Studenti
Specializare
Cuprins
Cap 1.Oteluri inoxidabile
1.1.Otelurile inoxidabile feritice
1.2.Oteluri inoxidabile martensitice
1.3.Oteluri inoxidabile austenitice
1.4.Oteluri inoxidabilie austenito-feritice
Cap 2.Oteluri refractare
2.1.Oteluri refractare martensitice
2.2.Oteluri refractare feritice
2.3.Oteluri refractare austenitice
2.4.Oteluri refractare austenito-feritice
Feritice
Martensitice
Austenitice
Austenito-feritice (oteluri duplex )
In scopul evitarii unor posibile confuzii cu privire la otelurile nealiate si slab aliate feritoperlitice care deseori sunt denumite oteluri feritice , ferita formata direct din topitura este
definite ca ferita delta, iar ferita rezultata din transformarea in stare solida a austenitei este
definite ca ferita alfa.
Otelurile inoxidabile feritice contin intre 10,5 % si 30% crom si pana la 0,08% carbon.Alte
elemente de aliere posibbile pot si molibdenul (pana la 4 %) pentru marirea stabilitatii la
coroziune patrunsa sau coroziune fisuranta, Nichelul ( pana la 1,6%) pentru marirea tenacitatii
precum si aluminiul (pana la 2,1%). Pentru evitarea sensibilitatii la coroziune intercristalina
continutul maxim de carbon este limitat la 0,03 sau otelurile sunt stabilizate cu Ti respectiv Nb.
In functie de continutul de elemente favorizante pentru formarea feritei delta, otelurile
inoxidabile feritice se clasifica in 2 categorii:
-oteluri ferite totale
-oteluri semiferitice
Fig .Influenta carbonului si cromului asupra duritatii unui otel aliat cu 12 13%
Cr, tratment termic:30 min 980 C/racire in ulei.
Stabilitatea la coroziune a otelurilor inoxidabile martensitice este determinata de
proportia de Cr solubilizat( in solutie).Un continut de Cr la un continut concentrat de carbon
mareste stabilitatea la coroziune, iar un continut mai ridicat de carbon la un continut constant
de Cr diminueaza stabilitatea la coroziune pentru ca o cota parte din C leaga o parte din Cr
formand carburi. Otelurile cu un continut de C 0,4% se utilizeaza preponderent in stare
imbunatatita.In cazul otelurilor cu un continut de C 0,1 %, pentru sudare nu este necesara
preincalzirea si nici tratament termic post-sudare. Pentru otelurile cu un continut de carbon
cuprins intre 0,1 0,4 trebuie aplicata preincalzirea la 200 pana la 400 C si trebuie efectuat
tratament post-sudare.Otelurile martensitice se impart in patru grupe,dupa continutul de
carbon si crom.
foarte redusa de ferita-delta ,iar cordonul nu are proprietati magnetice.In scopul verificarii
tendintei de fisurare la cald au fost concepute metode de verificare la care in timpul solidificarii
imbinarii sudate asupra acesteia actioneaza solicitari interne sau alte procedee la care
imbinarea sudata este supusa unei deformari definite prin solicitari exterioare.
superioara celei ale austenitelor standard datorita continutului superior de crom. Un avantaj
esential al acestor oteluri sunt caracteristicile mecanice foarte ridicate, in special limita
conventionala de curgere Rp 02 .Otelurile austenito-feritice contin intre 21,0 si 28 % Cr, 3,5 si
8,0 % Ni si pana la 0,35 % azot. Continutul de carbon este limitat la maxim 0,030 %.Alte
elemente de aliere posibile sunt molibdenul cu pana la 4,5 %, cuprul cu pana la 2,5 % si
wolframul cu pana la 1 %.
transformarea feritei delta guvernata de procese de difuzie nu mai este suficient timp necesar
desfasurarii lor.
Pentru comportarea la sudare a acestor oteluri important este continutul de azot.Din
diagram de stare poate fi observant cum azotul deplaseaza curba de limitare dintre domeniul
bifazic( +) si domeniul spre temperature mai ridicate diminuand astfel domeniul de existent
a feritei delta.In consecinta pentru sudare a fost recomandat un aport termic cat mais cazut
pentru a mentine cresterea granulara in limite cat mai reduse.Aceasta recomandare s-a dovedit
a fi falsa, datorita faptului ca in aceste conditii ferita delta formata in zona temperaturilor inalte
ale ZIT-ului nu se poate transforma in austenita din cauza racirii rapide.Urmarea acestei situatii
a fost o tenacitate si o stabilitate la coroziune insuficienta in aceste zone.La otelurile austenitoferitice din generatia a doua aliate cu azot prin diminuarea domeniului feritei delta tendinta de
feritizare este reduse si este favorizata formarea austenitei.Prin urmare la sudare pot fi utilizare
energii liniare care sunt uzuale in cazul otelurilor austenitice standard.
Otelurile Cr-Ni-Cu prezinta interes pentru ca se poate reduce continutul in nichel element deficitar si li se pot imbunatatii proprietatile mecanice prin durificare structurala.
Otelurile austenito-feritice se livreaza sub forma de bare, tevi si uneori ca piese
turnate.Aceste oteluri prezinta rezistenta la coroziunea intercristalina si unele proprietati
mecanice ridicate in comparative cu cele austenitice. Ele prezinta dificultati de forjare,
laminare, trefilare, ambutisare.
2g/(
)la o durata de expunere de 120 ore cu 4 raciri intermediare .Aceasta temperatura
limita este in functie de conditiile de exploatare ,in special de tipul gazului.Gazele sulfuroase si
gazele cu un continut ridicat de abur sau alte impuritati actioneaza mult mai agresiv decat
aerul. Formarea acestui strat de oxid este conditionat de tensiunile de descompunere a
oxidului.Daca descompunerea oxidului este superioara presiunii partiale a oxigenului in aer sau
in mediul de lucru ,atunci metalul este nobil.Daca descompunerea este inferioara acestei
presiuni partiale pot aparea doua situatii:
-oxidul este volatil ,suprafata metalului nu este acoperita si in consecinta se continua
distrugerea prin oxidare;
-oxidul este volatil ,suprafata metalului este acoperit de un strat de oxid.Daca volumul de oxid
format este mai mic decat al metalului din care provine ,nu se formeaza un strat de oxid care
sa acopere intreaga suprafata si continua oxidarea .Daca volumul de oxid format este mai mare
decat al metalului din care provine ,stratul de oxid va fi compact si protejaza metalul impotriva
oxidarii.
Raportul dintre volumul de acid format si cel al metalului din care provine se numeste
coeficient de expansiune.Se admite ca un coeficient de exxpansiune supraunitar permite
formarea unui strat de oxid compact ,aderent si in consecinta metalul are o buna rezistenta la
oxidare.Aceasta conditie nu este suficienta ,ci trebuie analizata si situatia difuziunii atomilor
metalului sau a oxigenului prin stratul de oxid ,care poate contribui la pierderea de metal prin
oxidare.In cazul difuziunii prin stratul de oxid a atomilor de oxigen sau de metal ,oxidarea
continua si apar pierderi de metal.
Refractarea se datoreaza unui strat superficial de oxizi foarte dens si aderent care separa
materialul de mediul agresiv ;adecvati sunt oxizi de tipul CrO3,Al2O3 si SiO2.
Otelurile refractare sunt cuprinse in standardul European SR EN 10095,care contine si date
privind proprietatile fizice ale acestor oteluri precum si valori orientative pentru rezistenta
mecanica pentru temperturi pana la 900C.Stabilirea stratului protector este influentat si
stabilitatea stratului protector este influentata de continutul in oxigen ,sau carbon precum si a
unor particule solide sau picaturi de topitura in gazul fierbinte .Gazele continute pe langa sulf si
oxigen ,influenteaza putin rezistenta la oxidare.Rezistenta la oxidare se diminueaza datorita
formarii de sulfuri ,in special la otelurile aliate cu Ni.In cazul unui aport de carbon matricea
poate saraci in Cr datorita formarii carburilor de crom.La acest fenomen sunt foarte sensibile
otelurile feritice pentru ca in reteaua cristalina cubica centrata spatial fenomenele de difuzie
decurg mult mai rapid decat in cea cubica centrata pe fete.In conditii de mediu oxidant prin
continuturi mai ridicate de Ni stabilitatea la oxidare este marita ,in special la solicitare termica
alternativa.