ACIUNEA CIVIL

1.

Noiunea de aciune civil i natura ei juridic.

2.

Elementele aciunii civile. Clasificarea aciunilor civile. Conexiunea i

separarea preteniilor din aciune.

3.

Aprarea intereselor prtului. Obiecii mpotriva aciunii. Aciunea

reconvenional.

4.

Actele de dispoziie ale prilor. Modificarea aciunii. Renunarea la

aciune. Recunoaterea aciunii. Tranzacia.

5.
1.

Msurile de asigurare a aciunii civile.

Noiunea de aciune civil i natura ei juridic

Aciunea civil este mijlocul legal cel mai important de aprare a drepturilor
nclcate sau a intereselor ocrotite de lege, prin intermediul cruia se ini iaz
activitatea instanei de judecat cu privire la examinarea i soluionarea litigiului.
ntr-o alt accepiune, aciunea civil este facultatea de a obine de la judector o
hotrre pe fondul preteniei supuse judecii.
n cazul acestor definiii se caut s se delimiteze aciunea civil de dreptul
subiectiv, ct i de cererea de chemare n judecat. Cererea de chemare n judecat
nu se confund cu aciunea civil, ci reprezint una din formele ei de manifestare i
anume aceea prin care instana se investete.
Aciunea civil cuprinde totalitatea mijloacelor procesuale cererea de chemare n
judecat, mijloacele de aprare, administrarea probelor, msurile asiguratorii, cile
de atac n scopul proteciei dreptului subiectiv sau unui interes legitim. Deci,
cererea de chemare n judecat constituie primul mijloc dintr-o serie ntreag de
acte procesuale, prin intermediul crora aciunea civil este pus n micare.
n aceast ordine de idei, am putea defini aciunea civil ca fiind adresarea n
instana de judecat cu privire la examinarea ntr-o anumit ordine procesual a
preteniilor material-juridice ale unei persoane fa de alta, care rezult din raportul
material litigios.
Legtura dintre dreptul subiectiv civil i aciunea civil este dreptul la ac iune, care
constituie o garanie a realizrii dreptului subiectiv.
n literatura de specialitate dreptul la aciune este prezentat sub dou aspecte:
1

1.

dreptul la intentarea aciunii (aspect procesual) ce reprezint dreptul

imprescriptibil la un proces i const n posibilitatea de a cere instanei de
judecat primirea cauzei spre reexaminare.

2.

dreptul la admiterea aciunii (aspect material) este un drept pretenie

adresat n interiorul termenului de prescripie prin intermediul instanei de
judecat ctre prt pentru ca acesta s-i execute obligaiile sale ce decurg
dintr-un raport material litigios, drept la admiterea preteniilor material
juridice naintate de reclamant.

Condiiile de intentare a aciunii civile pot fi grupate n dou categorii:

a)
premisele care constituie acele mprejurri de fapt i de drept de care
depinde apariia dreptului la aciune;
b)
condiiile care constituie acele mprejurri de fapt i de drept de care
depinde valorificarea dreptului la aciune.
Premisele dreptului la intentarea aciunii sunt:

competena general a instanelor judectoreti;

absena unei hotrri judectoreti irevocabile sau a unei ncheieri
judectoreti irevocabile pe acelai litigiu;

absena unei hotrri a judecii arbitrale pe acelai litigiu;

capacitatea de folosin a drepturilor procedurale civile.

n caz de absen a unei premise de intentare a aciunii, instan a refuz n primirea

cererii sau nceteaz procesul.
Condiiile de exercitare a dreptului la aciune sunt:

respectarea regulilor de competen jurisdicional;

capacitatea de exerciiu a drepturilor procedurale;

respectarea formei i coninutului cererii de chemare n judecat;

dovada achitrii taxei de stat pentru cererea de chemare n judecat;

formularea mputernicirilor reprezentantului conform cerinelor legale.

n caz de absen a unei condiii de intentare a aciunii, instana restituie cererea de

chemare n judecat, fie nu d curs cererii, fie scoate cererea de pe rol.
2

2.
Elementele aciunii civile. Clasificarea aciunilor civile. Conexiunea i
separarea preteniilor din aciune.
Elementele aciunii civile constituie acele pri componente care n ansamblu
caracterizeaz structura aciunii civile i permit individualizarea unei aciuni fa
de altele.
Aciunea civil este compus din dou elemente:

temeiul aciunii;

obiectul aciunii.

Temeiul aciunii l constituie acele circumstane ce dau natere aciunii i anume

sunt mprejurrile de fapt pe care reclamantul i ntemeiaz preteniile fa de
prt.
Obiectul aciunii l reprezint pretenia material juridic cu privire la care se cere
darea hotrrii judectoreti; adic ceea ce reclamantul pretinde de la prt. Ex:
obiect al aciunii de revendicare a unui bun sau a unei sume de bani este dreptul
material subiectiv al reclamantului de a cere de la prt plata sumei de bani sau
bunul. Obiectul aciunii nu trebuie confundat cu obiectul material al litigiului
(bunurile, lucrurile).
Obiectul material este o parte component a obiectului aciunii. n exemplu de
mai sus obiectul material al aciunii l va constitui suma de bani sau bunul n sine.
Doctrina cunoate mai multe clasificri ale aciunilor civile n func ie de diferite
criterii.
1.

n dependena de coninutul su, distingem urmtoarele feluri de aciuni:

a)
aciunea n realizare (executare) a unui drept este cea n care se solicit de
a constrnge prin intermediul hotrri instanei judectoreti pe prt la executarea
unei obligaii sau la abinerea de la efectuarea unei aciuni. n aceste aciuni nu se
pune la ndoial existena raportului juridic material litigios, acestea avnd drept
scop confirmarea existenei ori lipsei unui drept sau obligaii dintre pri.
b)
aciunea n constatare (recunoatere, confirmare) a unui drept este cea
prin care se urmrete confirmarea printr-o hotrre judectoreasc a existenei sau
inexistenei unui raport material juridic ntre prile litigante. Deci, n aceste
aciuni se pune la ndoial existena raportului juridic material litigios, instan a
urmnd s se pronune n acest sens.
c)
aciunea n constituire (transformare) de drepturi este cea prin care se
tinde ca printr-o hotrre judectoreasc s se creeze o situaie juridic nou
modificarea sau desfiinarea raportului juridic existent ntre prile litigante. i n
acest caz nu se pune la ndoial existena raportului juridic material litigios, astfel
3

nct divergenele dintre pri duc la sesizarea instanei nu pentru a confirma un

raport preexistent, ci pentru a constitui o situaie juridic nou.
Aceast delimitare ntre felurile de aciuni reprezint i un criteriu de clasificare
dup scopul material urmrit de reclamant.
2.
n dependen de natura dreptului ce se valorific prin aciune
delimiteaz:
a)
aciuni personale sunt acele aciuni prin care se urmrete valorificarea unui
drept personal care se nate dintr-un act juridic sau din lege. Ex: aciunea pentru
plata pensiei de ntreinere;
b)
aciuni reale, prin care se valorific un drept real. Ex: aciunile n
revendicare prin care se apr dreptul de proprietate;
c)
aciuni mixte, prin care se valorific n acelai timp un drept personal i un
drept real, n cazul n care drepturile invocate se gsesc ntr-un raport de
conexiune.
3.

Dup categoria relaiei de drept material distingem:

a)

aciuni de plat a pensiei alimentare;

b)

aciuni ce decurg din litigii de munc;

c)

aciuni ce in de dreptul locativ;

d)

aciuni de reparare a prejudiciului cauzat;

e)

aciuni ce decurg din dreptul de autor, inventator etc.

Aceast clasificare are relevan la formarea practicii judiciare, Plenul CSJ emind
o hotrre asupra litigiilor similare. Conexiunea i separarea preteniilor din
aciune se face n raport de legtura reciproc ntre preteniile formulate n cererea
de chemare n judecat.
3.
Aprarea intereselor prtului. Obiecii mpotriva aciunii. Aciunea
reconvenional.
Prtul nu rmne pasiv dup intentarea procesului mpotriva lui, ci are la
dispoziie urmtoarele mijloace de aprare:

dreptul de a obiecta mpotriva aciunii;

dreptul de a intenta aciune reconvenional.

Obiecii mpotriva aciunii. Prtul are dreptul nu numai a refuza recunoaterea

aciunii, dar important pentru el este prezentarea mprejurrilor de fapt i de drept
care ar stinge preteniile naintate de reclamant. Contraargumentele fi de ordin
material sau procesual.
4

Obieciile material juridice ale prtului sunt ndreptate spre combaterea

dreptului la admiterea aciunii i urmrete respingerea preteniilor materiale
ale reclamantului, contestnd mprejurrile de fapt sau de drept naintate de
reclamant.

Obieciile procesual juridice sunt ndreptate spre combaterea dreptului la

intentarea aciunii i reprezint declaraii prin care prtul invoc lipsa
dreptului pentru pornirea sau desfurarea de mai departe a procesului,de
aceea se exclude posibilitatea examinrii pricinii de ctre instan.

Aciunea reconvenional. Aciunea reconvenional este pretenia material

juridic naintat de prt de sine stttor mpotriva reclamantului pn la
nceperea dezbaterilor judiciare pentru a fi judecat odat cu aciunea iniial.
Aciunea reconvenional poate fi depus i pn la finisarea examinrii pricinii n
fond cnd urmrete excluderea n tot sau n parte a aciunii iniiale.
Cererea reconvenional trebuie s ndeplineasc condiiile:
a)
s urmreasc compensarea aciunii iniiale a reclamantului. De ex: locatorul
cere de la locatar plata pentru chiria apartamentului, iar acesta, la rndul su,
solicit costul reparaiei capitale pe care a fcut-o n apartament.
b)
s exclud n tot sau n parte admiterea cererii principale. De ex: n cadrul
examinrii aciunii de achitare a pensiei de ntreinere pentru copilul minor, prtul
solicit contestarea paternitii sau n procesul de divor prtul solicit declararea
nulitii cstoriei ori n aciunea de partaj a bunurilor succesorale prtul
succesor legal contest legalitatea testamentului.
c)
ntre cererea reconvenional i cea principal s existe o legtur reciproc i
judecarea lor simultan s duc la o soluionare prompt i just a litigiului. De ex:
n procesul de desfacere a cstoriei prtul cere partajul averii sau plata pensiei de
ntreinere.
Existena cererii reconvenionale permite s se rezolve ntr-un singur proces toate
nenelegerile dintre pri realiznd economie de timp i cheltuieli, ct i evitarea
pronunrii unor hotrri contradictorii. Ea este, n principiu, facultativ i deci
prtul nu este obligat la formularea ei.
4.
Actele de dispoziie ale prilor. Modificarea aciunii. Renun area la
aciune. Recunoaterea aciunii. Tranzacia.
Astfel, art.60 CPC recunoate reclamantului dreptul de a modifica temeiul sau
obiectul aciunii, s mreasc sau s micoreze cuantumul preteniilor sau s
renune la aciune. Prtul are dreptul s recunoasc aciunea i prile pot nceta
procesul printr-o tranzacie.

Schimbarea temeiului aciunii presupune schimbarea circumstanelor de fapt sau

de drept prin trecerea de la ipoteza unei norme juridice la ipoteza altei norme
juridice. Ea poate s se produc prin completarea temeiului iniial al aciunii cu
noile circumstane aprute n timpul judecrii cauzei. De ex: temeiul aciunii de
reparare a daunei poate fi modificat prin stabilirea faptului c dauna a fost
pricinuit de mijlocul de pericol sporit, ceea ce va duce la aplicarea unei alte
norme de drept sau alt situaie cnd preteniile sunt ndreptate mpotriva mai
multor pri.
Schimbarea obiectului aciunii cel mai frecvent are loc prin trecerea de la
dispoziia unei norme de drept la dispoziia unei alte norme de drept sau prin
alegerea unui alt mijloc de aprare judectoreasc a dreptului subiectiv. n ambele
cazuri este vorba despre schimbarea preteniilor de drept material fa de prt. Nu
se admite schimbarea concomitent a temeiului i obiectului aciunii.
Ex: pretenia cumprtorului fa de vnztor despre nlocuirea bunului care nu
corespunde calitii cu un alt bun poate fi schimbat prin cererea de a fi restituii
banii echivaleni costului acestui obiect. n acest caz unele i aceleai mprejurri
n una i aceeai relaie social pot duce la aplicarea diferitor norme de drept.
Renunarea la aciune este un act de dispoziie unilateral al reclamantului care are
drept scop ncetarea procesului i presupune dezicerea reclamantului de la
preteniile naintate fa de prt expuse n cererea de chemare n judecat.
Motivele renunrii pot fi diverse: nejustificarea preteniilor sau imposibilitatea de
a le proba, precum i onorarea benevol a obligaiilor de ctre prt. Renunarea
poate fi: total sau parial.
Renunarea la aciune poate avea loc n tot cursul judecii n faa primei instane
sau a instanei de apel ori de recurs, fie oral n edin, fapt ce se va indica n
procesul verbal, fie prin cerere scris ce se va anexa la dosar, fcndu-se
meniunea respectiv n procesul verbal.
Recunoaterea aciunii presupune acceptarea de ctre prt a preteniilor bazate
pe mprejurrile de fapt i de drept ale reclamantului formulate n cererea de
chemare n judecat. n acest fel, prtul renun la aprarea intereselor sale, ceea
ce, de regul, condiioneaz admiterea aciunii. Recunoaterea, la fel poate fi:

Total;

Parial.

Tranzacia reprezint un contract prin care prile nceteaz un proces

nceput sau prentmpin un proces ce se poate nate, prin concesii reciproce,
constnd n renunri reciproce la pretenii sau n prestaii noi svrite ori promise
de o parte n schimbul renunrii de ctre cealalt parte la dreptul litigios. Motivele
ncheierii unei tranzacii de mpcare pot fi diverse: de regul, dificultatea probrii
6

i nedorina de a fi implicat ntr-un proces ndelungat. Tranzacia de mpcare

poate fi ncheiat pe tot parcursul procesului.
Condiiile tranzaciei de mpcare a prilor se consemneaz n procesul verbal
al edinei de judecat i se semneaz de ambele pri, iar dac este prezentat
printr-o cerere scris, se anexeaz la dosar, fcndu-se despre aceasta o meniune
n procesul verbal al edinei.
5.

Msurile de asigurare a aciunii civile

Msuri asiguratorii -posibilitatea recunoscut de lege reclamantului de a

solicita msuri de indisponibilizare i conservare, de natur s mpiedice pe prt,
n timpul procesului, s distrug sau s nstrineze bunul ce constituie obiectul
litigiului sau activul patrimonial, cnd obiectul litigiului este o sum de bani.
Astfel, instana sau judectorul poate, la cererea participanilor la proces s ia
msuri pentru asigurarea aciunii. Asigurarea aciunii se admite n orice faz a
procesului pn la etapa n care hotrrea judectoreasc devine definitiv, dac
neluarea msurilor de asigurare a aciunii ar putea face imposibil executarea
hotrrii instanei de judecat.
n cererea de asigurare a aciunii se indic motivele i circumstan ele pentru
care se solicit asigurarea aciunii. Cererea de asigurare a aciunii se soluioneaz
de judector sau de instana care judec pricina n termen de o zi de la depunere,
fr a-l ntiina pe prt i pe ceilali participani. Dac cererea de asigurare a
aciunii este depus concomitent cu cererea de chemare n judecat, aceasta se
soluioneaz n ziua emiterii ncheierii privind acceptarea cererii de chemare n
judecat, fr ntiinarea prtului i a celorlali participani la proces.
Instana sau judectorul poate lua urmtoarele msuri asiguratorii:

s ordone punerea unui sechestru pe bunurile sau pe sumele de bani care

aparin prtului i care se afl la el sau la alte persoane;
s interzic prtului de a svri anumite acte;

s interzic altor persoane de a transmite bunuri prtului sau de a ndeplini

fa de el alte obligaii;

s suspende vnzarea bunurilor sechestrate, dac se face cererea de ridicare a

sechestrului pus pe ele;

s suspende urmrirea ce se face pe baza unui document investit cu formul

executorie contestat de debitor prin aciune, dac asemenea contestaie este
admis de lege.
7

Instana poate admite mai multe forme de asigurare a aciunii, cu condiia ca

suma lor total s nu depeasc valoarea aciunii. La cererea participanilor la
proces se admite nlocuirea unei forme de asigurare a aciunii cu alt form.
Chestiunea aceasta se soluioneaz n edin de judecat, anunndu-se despre
aceasta i participanii.
Acceptnd asigurarea aciunii, judectorul sau instana poate cere
reclamantului o cauiune a prejudiciilor care ar putea fi cauzate prtului. Dac
reclamantul nu depune cauiunea n termenul stabilit de instan, aceasta din urm
emite o ncheiere de anulare a msurilor de asigurare a ac iunii, care se execut
imediat.
Persoana care a depus cauiunea are dreptul s solicite restituirea acesteia n
cazul n care partea care se consider prejudiciat prin msurile de asigurare a
aciunii nu solicit compensarea prejudiciilor n termen de cel mult 2 luni de la
rmnerea irevocabil a hotrrii pronunat n cauz sau de la rmnerea
irevocabil a ncheierii prin care a fost ncetat procesul ori scoas cererea de pe rol.
n caz de respingere a aciunii, msurile asiguratorii admise se menin pn la
momentul cnd hotrrea devine definitiv. n cazul admiterii aciunii msurile de
asigurare i pstreaz efectul pn la pronunarea hotrrii.
mpotriva tuturor ncheierilor privitoare la asigurarea aciunii se poate face
recurs. Recursul depus nu este suspensiv de executare n cererea de asigurare a
aciunii i suspend executarea n cererea de anulare a msurilor de asigurare sau
de substituire a unei forme de asigurare cu alta.
Dac hotrrea de respingere a aciunii reclamantului a devenit irevocabil, prtul
este n drept s intenteze mpotriva reclamantului aciune de reparare a
prejudiciului cauzat prin asigurarea aciunii la cererea reclamantului, indiferent de
vinovia reclamantului.
Actiunea civila
Vizite: ? Nota: ?

Ce reprezinta? Intrebari si raspunsuri

Definitie -; Actiunea civila este un ansamblu de mijloace procesuale prin intermediul carora partea interesata poate solicita si isi poate asigura concursul unei
autoritati jurisdictionale in vederea recunoasterii sau a realizarii unui drept
subiectiv ori a unui interes legitim, inclusiv prin punerea in aplicare a unor masuri
de execu-tare silita. p9h8hy

Actiunea civila este o virtualitate, o posibilitate legala, o categorie abstracta care

devine concreta si efectiva prin exercitarea ei. Constituita ca o categorie generala si
abstracta a dreptului, actiunea civila in concret se poate infatisa in diverse forme:
actiune mobiliara, imobiliara, petitorie, patrimoniala, extrapatrimoniala etc.
Se spune ca actiunea civila este un ansamblu de mijloace procesuale care se
deruleaza pe intreg parcursul procesului civil, in cele doua faze ale acestuia:
judecata si executarea silita. Ea este imanenta oricarui drept subiectiv, adica nu
exista un astfel de drept care sa nu fie insotit si de o actiune civila.
Actiunea civila nu se identifica cu cererea de chemare in judecata si nici nu se
reduce la aceasta, cererea fiind doar un element al actiunii civile.
Este important de precizat ca in orice proces civil se intersecteaza doua actiuni
civile: actiunea reclamantului si actiunea paratului.
Clasificarea actiunilor civile
I. a) Actiuni patrimoniale -; Acele actiuni care sunt evaluabile in bani. b) Actiuni
extrapatrimoniale -; Acelea neevaluabile in bani.
Importanta clasificarii consta in faptul ca uneori competenta materiala sau de
atributiune a instantei judecatoresti se determina nu numai in raport cu natura
litigiu-lui ci si, in subsidiar, in raport de valoarea pretentiilor deduse judecatii
(pretentiile sub 2 miliarde sunt atribuite judecatoriei, iar cele peste 2 miliarde se
atribuie tribunalului; in materie comerciala pretentiile peste 10 miliarde se atribuie
tribunalului, iar cele peste aceasta limita se atribuie Curtii de Apel).
Drepturile care fac obiectul actiunilor extrapatrimoniale sunt, in principiu, indisponibile, neputand fi transmise altora. De asemenea aceste drepturi sunt, de regula,
imprescriptibile. Tot caracteristic acestor actiuni este faptul ca nu pot fi exercitate
prin subrogatie, adica nu pot fi exercitate prin actiunea oblica a creditorului sau
prin actiunea pauliana a acestuia.
II. a) Actiuni mobiliare -; Acelea care au ca obiect un bun mobil prin natura lui,
prin destinatie sau prin obiectul la care se refera. b) Actiuni imobiliare - Acelea
care se refera la un imobil prin natura lui, prin destinatie sau prin obiectul la care se
refera.
Importanta clasificarii consta in aceea ca, atunci cand obiectul litigiului il constituie un bun imobil, competenta teritoriala a instantei judecatoresti se stabileste in
raport de locul unde e situat imobilul. De asemenea procedurile de urmarire silita
sunt diferite atunci cand se urmaresc bunuri mobile fata de situatia in care se urmaresc bunuri imobile.
III. a) Actiuni personale b) Actiuni reale
Importanta clasificarii:
9

Actiunile personale (cele privind o creanta) se exercita in personam, adica impotriva debitorului respectivei creante, iar actiunile reale se exercita in rem, adica
impotriva aceluia ce detine bunul, indiferent de calitatea acestuia.
In principiu, actiunile reale sunt imprescriptibile sau, daca sunt prescriptibile,
termenul de prescriptie este mai mare sau mai mic decat termenul general de
prescriptie.
O alta deosebire este legata de competenta teritoriala, care, in cazul unei actiuni
reale exercitate in legatura cu un bun imobil, se determina in raport cu locul situarii
imobilului. In schimb, de regula, actiunile personale se introduc la instanta in circumscriptia careia isi are domiciliul paratul.
IV. a) Actiunea in realizare -; Este o actiune in condamnarea paratului sa dea, sa
faca sau sa nu faca ceva. b) Actiunea in constatare -; Prin aceasta se urmareste
constatarea existentei ori inexistentei unui drept (o hotarare data in urma unei
asemenea actiuni nu este sus-ceptibila de executare silita). Art. 111, C.pr.civ.
stabileste trei conditii pentru exer-citarea unei actiuni in constatare:
1) Partea sa nu poata exercita o actiune in realizarea dreptului.
2) Partea sa nu justifice un interes.
3) Obiectul actiunii in constatare nu-l poate constitui constatarea existentei sau
inexistentei unui fapt, ci al unui drept. c) Actiuni in constituire (in transformare) -;
Acele actiuni prin care, daca sunt admise, se creeaza o situatie juridica noua.
Orice hotarare judecatoreasca poate produce efecte, atat ex tunc, cat si ex nunc
(prof. Deleanu nu este de acord cu aceasta afirmatie).
Este important de precizat ca exercitarea unei actiuni in transformare se face, in
principiu, personal. O astfel de actiune nu este transmisibila si in legatura cu o
astfel de actiune nu sunt admise acte de dispozitie.
Cererea in justitie
Cererile in justitie pot fi grupate in doua categorii:
1) Cerere principala sau introductiva de instanta
2) Cerere incidentala (orice cerere facuta ulterior celei principale, dar in legatura cu
aceasta).
1. Cererea principala
Este aceea prin care partea deschide procesul civil (cererea de chemare in judecata). Prin cererea de chemare in judecata reclamantul determina cadrul litigiului
sub aspectul obiectului si al partilor in litligiu.
Pe temeiul art. 129, aln. ultim, C.pr.civ., instantele judecatoresti trebuie sa se
pronunte omnia petita, in limitele a ceea ce i s-a cerut.
10

In cazul in care legea reglementeaza o competenta teritoriala alternativa, adica

posibilitatea reclamantului de a alege intre doua sau mai multe instante, prin
introdu-cerea cererii de chemare in judecata, instanta este determinata in mod
irevocabil.
Potrivit art. 109, C.pr.civ., in cazul in care legea stabileste o procedura prealabila
obligatorie, cererea de chemare in judecata este inadmisibila daca nu s-a parcurs
aceasta procedura. De exemplu, art. 7201, C.pr.civ., prevede ca in litigiile
comerciale reclamantul trebuie sa faca dovada ca a incercat concilierea, adica
rezolvarea pe cale amiabila a diferendului cu paratul. Neindeplinirea acestei
proceduri prealabile de conciliere atrage ca sanctiune inadmisibilitatea cererii.
2. Cererea incidentala
Orice cerere facuta ulterior celei principale, dar in legatura cu aceasta. Ea se poa-te
infatisa in urmatoarele forme: a) Cererea aditionala -; Aceea prin care reclamantul
modifica unele elemente din cererea principala.
Art. 132, C.pr.civ. precizeaza ca nu se considera modificata cererea principala in
urmatoarele situatii:
- Cand se indreapta o eroare materiala care s-a strecurat in cererea principala;
- Cand reclamantul mareste sau micsoreaza catimea (valoarea) obiectului cererii;
- Cand reclamantul cere valoarea obiectului pierdut sau pierit;
- Cand o actiune in constatare este transferata ulterior intr-o actiune in realizarea
dreptului sau invers, o actiune in realizarea dreptului intr-o actiune in constatare; b)
Cererea reconventionala -; Aceea prin care paratul insusi formuleaza preten-tii fata
de reclamant sau mijloace de aparare fata de pretentiile reclamantului. c) Cererea
de interventie voluntara a unui tert pentru a intra intr-un proces civil. Aceasta are
doua forme:
1) Interventia voluntara principala -; Cea prin care tertul, solicitand sa intre in
proces, opune un drept propriu ambelor parti din proces.
2) Interventia voluntara accesorie - Cea prin care tertul solicita intrarea intr-un
proces civil pentru a sprijini apararea uneia dintre parti. d) Cererea de interventie
fortata a unui tert in procesul civil - Presupune a-ducerea unui tert in proces la
initiativa uneia dintre partile principale (reclamant sau parat). Codul de procedura
penala reglementeaza urmatoarele forme de interventie fortata:
- Chemarea in judecata a unei alte persoane -; Chemarea unui tert care ar putea
pretinde acelasi drept ca si reclamantul.
- Chemarea in garantie -; Aducerea unui tert care are o obligatie legala sau contractuala de garantie sau de despagubire.
11

- Aratarea titularului dreptului -; Solicitarea aducerii in proces a tertului in nume-le

caruia paratul exercita dreptul sau detine bunul dedus judecatii.
Este important de precizat ca actiunea civila nu se identifica si nu se reduce la
cererea de chemare in judecata, aceasta din urma fiind un mijloc procesual integrat
in actiunea civila. Alaturi de hotararea judecatoreasca, cererea de chemare in judecata este cel de-al doilea act procesual fundamental (principal).
Efectele cererii de chemare in judecata
1) Intreruperea prescriptiei extinctive -; Art. 16, Decretul lege 167/1958 pre-vede
ca termenul de prescriptie se intrerupe printr-un act incepator de executare, asa
cum este cererea de chemare in judecata. Pentru a intrerupe prescriptia extinctiva
este necesar ca aceasta cerere sa fie efectiva.
Pentru a fi efectiva, dupa parerea prof. I. Deleanu, o cerere trebuie sa fie
susceptibila de a se finaliza prin pronuntarea unei hotarari judecatoresti. Asa fiind,
daca instanta va anula cererea de chemare in judecata intrucat ea nu e timbrata, sau
daca instanta va respinge cererea deoarece titularul acesteia (reclamantul) a
renuntat la judecata sau la dreptul dedus judecatii, introducerea cererii nu mai
intrerupe cursul prescriptiei extinctive, ea ne mai fiind efectiva.
2) Punerea in intarzaiere a debitorului - De la momentul introducerii cererii
debitorul devine de rea-credinta. Astfel, el va datora, dupa caz, daune moratorii,
daune compensatorii sau, daca bunul in litigiu e individual determinat, riscul pieirii
bunului ii apartine.
3) O data cu introducerea cererii unele actiuni, in principiu netransmisibile, pot fi
totusi transmise spre a fi continuate in judecata de catre succesorii reclamantului
(de exemplu, actiunea in stabilirea paternitatii poate fi exercitata de minor prin
mama, dar daca mama moare, actiunea poate fi continuata de mostenitori; la fel
este si in cazul actiunii in tagada paternitatii).
4) Prin cererea de chemare in judecata se determina cadrul procesual al litigiului,
atat sub aspectul obiectului litigiului, cat si sub aspectul participantilor la judecata.
Dupa parerea prof. I. Deleanu prin introducerea cererii se determina componenta
obiectiva (litigiul) si componenta subiectiva (partile in litigiu). Instanta, pe temeiul
art. 129, aln. ultim, C.pr.civ., trebuie sa se pronunte omnia petita.
5) In siutatiile in care legea reglementeaza o competenta teritoriala alternativa,
adica posibilitatea reclamantului de a alege intre mai multe instante, prin introducerea cererii de chemare in judecata la o anumita instanta se considera ca alegerea
sa e facuta in mod irevocabil. Prin introducerea acestei cereri, dreptul elegat (dedus
in judecata) devine un drept litigios si, daca legea nu interzice expres, este posibil
retractul litigios, adica posibilitatea paratului de a rascumpara creanta de la creditor
prin plata sumei pe care acesta a platit-o.
12

Art. 45, C.com. interzice retractul litigios pentru ca operatiunile comerciale se fac
in scop speculativ, or rascumpararea creantei la acelasi pret ar fi contrara acestui
scop. Asadar, retractul litigios este permis doar acolo unde legea nu interzice
expres.
Conditiile de exercitare a actiunii civile prin introducerea unei cereri de chemare in
judecata
1. Afirmarea de catre reclamant a unui drept subiectiv sau a unui interes legitim
Prof. I. Deleanu considera ca, desi in doctrina se mai utilizeaza si termenul
existenta in loc de termenul afirmare, acesta din urma este cel corect, deoarece existenta dreptului sau interesului legitim se verifica la sfarsitul judecatii prin
darea hotararii judecatoresti (aceasta afirmare se verifica prin administrarea de
probe).
2. Justificarea unui interes
Nici un act de procedura nu poate fi facut de parte daca nu justifica un interes.
Acest interes trebuie sa intruneasca cateva conditii: a) Trebuie sa fie un interes
juridic, adica consacrat si ocrotit prin normele dreptului. b) Sa fie un interes
legitim, adica sa fie conform cu normele de convietuire sociala si cu normele
morale. c) Interesul sa fie nascut si actual.
Un interes care inca nu s-a nascut sau un interes eventual nu poate justifica executarea unei actiuni. Totusi, art. 110, C.pr.civ. mentioneaza cateva situatii cand,
desi interesul inca nu e actual, cererea de chemare in judecata e, in principiu,
admisibila:
- O cerere facuta pe cale principiala pentru asigurarea dovezilor in perspectiva unui
viitor proces.
- In cazul unui contract de locatiune, cererea facuta pentru predarea bunului
inchiriat atunci cand se va implini termenul locatiunii.
- O cerere facuta, chiar inainte, pentru executarea unei obligatii alimentare, la
termenul cand aceasta obligatie va deveni scadenta.
- Presedintele instantei, la solicitarea partii, poate sa dea curs unei cereri daca prin
intarzaierea judecarii ei partea ar suferi un prejudiciu. d) Sa fie personal si direct.
Interesul trebuie sa apartina aceluia care exercita actiunea civila, iar foloasele sau
neajunsurile exercitarii actiunii sa se rasfranga doar asupra lui. Numai uneori legea
permite exercitarea actiunii in numele altuia (Ex: Exercitarea actiunii civile de
catre procuror in conditiile art. 45, C.pr.civ., exercitarea actiunii de catre o
organiza-tie sindicala in numele si in interesul unui dintre membrii organizatiei).
3. Capacitatea de folosinta
13

Este aptitudinea generala si abstracta a unei persoane de a dobandi drepturi si de asi asuma obligatii.
In spatiul procedurii penale lipsa capacitatii de folosinta, adica faptul ca persoana a
decedat, atrage inadmisibilitatea cererii in justitie. Exista totusi in acest caz unele
probleme discutate. Astfel se discuta cazul in care persoana decedeaza in timpul
procesului. In acest caz, pe temeiul art. 243, C.pr.civ., judecata se suspenda pentru
introducerea in cauza a mostenitorilor.
Se pune intrebarea ce se intampla daca se constata ca persoana era decedata la
momentul introducerii cererii. Instanta a decis ca nu sunt aplicabile prevederile art.
243, C.pr.civ., pentru ca decesul a intervenit inaintea inceperii judecatii. Prof. I.
Deleanu considera ca aceasta decizie este corecta, insa, pe temeiul art. 132,
C.pr.civ., partea poate sa solicite un termen pentru modificarea cererii, in sensul
introducerii in cauza a mostenitorilor (ar fi vorba doar de ipoteza in care se va
constata decesul paratului, adica a celui ce are doar legitimitate pasiva). Aceasta
cerere nu e admisibila daca cererea a fost facuta de reclamant (cel ce are calitatea
procesuala activa), insa actiunea se poate continua de catre mostenitori, daca nu are
caracter strict personal.
4. Capacitatea de exercitiu
Reprezinta dobandirea si asumarea efectiva de drepturi si obligatii subiective.
Prof. I. Deleanu sustine ca in procesul civil exista un mai mare liberalism decat in
dreptul civil material substantial.
Ex: Pe temeiul art. 129, C. fam., tutorele poate sa faca acte de procedura care, desi
sunt acte de dispozitie, ele sunt totusi socotite acte de conservare;
Minorul poate el insusi sa faca acte de conservare, precum un act de intrerupere a
prescriptiei sau o somatie de executare;
Minorul e ascultat in procedura adoptiei;
Minorul, care a implinit varsta de 14 ani, poate, el insusi, sa ceara, impotriva
parintilor, modificarea conditiilor de crestere si educare;
Interzisul judecatoresc poate el insusi sa faca o actiune de divort, desi se afla sub
interdictie, pentru ca e o actiune strict personala si numai el poate sa o introduca
(practica judiciara o considera valabila daca e facuta intr-o clipa de luciditate).
Sanctionarea nerespectarii regulilor cu privire la capacitate
Este prevazuta de art. 43, C.pr.civ., care precizeaza ca actul facut in lipsa capacitatii e anulabil, deci ar putea fi vorba de o nulitate relativa. Prof. I. Deleanu
considera ca e nevoie de aceasta precizare pentru ca din economia articolului ar
putea rezulta ca suntem in prezenta unei nulitati absolute, ceea ce e fals. Deci,
14

nulitatea este relativa, ea putand fi acoperita sau confirmata pe parcursul

procesului.
5. Calitatea procesuala
De regula, actiunea se exercita de titularul dreptului, astfel ca el este cel ce are
calitatea procesuala. Uneori insa, in cazurile prevazute de lege, au calitate
procesuala mostenitorii si creditorul chirografar. De asemenea, actiunea poate fi
exercitata prin mandatar, fie legal, fie conventional sau, in conditiile art. 45,
C.pr.civ., actiunea poate fi exercitata si de catre procuror, dar numai daca aceasta
priveste pe un minor, un interzis sau un disparut.
In legatura cu prevederile art. 45, C.pr.civ., Curtea Constitutionala s-a pronuntat
intr-o decizie, in sensul ca ele sunt neconstitutionale pe temeiul prevederilor din
Constitutie, procurorul putand introduce si alte actiuni civile decat cele din acest
articol, mai putin insa cele strict personale.
Totusi, in ciuda faptului ca deciziile Curtii Constitutionale sunt obligatorii si
opozabile erga omnes, prin OUG 138/2000 si prin OUG 59/2001 pentru modificarea si completarea Codului de procedura civila, textul art. 45 (1), C.pr.civ. a ramas
acelasi. De asemenea, in mod paradoxal, majoritatea judecatorilor au spus ca
aceste prevederi sunt constitutionale, desi acestea sunt neconstitutionale, limitand
atribu-tiile procurorului.
Pot avea calitate procesuala si alte autoritati, in conditiile prevazute de lege (Ex:
Autoritatea tutelara).
Uneori, legea restrange calitatea procesuala numai la anumite persoane (numai
sotul sau numai sotia pot introduce actiunea de divort sau, in conditiile art. 54,
C.fam., doar sotul poate introduce actiunea in tagada paternitatii).
S-a pus problema, in legatura cu o decizie a Curtii Constitutionale nr. 349/2001, in
concordanta cu o hotarare a CEDO din 27 octombrie 1994, prin care s-a decis ca
prevederile art. 54, C.fam. (potrivit caruia actiunea in tagada paternitatii poate fi
exercitata de sotul mamei) sunt constitutionale numai in masura in care in cerere se
recunoaste acest drept si mamei si copilului.
Prof. I. Deleanu considera ca aceasta este o decizie revolutionara. In acest caz se
pune problema termenului in care poate fi exercitata o actiune in tagada de catre
mama sau de catre copil (pentru tata acest termen este de 6 luni de la momentul
luarii la cunostinta). Astfel, exista doua opinii:
1. Termenul este de 6 luni si pentru mama si copil.
2. Termenul de 6 luni se refera la un drept al prezumatului tata de a face tagada si
ca, in conditiile deciziei Curtii Constitutionale, trebuie sa ne gandim la dreptul
mamei si al copilului ca la un drept de alta materie. Astfel, nu sunt aplicabile prin
extrapolare prevederile art. 54, C.fam.
15

Se considera ca, printr-o astfel de actiune, se urmareste de fapt sa se puna in

concordanta o realitate sau o stare de fapt referitoare la acel copil cu actele de stare
civila (are ca scop stabilirea reala a filiatiei). De aceea, prof. I. Deleanu considera
ca aceasta actiune in tagada paternitatii trebuie sa fie imprescriptibila. De
asemenea, el considera ca instantele judecatoresti trebuie sa aplice deciziile Curtii
Constitutionale fara nici un fel de rezerva, fara vreo distinctie intre subiecti.

16