de condensatoare polarizate de capacitate cât mai mare.

Redresoarele comandate, cu tiristoare, sunt utilizate pentru alimentarea sarcinilor de c.c, la care se doreşte o filtrare a curentului. Cea mai reprezentativă sarcină din acest punct de vedere este motorul de c.c (M cc ), la care curentul prin indus este responsabil de generarea cuplului electromagnetic (forţa de rotaţie a arborelui motor). Filtrarea curentului se realizează cu ajutorul inductanţelor. De obicei inductanţa proprie a motorului nu este suficientă şi din acest motiv sunt adăugate aşa numitele inductanţe de filtrare (L f ). Deoarece sarcina de c.c solicită un curent cât mai aproape de forma continuă, nu interesează în mod deosebit forma tensiunii aplicate la bornele sarcinii, ci valoarea medie a acesteia de care va depinde valoarea curentului. Redresoarele comandate permit ca, prin intermediul unui parametru de comandă numit unghi de comandă, să modifice (regleze) valoarea medie a tensiunii obţinute la ieşirea acestora. Cele mai întâlnite topologii (structuri) de redresoare necomandate sau comandate sunt cele în punte. Este vorba de structura în punte monofazată utilizată la puteri mici, acolo unde pretenţiile de filtrare nu sunt prea mari şi structura în punte trifazată utilizată la puteri mari. În continuare se va prezenta principiul care stă la baza conversiei controlate alternativ – continuu.

1

2. CONVERSIA ALTERNATIV - CONTINUU (REDRESAREA)

În Fig.2 este prezentată cea mai simplă structură de redresor comandat ce realizează conversia alternativ-continuu. Topologia include un tiristor Ty, a cărui terminale de forţă anod (A) – catod (K) sunt legate în într-o buclă ce mai include sursa de curent alternativ sinusoidal u s şi sarcina de curent continuu. În primul caz – Fig.2(a) - această sarcină este pur rezistivă formată doar din rezistenţa R, iar în al doilea caz – Fig.2(b) - sarcina este rezistiv-inductivă R-L. Cazurile vor fi prezentate comparativ, pentru a evidenţia regimurile de funcţionare a acestui convertor simplu, date de sensul de transfer al energiei. Pentru înţelegerea funcţionării convertorului, tiristorul poate fi privit ca un întrerupător unidirectional, la care momentul intrării în conducţie (amorsării) este dat de aplicarea unui impuls scurt de comandă pe grila G de către blocul specializat numit dispozitiv de comandă pe grilă (DCG). Odată intrat în conducţie, tiristorul îşi menţine starea atâta timp cât este păstrată polarizarea directă a acestuia (+ pe anod şi - pe catod). Blocarea tiristorului (întreruperea circulaţiei curentului prin dispozitiv) nu poate fi indusă prin terminalul de comandă.

Ty A K + + (-) G i d ~ u s u d u
Ty
A
K
+
+
(-)
G
i d
~
u s
u d
u s
R
DCG
u s
-
(+)
U c-dă
-

(a)

Ty A K + i d + (-) + (-) G L - (+) ~
Ty
A
K
+
i
d
+
(-)
+
(-)
G
L
-
(+)
~
u
u
s
d
DCG
R
-
(+)
U
c-dă
-

(b)

u s α α Impuls de comandă ωt 0 2π 4π P P N T=1/f
u s
α
α Impuls de
comandă
ωt
0 2π
P
P
N
T=1/f
u d
A
U d
ωt
0
α
π
i d
ωt
0

(c)

u s α α Impuls de comandă ωt 0 2π 4π P P N T=1/f
u s
α
α Impuls de
comandă
ωt
0 2π
P
P
N
T=1/f
u d
A
U d ’
ωt
0
α
π B
i d
1
2
ωt
0
(d)

Fig. 2 Principiul conversiei c.a – c.c

2.1 Comanda în faza a tiristoarelor

Analizând polarităţile sursei u s din figurile Fig.2(a) şi (b) se constată că amorsarea conducţiei tiristorului poate fi realizată doar pe intervalele în care acesta este polarizat direct şi mai exact, pe durata semialternanţelor pozitive (polaritatea nefigurată în paranteză). Dacă în locul tiristorului ar fi utilizată o diodă, intrarea în conducţie a acesteia s-ar produce natural la începutul ficărui interval de timp în care dispozitivul este polarizat direct. Din acest motiv,

2

punctele care marchează începutul acestor intervale (punctele P din figurile Fig.2(c) şi (d)) poartă denumirea de puncte de comutaţie naturală.

Definiţie: Punctele de comutaţie naturală reprezintă momentele după care dispozitivele din structura convertoarelor alimentate cu tensiuni alternative sunt polarizate direct, fiind întrunite condiţiile de a intra în conducţie.

Tiristoarele pot fi comandate pentru a intra în conducţie chiar în punctele de comutaţie naturală, caz în care convertorul descris ar avea un comportament asemănător unuia realizat cu diode, sau pot fi comandate cu o anumită întârziere faţă de punctele de comutaţie naturală.

Definiţie: Unghiul de comadă, notat de obicei cu α, reprezintă întârzâierile exprimate în grade electrice faţă de punctele de comutaţie naturală, după care tiristoarele sau triacele sunt comandate pentru a fi aduse în conducţie.

Pentru ca dispozitivul de comandă pe grilă să fie capabil de a comanda convertorul cu o anumită valoare a unghiului α, acesta trebuie să-şi fixeze reperele temporale numite puncte de comutaţie naturală. Din acest motiv blocul DCG include pe lângă alte funcţii şi aşa numita funcţie de sincronizare. Aceasta este implementată cu ajutorul unei tensiuni sincronizate cu tensiunea de pe partea de forţă u s prin intermediul unui transformator de sincronizare. Valoarea unghiului este impusă la intrarea DCG de către tensiunea de comandă (U c-dă ). Conversia tensiune de comandă - unghi de comandă se realizează pe baza unei alte funcţii implementată de către DCG numită funcţie de conversie tensiune-timp. Pe lângă funcţiile enumerate, dispozitivele de comandă pe grilă mai includ funcţii de separare galvanică şi, foarte important, funcţii de protecţii, cu scopul de a proteja partea de forţă a convertorului împotriva unor situaţii de avarie (supracurenţi, supratensiuni etc.)

Definiţie: Această modalitate de comandă sincronizată cu un anumit unghi de comandă reglabil obţinut cu ajutorul dispozitivelor de comandă pe grilă poartă denumirea de comandă în fază a tiristoarelor sau triacelor.

2.1 Regimul de redresor si invertor

În Fig.2.(c) sunt prezentate formele de undă corespunzătoare convertorului din Fig.2(a)

atunci când acesta este comandat cu un unghi de comandă oarecare

sarcină pur rezistivă. Se observă că pe intervalul în care tiristorul Ty este blocat, curentul este zero prin acesta şi tensiunea la ieşirea convertorului u d (căderea de tensiune pe rezistenţa R ) este, de asemenea, zero. Practic tiristorul prezintă o impedanţă considerată infinită pe acest interval de blocare şi preia toată tensiunea de alimentare u s . În momentul în care tiristorul este comandat pentru deschidere cu ajutorul impusurilor de comandă, acesta intră în conducţie şi întreaga tensiune de alimentare o vom regăsi la ieşirea convertorului. Pentru simplitatea analizei schemei, vom considera că tiristorul este un dispozitiv ideal, comutând în timpi infinit de mici, iar căderea de tensiune pe acesta în starea de conducţie este zero. Deoarece sarcina de la ieşirea convertorului este rezistivă, forma de undă a curentului i d furnizat de convertor este aceeaşi cu forma de undă a tensiunii u d . În momentul în care tensiunea de alimentare u s depăşeşte semialternaţa pozitivă, trecând prin zero, curentul prin tiristor i d devine la rândul lui zero. După acest moment sunt întrunite condiţiile de blocare a tiristorului, respectiv polarizarea inversă un anumit interval minim de timp (timp de blocare – parametru de catalog) şi anularea curentului prin dispozitiv. Odată blocat tiristorul, acesta va prelua întreaga semialternanţă negativă şi o parte din semialternanaţa pozitivă până în momentul apariţiei impulsului de comandă în următoare perioadă T a tensiunii alternative. În acest fel pe rezistenţa de sarcină de la ieşirea structurii vom regăsi doar o porţiune din alternanţa pozitivă, mai mare sau mai mică în funcţie de valoarea unghiului de comandă:

0 şi alimentează o

α < 90

3

u

d

( ) =

t

 0 pentru 0 ≤    2 ⋅ U sin ω t s
 0
pentru 0 ≤
2
U
sin
ω t
s
0
pentru
π
<

t

ω

<

α

pentru

t

ω

2

π

α

t

ω

π

(1)

Pentru structura dată în Fig.2 aceste pulsuri de tensiune se repetă cu o perioadă T p , egală chiar cu perioada tensiunii alternative T p =T=1/f. Deoarece pulsurile nu sunt alternative în jurul abscisei ωt este evident că semnalul periodic u d va conţine o componentă continuă notată U dα , a cărei valoare se va calcula cu formula valorii medii aplicată unui semnal periodic:

U

d

α

=

1

Tp

0

u

1

T

p

d

T

( )

t

dt

=

T

0

u

d

( )

t

dt

not

(2)

Dacă în relaţia (2) se efectuează următoarea schimbarea de variabilă ω t = x limitele
Dacă în relaţia (2) se efectuează următoarea schimbarea de variabilă
ω
t
=
x
limitele integralei
 pentru
t
=
0
x
=
ω
t
=
0 ,
1
1
1
iau valorile:
.
Astfel, relaţia (2) devine:
pentru
t
=
T
x
=
ω
t
=
(2
π
/
T
)
T
=
2
π
2
2
2
2
π
α
π
π
2
1
1
U
=
u
( )
t
dt
=
0
dt
+
2
U
sin
x
dt
+
0
dt
=
d
2
2
π
s
π
0
0
α
π
π
1
2 U
π
s
=
2
U
sin
x
dt
= ⋅
1 Aria A
=
(
cos
x
)
=
(3)
2
π
s
α
2
π
2
π
α
2U
s
=
(1
cos
α
)
0
pentru 0
α
π

Relaţia (3) evidenţiază următoarele aspecte:

) pentru tensiunea de la ieşirea

sistemului prezentat sugerează faptul că acesta realizează o conversie alternativ- continuu deci este un convertor static de energie electrică. Astfel, variabilele tensiune, curent etc. din partea de c.c vor fi scrise cu indicele “d” (Direct Current);

Valoarea medie U dα la ieşirea convertorului poate fi modificată prin intermediul unghiului α de comandă (convertor comandat).

Obţinerea unei valori medii diferite de zero (

U dα

0

Se poate observa din Fig.2(c) că pe intervalul în care tiristorul conduce [α,π] atât

tensiunea u d (t) cât şi curentul i

partea de curent continuu, dată de realţia:

(4)

este pozitivă pe tot intervalul. Această valoare pozitivă are semnificaţia unei puteri consumate de receptorul de c.c. în orice moment din intervalul: α ≤ ωt ≤ π. Se afirmă că redresorul comandat funcţionează în regim instantaneu de redresor deoarece putere electrică instantanee circulă din partea de c.a spre partea de c.c.

au valori pozitive. Astfel, puterea instantanee din

d

( ) =

t

u

d

( ) /

t

R

p

d

(t) = u

d

(t) i

d

(t) > 0

Dacă

I

d

> 0

este curentul mediu absorbit de circuitul de sarcină, valoarea medie a puterii

consumate în partea de c.c este dată de relaţia:

P d

=

1

T

T

0

p

d

( )

t

dt

=

U

d

α

I

d

>

0

(5)

este, de asemenea, pozitivă. Se poate afirma că, în mod global, convertorul transferă putere electrică de la partea de c.a la partea de c.c. Astfel, redresorul comandat funcţionează în regim global de redresor.

4

Prin adăugarea unui element conservativ cum ar fi o iductanţă la sarcina de c.c. – Fig.2(b) - aspectele de funcţionare ale convertorului devin mai complexe. Inductanţa va introduce un efect de filtrare a curentului i d şi forma de undă a acestuia nu va mai urmări forma de undă a tensiunii (Fig.2(d)). Expresia matematică care descrie forma de undă prezentată se determină rezolvând ecuaţia diferenţială de regim tranzitoriu scrisă după momentul ωt=α :

(6)

Soluţia acestei ecuaţii, în care s-a neglijat căderea de tensiune pe tiristorul Ty aflat în conducţie

(

R

i

d

+

L

di d ⋅ = u = 2 ⋅ s dt
di
d
=
u
=
2 ⋅
s
dt

U

s

sin ω

t

u

Ty

0

) este:

unde:

( ) =

i t

d

i

dl

+

i

df

=

K

e

t /

τ

+

2 ⋅ U s R 2 + ( ω L ) 2
2
⋅ U
s
R
2 + (
ω L
)
2

sin

(ω

t

ϕ)

(7)

- i dl este soluţia de regim liber obţinută din ecuaţia omogenă;

- i df este soluţia în regim forţat, atunci când circuitul funcţionează în regim permanent sinusoidal;

- K este constanta de integrare, care poate fi aflată din condiţiile iniţiale:

t =

ω

α

i

d

(t) = 0

;

- τ = L R este constanta de timp a circuitului R-L; ωL - ϕ
- τ = L R este constanta de timp a circuitului R-L;
ωL
- ϕ = arctg
este defazajul introdus de inductanţa L.
R

Aşa cum reiese din Fig.2(c) circulaţia curentului i d se va prelungi un interval de timp şi după momentul în care tensiunea u s trece prin zero spre valori negative. Se poate afirma că tiristorul conduce un interval şi pe semialternanţa negativă. În consecinţă, apare un puls de tensiune negativă pe sarcina de c.c., sau în forma de undă a tensiunii u d . Astfel, intervalul de conducţie al tiristorului poate fi împărţit în două intervale (vezi Fig.2(d)):

- interval în care puterea instantanee din partea de

u

d

t

( )

i

d

t

( )

>

0

(1)

>

0

p

d

( t )

=

u

d

( t )

i

d

( t )

>

0

(2)

curent continuu este pozitivă şi convertorul funcţionează în regim instantaneu de redresor vehiculând putere electrică de la sursa de c.a spre partea de c.c. Energia este consumată de rezistenţa R (transformată în căldură prin efect Joule-Lentz) şi de inductanţa L, care o acumulează în câmpul său electromagnetic;

- interval în care puterea instantanee din partea de

u

d

t

( )

i

d

t

( )

<

0

>

0

t

( )

⇒ =

p

d

u

d

( t )

i

d

( t )

<

0

curent continuu este negativă şi redresorul comandat funcţionează în regim instantaneu de invertor,vehiculând energie electrică de la partea de c.c spre sursa de c.a.

De fapt, energia electrică vehiculată invers prin convertor în regimul instantaneu de invertor este cedată de inductanţa din partea de c.c, singura capabilă să acumuleze şi să cedeze energie. Această energie începe să fie cedată odată cu inversarea polarităţii tensiunii de la

bornele inductanţei

(în Fig.2(b) polaritatea din paranteze) atunci când panta

( t ) dt

di

d

u

L

( t ) =

L

) < 0

di

d

(

t

dt

). Inductanţa devine ea însăşi o sursă, care încearcă prin

curentului devine negativă (

polaritatea tensiunii autoinduse generate să se opună scăderii curentului i d . Valoarea acestei tensiuni autoiduse este dicatată întodeauna de valoarea tensiunii de alimentare u s şi de valoarea curentului i d prin căderea de tensiune pe rezistenţa R, astfel încât să fie respectată în orice moment legea lui Kirchoff scrisă pentru bucla convertorului prezentat în Fig.2(b):

5

(8)

Până în momentul ωt = π energia cedată de inductanţă este preluată doar de rezistenţa de sarcină. După acest moment, când tensiunea sursei de c.a devine negativă (u s <0), puterea

devine şi ea negativă, ceea ce are semnificaţia unei

instantanee a sursei p (t)

energii primite. Trebuie precizat că pulsurile de tensiune negativă în forma de undă a tensiunii u d sunt generate efectiv de inductanţă şi numai determinate de tensiunea sursei u s . Tiristorul nu poate propaga de la anod către catod un potenţial negativ. Pe durata acestor pulsuri, acesta conduce în continuare curentul pozitiv i d şi este polarizat direct de tensiunea autoindusă u L care va crea pe buclă o sumă algebrică uşor pozitivă necesară menţinerii conducţiei tiristorului până la cedarea

. În momentul în care energia din

întregii energii de către inductanţă: u

câmpul inductanţei s-a epuizat curentul prin aceasta şi implicit prin tiristor se anulează, tensiunea autoindusă u L dispare la rându-i, determinând imediat o polarizare inversă a tiristorului de către tensiunea sursei de alimentare. Sunt îndeplinite în acest fel condiţiile de blocare naturală a tiristorului cu un aport energetic (energie reactivă de comutaţie) de la sursa de alimentare în c.a Tensiunea medie la ieşirea redresorului comandat în cazul în care sarcina de c.c este

rezistiv-inductivă

este mai mică decât în cazul sarcinii rezistive deoarece integrala valorii

medii din realaţia (2) este egalată de două arii adunate algebric, Aria A + Aria B şi Aria B este negativă:

(9)

u

s

(t)

s

=

u

R

(t)

+

u

L

= u

s

(t) i

(t)

=

R

i

d

(t)

+

u

L

(t)

u

L

(t)

=

u

s

(t)

R

i

d

(t)

d

(t) < 0

Ty

= u

s

(t) + u

R

(t) + u

L

(t) > 0

'

U

U dα

'

dα

=

1

T

0

u

1

( t )

dt

=

(

Aria

B

)

<

U

d

α

=

1

T

Aria A ,

T

d

T

A

+

Aria

Aria B

<

0

Durata conducţiei tiristorului pe semialternanţa negativă depinde de cantitatea de energie acumulată în câmpul inductanţei. La rândul ei, aceasta depinde de valoarea medie a curentului de sarcină I d . Se poate spune că modulul Ariei B depine de mărimea sarcinei şi, în consecinţă, tensiunea medie de la ieşire este dependentă, atât de unghiul α de comandă, cât şi de curentul sarcină:

(10)

Convertorul este necontrolabil atunci când ieşirea acestuia nu este controlată exclusiv prin parametrul de comandă, depinzând şi de o variabilă aleatorie cum este sarcina. Este, în general, cazul tuturor convertoarelor la care curentul de ieşire (de sarcină) se întrerupe pe anumite intervale – funcţionează în regim de curent întrerupt. Dacă durata conducţiei pe semialternaţele negative devine mai mare decât durata

conducţiei pe semialternaţele pozitive (

devine negativă:

ei negativă (

) tensiunea medie la ieşirea convertorului

. În această situaţie puterea medie la ieşiea redresorului devine la rândul

) ceea ce este echivalent cu un transfer global de putere de la partea

de c.c la partea de c.a. Astfel, redresorul comandat funcţionează în regim global de invertor.

Regimul global de invertor, numit în practică mai simplu “regim de invertor” al redresorului comandat, poate fi obţinut numai dacă sunt îndeplinite următoarele două condiţii:

U

'

d

α

=

f (

α

,

I

d

)

Aria B
Aria B

> Aria A

U

'

dα

< 0

P

d

=

U

'

d

α

I

d

< 0

- unghiul de comandă

- sarcina de c.c conţine o sursă proprie de energie în c.c (sarcină activă) de la care să fie preluată energia transferată spre partea de c.a.

α >

90

o

el.

6

3. REDRESORUL MONOFAZAT ÎN PUNTE CU TIRISTOARE (B2)

Structurile de redresare monofazate pot fi cu punct median (M 2 ) şi în punte (B 2 ). Structura în punte este formată din două barţe, fiecare conţinând câte două dispozitive semiconductoare de putere înseriate. În cazul unui redresor monofazat comandat, cele două braţe sunt formate din câte două tiristoare, T 1 şi T 2 pentru primul braţ, respectiv T 3 şi T 4 pentru al doilea braţ – Fig.3.

u s

+ i d + (-) + (-) T T 1 3 L f + (-)
+
i d
+ (-)
+
(-)
T
T
1
3
L
f
+ (-)
i
s
- (+)
-
(+)
~
u
u
i
s
d
d
R
sarcină
M
-
(+)
cc
T
T
2
4
-
(a)
(b)

L f

Φ ex

+ -
+
-

Fig. 3 Redresor comandat în punte alimentând: (a) o sarcină rezistiv-inductivă,

(b) o sarcină activă motor de curent continuu M cc

Pe fiecare semialternanţă a tensiunii de alimentare u s vor conduce alternativ câte doi tiristori, unul din primul braţ şi celălalt din braţul al doilea. De exemplu, pentru semilaternaţa pozitivă vor fi polarizate direct tiristoarele T 1 şi T 2 . Atunci când vor primi impuls de comandă, acestea vor intra în conducţie preluând curentul i d pe traseul din figură. În cazul redresoarelor cu tiristoare, sarcinile de c.c au nevoie, de obicei, de un filtraj al curentului. Din acest motiv, dacă inductanţa proprie a sarcinii este insuficientă, se adaugă o inductanţă de filtrare L f care să netezească curentul, aducându-l cât mai aproape de forma continuă. Pentru convertor, inductanţa de filtrare este inclusă în sarcina de c.c. Astfel, în Fig.3 s- a prezentat cazul unei sarcini rezistiv-inductive (R-L) – Fig.3(a) – şi cazul unei sarcini active R- L-E, ce include o sursă proprie de tensiune electromotoare (E) – Fig.3(b). În Fig.4 sunt prezentate formele de undă atunci când tiristoarele din punte sunt comandate exact în punctele de comutaţie naturală P şi N, mai exact cu un unghi de comandă =0 o el. Este cazul particular de funcţionare a redresorului necomandat, cu diode. S-a considerat cazul normal de funcţionare, atunci când inductanţa de filtrare este suficient de mare pentru a filtra bine curentul şi a nu permite apariţia regimului de curent întrerupt, oricât de mică ar fi valoarea medie a curentului de sarcină (I d ). Totuşi, chiar în condiţiile unei inductanţe de filtrare foarte mari, în forma de undă a curentului i d vor persista pulsaţiile, aşa cum se prezintă în Fig.4. Se observă că tensiunea u d de la ieşirea convertorului apare sub forma unor pulsaţii periodice (2 pulsaţii într-o perioadă a tensiunii de alimentare T =1/f). Pentru a afla care este valoarea tensiunii continue în această formă de undă, se va aplica formula valorii medii pe un interval corespunzător perioadei pulsaţiilor: T p =T/2. Astfel, tensiunea medie la ieşirea redresorului comandat cu unghiul de comandă =0 o el. este:

U d 0

=

1

Tp

Aria A

1

π

( )

dt

2

 

U

 

sin(

x

)

 

dx

 
 

u

d

t

=

=

  u d t ⋅ = = ⋅ ⋅ =

=

T

p

0

T

p

π

0

s

7

2 ⋅ U s
2
⋅ U
s

π

[

⋅ −

cos x

]

π

0

=

(11)⋅ = = ⋅ ⋅ = T p 0 T p π 0 s 7 2

π

∼ u s T=1/f α = 0 o [el] ωt π 2π 0 P N
∼ u s
T=1/f
α = 0 o [el]
ωt
π
0
P
N
P
N
P
[
o el]
T
p
u
d
Aria
A
ωt
0
π
u s
-u s
u T1 + u T4
ωt
0
2 ⋅U
s
i
d
T
+T 4
T
ωt
1
2 +T 3
T
1 +T 4
T
+T 3
2
0
i T1 , i T4
ωt
0
i T2 , i T3
ωt
0
i s
i s , i s1
i s1
ωt
0

Fig. 4 Formele de undă aferente redresorului în punte monofazat, comandat cu un unghi =0 o el. (caz redresor cu diode).

Relaţia (11) pune în evidenţă legătura dintre valoarea tensiunii continue obţinute la ieşirea redresorului comandat cu unghiul =0 o el. şi valoarea efectivă a tensiunii de pe partea de c.a. Curentul absorbit de un redresor de la sursa de c.a - i s – este alternativ, dar nu este sinusoidal. Rezultă că pentru reţelele de distribuţie a energiei electrice redresoarele se constituie în sarcini neliniare care introduc armonici de curent în reţea (i s1 – este armonica fundamentală).

0 el . , acesta va funcţiona în

regim global de redresor cu posibilitatea reglării tensiunii continue la ieşirea acestuia. Aşa cum se prezintă în Fig.5, în forma de undă a tensiunii u d vor apare şi porţiuni negative. Aplicând formula valorii medii pe un interval T p rezultă:

Dacă se comandă convertorul cu un unghi oarecare

α <

90

U

d 0

=

=

1

Tp

1

π

+

α

 

( )

dt

Aria A

+

Aria B

   

2

 

U

 

sin(

x

)

 

dx

 
2 ⋅ U s
2
⋅ U
s
 

u

d

t

=

 

=

  u d t ⋅ =   = ⋅   ⋅ =

 

=

T

p

0

2 ⋅ U s ⋅
2
⋅ U
s
 

T

p

=

π

α

2 2 ⋅ U s ⋅
2
2 ⋅
U
s
 

s

π

[

cos

α

cos

(

π

+

α

)]

cos

α

=

U

d 0

 

cos

α

 

π

π

[

⋅ −

cos x

]

π

α

+

α

=

(12)

8

∼ u s α α α Impulsuri α = 60 o comandă T 2 ,T
∼ u s
α
α
α
Impulsuri
α = 60 o
comandă
T
2 ,T 3
o
180
o
ωt
T
360
1 ,T 4
T
1 ,T 4
T
2 ,T 3
0
P
N
P
N
P
[
o el]
T
p =T/2
T=1/f
u
d
Aria A
ωt
0
α
B
180
o +α
u s
-u s
u T1 + u T4
ωt
0
2 ⋅U
s
i
d
T
1 +T 4
T
2 +T
T
+T 4
T
ωt
3
1
2 +T 3
0
i T1 , i T4
ωt
0
i T2 , i T3
ωt
0
i s
i s , i s1
i s1
ωt
0
ϕ 1 =α

Fig. 4 Formele de undă aferente redresorului în punte monofazat, comandat cu un unghi =60 o el.

Relaţia (12) sugerează că tensiunea continuă la ieşirea redresorului comandat poate fi

reglată prin intermediul unghiului de comandă . Valoarea medie U d

este egală cu valoarea

medie a tensiunii la ieşirea aceluiaşi redresor cu diode, U d0 , înmulţită cu valorea cosinusului

unghiului de comandă. Rezultă că funcţia intrare-ieşire U d =f() a redresorului este neliniară.

i s , că armonica fundamentală i s1 este

defazată în urma tensiunii de alimentare u s cu unghiul de defazaj ϕ 1 , egal cu unghiul de comandă: ϕ = α . Rezultă că, pe lângă armonicile de curent introduse în reţea, redresorul comandat mai poluează reţeaua absorbind şi o putere reactivă, numită putere reactivă de

comandă, dată de relaţia:

, unde I s1 este valoarea efectivă a

armonicii fundamentale a curentului.

Se observă, privind forma de undă a curentului

1

Q

=

U I

s

s

1

sinϕ

1

=

U I

s

s

1

sinα

9

4. INDICI DE PERFORMANŢĂ Calitatea unui redresor se apreciază cu o serie de indici prin care se pune în evidenţă cât de apropiată de forma continuă ideală este forma de unda a curentului/tensiunii de la ieşire, distorsiunile introduse în semnalul de alimentare, rendamentul etc. Principalii indici sunt:

- valoarea medie a tensiunii redresate şi a curentului redresat (U d şi I d - definiţi anterior);

- valoarea medie pătratică a tensiunii/curentului; pentru tensiune, aceasta se calculează cu:

U rms =

 

1/ T

T

0

2

u (t)dt

d

 

1/ 2

;

- puterea de ieşire în curent alternativ: P ac = U rms I rms ;

- randamentul: η = P d /P ac ;

- valoarea efectivă (rms) a componentei alternative la ieşire: U ac = U

- factorul de formă FF = U rms /U d ;

- riplul: RF= U ac /U d ;

- factorul de utilizare a transformării: TUF=P d /U s I s ;

- factorul de putere pe partea de c.a.: cosϕ;

- factorul de armonici: HF =

/ I

(I

s1

)

2

1 

1/ 2

.

s

2

rms

U

2

d

 

1/ 2

5. MODUL DE LUCRU

Pentru efectuarea lucrării de laborator dedicate redresorului comandat în punte, trebuie parcurse următoarele etape:

a) Aprofundarea aspectelor teoretice referitoare la principiul conversiei alteternativ-continuu şi la comanda în fază a tiristoarelor;

b) Modalitatea de calcul a tensiunii medii la ieşirea redresorului;

c) Înţelegerea regimurilor de funcţionare a structurilor cu tiristoare şi felul în care depind acestea de unghiul de comandă;

d) Analiza funcţionării redresorului în punte cu tiristoare şi a formelor de undă aferente;

e) Realizarea în cadrul laboratorului a montajului din Fig.2, punerea în funcţiune şi oscilografierea formelor de undă din Fig.2 (c) şi (d). Se va oscilografia semnalul de comandă pe grilă a tirisorului simultan cu tensiunea u d . Se va măsura cu un aparat maneto-electric valoarea medie a tensiunii de pe sarcina rezistivă sau rezistiv-inductivă. Se va evidenţia dependenţa dintre valoarea medie a tensiunii şi valoarea inductanţei de sarcină la un acelaşi unghi de comandă datorită regimului instantaneu de invertor;

f) Realizarea în cadrul laboratorului a montajului corespunzător punţii monofazate cu tiristoare din Fig.3.

g) Punerea în funcţiune a punţii şi oscilografierea formelor de undă prezentate în Fig.4 şi Fig.5 pentru următoarele tipuri de sacrcini: sarcină rezistivă, sarcină rezistiv-inductivă, sarcină activă (motor de c.c) cu inductanţă de filtrare. Pentru inductanţa de filtrare se va folosi un autotransformator conectat în circuit cu borna “0” şi borna corespunzătoare cursorului.

h) Se va pune în evidenţă regimul de curent întrerupt prin reducerea valorii inductanţei de filtrare, mişcând cursorul autotransformatorului spre indicaţia de zero;

i) Pentru un regim de curent neîntrerupt (L f mare) se vor măsura tensiunile medii pentru mai multe unghiuri de comandă cu ajutorul voltmetrului magneto-electric. Se va constata efectul de modificare a vitezei motorului de c.c. odată cu modificarea unghiului de comandă şi implicit a tensiunii medii. Unghiul de comandă se va măsura cu ajutorul osciloscopului prin oscilografierea tensiunii u d sau se vor urmării indicaţiile cursorului potenţiometrului de comndă;

j) Cu datele obţinute se va trasa grafic pe hârtie milimetrică funcţia U d =f().

Se vor specifica în referatul de laborator observaţiile şi concluziile desprinse în urma parcurgerii tuturor etapelor menţionate mai sus.

k)

10