fragmente ANA BLANDIANA (descrcat de pe www.liternet.ro)
M-am ntrebat adesea ce este mai important ntr-o
lupt - faptul c ai purtat-o sau felul n care s-a terminat. i, orict ar prea de ciudat, de fiecare dat am ajuns laconcluzia c, indiferent de sfritul luptei, important rmne curajul de a fi luptat, indiferent de soluia ncletrii, esenial rmne ncordarea de a fi participat la ea. N-am regretat nici o nfrngere. Mai mult: exist n mine un plan n care nfrngerile nici nu ajung dect sub forma unor raze lungi, generatoare de aureole i sensuri. Amintirea luptei, cu riscurile i pierderile ei, mi se pare de fiecare dat ntritoare n sine, tonic prin simpla sa existen.
De altfel, biruitoare sau nu, nu exist lupt
zadarnic,m nu exist suferin zadarnic. Orict de neagr, orict de fr speran, o suferin te mbogete sufletete; orict de pierdut, orict de dezastruoas, o lupt reprezint un ctig i o victorie asupra propriilor spaime.
Banalului adevr c viaa e lupt i se adaug,
descoperirea c lupta e via i c trebuie s dovedim fr odihn, clip de clip, c suntem vii.
Nu in minte cnd i cum s-a nscut pentru prima
oar n mine ideea c orice mi se ntmpl se ntmpl spre binele meu, c, indiferent ct de dramatic, orice ntmplare e o experien i orice experien un ctig, dar eram nc destul de mic, din moment ce nu-mi doream dect s ajung mare, cnd - mi amintesc - m consolam de orice necaz cu gndul c am mai nvat ceva i astfel o s cresc fr ndoial mai repede.
n orice caz nimic nu m-a clintit din ciudata mea
credin i dac timpul, trecnd, a reuit totui s schimbe ceva, nu esena ideii mele a reuit s-o schimbe, ci finalitatea ei: cnd mi se ntmpl un necaz m consolez cu gndul c am mai nvat ceva i astfel o s mbtrnesc fr ndoial mai ncet.
A merge cu autobuzul, a vizita un bolnav, a fi
bolnav chiar, a vorbi cu un copil, a face piaa, a ntlni un prieten, a fi nedreptit, a fi ludat, a fi iubit, a nu fi iubit devin, din simple ntmplri, situaii magice de dezvluire a lumii, prilejuri de uluitoare surprize n univers. A fi pentru a privi, iat o fascinant terapeutic, iat o soluie.