Curs 3

Psihopedagogia deficientilor de auz

16.10.2012

In Romania
Primele marturii scrise referitoare la persoanele cu deficiente de auz sunt din vremea lui
Petru Rares, Vasile Lupu, Matei Basarab in sec. XVI-XVII.
Toate persoanele cu deficiente erau incluse in conceptul misel. (miluirea miseilor, grija pentru
misei)
n Pravila de la Govora, 1640 se vorbeste despre cei ce si-au pierdut auzul. n
Cartea romneasca de nvatatura de la Pravilele mparatesti din vremea
lui Vasile Lupu si n ndreptarea legii aparuta n 1652, la Trgoviste pe
vremea lui M. Basarab, legiuitorii ndeamna a mai micsora cercetarea celui
vinovat cnd este surd si mut.

Prima incercare de educare organizata pentru surzi a fost atrubuita lui

Bacila. Soldat in armata austriaca si om de litere, el a condus primul institut
particular la Dumbraveni ntre 1827 1846.
Prima scoala de surdo-muti apare in 1863 numita Elena Doamna la
Cotrocei la initiativa lui Carol Davila.
In 1895 este mutata in Focsani, intr-un local mai bun. S-a predat metoda
mimico-gestuala, dactila si grafica (metode manuale).
Dupa Congresul de la Milano au fost introduse metodele oraliste de catre George Stefanescu,
Nicolae Ionescu-Tei; iar metoda mimica franceza a fost inlocuita cu metoda naturala orala
germana.
Mai trziu s-a publicat primul ndrumator oralist: Notiuni de articulatie sau instructiuni
pentru a face sa vorbeasca surdo mutii de Eugen Baican si N. Ionescu ce marca trecerea
educatiei deficientilor de la comunicarea mimico-gestuala la comunicarea orala.
ntre cele doua razboaie mondiale, educatia surzilor se facea n scolile din Arad (1885),
Timisoara (1887), Cluj (1888), Cernauti (1908), Bucuresti: scoala pentru fete (1921) si scoala
pentru baieti (1927), Iasi (1931), Focsani (1895) si Ia Iasi (1930-1931).

Acestea functionau in baza unei legislatii. Invatamantul primar si normal (1924) sustinea
invatamantul pentru persoane cu deficiente in general. Potrivit legii, profesorii erau invatatori
asistenti si profesori medico-pedagogi care se formau in universitatile din Cluj si Bucuresti. In
Cluj Crainiceanu, in Bucuresti Cioranescu, pregateau medico-pedagogii.
La Cernauti, Revista Asociatiei corpului didactic medico-pedagogic din Romania.
Au aparut specialisti cu studii in afara: Dimitrie Rusticeanu(studii la Viena) a popularizat
ideile din Europa n domeniul demutizarii. Aceasta a publicat prima Programa de studii a surdo
mutilor, Initierea surdo mutilor n limbajul vorbit.
Metoda romana de demutizare Cioranescu si Rusticeanu. Este o metoda orala
echilibrata, a acceptat innoiri si a respins exagerarile metodei orale pure.
Dupa al doilea razboi mondial si pna acum n educatia copiilor cu deficiente de auz se
contureaza cteva etape distincte.
Prima etapa (1950 - 1970) a adus schimbari benefice att n organizare ct si n metodele de
recuperare:
- extinderea si diferentierea unitatilor de invatamant
- gradinite si scoli pentru surzi
- perfectionarea metodelor de depistare , diagnosticare
- organizarea unor institutii de pregatire a personalului didactic
- s-au creat gradinite pentru hipoacuzici: Bucuresti, Saftica, Craiova, Falticeni,etc
- s-a pus accent pe educatia timpurie
- s-au editat manuale pentru fiecare tip de scoala
- organizare de planuri, programe, metodologii
- s-au editat manuale care sa evidentieze quantumul de cunostinte pt clasele I-X.
- s-au acordat atentie cercetarilor stiintifice
- s-au infiintat institute la Cluj si Bucuresti si sectii de defectologie
- in 1961 s-a creat Institutul Central de Perfectionare a Personalului Didactic la Bucuresti cu
filiale in toata tara pentru perfectionarea profesorilor din scolile speciale.
A doua etapa (1970-1989) s-a caracterizat prin stagnare in ceea ce priveste asigurarea
bazei materiale, desfiintarea institutelor de cercetari destinate educatiei si dezvoltarii psihologiei,
precum si a facultatilor de defectologie din Cluj si Bucuresti, a Institutului Central de

Perfectionare a Personalului Didactic. O data cu aplicarea legii nr. 3 din 1970, au fost epuizate
sursele de finantare prin situarea scolilor speciale pe ultimul loc al prioritatilor, astfel ca nu s-au
mai procurat proteze auditive si nici nu s-au mai reeditat manualele scolare.
A treia etapa a debutat dupa evenimentele din decembrie 1989, cand au luat amploare
preocuparile pentru recuperarea persoanelor cu handicap, cu sprijin material si logistic din partea
unor organizatii umanitare din Vestul Europei. Astfel, Crucea Rosie Britanica a dotat toate scolile
pentru surzi cu audiometre moderne portabile si un numar apreciabil de proteze auditive. n 1990
au fost reinfiintate sectiile de psihopedagogie speciala in cadrul Facultatilor de Psihologie si
Stiintele Educatiei de la Universitatile din Cluj, Bucuresti si Iasi si a fost infiintat Institutul
National pentru Recuperare si Educatie Speciala a Persoanelor cu Handicap cu sectoare de
cercetare, perfectionare si curriculum.
2000-perioada cu putine resurse.
- au fost infiintate sectii de PPS
- surzii au avut gratuitate la proteze
- s-a imbunatatit legislatia
- s-a modificat atitudinea societatii fata de deficienti
- s-a stimulat restul auditiv
- diagnosticarea timpurie
- perfectionarea si modernizarea planurilor
- pregatirea de specialisti in tara si in strainatate