REDRESOARE COMANDATE

STRUCTURA MONOFAZATA ÎN PUNTE (B2)

1. INTRODUCERE

Pornind de la posibilitatea existenţei energiei electrice sub formele de energie în curent

continuu (=) şi în curent alternativ (∼), se pot evidenţia patru tipuri de conversii electric-electric:
• Conversie alternativ-continuu (redresare)
• Conversie continuu-alternativ (inversie)
• Conversie continuu-continuu
• Conversie alternativ-alternativ

• Variatoare de tensiune alternativă

∼ • Convertoare de frecvenţă ∼

Redresoare Invertoare

= Convertoare c.c – c.c =

Fig. 1 Clasele de convertoare electronice de putere în funcţie tipul conversiei.

Aşa cum reiese din Fig.1, cele patru tipuri de conversii pot fi realizate cu ajutorul unor
clase de convertoare specifice, clase care la rândul lor pot conţine diferite tipuri de convertoare.
Conversia alternativ-continuu poate fi obţinută într-o manieră necontrolată cu ajutorul
redresoarelor cu diode, sau într-o manieră controlată cu ajutorul redresoarelor cu tiristoare.
Redresoarele necomandate cu diode sunt utilizate pentru obţinerea unor tensiuni continue filtrate,
nereglabile. Pentru filtrare sunt utilizate baterii de condensatoare polarizate de capacitate cât mai
mare.
Redresoarele comandate, cu tiristoare, sunt utilizate pentru alimentarea sarcinilor de c.c,
la care se doreşte o filtrare a curentului. Cea mai reprezentativă sarcină din acest punct de vedere
este motorul de c.c (Mcc), la care curentul prin indus este responsabil de generarea cuplului
electromagnetic (forţa de rotaţie a arborelui motor). Filtrarea curentului se realizează cu ajutorul
inductanţelor. De obicei inductanţa proprie a motorului nu este suficientă şi din acest motiv sunt
adăugate aşa numitele inductanţe de filtrare (Lf). Deoarece sarcina de c.c solicită un curent cât
mai aproape de forma continuă, nu interesează în mod deosebit forma tensiunii aplicate la
bornele sarcinii, ci valoarea medie a acesteia de care va depinde valoarea curentului.
Redresoarele comandate permit ca, prin intermediul unui parametru de comandă numit unghi de
comandă, să modifice (regleze) valoarea medie a tensiunii obţinute la ieşirea acestora.
Cele mai întâlnite topologii (structuri) de redresoare necomandate sau comandate sunt
cele în punte. Este vorba de structura în punte monofazată utilizată la puteri mici, acolo unde
pretenţiile de filtrare nu sunt prea mari şi structura în punte trifazată utilizată la puteri mari. În
continuare se va prezenta principiul care stă la baza conversiei controlate alternativ – continuu.

1
 2. CONVERSIA ALTERNATIV - CONTINUU (REDRESAREA)

În Fig.2 este prezentată cea mai simplă structură de redresor comandat ce realizează
conversia alternativ-continuu. Topologia include un tiristor Ty, a cărui terminale de forţă anod
(A) – catod (K) sunt legate în într-o buclă ce mai include sursa de curent alternativ sinusoidal us
şi sarcina de curent continuu. În primul caz – Fig.2(a) - această sarcină este pur rezistivă formată
doar din rezistenţa R, iar în al doilea caz – Fig.2(b) - sarcina este rezistiv-inductivă R-L. Cazurile
vor fi prezentate comparativ, pentru a evidenţia regimurile de funcţionare a acestui convertor
simplu, date de sensul de transfer al energiei.
Pentru înţelegerea funcţionării convertorului, tiristorul poate fi privit ca un întrerupător
unidirectional, la care momentul intrării în conducţie (amorsării) este dat de aplicarea unui
impuls scurt de comandă pe grila G de către blocul specializat numit dispozitiv de comandă pe
grilă (DCG). Odată intrat în conducţie, tiristorul îşi menţine starea atâta timp cât este păstrată
polarizarea directă a acestuia (+ pe anod şi - pe catod). Blocarea tiristorului (întreruperea
circulaţiei curentului prin dispozitiv) nu poate fi indusă prin terminalul de comandă.
Ty Ty
A K + A K + id

G id G + (-)
+ (-) + (-)
L
- (+)
us ~ us
DCG
ud R us ~ us
DCG
ud
R
- (+) Uc-dă - (+) Uc-dă
- -
(a) (b)

us α α us α α
Impuls de Impuls de
comandă comandă

ωt
0 2π 4π ωt 0 2π 4π
P P N P P N

ud T=1/f T=1/f
A Ud ud A
ωt Ud’ ωt
0 α π 0 α π B
id
ωt id 1 2
0
ωt
(c) 0
(d)
Fig. 2 Principiul conversiei c.a – c.c

2.1 Comanda în faza a tiristoarelor

Analizând polarităţile sursei us din figurile Fig.2(a) şi (b) se constată că amorsarea

conducţiei tiristorului poate fi realizată doar pe intervalele în care acesta este polarizat direct şi
mai exact, pe durata semialternanţelor pozitive (polaritatea nefigurată în paranteză). Dacă în
locul tiristorului ar fi utilizată o diodă, intrarea în conducţie a acesteia s-ar produce natural la
începutul ficărui interval de timp în care dispozitivul este polarizat direct. Din acest motiv,

2
punctele care marchează începutul acestor intervale (punctele P din figurile Fig.2(c) şi (d))
poartă denumirea de puncte de comutaţie naturală.
Definiţie: Punctele de comutaţie naturală reprezintă momentele după care dispozitivele
din structura convertoarelor alimentate cu tensiuni alternative sunt polarizate direct, fiind
întrunite condiţiile de a intra în conducţie.
Tiristoarele pot fi comandate pentru a intra în conducţie chiar în punctele de comutaţie
naturală, caz în care convertorul descris ar avea un comportament asemănător unuia realizat cu
diode, sau pot fi comandate cu o anumită întârziere faţă de punctele de comutaţie naturală.
Definiţie: Unghiul de comadă, notat de obicei cu α, reprezintă întârzâierile exprimate în
grade electrice faţă de punctele de comutaţie naturală, după care tiristoarele sau triacele sunt
comandate pentru a fi aduse în conducţie.
Pentru ca dispozitivul de comandă pe grilă să fie capabil de a comanda convertorul cu o
anumită valoare a unghiului α, acesta trebuie să-şi fixeze reperele temporale numite puncte de
comutaţie naturală. Din acest motiv blocul DCG include pe lângă alte funcţii şi aşa numita
funcţie de sincronizare. Aceasta este implementată cu ajutorul unei tensiuni sincronizate cu
tensiunea de pe partea de forţă us prin intermediul unui transformator de sincronizare. Valoarea
unghiului este impusă la intrarea DCG de către tensiunea de comandă (Uc-dă). Conversia tensiune
de comandă - unghi de comandă se realizează pe baza unei alte funcţii implementată de către
DCG numită funcţie de conversie tensiune-timp. Pe lângă funcţiile enumerate, dispozitivele de
comandă pe grilă mai includ funcţii de separare galvanică şi, foarte important, funcţii de
protecţii, cu scopul de a proteja partea de forţă a convertorului împotriva unor situaţii de avarie
(supracurenţi, supratensiuni etc.)
Definiţie: Această modalitate de comandă sincronizată cu un anumit unghi de comandă
reglabil obţinut cu ajutorul dispozitivelor de comandă pe grilă poartă denumirea de comandă în
fază a tiristoarelor sau triacelor.

2.1 Regimul de redresor si invertor

În Fig.2.(c) sunt prezentate formele de undă corespunzătoare convertorului din Fig.2(a)

atunci când acesta este comandat cu un unghi de comandă oarecare α < 90 0 şi alimentează o
sarcină pur rezistivă. Se observă că pe intervalul în care tiristorul Ty este blocat, curentul este
zero prin acesta şi tensiunea la ieşirea convertorului ud (căderea de tensiune pe rezistenţa R ) este,
de asemenea, zero. Practic tiristorul prezintă o impedanţă considerată infinită pe acest interval de
blocare şi preia toată tensiunea de alimentare us. În momentul în care tiristorul este comandat
pentru deschidere cu ajutorul impusurilor de comandă, acesta intră în conducţie şi întreaga
tensiune de alimentare o vom regăsi la ieşirea convertorului. Pentru simplitatea analizei schemei,
vom considera că tiristorul este un dispozitiv ideal, comutând în timpi infinit de mici, iar căderea
de tensiune pe acesta în starea de conducţie este zero.
Deoarece sarcina de la ieşirea convertorului este rezistivă, forma de undă a curentului id
furnizat de convertor este aceeaşi cu forma de undă a tensiunii ud. În momentul în care tensiunea
de alimentare us depăşeşte semialternaţa pozitivă, trecând prin zero, curentul prin tiristor id
devine la rândul lui zero. După acest moment sunt întrunite condiţiile de blocare a tiristorului,
respectiv polarizarea inversă un anumit interval minim de timp (timp de blocare – parametru de
catalog) şi anularea curentului prin dispozitiv. Odată blocat tiristorul, acesta va prelua întreaga
semialternanţă negativă şi o parte din semialternanaţa pozitivă până în momentul apariţiei
impulsului de comandă în următoare perioadă T a tensiunii alternative. În acest fel pe rezistenţa
de sarcină de la ieşirea structurii vom regăsi doar o porţiune din alternanţa pozitivă, mai mare sau
mai mică în funcţie de valoarea unghiului de comandă:

3
 0 pentru 0 ≤ ωt < α

u d (t ) =  2 ⋅ U s sin ωt pentru α ≤ ωt ≤ π (1)
0 pentru π < ωt ≤ 2π

Pentru structura dată în Fig.2 aceste pulsuri de tensiune se repetă cu o perioadă Tp, egală
chiar cu perioada tensiunii alternative Tp=T=1/f. Deoarece pulsurile nu sunt alternative în jurul
abscisei ωt este evident că semnalul periodic ud va conţine o componentă continuă notată Udα, a
cărei valoare se va calcula cu formula valorii medii aplicată unui semnal periodic:
Tp T
1 1
U dα =
Tp ∫
0
u d (t ) ⋅ dt =
T 0∫u d (t ) ⋅ dt (2)
not
Dacă în relaţia (2) se efectuează următoarea schimbarea de variabilă ωt = x limitele integralei
pentru t1 = 0 ⇒ x1 = ω ⋅ t1 = 0 ,
iau valorile:  . Astfel, relaţia (2) devine:
pentru t 2 = T ⇒ x 2 = ω ⋅ t 2 = (2π / T ) ⋅ T = 2π
2π
1 1 α π 2π

 0 ⋅ dt + 2U s sin x ⋅ dt + 0 ⋅ dt  =
U dα =
2π ∫
0
u d (t ) ⋅ dt =
2π ∫
0 α
∫ π


∫
π 
1  2U s sin x ⋅ dt  = 1 ⋅ Aria A = 2U s ⋅ (− cos x) π =
=
2π ∫  2π 2π α
(3)
α 
2U s
= ⋅ (1 − cosα ) ≥ 0 pentru 0 ≤ α ≤ π
2π
Relaţia (3) evidenţiază următoarele aspecte:
• Obţinerea unei valori medii diferite de zero ( U dα ≠ 0 ) pentru tensiunea de la ieşirea
sistemului prezentat sugerează faptul că acesta realizează o conversie alternativ-
continuu deci este un convertor static de energie electrică. Astfel, variabilele tensiune,
curent etc. din partea de c.c vor fi scrise cu indicele “d” (Direct Current);
• Valoarea medie Udα la ieşirea convertorului poate fi modificată prin intermediul
unghiului α de comandă (convertor comandat).

Se poate observa din Fig.2(c) că pe intervalul în care tiristorul conduce [α,π] atât
tensiunea ud(t) cât şi curentul i d (t ) = u d (t ) / R au valori pozitive. Astfel, puterea instantanee din
partea de curent continuu, dată de realţia:
p d (t ) = u d (t ) ⋅ i d (t ) > 0 (4)
este pozitivă pe tot intervalul. Această valoare pozitivă are semnificaţia unei puteri consumate de
receptorul de c.c. în orice moment din intervalul: α ≤ ωt ≤ π. Se afirmă că redresorul comandat
funcţionează în regim instantaneu de redresor deoarece putere electrică instantanee circulă din
partea de c.a spre partea de c.c.
Dacă I d > 0 este curentul mediu absorbit de circuitul de sarcină, valoarea medie a puterii
consumate în partea de c.c este dată de relaţia:
T
1
Pd = ∫
⋅ p d (t ) ⋅ dt = U dα ⋅ I d > 0
T 0
(5)

este, de asemenea, pozitivă. Se poate afirma că, în mod global, convertorul transferă putere
electrică de la partea de c.a la partea de c.c. Astfel, redresorul comandat funcţionează în regim
global de redresor.

4
 Prin adăugarea unui element conservativ cum ar fi o iductanţă la sarcina de c.c. – Fig.2(b)
- aspectele de funcţionare ale convertorului devin mai complexe. Inductanţa va introduce un
efect de filtrare a curentului id şi forma de undă a acestuia nu va mai urmări forma de undă a
tensiunii (Fig.2(d)). Expresia matematică care descrie forma de undă prezentată se determină
rezolvând ecuaţia diferenţială de regim tranzitoriu scrisă după momentul ωt=α :
di d
R ⋅ id + L ⋅ = u s = 2 ⋅ U s ⋅ sin ωt (6)
dt
Soluţia acestei ecuaţii, în care s-a neglijat căderea de tensiune pe tiristorul Ty aflat în conducţie
( uTy ≈ 0 ) este:
2 ⋅U s
i d (t ) = i dl + i df = K ⋅ e −t / τ + sin (ωt − ϕ ) (7)
R 2 + (ωL )
2

unde:
- idl este soluţia de regim liber obţinută din ecuaţia omogenă;
- idf este soluţia în regim forţat, atunci când circuitul funcţionează în regim permanent
sinusoidal;
- K este constanta de integrare, care poate fi aflată din condiţiile iniţiale:
ωt = α ⇒ i d (t ) = 0 ;
- τ = L R este constanta de timp a circuitului R-L;
ωL
- ϕ = arctg este defazajul introdus de inductanţa L.
R
Aşa cum reiese din Fig.2(c) circulaţia curentului id se va prelungi un interval de timp şi
după momentul în care tensiunea us trece prin zero spre valori negative. Se poate afirma că
tiristorul conduce un interval şi pe semialternanţa negativă. În consecinţă, apare un puls de
tensiune negativă pe sarcina de c.c., sau în forma de undă a tensiunii ud. Astfel, intervalul de
conducţie al tiristorului poate fi împărţit în două intervale (vezi Fig.2(d)):
u d (t ) > 0
(1)  ⇒ p d (t ) = u d (t ) ⋅ i d (t ) > 0 - interval în care puterea instantanee din partea de
i d (t ) > 0 
curent continuu este pozitivă şi convertorul funcţionează în regim instantaneu de
redresor vehiculând putere electrică de la sursa de c.a spre partea de c.c. Energia este
consumată de rezistenţa R (transformată în căldură prin efect Joule-Lentz) şi de
inductanţa L, care o acumulează în câmpul său electromagnetic;
u d (t ) < 0
(2)  ⇒ p d (t ) = u d (t ) ⋅ i d (t ) < 0 - interval în care puterea instantanee din partea de
i d (t ) > 0 
curent continuu este negativă şi redresorul comandat funcţionează în regim
instantaneu de invertor,vehiculând energie electrică de la partea de c.c spre sursa de
c.a.
De fapt, energia electrică vehiculată invers prin convertor în regimul instantaneu de
invertor este cedată de inductanţa din partea de c.c, singura capabilă să acumuleze şi să cedeze
energie. Această energie începe să fie cedată odată cu inversarea polarităţii tensiunii de la
di d (t )
bornele inductanţei u L (t ) = L ⋅ (în Fig.2(b) polaritatea din paranteze) atunci când panta
dt
di (t )
curentului devine negativă ( d < 0 ). Inductanţa devine ea însăşi o sursă, care încearcă prin
dt
polaritatea tensiunii autoinduse generate să se opună scăderii curentului id. Valoarea acestei
tensiuni autoiduse este dicatată întodeauna de valoarea tensiunii de alimentare us şi de valoarea
curentului id prin căderea de tensiune pe rezistenţa R, astfel încât să fie respectată în orice
moment legea lui Kirchoff scrisă pentru bucla convertorului prezentat în Fig.2(b):

5
 u s (t ) = u R (t ) + u L (t ) = R ⋅ i d (t ) + u L (t ) ⇒ u L (t ) = u s (t ) − R ⋅ i d (t ) (8)
Până în momentul ωt = π energia cedată de inductanţă este preluată doar de rezistenţa de
sarcină. După acest moment, când tensiunea sursei de c.a devine negativă (us<0), puterea
instantanee a sursei p s (t ) = u s (t ) ⋅ i d (t ) < 0 devine şi ea negativă, ceea ce are semnificaţia unei
energii primite.
Trebuie precizat că pulsurile de tensiune negativă în forma de undă a tensiunii ud sunt
generate efectiv de inductanţă şi numai determinate de tensiunea sursei us. Tiristorul nu poate
propaga de la anod către catod un potenţial negativ. Pe durata acestor pulsuri, acesta conduce în
continuare curentul pozitiv id şi este polarizat direct de tensiunea autoindusă uL care va crea pe
buclă o sumă algebrică uşor pozitivă necesară menţinerii conducţiei tiristorului până la cedarea
întregii energii de către inductanţă: uTy = u s (t ) + u R (t ) + u L (t ) > 0 . În momentul în care energia din
câmpul inductanţei s-a epuizat curentul prin aceasta şi implicit prin tiristor se anulează, tensiunea
autoindusă uL dispare la rându-i, determinând imediat o polarizare inversă a tiristorului de către
tensiunea sursei de alimentare. Sunt îndeplinite în acest fel condiţiile de blocare naturală a
tiristorului cu un aport energetic (energie reactivă de comutaţie) de la sursa de alimentare în c.a
Tensiunea medie la ieşirea redresorului comandat în cazul în care sarcina de c.c este
rezistiv-inductivă U d' α este mai mică decât în cazul sarcinii rezistive deoarece integrala valorii
medii din realaţia (2) este egalată de două arii adunate algebric, Aria A + Aria B şi Aria B este
negativă:
T
1 1 1
U d' α = ∫ u d (t ) ⋅ dt = ( Aria A + Aria B ) < U dα = ⋅ Aria A, Aria B < 0 (9)
T 0 T T
Durata conducţiei tiristorului pe semialternanţa negativă depinde de cantitatea de energie
acumulată în câmpul inductanţei. La rândul ei, aceasta depinde de valoarea medie a curentului de
sarcină Id. Se poate spune că modulul Ariei B depine de mărimea sarcinei şi, în consecinţă,
tensiunea medie de la ieşire este dependentă, atât de unghiul α de comandă, cât şi de curentul
sarcină:
U d' α = f (α , I d ) (10)
Convertorul este necontrolabil atunci când ieşirea acestuia nu este controlată exclusiv
prin parametrul de comandă, depinzând şi de o variabilă aleatorie cum este sarcina. Este, în
general, cazul tuturor convertoarelor la care curentul de ieşire (de sarcină) se întrerupe pe
anumite intervale – funcţionează în regim de curent întrerupt.
Dacă durata conducţiei pe semialternaţele negative devine mai mare decât durata
conducţiei pe semialternaţele pozitive ( Aria B > Aria A ) tensiunea medie la ieşirea convertorului
devine negativă: U d' α < 0 . În această situaţie puterea medie la ieşiea redresorului devine la rândul
ei negativă ( Pd = U d' α ⋅ I d < 0 ) ceea ce este echivalent cu un transfer global de putere de la partea
de c.c la partea de c.a. Astfel, redresorul comandat funcţionează în regim global de invertor.
Regimul global de invertor, numit în practică mai simplu “regim de invertor” al
redresorului comandat, poate fi obţinut numai dacă sunt îndeplinite următoarele două condiţii:
- unghiul de comandă α > 90 o el.
- sarcina de c.c conţine o sursă proprie de energie în c.c (sarcină activă) de la care să fie
preluată energia transferată spre partea de c.a.

6
 3. REDRESORUL MONOFAZAT ÎN PUNTE CU TIRISTOARE (B2)

Structurile de redresare monofazate pot fi cu punct median (M2) şi în punte (B2).

Structura în punte este formată din două barţe, fiecare conţinând câte două dispozitive
semiconductoare de putere înseriate. În cazul unui redresor monofazat comandat, cele două
braţe sunt formate din câte două tiristoare, T1 şi T2 pentru primul braţ, respectiv T3 şi T4 pentru al
doilea braţ – Fig.3.
+ id

+ (-) + (-)
T1 T3 Lf Lf
+ (-) is
- (+) - (+)
us ~ us ud id

Rsarcină Φex
- (+) Mcc
T2 T4
+ -
-
(a) (b)

Fig. 3 Redresor comandat în punte alimentând: (a) o sarcină rezistiv-inductivă,

(b) o sarcină activă Æ motor de curent continuu Mcc

Pe fiecare semialternanţă a tensiunii de alimentare us vor conduce alternativ câte doi

tiristori, unul din primul braţ şi celălalt din braţul al doilea. De exemplu, pentru semilaternaţa
pozitivă vor fi polarizate direct tiristoarele T1 şi T2. Atunci când vor primi impuls de comandă,
acestea vor intra în conducţie preluând curentul id pe traseul din figură.
În cazul redresoarelor cu tiristoare, sarcinile de c.c au nevoie, de obicei, de un filtraj al
curentului. Din acest motiv, dacă inductanţa proprie a sarcinii este insuficientă, se adaugă o
inductanţă de filtrare Lf care să netezească curentul, aducându-l cât mai aproape de forma
continuă. Pentru convertor, inductanţa de filtrare este inclusă în sarcina de c.c. Astfel, în Fig.3 s-
a prezentat cazul unei sarcini rezistiv-inductive (R-L) – Fig.3(a) – şi cazul unei sarcini active R-
L-E, ce include o sursă proprie de tensiune electromotoare (E) – Fig.3(b).
În Fig.4 sunt prezentate formele de undă atunci când tiristoarele din punte sunt
comandate exact în punctele de comutaţie naturală P şi N, mai exact cu un unghi de comandă
∝=0oel. Este cazul particular de funcţionare a redresorului necomandat, cu diode. S-a considerat
cazul normal de funcţionare, atunci când inductanţa de filtrare este suficient de mare pentru a
filtra bine curentul şi a nu permite apariţia regimului de curent întrerupt, oricât de mică ar fi
valoarea medie a curentului de sarcină (Id). Totuşi, chiar în condiţiile unei inductanţe de filtrare
foarte mari, în forma de undă a curentului id vor persista pulsaţiile, aşa cum se prezintă în Fig.4.
Se observă că tensiunea ud de la ieşirea convertorului apare sub forma unor pulsaţii
periodice (2 pulsaţii într-o perioadă a tensiunii de alimentare T =1/f). Pentru a afla care este
valoarea tensiunii continue în această formă de undă, se va aplica formula valorii medii pe un
interval corespunzător perioadei pulsaţiilor: Tp=T/2. Astfel, tensiunea medie la ieşirea
redresorului comandat cu unghiul de comandă ∝=0oel. este:
Tp π
1 Aria A 1 2 ⋅U s 2 2 ⋅U s
∫ u d (t ) ⋅ dt = ∫ ⋅ [− cos x ]0 =
π
Ud0 = = 2 ⋅ U s sin( x) ⋅ dx = (11)
Tp 0
Tp π 0
π π

7
 ∼ us T=1/f α = 0 o [el]

π 2π ωt
0
P N P N P [oel]

Tp
ud

Aria A ωt
0
π

uT1+ uT4 us -us

ωt
0
2 ⋅U s

id

T1+T4 T2+T3 T1+T4 T2+T3 ωt

0

iT1, iT4
ωt
0

iT2, iT3
ωt
0

is, is1 is
is1
ωt
0

Fig. 4 Formele de undă aferente redresorului în punte monofazat, comandat cu

un unghi ∝=0oel. (caz redresor cu diode).

Relaţia (11) pune în evidenţă legătura dintre valoarea tensiunii continue obţinute la
ieşirea redresorului comandat cu unghiul ∝=0oel. şi valoarea efectivă a tensiunii de pe partea de
c.a. Curentul absorbit de un redresor de la sursa de c.a - is – este alternativ, dar nu este
sinusoidal. Rezultă că pentru reţelele de distribuţie a energiei electrice redresoarele se constituie
în sarcini neliniare care introduc armonici de curent în reţea (is1 – este armonica fundamentală).
Dacă se comandă convertorul cu un unghi oarecare α < 90 0 el. , acesta va funcţiona în
regim global de redresor cu posibilitatea reglării tensiunii continue la ieşirea acestuia. Aşa cum
se prezintă în Fig.5, în forma de undă a tensiunii ud vor apare şi porţiuni negative. Aplicând
formula valorii medii pe un interval Tp rezultă:
Tp π +α
1 Aria A + Aria B 1 2 ⋅U s
∫ u d (t ) ⋅ dt = ∫ ⋅ [− cos x ]α
π +α
Ud0 = = 2 ⋅ U s sin( x) ⋅ dx = =
Tp 0
Tp π α π
(12)
2 ⋅U s 2 2 ⋅U s
= ⋅ [cos α − cos(π + α )] = ⋅ cos α = U d 0 ⋅ cos α
π π

8
 ∼ us
α α α α = 60o Impulsuri
comandă
T2,T3
T1,T4 180o 360o T1,T4 T2,T3 ωt
0
P N P N P [oel]

Tp=T/2 T=1/f
ud

Aria A ωt
0
α B
o
180 +α

us -us
uT1+ uT4

ωt
0
2 ⋅U s

id

T1+T4 T2+T3 T1+T4 T2+T3 ωt

0

iT1, iT4
ωt
0

iT2, iT3
ωt
0
is
is, is1 is1
ωt
0

ϕ1 =α

Fig. 4 Formele de undă aferente redresorului în punte monofazat, comandat cu

un unghi ∝=60oel.

Relaţia (12) sugerează că tensiunea continuă la ieşirea redresorului comandat poate fi

reglată prin intermediul unghiului de comandă ∝. Valoarea medie Ud∝ este egală cu valoarea
medie a tensiunii la ieşirea aceluiaşi redresor cu diode, Ud0, înmulţită cu valorea cosinusului
unghiului de comandă. Rezultă că funcţia intrare-ieşire Ud∝ =f(∝) a redresorului este neliniară.
Se observă, privind forma de undă a curentului is, că armonica fundamentală is1 este
defazată în urma tensiunii de alimentare us cu unghiul de defazaj ϕ1, egal cu unghiul de
comandă: ϕ1 = α . Rezultă că, pe lângă armonicile de curent introduse în reţea, redresorul
comandat mai poluează reţeaua absorbind şi o putere reactivă, numită putere reactivă de
comandă, dată de relaţia: Q = U s I s1 ⋅ sin ϕ1 = U s I s1 ⋅ sin α , unde Is1 este valoarea efectivă a
armonicii fundamentale a curentului.

9
 4. INDICI DE PERFORMANŢĂ
Calitatea unui redresor se apreciază cu o serie de indici prin care se pune în evidenţă cât de apropiată de
forma continuă ideală este forma de unda a curentului/tensiunii de la ieşire, distorsiunile introduse în semnalul de
alimentare, rendamentul etc. Principalii indici sunt:
- valoarea medie a tensiunii redresate şi a curentului redresat (Ud şi Id - definiţi anterior);
- valoarea medie pătratică a tensiunii/curentului; pentru tensiune, aceasta se calculează cu:
1/ 2
Urms = 1/ T ∫ u d2 (t)dt  ;
T

 0 
- puterea de ieşire în curent alternativ: Pac = UrmsIrms;
- randamentul: η = Pd/Pac;
1/ 2
- valoarea efectivă (rms) a componentei alternative la ieşire: Uac=  U 2rms − U d2 
- factorul de formă FF = Urms/Ud;
- riplul: RF= Uac/Ud;
- factorul de utilizare a transformării: TUF=Pd/UsIs;
- factorul de putere pe partea de c.a.: cosϕ;
1/ 2
- factorul de armonici: HF =  (Is / Is1 ) 2 − 1 .

5. MODUL DE LUCRU
Pentru efectuarea lucrării de laborator dedicate redresorului comandat în punte, trebuie parcurse următoarele etape:

a) Aprofundarea aspectelor teoretice referitoare la principiul conversiei alteternativ-continuu şi

la comanda în fază a tiristoarelor;
b) Modalitatea de calcul a tensiunii medii la ieşirea redresorului;
c) Înţelegerea regimurilor de funcţionare a structurilor cu tiristoare şi felul în care depind
acestea de unghiul de comandă;
d) Analiza funcţionării redresorului în punte cu tiristoare şi a formelor de undă aferente;
e) Realizarea în cadrul laboratorului a montajului din Fig.2, punerea în funcţiune şi
oscilografierea formelor de undă din Fig.2 (c) şi (d). Se va oscilografia semnalul de comandă
pe grilă a tirisorului simultan cu tensiunea ud. Se va măsura cu un aparat maneto-electric
valoarea medie a tensiunii de pe sarcina rezistivă sau rezistiv-inductivă. Se va evidenţia
dependenţa dintre valoarea medie a tensiunii şi valoarea inductanţei de sarcină la un acelaşi
unghi de comandă datorită regimului instantaneu de invertor;
f) Realizarea în cadrul laboratorului a montajului corespunzător punţii monofazate cu tiristoare
din Fig.3.
g) Punerea în funcţiune a punţii şi oscilografierea formelor de undă prezentate în Fig.4 şi Fig.5
pentru următoarele tipuri de sacrcini: sarcină rezistivă, sarcină rezistiv-inductivă, sarcină
activă (motor de c.c) cu inductanţă de filtrare. Pentru inductanţa de filtrare se va folosi un
autotransformator conectat în circuit cu borna “0” şi borna corespunzătoare cursorului.
h) Se va pune în evidenţă regimul de curent întrerupt prin reducerea valorii inductanţei de
filtrare, mişcând cursorul autotransformatorului spre indicaţia de zero;
i) Pentru un regim de curent neîntrerupt (Lf mare) se vor măsura tensiunile medii pentru mai
multe unghiuri de comandă cu ajutorul voltmetrului magneto-electric. Se va constata efectul
de modificare a vitezei motorului de c.c. odată cu modificarea unghiului de comandă şi
implicit a tensiunii medii. Unghiul de comandă se va măsura cu ajutorul osciloscopului prin
oscilografierea tensiunii ud sau se vor urmării indicaţiile cursorului potenţiometrului de
comndă;
j) Cu datele obţinute se va trasa grafic pe hârtie milimetrică funcţia Ud∝ =f(∝).
k) Se vor specifica în referatul de laborator observaţiile şi concluziile desprinse în urma
parcurgerii tuturor etapelor menţionate mai sus.

10