Tema de casa BPS

PARTICULARITATILE METALURGICE ALE

OTELURILOR INOXIDABILE SI REFRACTARE

Studenti

Specializare

Cuprins
Cap 1.Oteluri inoxidabile
1.1.Otelurile inoxidabile feritice
1.2.Oteluri inoxidabile martensitice
1.3.Oteluri inoxidabile austenitice
1.4.Oteluri inoxidabilie austenito-feritice
Cap 2.Oteluri refractare
2.1.Oteluri refractare martensitice
2.2.Oteluri refractare feritice
2.3.Oteluri refractare austenitice
2.4.Oteluri refractare austenito-feritice

Cap 1.Oteluri inoxidabile

Otelurile inoxidabile sunt aliaje pe baza de fier( componentul cu concentratie mai mare
continand cel putin 10,5% Cr si cel mult 1,2 %C, cu sau fara alte elemente de aliere( in afara de
elemente insotitoare permanente Mn, Si, respective impuritatile S, P, etc).Printre elementele
de aliere se numara Ni, Mn, Nb, Ce, etc.Dintre cele mai sus rezulta ca otelurile inoxidabile sunt
oteluri inalt aliate , la care rezistenta fata de coroziune este de importanta majora.Diferitele
familii de oteluri inoxidabile se industrializeaza functie de faza metalurgica predominanta in
otelul aflat in starea in care se va gasi in exploatare.
Sub acest aspect apar urmatoarele familii fundamentale de oteluri inoxidabile:

Feritice
Martensitice
Austenitice
Austenito-feritice (oteluri duplex )

Starea structurala in care se afla otelurile inoxidabile este determinate nu numai de

compozitia lor chimica ci si de intreaga lor istorie termica si tehnologia pe care au strabatut-o
pana in momentul introducerii in exploatare.

1.1.Otelurile inoxidabile feritice

Elementul de aliere cromul, care odata cu cresterea concentratiei determina marirea
stabilitatii la coroziune favorizeaza si formarea feritei.Prin urmare domeniul austenitei este
ingustat pana la disparitia complete.In figura 1 in partea stanga este reprezentat un segment de
diagrama Fe-Cr in domeniul de continuturi foarte scazute de carbon.La o concentratie de peste
14% Cr este prezenta o structura formata din ferita delta netransformata.Daca se mareste putin
concentratia elementelor favorizante pentru formarea austenitei,cum sunt carbonul si azotul,
domeniul bifazic (sigma & delta) se deplaseaza spre continuturi marite ale cromului,astfel un
otel cu 17% Cr si 0,1 % (C+N) la temperaturi ridicate continu proportii de austenite care la racire
se tranforma in martensita.

In scopul evitarii unor posibile confuzii cu privire la otelurile nealiate si slab aliate feritoperlitice care deseori sunt denumite oteluri feritice , ferita formata direct din topitura este
definite ca ferita delta, iar ferita rezultata din transformarea in stare solida a austenitei este
definite ca ferita alfa.
Otelurile inoxidabile feritice contin intre 10,5 % si 30% crom si pana la 0,08% carbon.Alte
elemente de aliere posibbile pot si molibdenul (pana la 4 %) pentru marirea stabilitatii la
coroziune patrunsa sau coroziune fisuranta, Nichelul ( pana la 1,6%) pentru marirea tenacitatii
precum si aluminiul (pana la 2,1%). Pentru evitarea sensibilitatii la coroziune intercristalina
continutul maxim de carbon este limitat la 0,03 sau otelurile sunt stabilizate cu Ti respectiv Nb.
In functie de continutul de elemente favorizante pentru formarea feritei delta, otelurile
inoxidabile feritice se clasifica in 2 categorii:
-oteluri ferite totale
-oteluri semiferitice

1.2.Oteluri inoxidabile martensitice

Otelurile inoxidabile martensitice conform SR EN 10088 au un continut de Cr de la 11,5%
pana la 19% si un continut de carbon de 0,08% pana la 1,2%.Alte elemente de aliere posibile
sunt molibdenul (pana la 1,3%) si nichelul (cu pana la 2,5%).
Continuturile elementelor de aliere sunt astfel alese incat sa rezulte o structura pe cat
posibila lipsita de ferita delta, respective o structura totala de revenire respectiv calire.Datorita
continutului ridicat de crom aceste oteluri in totalitatea lor se calesc la racire in aer.Influenta
continutului de carbon asupra calibilitatii unui otel cu 12-13 % Cr este repezentata in fig.Aceasta
figura reprezinta diagrama de transformare timp temperature pentru racirea continua a
otelului inoxidabil martensitic.

Fig .Influenta carbonului si cromului asupra duritatii unui otel aliat cu 12 13%
Cr, tratment termic:30 min 980 C/racire in ulei.
Stabilitatea la coroziune a otelurilor inoxidabile martensitice este determinata de
proportia de Cr solubilizat( in solutie).Un continut de Cr la un continut concentrat de carbon
mareste stabilitatea la coroziune, iar un continut mai ridicat de carbon la un continut constant
de Cr diminueaza stabilitatea la coroziune pentru ca o cota parte din C leaga o parte din Cr
formand carburi. Otelurile cu un continut de C 0,4% se utilizeaza preponderent in stare
imbunatatita.In cazul otelurilor cu un continut de C 0,1 %, pentru sudare nu este necesara
preincalzirea si nici tratament termic post-sudare. Pentru otelurile cu un continut de carbon
cuprins intre 0,1 0,4 trebuie aplicata preincalzirea la 200 pana la 400 C si trebuie efectuat
tratament post-sudare.Otelurile martensitice se impart in patru grupe,dupa continutul de
carbon si crom.

- Oteluri martensitice cu continutul scazut in carbon (0,15 % C si 1214% Cr) destinate

fabricarii unor produse care sunt supuse unor mari solicitari mecanice si lucreaza in medii
corozive.
- Oteluri martensitice cu continut mediu in carbon ( 0,2.0,4 % C)
- Oteluri martensitice cu continutul ridicat in carbon avand intre 0,61 % C si 1416 %
Cr.La aceasta grupa se urmareste obtinerea unei duritati ridicate, fara a pune conditia de
tenacitate si a inoxidabilitatii deosebite.
- Oteluri martensitice, cu continut redus in carbon si avand ca elemente de aliere cromul si
nichelul se caracterizeaza prin 0,1 % C; 1620 % Cr si 2..4 % Ni.Aceste oteluri au
proprietati mecanice bune si o rezistenta la coroziue ameliorate de cresterea
continutului de crom.

1.3.Otelurile inoxidabile austenitice

Otelurile cu o structura austenitica ,au datorita proprietatilor lor deosebite un spatiu de
utilizare foarte larg.In principal aceste oteluri sunt utilizate ca oteluri inoxidabile ,dar si ca
oteluri refractare sau ca oteluri cu termorezistenta ridicata. Otelurile inoxidabile austenitice
conform SR EN 10088 au un continut de 16 la 26%Cr si 6 la 32%Ni. Alte elemente de aliere pot fi
molibdenul (cu pana la 7,0%)pentru imbunatatirea stabilitatii la coroziune.Otelurile de acest tip
predispuse la coroziune intercristalina au un continut maxim de carbon limitat la 0,030% care
sunt stabilizate cu titan si niobiu.
Otelurile austenitice poseda o retea cristalina cubica cu fete centrate ,ceea ce le confera
o buna tenacitate ,chiar si la temperaturi foarte scazute .Austenita este nemagnetizabila si
datorita lipsei transformarii
nu este durificabila (calibila)prin transformare .Reteaua
cristalina cubica cu fete centrate are o solubilitate mai mare pentru carbon si azot decat
reteaua cubica spatial centrata a feritei delta.
Otelurile austenitice cu un continut de carbon de peste 0.08%si pana la aproximativ 0,5%
sunt utilizate ca material refractare,la care formararea carburilor de carbon nu are un efect
dezavantajos ,din contra chiar sunt de dorit pentru ca maresc rezistenta la fluaj.Ea are tendita
de transformare in martensita la deformari la rece ,in special la temperature scazute.
Suplimentar la deformarea la rece aceasta conduce si la marirea rezistentei mecanice a
otelului.Comparativ cu martensita obtinuta la calirea otelurilor slab aliate ,martensita de
transformare are o tenacitate mai mare.Datorita proprietatilor magnetice ,aceasta martensita
poate fi decelata cu ajutorul unui magnet.In compozitia chimica nu exista abateri fata de
matricea austenitica ,astfel ca in solutie de acid sulfuric in domeniul pasiv si cel transpasiv nu se
constata diferente de comportare la coroziunea intre zonele de structura austenitica si
martensitica.

Otelurile austenitice pot si aliate cu azotul.Capacitatea de solubilizare a azotului care in

otelurile nealiate este redusa ,este favorizata de elementele crom si mangan.Continuturile de
azot a otelurilor austenitice listate in standardul SR EN 10088 se situeaza intre 0,10% si 0,25%.
O structura austenitica poate fi obtinuta si prin aliere cu mangan .Cunoscut este otelul
durificat cu 12%Mn si 1,2%C care prin deformare la rece este puternic ecruisat si prezinta totusi
o tenacitate ridicata.
Caracteristicile unui otel sau metal depus prin sudura austenitic sunt determinate in masura
hotaratoare de fenomenele ce au loc la solidificarea topiturii.In functie de compozitia lor
chimica otelurile austenitice se solidifica fie ca ferita delta sau austenitic.Aproximativ 90%dintre
tipurile de oteluri inoxidabile austenitice utiliate pentru industria chimica fac parte din grupa
austenitelor cu solidificare delta-feritica,pentru care mai sunt denumite si austenite
standard.Uneori sunt desemnate si austenite care prin deformare plastica sau prin racire rapida
la temperatura foarte joasa, partial prezinta martensita de transformare.Cauza sensibilitatii
fisurarii la cald a otelurilor austenitice constituie solubilitatea redusa a elementelor favorizate
pentru fisurarea la cald .In figura sunt reprezentate probe metalografice ale unor table laminate
la cald si tratate termic cu structura austenitica .in partea stanga este reprezentata structura
monofazica a otelului aliat cu azot 1.43 format din granule austenitice cu unele siruri
caracteristice ingeminate,in partea dreapta prezinta in matricea de austenite unele siruri
filiforme .

In austenitele cu solidificare deltaferitica elementele critice sunt solubilizate in mare parte

in cristalele de solutie solida;astfel nu se produc pelicule lichide la limita grauntilor cristalini,
austenitele standard sunt foarte sigure la fisurara la cald.Este foarte important de stiut ,inaintea
efectuarii prelucrarilor prin sudare ,daca este vorba de austenite standard sau material total
austenitice pentru care trebuie aplicate precautii deosebite.In caz de dubiu un material complet
austenitic poate fi usor recunoscut ,daca pe acest material se executa un scurt cordon de
sudura wig fara material de adaos .In acest cordon se va constata lipsa totala sau o proportie

foarte redusa de ferita-delta ,iar cordonul nu are proprietati magnetice.In scopul verificarii
tendintei de fisurare la cald au fost concepute metode de verificare la care in timpul solidificarii
imbinarii sudate asupra acesteia actioneaza solicitari interne sau alte procedee la care
imbinarea sudata este supusa unei deformari definite prin solicitari exterioare.

1.4.Oteluri inoxidabile austenito-feritice

Un anumit echilibru intre elementele alfagene (Cr-Mo, W, Si, Al, Ti, Nb) si elementele
gamagene ( carbon, nichel, cupru, mangan, azot) determina structura otelurilor inoxidabile.

Fig.Influenta elementelor alfagene si gamagene asupra structurii otelurilor inoxidabile laminate

Luand in considerare compozitia otelurilor inoxidabile si calculand Ecr si ENi se constata
separarile domeniului austenitic de cel austenito-feritic pentru diverse valori.
La valor constant ale ENi = 12 % se va obtine o structura autenito-feritica pentru Ecr 19 %.
Modificarea acestor concentratii, Ecr si ENi conduce la aparitia diverselor structuri, care sunt
specifice diferitelor clase de oteluri inoxidabile.Otelurile inoxidabile austenito-feritice sunt
oteluri similar cu cele analizate mai sus, la care s-a reglat continutul in elemente alfagene si
gamagene.Aceste oteluri prezinta dificultati la prelucrarea la cald, dar multe din ele au o
anumita sensibilitate la coroziunea intercristalina si li se pot modifica proprietatile prin
durificare structural.
Comparativ cu otelurile austenitice standard larg raspandite cum ar fi de exemplu otelul
X2CrNiMo, otelurile austenito-feritice au o structura bifazica alcatuita din ferita delta si
austenita.Datorita acestui fapt sunt denumite si oteluri duplex.Stabilitatea lor la coroziune este

superioara celei ale austenitelor standard datorita continutului superior de crom. Un avantaj
esential al acestor oteluri sunt caracteristicile mecanice foarte ridicate, in special limita
conventionala de curgere Rp 02 .Otelurile austenito-feritice contin intre 21,0 si 28 % Cr, 3,5 si
8,0 % Ni si pana la 0,35 % azot. Continutul de carbon este limitat la maxim 0,030 %.Alte
elemente de aliere posibile sunt molibdenul cu pana la 4,5 %, cuprul cu pana la 2,5 % si
wolframul cu pana la 1 %.

Fig. .Sectiune prin sistemul ternar Fe Cr Ni la 69 % Fe (ex otelul 1.4462 X2CrNiMoN22-5-3)

In fig. este reprezentata o sectiune din diagram de stare Fe Cr Ni pentru 69% Fe cu
ajutorul careia va fi explicate influenta temperaturii asupra structurii otelurilor austenitoferitice.Bara punctate din partea stanga reprezinta continutul de Ni al otelului 1.4462 in cazul
unei raciri foarte lente. La continuarea racirii la o temperature sub aproximativ 1380 incepe
preponderant la limita granulelor dar si in interiorul acestora transformarea unei parti a feritei
delta in austenite.Raportul feritei delta fata de austenite la temperature ambianta depinde de
compozitia chimica, iar in cazul acestui otel este de aproximativ 50:50. Odata cu cresterea
vitezei de racire scade cantitatea de austenite rezultata, datorita faptului ca pentru

transformarea feritei delta guvernata de procese de difuzie nu mai este suficient timp necesar
desfasurarii lor.
Pentru comportarea la sudare a acestor oteluri important este continutul de azot.Din
diagram de stare poate fi observant cum azotul deplaseaza curba de limitare dintre domeniul
bifazic( +) si domeniul spre temperature mai ridicate diminuand astfel domeniul de existent
a feritei delta.In consecinta pentru sudare a fost recomandat un aport termic cat mais cazut
pentru a mentine cresterea granulara in limite cat mai reduse.Aceasta recomandare s-a dovedit
a fi falsa, datorita faptului ca in aceste conditii ferita delta formata in zona temperaturilor inalte
ale ZIT-ului nu se poate transforma in austenita din cauza racirii rapide.Urmarea acestei situatii
a fost o tenacitate si o stabilitate la coroziune insuficienta in aceste zone.La otelurile austenitoferitice din generatia a doua aliate cu azot prin diminuarea domeniului feritei delta tendinta de
feritizare este reduse si este favorizata formarea austenitei.Prin urmare la sudare pot fi utilizare
energii liniare care sunt uzuale in cazul otelurilor austenitice standard.
Otelurile Cr-Ni-Cu prezinta interes pentru ca se poate reduce continutul in nichel element deficitar si li se pot imbunatatii proprietatile mecanice prin durificare structurala.
Otelurile austenito-feritice se livreaza sub forma de bare, tevi si uneori ca piese
turnate.Aceste oteluri prezinta rezistenta la coroziunea intercristalina si unele proprietati
mecanice ridicate in comparative cu cele austenitice. Ele prezinta dificultati de forjare,
laminare, trefilare, ambutisare.

Cap 2.Otelurile refractare

Otelurile refractare sunt bogat aliate in crom ,la care se adauga ca element principal
aluminiu si siliciu.Conventional ,se considera oteluri refractare acele oteluri care prezinta o
buna rezistenta chimica ,asociata cu bune proprietati mecanice la temperaturi de exploatare .
Cresterea temperaturii de lucru provoaca modificari in comportarea otelului atat din punct
de vedere chimic ,cat si mecanic.Temperaturile ridicate favorizeaza agresiunea mediului de
lucru asupra metalului,respective apar fenomene de coroziune la temperatura inalta si se cere
ca otelurile refractare sa prezinte rezistenta chimica la temperatura de lucru.
Otelurile refractare se caracterizeaza prin caracteristici mecanice foarte bune la solicitari
de scurta durata si lunga durata prin stabilitate deosebita la actiunea gazelor fierbinti si a
produselor de ardere precum si la actiunea topiturilor de saruri si metalice la temperaturi mai
mari de 550C.
Refractarea este caracterizata prin greutatea cantitatii de metal oxidat,care la temperatura
X in medie nu depaseste 1g/(
),iar la temperature (X+50C)in medie nu depaseste

2g/(
)la o durata de expunere de 120 ore cu 4 raciri intermediare .Aceasta temperatura
limita este in functie de conditiile de exploatare ,in special de tipul gazului.Gazele sulfuroase si
gazele cu un continut ridicat de abur sau alte impuritati actioneaza mult mai agresiv decat
aerul. Formarea acestui strat de oxid este conditionat de tensiunile de descompunere a
oxidului.Daca descompunerea oxidului este superioara presiunii partiale a oxigenului in aer sau
in mediul de lucru ,atunci metalul este nobil.Daca descompunerea este inferioara acestei
presiuni partiale pot aparea doua situatii:
-oxidul este volatil ,suprafata metalului nu este acoperita si in consecinta se continua
distrugerea prin oxidare;
-oxidul este volatil ,suprafata metalului este acoperit de un strat de oxid.Daca volumul de oxid
format este mai mic decat al metalului din care provine ,nu se formeaza un strat de oxid care
sa acopere intreaga suprafata si continua oxidarea .Daca volumul de oxid format este mai mare
decat al metalului din care provine ,stratul de oxid va fi compact si protejaza metalul impotriva
oxidarii.
Raportul dintre volumul de acid format si cel al metalului din care provine se numeste
coeficient de expansiune.Se admite ca un coeficient de exxpansiune supraunitar permite
formarea unui strat de oxid compact ,aderent si in consecinta metalul are o buna rezistenta la
oxidare.Aceasta conditie nu este suficienta ,ci trebuie analizata si situatia difuziunii atomilor
metalului sau a oxigenului prin stratul de oxid ,care poate contribui la pierderea de metal prin
oxidare.In cazul difuziunii prin stratul de oxid a atomilor de oxigen sau de metal ,oxidarea
continua si apar pierderi de metal.
Refractarea se datoreaza unui strat superficial de oxizi foarte dens si aderent care separa
materialul de mediul agresiv ;adecvati sunt oxizi de tipul CrO3,Al2O3 si SiO2.
Otelurile refractare sunt cuprinse in standardul European SR EN 10095,care contine si date
privind proprietatile fizice ale acestor oteluri precum si valori orientative pentru rezistenta
mecanica pentru temperturi pana la 900C.Stabilirea stratului protector este influentat si
stabilitatea stratului protector este influentata de continutul in oxigen ,sau carbon precum si a
unor particule solide sau picaturi de topitura in gazul fierbinte .Gazele continute pe langa sulf si
oxigen ,influenteaza putin rezistenta la oxidare.Rezistenta la oxidare se diminueaza datorita
formarii de sulfuri ,in special la otelurile aliate cu Ni.In cazul unui aport de carbon matricea
poate saraci in Cr datorita formarii carburilor de crom.La acest fenomen sunt foarte sensibile
otelurile feritice pentru ca in reteaua cristalina cubica centrata spatial fenomenele de difuzie
decurg mult mai rapid decat in cea cubica centrata pe fete.In conditii de mediu oxidant prin
continuturi mai ridicate de Ni stabilitatea la oxidare este marita ,in special la solicitare termica
alternativa.

Otelurile refractare mai inalt aliate cu Cr si Si sunt fragile la o utilizare in domeniul

temperaturilor mai inalt aliate intre 600 si 800C datorita posibilitatii formarii de faza sigma.

Principalele tipuri de oteluri refractare

2.1.Oteluri refractare martensitice
Otelurile refractare martensitice se caracterizeaza prin continutul in crom de 5.22%,la care
se adauga aluminiu si molibden(Cr-Al-Mo) sau molibden si siliciu(Cr-Mo-Si),sau siliciu si
nichel(Cr-Si-Ni).
Otelurile aliate cu 56%Cr si avand sau nu ca elemente de aliere siliciu,aluminiu,molibden,
titan prezinta o buna rezistenta la oxidare pana la temperatura de lucru de 923K,fiind folosite
cu precadere in rafinariile de petrol si in industria de sinteza a carburantilor .O mare parte din
productia acestor oteluri este folosita sub forma de tevi in industria petroliera,in industria
chimica de sinteza si la fabricarea supraincalzitoarelor.
Otelurile refractare martensitice cu 7..10%Cr,avand ca element de aliere siliciu si adesea
molibdenul sunt folosite cu precadere la fabricarea supapelor motoarelor cu ardere interna.
Otelurile refractare martensitice cu 20..22%Cr la care se adauga si siliciu si nichel se folosesc
la fabricarea supapelor motoarelor cu ardere interna puternic solicitate.

2.2.Oteluri refractare feritice

Aceste oteluri se caracterizeaza prin continutul ridicat de crom,1730%,la care se adauga
siliciu,aluminiu.
Otelurile feritice cu 17%Cr prezinta o buna rezistenta la oxidare in are pana la temperature
de 1123.1173K,care poate fi ameliorate prin alierea cu siliciu.
Otelurile cu 2730%Cr prezinta o buna rezistenta la oxidare in aer la temperaturi pana la 1
373K si suficienta pana la temperaturi de 1 4231 473K.Aceste oteluri se comporta bine la
oxidare si in atmosfera sulfuroasa.
Otelurile refractare cu 8.13%Cr cu adaosuri de 1,25%Al prezinta o structura feritica si
rezistenta lor la oxidare este buna in intervalul temperaturilor de 1 0731 573K.Se semnaleaza
faptul ca se imbunatateste rezistenta la oxidare daca creste continutul in crom si aluminiu.Spre
exemplu ,un otel cu 6,58,5% Cr si1,2..2%Al este refractor pana la temperatura de 1 173K,iar
altul cu 30%Cr si 5%Al este refractor si la temperatura de 1 573K.
Otelurile feritice in special cele pe baza de crom-aluminiu prezinta avantajul ca sunt
rezistente in medii sulfuroase si permit inlocuirea otelurilor crom-nichel,deci si o economie de
nichel.

Semnalam faptul ca otelurile feritice prezinta o fragiliate ridicata la mentineri prelungite la

temperature peste 1 173K.Incalzirea de durata la aceste temperaturi provoaca cresterea
granulatiei,care mareste tendinta spre fragizilare.De asemenea ,otelurile refractare feritice
prezinta fragilitate la temperatura de 748K-la cele cu continut peste 15%Cr,respectiv la
temperaturi cuprinse intre 8731 173K pentru cele cu continut de 25%Cr.
Otelurile feritice mai prezinta dezavantajul ca au mica rezistenta la rupere la cald-chiar sub
sarcini mici.

2.3.Oteluri refractare austenitice

Otelurile refractare austenitice se caracterizeaza prin continuturi ridicate in crom-nichel,
recomandandu-se calitatile 20-10 ; 25-12 ; 25-20 (continut de crom si nichel)
Otelurile refractare austenitice cu continut de 20% Cr si 10% Ni prezinta buna rezistenta
la coroziune in atmosfera umeda si o refractaritate buna pana la temperature de 1173 K in
atmosfera oxidanta si pana la 973 K in atmosfera reducatoare sulfuranta.
Se pot prelucra usor (deformare plastic, sudare) si au o rezistenta mecanica mai buna
decat otelurile feritice cu continut de 17 % Cr.
Otelurile refractare austenitice de tipul 25-12 sunt refractare pana la temperature de
1423 K in atmosfera sulfuroasa si pana la 1173 K in atmosfera reducatoare.
Otelurile refractare austenitice de tipul 25-20 au de obicei 12% Si si sunt refractare
pana la temperatura de 1423 K in atmosfera oxidanta si pana la 1323 K in atmosfera usor
sulfuroasa.Aceasta categorie de oteluri este cea mai folosita din grupa orelurilor refractare
austenitice.
Otelurile refractare austenitice se folosesc pentru fabricarea cutiilor de cementare,
creuzetelor pentru bai de saruri. Camera de ardere pentru turboreactoare si turbine cu gaze,
recuperatoare de caldura si supraincalzitoare.

2.4.Oteluri refractare austenito-feritice

Aceste oteluri se caracterizeaza printr-un anumit raport intre ECr/ENi asa cum s-a analizat
in capitolele anterioare. Otelurile austenito-feritice au caracteristici refractare situate intre cele
prezentate la otelurile austenitice si feritice.
Frecvent se folosesc calitatile 25-3 ; 27-5 ; 28-9 cu continut de carbon de 0,30,4 %.

Otelurile refractare austenito-feritice au tendinta de fragilizare datorita separarilor de

faza si prezinta o buna refractaritare in aer pana la 1373 K.1423 K.Se folosesc la fabricarea
creuzetelor pentru bai de saruri si a supapelor de evacuare de la motoarele cu ardere interna.Se
recomanda ca in compozitia chimica a otelurilor austenito-feritice folosite pentru fabricarea
supapelor sa se adauge pana la 3% Mo.