Adenoidita

Adenoidita reprezinta o afectiune frecventa mai ales la

sugar si copilul mic (putand aparea exceptional si la adulti) si este
provocata de o infectie microbiana sau virotica a tesutului
glandular din regiunea nazo-faringiana.
Forma acuta de adenoidita debuteaza cu un episod febril,
dificultate in respiratie, sforait. Evolutia bolii duce in timp
la adenoidita cronica, cunoscuta in randul populatiei generale cu
termenul de polipi nazali(formatiuni vegetative). Caracteristic
pentru adenoidita este pacientul care respira frecvent pe gura
si sforaiemereu in timpul somnului.
Examinarea clinica a pacientului insotita de o investigatie de
specialitate O.R.L- va ajuta la diagnosticarea corecta.
Tratamentul se adreseaza formei cronice de adenoidita si
vizeaza ameliorarea pe cat posibil a efectelor secundare afectiunii.
Adenoidita este o afectiune a cailor aeriene superioare ce se
defineste prin inflamatia amigdalei faringiene Lushka. Aceasta face
parte din cercul de tesut limfatic cunoscut sub numele de inelul lui
Waldeyer. Hipertrofia tesutului adenoidian are drept urmare
aparitia unor mase cu diametru de 2-3 cm, care ocupa cavumul
(portiunea superioara boltita a nazofaringelui), interfera trecerea
aerului prin fosele nazale obstruand astfel orificiile mediale ale
trompei lui Eustachio (este un conduct care face legatura intre
urechea medie si fosele nazale si are rol in egalizarea presiunii
aerului
de
ambele
parti
ale
timpanului).
Adenoidita cunoaste urmatoarea clasificare:
a) Adenoidita acuta;
b) Adenoidita subacuta;
c) Adenoidita recidivanta cronica.
Adenoidita acuta
Adenoidita acuta este inflamatia, uneori supurata, a
amigdalei faringiene Lushka ce poate aparea izolat sau asociat
unei rinite si/sau angine.
Debutul bolii este brusc sau rapid progresiv si asociaza
frecvent un episod febril (valori ridicate de 39-40 C), convulsii
febrile, inapetenta (scaderea poftei de mancare), uneori diaree.

Simptomatologie
Perioada de stare cuprinde ca simptomatologie o curba febrila
de tip invers, cu valori mari materiale, obstructie nazala si secretie
muco-purulenta vizibila in orofaringe.
Caracteristicile febrei sunt urmatoarele: crosete dimineata,
fiind de tip invers si inregistreaza ascensiuni mari cu durata de
cateva ore. Se asociaza agitatie si polipnee.
Obtructie nazala va determina aparitia semnului tipic
respiratia de tip oral (copilul sta cu gura deschisa) in special in
timpul somnului si in pozitie de decubit dorsal care favorizeaza si
respiratia zgomotoasa (in somn sforaie).
Astfel este impiedicata si alimentatia.
Secretia purulenta denumita rinoree poate fi anterioara sau
posterioara, vizualizata la examenul fundului de gat (prin examen
de specialitate ORL exudat faringian).
Diagnostic pozitiv
Diagnosticul bolii se pune cu ajutorul tabloului clinic si al
examenului de specialitate ORL al cavumului prin care se va
evidentia amigdala faringiana hipertrofiata (marita in volum
datorita cresterii marimii celulelor continute de tesutul respectiv).
Tratament
Sindromul febril va fi inlaturat prin administrarea de
antitermice precum paracetamol in doza de 40-60mg/kgc/zi.
Convulsiile febrile se vor preveni cu ajutorul sedativelor, gen
fenobarbital in doza de 4 mg/kgc/zi.
Se recurge si la dezobstructie nazala cu solutie efedrinata 0, 51% in ser fiziologic, instilata intranazal inaintea meselor pentru
ameliorarea respiratiei si redobandirea apetitului alimentar.
Tratamentul infectiei acute bacteriane a tesutului
adenoidian se
face
medicamentos
cu
ajutorul
antibioticelor :ampicilina si cefalocor pe parcursul a 5-7 zile.
Antibioterapia in adenoidita se face energic si prelungit,
pentru a preveni complicatiile frecvente, se face si examen
otoscopic pentru complicatiile otice (antibioterapia mascheaza
otita). Majoriatea cazurilor au o evolutie favorabila.
Complicatiile bolii pot fi:

otita medie;

rinobronsita;

laringite;
adenite regionale cervicale;
tulburari digestive precum diaree parenterala.

Adenoidita subacuta este repetitiva si trenanta (2-3 saptamani).

Simptomatologie
Din punct de vedere clinic se caracterizeaza prin febra ce
dureza 2-3 saptamani; se manifesta in puseuri prezentand episoade
de subfebrilitate sau continuu, prelungita. Este tenace, refractara la
tratament si este de tip invers.
Curba ponderala este stationara sau poate ajunge chiar la
distrofie.
Apare hipoacuzia (scaderea
acuitatii
auditive)
si otalgia (la copii mai mari, care vorbesc).
Tratament
Antibioterapia este similara celei din forma acuta; in plus fata
de aceasta se mai administreaza UNASIN (contine ampicilina si
sulbactam 250mg/5) in doza de 25-50ml/kgc/zi.
Adenoidita cronica - vegetatiile adenoide (polipi nazali)
Adenoidita cronica reprezinta subclasa de adenoidite in care apar
vegetatiile adenoide (polipii nazali). Aceasta este o hipertrofie
cronica favorizata de constitutia limfatica. Se poate reface dupa
ablatia chirurgicala.
Caracteristice bolii sunt:

respiratia respiratie de tip bucal care duce, in timp, la o bolta

palatina ogivala si respiratie zgomotoasa (sforait);

rinita persistenta;

infectii de vecinatate;

voce nazonata insotita de tuse nocturna, chinuitoare datorita

iritatiei faringelui si laringelui de catre aerul inspirit pe care
orala;

scaderea acuitatii gustative si olfactive (pacientul isi pierde

gustul si mirosul).
Afectarea auzului se manifesta prin hipoacuzie.
Diagnostic
Forma cronica de boala se diagnosticheaza prin rinoscopie
posterioara si prin palpare digitala, evidentiindu-se dimensiunile
tesutului adenoidian. Se face astfel excluderea unui posibil corp
strain in fosele nazale, care ar putea fi agent cauzator al obstructiei
nazale.

Diagnostocul diferential trebuie facut cu hipertrifia tesutului

adenoidian din hipersensibilitatea la laptele de vaca,
obezitatea accentuata, macroglosia, malformatia Pierre-Robin
(limba jos implantata), tumora de cavum.
Tratament
Tratamentul hipertrofiei adenoidiene cronice (vegetatii adenoide)
este chirurgical, constand in adenoidectomie si amigdalectomie
(tonsilectomie).

obstructie nazala caracterizata prin voce nazonata, stertor;

tulburari de dezvoltare: facies adenoidian, torace aplatizat,

intarziere in dezvoltarea staturo-ponderala, hipoacuzie de
transmisie;

sleep-apnee;

sforait permanent, respiratie stertoroasa;

otita medie recurenta;

infectii de vecinatate recurente, persistente dupa

antibioterapie.