Sunteți pe pagina 1din 16

RAZBOIUL RECE

Expresia razboi rece apare pentru prima data dupa al doilea razboi mondial si e necesar a-I
cunoaste intelesul. Pornind de la contrariul sau, razboi cald sau fierbinte (care ar trebui
sa fie cel intretinut cu armele, pe campul de lupta), razboiul rece devine cel al nervilor
(macinator si el intr-un anumit fel de vieti omenesti), cum a fost si razboiul de pozitii
( de transee ) din primul razboi mondial pe frontul de vest.
Desi nu departe de acest inteles, originea razboiului rece trebuie cautata in ingrijorarea de
care au fost cuprinse marile puteri occidentale (S.U.A., Anglia, Franta, Germania
Occidentala) fata de cursul politicii din tarile unde s-au instaurat dictaturi totalitare, ca
expresie a extinderii sferei de influenta sovietica. Aliatii de pana mai ieri, americanii, englezii
si sovieticii, s-au trezit astfel in fata unor adversari de neimpacat. Acestea vor lua chipul
razboiului, dar nu cu arma, deoarece aliatii erau legati de tratatele de pace si de conditiile
stabilite prin ele, ci folosind cai politice si diplomatice.
Acest soi de razboi ciudat a si fost inaugurat nu printr-o lovitura de tun, ci printr-un discurs
care, fiind deschizator de drum al unei noi orientari occidentale, ar putea ramane, daca nu
celebru, cel putin foarte cunoscut. Este vorba de discursul rostit de Winston Churchill in 1946
in localitatea Fulton din S.U.A., prin care atragea atentia asupra pericolului in care se aflau
democratiile occidentale, pe punctul de a fi inghitite de comunism, si propunea o stransa
alianta anglo-americana pentru a le apara. Santajul cu bomba atomica nu putea servi atunci
manierei in care batranul politician englez vedea rezolvata situatia. Mai ales ca sovieticii
dispuneau si ei de aceasta teribila arma.
Politica ofensiva, de amenintari, nefiind recomandata, alternativa aleasa conducea spre
defensiva. Astfel, pentru a evita instaurarea unor regimuri democrat-populare (comuniste)
in Turcia si Grecia si, totodata, pentru a nu pierde influenta in bazinul rasaritean al
Mediteranei, S.U.A. acorda un ajutor de 400 de milioane de dolari acestor tari prin asa-numita
Doctina Truman. In acelasi scop, prin Planul Marshall, care a constituit un mare succes
economic, politic si diplomatic, in anii 1948-1951 S.U.A. acorda ajutor economic statelor
occidentale in vederea refacerii lor. Cat priveste Germania, ajutorul a cuprins partea de vest a
Germaniei, dupa ce, ca rezultat al reorganizarii zonelor de ocupatie, s-au format in 1949 cele
doua Germanii: Republica Federala Germana si Republica Democrata Germana.
Tot din politica razboiului rece fac parte si blocurile militare ce se formeaza in diferite parti
ale lumii sub conducerea S.U.A. La 4 aprilie 1949, ministrii de externe ai S.U.A., Angliei,
Canadei, Frantei, Italiei, Belgiei, Olandei, Luxembourgului (Benelux), Danemarcei, Islandei,
Portugaliei semneaza la Washington un tratat numit Organizatia Tratatului Atlanticului de
Nord (N.A.T.O.). In 1952 adera la N.A.T.O. Turcia si Grecia, in 1955, Republica Federala
Germana.
Dupa modelul N.A.T.O., se constituie, in anii urmatori, blocuri militare si in alte zone ale
lumii. In septembrie 1951, se incheie la San Francisco tratatul politico-militar numit ANZUS,
intre S.U.A., Anglia, Franta, Australia, Noua Zeelanda, Filipine, Thailanda, Pakistan. In 1955,
in Orientul Apropiat se incheie Pactul de la Bagdad, in care intrau Anglia, Turcia, Irak, Iran si
1

Pakistan. In 1959, Irakul se retrage din acest pact, date fiind neintelegerile cu Iranul. De
atunci pactul s-a numit CENTO (Organizatia Pactului Central). La inceputul anului 1979, el
se desfiinteaza.

Criza Berlinului
Secretarul de stat american Dean Acheson, fragment din adresa
radiodifuzat de la Bruxelles, Tratatul Atlanticului de Nord, 18 martie, 1949.
naintea primelor conferinte dintre W. Churchill si F.D. Roosevelt din perioada rzboiului, o
prognoz elaborat de Serviciile Americane de Informatii care se referea la pozitia postbelic a
U.R.S.S., concluziona [1]: "Odat cu nfrngerea Germaniei, nu va mai exista nici o putere n
Europa care s se opun fortei militare colosale [a U.R.S.S.-n.n.]Pentru viitor concluzia este
evident. Dup ce Rusia va deveni un factor decisiv n rzboi, ea trebuie s primeasc orice
asistent si trebuie fcute toate eforturile pentru a-i obtine prietenia. De asemenea, este fr
ndoial c n urma nfrngerii Axei ea va domina Europa si este mult mai important s
dezvoltm si s pstrm cele mai prietenesti relatii cu Rusia".
Previziunea unei ere a bunelor intentii ntre S.U.A.si U.R.S.S. a fost caracteristic pentru
neasteptata si utopica natur a diplomatiei americane din timpul rzboiului. n mod iluzoriu,
aceasta presupunea c rzboiul nu era dect o ntrerupere a unei stri normale de armonie ntre
natiuni, pentru pedepsirea agresorilor si a criminalilor de rzboi, o cruciad ideologic n care
trile aliate erau egale din punct de vedere moral si, odat ce rzboiul se va termina, vechea
armonie si lupta mondial pentru putere va lua sfrsit. Implicatia acestei utopii a fost clar :
S.U.A. nu si-au luat nici o msur de precautie mpotriva "nobililor" aliati din timpul
rzboiului, n anticiparea unei posibile dezintegrri a aliantei si n eventualitatea unor ostilitti.
Permanentele semnale ale ostilittii si suspiciunii sovietice pot explica aceste previziuni
optimiste. De-a lungul ntregului rzboi, U.R.S.S. a suspectat n mod constant S.U.A. si Marea
Britanie de intentii necinstite.
Conductorii americani, fr a tine seama de prognozele serviciilor de informatii, au gsit
imediat o explicatie pentru suspiciunea sovietic. Ei percepeau politica extern a U.R.S.S. nu n
termenii dinamicii interne ai regimului comunist si n dusmnia lui pentru toate natiunile
necomuniste, ci numai ca pe o reactie a Uniunii Sovietice la politica dus de occidentali.
Atitudinea Moscovei era perceput numai prin prisma actelor antebelice : interventia aliatilor
cu scopul de a rsturna regimul sovietic si, dup acest esec, stabilirea de ctre Franta a unui
cordon sanitar n Europa de Est, cu scopul de a feri restul continentului european de virusul
comunist. Pe lng acestea se adaug respingerea de ctre occidentali n anii `30 a initiativei
sovietice de a se constitui o aliant mpotriva lui Hitler si, n mod special, acordul de la
Mnchen din 1938, care a distrus Cehoslovacia si i-a deschis lui Hitler portile ctre est.
Eforturile occidentalilor n ncercarea de a ndeprta de vest pericolul hitlerist, directionndu-l
2

spre est, erau considerate motivele principale ale ostilittii sovietice. Occidentalii, pentru a
modifica aceast atitudine, trebuiau s demonstreze Uniunii Sovietice, prin dovezi de prietenie,
bunele lor intentii. Problema principal, n viziunea lor, era nu dac pentru lumea postbelic
cooperare sovietic va fi obtinut, ci cnd va fi ea stabilit.
Dizolvarea Cominternului, reducerea ideologiei comuniste, noua emfaz a nationalismului rus,
relaxarea restrictiilor impuse bisericii si, nu n ultimul rnd, declaratiile fcute de sovietici n
limbajul pcii, al democratiei si liberttii i-a convins pe occidentali s perceap n U.R.S.S. un
nou prieten.
Presedintele Roosevelt si consilierii si au avut certitudinea c la Ialta s-au stabilit relatii mult
mai amicale cu U.R.S.S. Stalin, demonstrndu-si bunvointa, a fcut concesii la subiectele
importante. n problema membrilor Natiunilor Unite si-a redus pretentiile pentru 16 locuri (ce
ar fi revenit pentru fiecare republic sovietic) la numai trei, afirmnd c va sprijini S.U.A.
dac vor ridica pretentii de paritate. n Germania, el a acceptat o zon de ocupatie francez si
primirea Frantei n Comisia de Control, precum si o unic administratie pentru toate zonele de
ocupatie. Mai mult, prin Declaratia privind Europa eliberat, Stalin a promis organizarea de
alegeri libere si autoguvernarea n Europa de Est. Rspunznd dorintelor militare americane
pentru Orientul ndeprtat, el a promis c va intra n rzboi mpotriva Japoniei. Nu n ultimul
rnd, el a exprimat speranta c vor urma cincizeci de ani de pace si puternic cooperare.
Se poate spune c a fost o minune c, la Conferinta de la Ialta, delegatia american a avut o
dispozitie de "exaltare suprem". Harry Hopkins, consilier apropiat al presedintelui, afirma
[2] : "Noi suntem ferm convinsi c am cstigat prima mare victorie a pcii, si prin noi m refer
la noi toti, ntrega ras uman civilizat". Aceast prere poate fi completat cu ajutorul
cuvintelor secretarului de stat Cordell Hull [3]: "Nu va mai fi nevoie de sfere de influent, de
aliante, echilibrarea puterii, sau de orice alt fel de aranjament, prin intermediul crora, ca n
trecutul nefericit, natiunile s se strduiasc s-si apere securitatea sau s-si promoveze
propriile interese".
Oamenii politici americani au ignorat, sau s-au fcut c ignor existenta unui scop final la care
sovieticii nu renuntaser niciodat si a crui realizare devenise acum posibil datorit
mprejurrilor internationale. Visul american de pace postbelic si cooperare ntre cei trei mari
va fi distrus odat cu expansiunea Uniunii Sovietice n Europa Central si de Est, odat cu
impunerea controlului asupra Poloniei, Romniei, Ungariei, Bulgariei si Albaniei (Iugoslavia se
afla deja sub controlul comunist al maresalului Iosif Broz Tito si Cehoslovacia tria n umbra
Armatei Rosii). n fiecare dintre aceste tri unde U.R.S.S. avea trupe, s-au stabilit unilateral
coalitii guvernamentale pro-sovietce. Postul cheie n aceste regimuri - ministrul de interne, care
de obicei controla politia - se afla n minile comunistilor. De la acest nivel - decisiv - al puterii
era facilitat posibilitatea extinderii dominatiei sovietice si subjugarea independentei acestor
tri. Concesiile fcute de S.U.A. la Ialta doreau s constituie o baz de cooperare ntre cei trei
mari, n perspectiva c ele ar fi fost respectate. De fapt, Roosevelt si Churchill nu au avut cu ce
s forteze U.R.S.S. pentru a obtine de la aceasta concesii mai mari, dat fiind incapacitatea
sovieticilor de a accepta limite.
Cu toate c rzboiul se terminase, devenea foarte clar faptul c angajamentele luate la Ialta,
prin care U.R.S.S. se obligase s organizeze alegeri libere si guverne democratice n Europa de
Est, erau percepute diferit de rusi, spre deosebire de americani. Pentru sovietici "guvernele
3

democratice" reprezentau guverne comuniste, iar "alegerile libere" semnificau alegeri la care
nu puteau participa partidele ce nu erau favorabile comunistilor. Diplomatul romn Grigore
Gafencu, cu prilejul unui discurs tinut la Radio Europa Liber, caracteriza foarte clar intentiile
sovieticilor : "Hotrrile luate la Ialta, astfel cum au fost tlmcite si mplinite de U.R.S.S., au
dus la alunecarea ntregii Europe rsritene n zona de influent si sub stpnirea exclusiv a
mprtiei bolsevice ".[4]
n 1944, Stalin i declarase lui Tito c "acest rzboi nu este ca cele din trecut ; cine ocup un
teritoriu si impune propriul sistem social".
Se poate spune c aliatii occidentali au constatat n cele din urm c ntelegerile de la Ialta nu
puteau face altceva dect s consimt sau s ntrzie. n problema granitelor Poloniei, sovieticii
au cerut estul acestei tri, oferind drept compensatii teritorii luate Germaniei. Roosevelt si
Churchill au acceptat propunerea, dar au considerat noua granit de vest a Poloniei pe rurile
Oder si Neisse doar temporar, desi conferinta de pace la care urma s se hotrasc granita de
vest a Poloniei nu a mai avut loc niciodat, datorit disensiunilor ulterioare.
Ulterior, acordurile de la Ialta au fost criticate pentru c "au predat "[5] Europa de Est
dominatiei sovietice. Unii au afirmat c sntatea subrezit a lui Roosevelt l-a fcut s cedeze
la insistentele lui Stalin. Cursul rzboiului a fost ns cel care a determinat actiunile ulterioare
Yaltei si nu diplomatia, deoarece Armata Rosie detinea deja controlul n Europa de Est. Pe
lng aceasta se adaug faptul c se estima c Japonia mai poate rezista nc optsprezece luni
dup nfrngerea Germaniei si americanii au sperat n permanent c acordurile de la Ialta vor
fi puse n practic.
Politica sovietic n Europa de Est si extinderea influentei comuniste au creat anxietate.
Incapabile s stvileasc aceast expansiune, Statele Unite si-au concentrat din ce n ce mai
mult atentia asupra reconsolidrii Germaniei ca natiune. Ideea mprtirii a fost abandonat si
nlocuit cu un program economic, prin care Germania urma s fie capabil de a se autosustine.
Guvernul militar a fost directionat spre implantarea rdcinilor unei veritabile democratii,
S.U.A. ncepnd s gndeasc n termenii ocupatiei militare si ai controlului pentru cel putin o
generatie. Documentul ce traseaz aceast directie a diplomatiei americane n Germania este
J.C.S. (Joint Chiefs of Staff)/1067 [6], datat 14 mai 1945, directiv politic ultrasecret. Acesta
a fost actul ce a ghidat administrarea n zona american de ocupatie si a "stat la baza
negocierilor membrilor guvernului cvadripartit "[7]. Germania era ocupat ca o natiune nvins
n care se va impune o administratie care va descuraja orice fraternizare. Economia german
urma s fie controlat numai ct s asigure necesarul fortelor de ocupatie, pentru a produce
bunuri care s previn dezastrul si tulburrile, care ar putea ameninta fortele de ocupatie.
Partidul nazist si organizatiile sale erau dizolvate, legile si regulile naziste erau anulate.
Membrii si asociatii partidului care au avut mai mult dect o participare nominal la activitatea
partidului erau exclusi din posturile de responsabilitate public, propriettile si actele partidului
erau luate n custodia guvernului cvadripartit. Fortele armate germane erau demobilizate si
armele, munitia si materialele de rzboi urmau s fie distruse. Criminalii de rzboi si
persoanele suspectate c ar putea s se opun acestor obiective urmau s fie arestate.
J.C.S./1067 ddea numai o autoritate limitat guvernului militar. Era specificat interzicerea
guvernului militar american de a face orice pas n reabilitarea sau mentinerea economiei
germane, exceptnd stimularea agriculturii.
4

Directivele politice ale J.C.S./1067 au fost modificate si extinse (n octombrie 1945) prin
corelarea cu Protocolul ncheiat la Potsdam si din nou modificate n 1947 (15 iulie) printr-un
nou act - "Directivele obiectivelor Statelor Unite si politica de baz n Germania" (Directive on
US Objectives and Basic Policies in Germany) .[8]
Germania ncepea s fie privit din ce n ce mai mult ca un important bastion mpotriva
expansiunii sovietice n Europa. Motivatia din spatele reorientrii diplomatiei americane - care
a devenit originea Rzboiului Rece - a fost actiunea U.R.S.S. din primvara anului 1945, n
Polonia si Europa rsritean. Stalin considera aceste fapte ca o necesitate pentru viitoarea
securitate a Uniunii Sovietice. Truman nu a acceptat ns acest punct de vedere, mai ales din
momentul n care actiunile lui Stalin amenintau interesele Americii si trilor vest europene.
Diferentele aprute n problema tratrii Germaniei au fost principalul factor n deteriorarea
unittii aliatilor. Esecul de a obtine o ntelegere mutual comun si acceptabil pentru
Germania, n spiritul ntelegerilor de la Ialta si Potsdam, a accentuat clivajul dintre S.U.A. si
U.R.S.S. Absenta Frantei de la Conferinta de la Potsdam a creat complicatii, deoarece aceast
tar a refuzat s se limiteze la aceste ntelegeri. Un rezultat nefericit al derulrii rzboiului a
fost decizia Comisiei Consultative Europene din 1944, prin care n definirea zonelor de
ocupatie Berlinul era plasat adnc n zona de est sovietic. Desi n primvara anului 1945
anglo-americanii au avut posibilitatea s ajung la Berlin nainte de sosirea rusilor, nu au fcuto. Trupele aliate occidentale au traversat Rinul si au ptruns n Germania, Churchill dorind s
asedieze si s captureze Berlinul naintea rusilor. Eisenhower a refuzat ns, datorit priorittii
ntelegerilor dintre aliati (privind viitoarele zone de ocupatie) pentru Berlin, nclcarea lor
putnd avea ca rezultat accidente politice. Cu toate c primul ministru britanic a ncercat s-l
determine pe Truman s modifice decizia luat de Roosevelt, presedintele a refuzat s
reconsidere problema. n fata iminentei capitulri a Germaniei, Truman nu dorea s pericliteze
viitoarea cooperare cu sovieticii. Ca urmare, Berlin, Praga si Viena au czut n minile
sovieticilor.
Imediat dup nfrngerea Germaniei, U.R.S.S. a nceput s izoleze zona estic si s-o transforme
ntr-o regiune satelit .[9] Din punct de vedere economic, Uniunea Sovietic dorea s obtin
avantaje rapide si maxime din propria zon de ocupatie. Din punct de vedere politic, sovieticii
doreau s foloseasc zona ca baz de operatii pentru un eventual control asupra ntregii
Germanii.
U.R.S.S. a nceput controlul asupra Germaniei de est naintea conferintei de la Potsdam,
concentrndu-si atentia n construirea Partidului Comunist si stabilirea unui sindicat centralizat,
sub control comunist. Creat la 9 iunie, administratia militar sovietic a autorizat, sub directa
coordonare a maresalului G. K. Jukov, crearea a patru "partide democratice" antifasciste :
Partidul Comunist German (K.P.D.), Partidul Social-Democrat (S.P.D.), Partidul CrestinDemocrat (C.D.U.) si Partidul Liberal (L.D.P.D.). Un Partid Comunist German a fost nfiintat
aproape imediat n Berlin, dar organizarea lui nu a fost deloc usoar. Numai o mic miscare
secret comunist reusise s supravietuiasc celor doisprezece ani n care Hitler a condus
Germania. Au scpat doar ctiva comunisti care s-au alturat national-socialistilor la nceputul
anului 1930, dup ce Hitler ajunsese la putere, parte dintre ei fugind n trile vestice sau n
U.R.S.S., multi altii fiind trimisi trimisi n lagrele de concentrare. Acesti comunisti, antrenati
si ndoctrinati la Moscova n timpul rzboiului, s-au ntors n Germania pe urmele Armatei
5

Rosii, furniznd nucleul Partidului Comunist din Germania .[10] Pe 30 aprilie 1945, un grup de
zece emigranti comunisti au sosit cu un avion special de la Moscova n Germania de Est.
Acesta era dirijat de Walter Ulbricht (1893-1973), un vechi membru al S.P.D., integrat n
Spartakusbund, militant comunist convins, animatorul de la Moscova al "Comitetului National
al Germaniei libere" .[11]
Sovieticii i-au plasat rapid pe comunistii germani n pozitii cheie n Berlin si n ntreaga zon
de est. Partidul Comunist German a avut ns greutti n transformarea sa ntr-un partid
national majoritar. Motivul nu este greu de nteles, majoritatea germanilor detestndu-i pe rusi,
privindu-i ca ocupanti. Comunismul era identificat cu Armata Rosie, soldatii acesteia fiind
considerati violatori, tlhari, criminali si incendiatori. Pentru a aplana aceast ostilitate, a fost
aranjat o fuziune ntre comunistii germani si social-democrati, fiind creat la nceputul anului
1946 Partidul Socialist Unit, asociat al administratiei militare sovietice. La sfrsitul anului
1946, sovieticii au pregtit intens preluarea controlului efectiv de ctre Partidul Socialist Unit a
tuturor guvernelor landurilor din zona de est.
Sperantele ca ntelegerile Conferintei de la Potsdam s fie respectate si Germania s fie tratat
ca o singur entitate economic au fost desarte. U.R.S.S. nu numai c a demontat industria
german, dar ntreaga productie a fabricilor rmase era considerat ca parte a reparatiilor de
rzboi. n schimb, n sectorul occidental, S.U.A. "pompau" din ce n ce mai mult capital pentru
a sustine poporul german. Cele dou puncte de vedere, total opuse, au fcut imposibil
statuarea unui punct de vedere comun n problema resurselor germane din cele patru zone.
Pe plan politic, nrdcinarea progresiv a comunistilor minoritari n organismele
administrative si politice are ca punct de plecare anul 1945, odat cu nationalizarea industrial
si cu reforma agrar decise de ocupantul sovietic .[12]
La 6 septembrie 1946, printr-un discurs tinut la Stuttgart, secretarul de stat Byrnes a reliefat o
schimbare a politicii americane n Germania : "Va veni timpul cnd granitele zonale vor fi
privite numai ca o definire a suprafetelor ocupate si nu ca unitti economice sau politice, n
care securitatea va fi impus de ctre puterile de ocupatie. "[13] Dac Germania nu urma s fie
tratat ca o singur unitate economic, atunci acest lucru va avea ca rezultat fuzionarea zonelor
de ocupatie occidentale. Byrnes a mai adugat c vor fi fcuti pasi pe calea stabilirii unei
agentii economice centrale si a formrii unui guvern provizoriu german : "Consiliul de Control
[din Berlin-n.n.] are dreptul s guverneze Germania numai pn cnd Germania se va guverna
singur. "[14] Exprimnd pozitia poporului american, Byrnes a mai adugat : "Poporul
american doreste returnarea guvernrii Germaniei ctre poporul german. Poporul american
doreste s ajute poporul german pentru a-si recstiga un loc onorabil n lume, ntre natiunile
libere si iubitoare de pace. "[15] Secretarul de stat a accentuat c nu doreste ca Germania s
devin un pion ntre est si vest, Statele Unite nedorind s se retrag din Europa. "Vom rmne
aiciAtta timp ct va exista o armat de ocupatie n Germania, fortele militare americane vor
face parte din aceast armat de ocupatie."
n discursul tinut la Stuttgart, Byrnes a vorbit pentru prima oar de o lupt militar ntre est si
vest ,[16] reasigurnd poporul german c America nu-l va abandona controlului sovietic. El
repeta publicului su german c Statele Unite aprobau o revizuire a frontierelor similar cu cea
din 1939, n favoarea Poloniei, regiunea ce va fi cedat urmnd s fie reglementat ulterior,
secretarul de stat american anuntnd sfrsitul perioadei punitive de ocupatie. Prin acest dicurs,
6

Byrnes a transformat complet politica oficial fat de Germania, dac nu ca ton, mcar ca
tonalitate.
La 10 martie 1947, s-a deschis la Moscova a patra sesiune a Consiliului Ministrilor de Externe,
desfsurndu-se ntr-o atmosfer tensionat. Pe 12 martie, ntr-un mesaj adresat Congresului
american, presedintele Truman definea la Washington ceea ce avea s se numeasc Doctrina
Truman : "n fata comunismului, vom acorda trilor amenintate un ajutor att economic si
financiar ct si militar ."[17]Conferinta esua.
La Moscova, au fost definite de Marshall sase aspecte de unitate economic pentru Germania :
utilizarea n comun a resurselor, programe de export si de import, reparatii, reform financiar,
libertate de circulatie, organisme administrative germane la nivel central. Bidault reclama n
plus crbune pentru Franta si combaterea pozitiei lui Molotov, potrivnic atasrii Saarei la
Franta. De fapt, Molotov ncerca s apeleze la Bidault pentru a servi ca mediator ntre rusi si
anglo-americani.
Esecul Conferintei de la Moscova este adevratul debut al "rzboiului rece" si al mprtirii
lumii n dou tabere. Consecintele sale au fost resimtite n mod particular n Germania, unde a
transformat diviziunea geografic n regiuni de influent. La sfrsitul lunii aprilie, [18] presa
comunist din Germania de Est a atacat pentru prima dat politica american de ocupatie,
calificnd-o drept imperialist si nazist. Pe 5 octombrie a luat fiint Kominformul care, n
primul su manifest, a acuzat Statele Unite si Marea Britanie c au dus un rzboi propriu,
pentru a se debarasa de concurenta economic japonez si german, acuzatie ce relua tezele
sovietice ante-1941. Manifestul a mprtit lumea n dou fronturi : un front imperialist si un
front socialist al "democratiei", care nu a avut posibilitatea s scape Mnchenul de imperialisti.
Aliatii "cuceriser" de la U.R.S.S. ocuparea quadripartit a Berlinului. Dar aliatii occidentali nu
au dat prea mare atentie izolrii acestuia n zona de ocupatie sovietic. Ei au neglijat asigurarea
unui land-coridor pentru Berlin. Anii urmtori vor dovedi c aceast omisiune a fost o greseal
important.
Criza Berlinului (1948-1949)
n acord cu discutiile din 1943 de la Teheran, puterile victorioase au decis, prin protocolul si
ntelegerea din 12 septembrie si respectiv 14 noiembrie 1945 ncheiate la Conferinta de la Ialta,
s divid Germania n patru zone de ocupatie, cu scopul controlului si administrrii .[19] La 5
iunie 1945, aliatii au dat publicittii patru declaratii, cte una de fiecare parte, n care se
prevedea la capitolul 4 statutul special al Berlinului, ce urma s fie ocupat si administrat
mpreun (de ctre cele patru puteri).
n momentul capitulrii Germaniei, respectiv pe 8 mai 1945, situatia militar nu corespundea
cu frontierele de ocupatie ale celor patru puteri. Oparte important a Saxoniei, Thuringia si
Meckleburg au fost ocupate de trupele americane si britanice. Pe de alt parte, trupele sovietice
au capturat Berlinul la 2 mai 1945. Imediat dup ocuparea Berlinului, trupele sovietice au
organizat o magistratur, ce se afla sub controlul Armatei Rosii si sub influenta comunistilor.
n iunie 1945 Truman si Churchill i-au propus lui Stalin ca trupele britanice si americane s
prseasc o zon desemnat de sovietici, acestia urmnd s nlocuiasc n acea regiune trupele
anglo-americane .[20] n schimb, trupe americane, franceze si britanice urmau s fie introduse
7

n Berlin, cu scopul ocuprii comune a acestui oras. Desi aranjamentele pentru accesul liber
dinspre zonele aliatilor vestici spre Berlin urmau s fie fcute de guvernatorii militari, nici o
ntelegere scris nu a fost stabilit .[21]
Stalin a acceptat procedura sugerat de Truman si Churchill. Transferul de trupe a nceput la 1
iulie 1945 si primele trupe anglo-americane au intrat n Berlin pe 4 iulie ; trupele franceze si-au
ocupt propriul sector la 12 iulie. Corpul aliat de control a fost format n acord cu ntelegerile
interguvernementale din septembrie 1944. Reprezentanti ai naltului Comandament Aliat,
incluznd si reprezentanti ai Republicii Franta, s-au ntlnit pe 7 iulie 1945 si au stabilit
detaliile administrrii n comun a Berlinului. Comandamentul aliat era pus sub autoritatea unui
comandant suprem, comandantul fiecrui sector urmnd s ocupe aceast functie prin rotatie,
cte cincizeci de zile. Comandamentul era direct subordonat Consiluilui de Control Aliat. Un
ordin emis pe 21 ianuarie 1946 confirma din nou c Berlinul nu fcea parte din nici o zon de
ocupatie, stabilindu-se c n interiorul Berlinului nu era valabil nici un decret sau ordin al
vreunui comandant al zonelor de ocupatie.
Administrarea german a Berlinului a fost pus sub contolul celor patru puteri, mprtirea
fcndu-se n relatie direct cu o situatie deja existent. De exemplu, Statele Unite au preluat
zona de sud-vest, deoarece trupele americane se aflau pe flancul drept al aliatilor .[22]
Magistratura orasului, format mai nti sub administratia militar sovietic, a primit un statut
constitutional pe 13 august 1946, cnd Comandamentul si-a dat aprobarea pentru stabilirea unei
constitutii provizorii pentru Berlin.
Sistemul de ocupatie al Berlinului si ntregul control al Germaniei presupunea ncrederea si
cooperarea ntre puterile ocupante. Aceast baz de confident mutual, att de necesar, a
lipsit n administrarea Berlinului mai mult dect n celelalte zone de ocupatie. Zonele, create
initial cu scopul ocuprii militare, au nceput s se dezvolte ca unitti administrative
independente, n acordul directivelor propriilor guvernatori militari. n toate cele patru sectoare
ale Berlinului, de ndat ce euforia victoriei s-a risipit, au iesit la suprafat fisurile existente n
rationamentele aliatilor.
n februarie 1948, cele trei puteri occidentale s-au ntlnit la Londra pentru a pune bazele unei
politici comune cel putin pentru partea vestic a Germaniei. Conform ntelegerii de la Londra,
cei trei comandanti-sefi, care aveau autoritatea de ministrii-presedinti, trebuiau s organizeze
alegeri pentru Adunarea Constituant si ntocmirea unei constitutii pentru ntreaga Germanie de
Vest .[23] Sovieticii au protestat, maresalul Vassily D. Sokolovsky prsind la 20 martie 1948
Consiliul de Control Aliat, afirmnd c puterile occidentale au violat ntelegerile pentru
controlul cvadripartit. El a protestat fat de deciziile luate pe 6 martie la Londra, ce prevedeau
viitoarea organizare a celor trei zone vestice.
Eforturile americane de a consolida si redresa Germania de Vest au contribuit la consolidarea
Europei Occidentale, conducnd la intensificarea represaliilor sovietice, punctul central al
tensiunilor devenind Germania.
n martie 1947, Franta si Marea Britanie au semnat Tratatul de la Dunkirk, ntelegere mutual
defensiv, cu scopul de a se sprijini reciproc n cazul unei viitoare amenintri din partea
Germaniei. Peste numai un an, la 17 martie 1948, Marea Britanie, Franta, Belgia, Olanda si
Luxemburg au semnat Pactul de la Bruxelles, stabilindu-se o aliant defensiv colectiv, ce se
opunea agresiunii sovietice .[24] Ultima clauz special a acestui pact specifica sprijinul
8

reciproc n cazul unui atac al U.R.S.S. mpotriva Germaniei .[25] Truman a aprobat aceast
initiativ, afirmnd n fata Congresului : "Pentru a le ajuta s-o realizeze, hotrrea trilor libere
din Europa trebuie combinat cu aceeasi hotrre din partea noastr. "[26] Presedintele a cerut
Congresului s urgenteze aprobarea legii pentru ajutorarea Europei si adoptarea unei legi
universale pentru manevrele militare ale armatei Statelor Unite.
Berlinul de Vest reprezenta de fapt o enclav, situat la 110 de mile n interiorul zonei
sovietice. n sectoarele american, britanic si francez triau 2,25 milioane de locuitori. Fortele
militare aliate din Berlin totalizau numai 11.000 de persoane, dintre care 6.500 erau americani.
Berlinul de Vest era un oras industrial, situat ca mrime ntre Paris si Moscova. Zilnic, peste
30.000 de tone de alimente, materiale de constructii si bunuri de consum intrau n zona vestic
a orasului. n aceeasi perioad de timp, peste 4.000 de tone de masini industriale, becuri, tigri,
articole textile, pantofi si alte articole manufacturate erau trimise spre Germania de Vest.
Traficul era sustinut de 13 trenuri de marf si 12 de pasageri zilnic si 700 de barje lunar .[27]
ntre sfrsitul lui martie si nceputul lunii iulie, criza din Germania a luat amploare. Sovieticii
au nceput s obstructioneze transporturile dintre Germania de Vest si Berlin. Inspectiile
impuse pe sosele, barajele si perchezitionarea camioanelor au completat aceast actiune.
Uniunea Sovietic si-a justificat actiunile, declarnd c a actionat conform drepturilor pe care
le detinea, deoarece i-au fost respinse planurile de participare la guvernarea Germaniei de Vest.
Pe 31 martie, administratia militar sovietic a emis un ordin prin care se stabilea
perchezitionarea tuturor transporturilor occidentale ce traversau zona sovietic. Aceasta era de
fapt o violare a ntelegerilor verbale fcute de reprezentantii occidentali cu maresalul Jukov,
care specificase c personalul aliat nu va fi controlat la granitele zonei sovietice. Pe 1 aprilie,
pentru a pune n aplicare ordinul, reprezentantii sovietici au decretat c nici un mijloc de
transport nu poate prsi Berlinul fr aprobarea comandamentului sovietic. Acest decret
unilateral conferea autorittilor sovietice dreptul de a controla orice transport din si nspre
Berlinul de Vest.
Imediat dup ce sovieticii au initiat blocada, presedintele american a ntrunit Cabinetul. Cu
toate c unul dintre apropiatii presedintelui a ntrebat dac Berlinul este chiar att de important,
Truman a remarcat n mod clar c acesta nu este un subiect pentru el, singura sa preocupare
fiind cnd si cum va decurge aprovizionarea Berlinului pe calea aerului .[28]
Pus n fata acestei situatii, generalul Lucius D. Clay, comandantul zonei de ocupatie american,
a solicitat pe 10 aprilie 1948 o teleconferint cu Deprtamentul de Stat. Fiind sigur de extinderea
blocadei, Clay si-a exprimat opinia c S.U.A. nu trebuie s cedze : "Am pierdut deja
Cehoslovacia .[29] Norvegia este amenintat. Dac Berlinul de Vest va cade, Germania de Vest
va fi urmtorul pas. Dac vrem s aprm Europa de comunism, nu trebuie s ne clintim
Dac America nu ntelege acum acest lucru, nu-l va ntelege niciodat si comunismul se va
extinde nestingherit. Cred c viitorul democratiei ne impune s rmnem "[30] La 23 iulie,
nceput cu nchiderea cilor ferate, cilor de navigatie si urmat de restrictionarea traficului pe
sosele, blocada sovietic devine total .[31]
Instructiunile transmise generalului Clay i indicau s fie foarte precaut, recomandndu-i-se s
nceap evacuarea familiilor americane din Berlin. Clay s-a opus ns acestei solutii,
considernd c acest evacuare va fi interpretat ca un semn de slbiciune, att de ctre
sovietici, ct si de poporul german. El era convins c S.U.A. nu trebuie s prseasc Berlinul,
9

n nici o circumstant : "Dac ne vom retrage, pozitia noastr n Europa va fi amenintat ".[32]
Punctul culminant a fost luna iunie. De-a lungul primverii, ntre puterile occidentale s-au
ncheiat o serie de acorduri privind coordonarea politicii economice n cele trei zone, astfel
nct Germania de Vest devenise parte a Programului Europen de Redresare, ncepnd
organizarea politic a Republicii Federale Germane. n acelasi context s-a decis si realizarea
unei reforme monetare, ce urma s introduc o singur moned pentru cele trei zone
occidentale de ocupatie. Curnd a devenit ns evident c U.R.S.S. nu va fi de acord cu un
sistem monetar uniform, exceptnd proprii termeni. Clay a anuntat ns pe 18 iunie c
Germania de Vest va adopta o nou moned, nfiintndu-se Banca National German. Pentru a
evita confuziile n Berlin, el a decis c noua marc (Deutschen Mark) s nu circule n acest
oras.
Maresalul Sokolovski i-a nvinuit pe occidentali c, prin introducerea noilor monede, urmreau
de fapt divizarea Germaniei, declarnd c va lua msuri pentru a contracara aceast initiativ.
Fr anuntarea prealabil a puterilor occidentale, Uniunea Sovietic a introdus pe 23 iunie o
nou moned (Ost Mark) n Berlin si n Germania de Est. Ziua urmtoare, puterile occidentale
au transformat marca vestic ntr-o moned legal. Urmtorul pas fcut de sovietici a fost
impunerea blocadei totale asupra Berlinului de Vest, ntrerupnd complet comunicatiile cu zona
occidental pe uscat si pe ap.
Luni de zile liderii puterilor occidentale au dezbtut situatia creat prin blocada impus
Berlinului de Vest. S-au emis dou solutii. Cea dinti sustinea c nu exista nici un factor ce ar
putea avea ca rezultat prsirea Berlinului de ctre vestici. La sfrsitul rzboiului, Statele Unite
si-au redus considerabil efectivele militare. n primvara anului 1948, fortele conventionale
americane erau destul de reduse. Americanii aveau bomba atomic, dar era un mare semn de
ntrebare pentru cum putea fi folosit aceast arm ntr-un eventual conflict pentru Berlin.
Treptat, s-a dovedit c bomba atomic era simbolul "impotentei marii potente". Diplomatia
atomic dus de Statele Unite cu Moscova se baza pe o experient trit doar de Extremul
Orient, aceasta urmnd s fie aplicat si relatiilor cu U.R.S.S. Multi experti militari americani
au afirmat c, dac asupra Moscovei ar fi fost aruncat o bomb atomic, Armata Rosie va
prsi Europa. Marshall, ct si secretarul de stat pentru rzboi Kenneth C. Royall, au fost
extrem de pesimisti n privinta acestei solutii.
O a doua prere sustinea ipoteza c U.R.S.S. blufeaz, afirmndu-se c sovieticii nu doreau un
rzboi armat, ci se vor angaja ntr-un rzboi al nervilor. Un aspect important al acestui punct de
vedere se baza pe faptul c occidentalii trebuie s stea ferm pe pozitii, fr a face concesii sau
s se retrag. Generalul Clay a fost unul dintre cei mai ferventi avocati ai politicii fermittii,
fiind sigur c dac puterile occidentale vor trimite un convoi blindat n Berlin, blocada va fi
ntrerupt, fr ca aceast actiune s declanseze un rzboi. ns la Washington nimeni nu dorea
s-si asume riscul unei astfel de actiuni.
n aprilie, cnd fuseser impuse de ctre sovietici primele restrictii asupra traficului spre Berlin,
a fost improvizat un mic pod aerian, pentru aprovizionarea personalului aliat. Zilnic erau
transportate ntre saizeci si o sut de tone de produse. Dup aproximativ zece zile, cnd
sovieticii au relaxat restrictiile impuse pe cile ferate, podul aerian a fost ntrerupt. Pe 24 iunie,
n ziua urmtoare impunerii blocadei totale, Clay a ncercat s afle dac se poate folosi un pod
aerian pentru a aproviziona nu numai personalul aliat, ci ntreaga populatie a Berlinului de
10

Vest.
De ce a revenit Clay la ideea de pod aerian ?
Pe de o parte datorit faptului c S.U.A. nu aveau nici un angajament oficial prin care s li se
permit accesul ctre Berlinul de Vest. Exista ns posibilitatea folosirii unui coridor aerian. n
iunie 1945, Truman a discutat printr-un schimb de mesaje cu Stalin problema accesului spre
Berlin. La acel timp, presedintele american era de acord s se retrag din Saxonia si Thuringia
dac U.R.S.S. se angaja s faciliteze accesul pe cile ferate, si sosele spre Berlin - ce se afla
foarte adnc n interiorul zonei sovietice - pentru americani. Stalin a acceptat ncheierea unui
acord, dar Truman nu a exploatat mai departe problema, bazndu-se pe acordul verbal al
liderului sovietic. Att el, ct si alti oficiali americani, au realizat mai trziu greseala de a nu
statua printr-un acord scris accesul spre Berlin. Colonelul Frank Howley, comandantul militar
al zonei americane din Berlin, a afirmat ulterior c S.U.A. ar fi trebuit s nu se retrag din
Saxonia si Thuringia, ce constituiau unele dintre cele mai fertile zone, dar s abandoneze n
schimb Berlinul, pentru a se concentra asupra dezvoltrii Germaniei de Vest. "Am abandonat
aceste teritorii Rusiei - a declarat Howley - n schimbul unui mic colt din Berlin" .[33]
Dup ocuparea Germaniei nu a fost definitivat nici un act care s stabileasc un coridor de
comunicatie ntre zonele vestice si sectorul occidental al Berlinului. Imediat dup sfrsitul
rzboiului, nu s-a mai insistat asupra acestui subiect de teama de a nu ofensa U.R.S.S. Clay a
adus n discutie aceast problem cu prilejul uneia dintre primele ntlniri a Consiliului de
Control Aliat. n cursul acestor discutii s-a stabilit ca ntregul trafic pe calea aerului, soselelor
sau cilor ferate spre Berlin s fie liber, ns nici un document scris nu a nregistrat aceste
ntelegeri. "M ndoiesc foarte mult - declara mai trziu Clay - c orice nscris ar fi ajutat cu
ceva pentru a preveni aceste evenimente. "[34]
Dac exista o ambiguitate n privinta coridoarelor terestre, nu se putea spune acelasi lucru n
privinta respectrii coridoarelor aeriene. Aici ntelegerile erau enuntate destul de clar. Pe
perioada blocadei, sovieticii nu au fcut nici o ncercare serioas de a se interfera n coridorul
aerian, deoarece stiau c un atac ostil asupra aviatiei occidentalilor va avea ca rezultat un
rzboi deschis, ceea ce ei nu si doreau. Ei erau ns siguri c presiunile exercitate prin
intermediul blocadei vor avea ca rezultat prsirea Berlinului de ctre occidentali sau, n cel
mai ru caz, negocierea unui acord favorabil n privinta Germaniei.
Cea mai mare problem cu care s-a confruntat Clay a fost stabilirea succesiunii traficului
aerian. El era constient c acest lucru ar fi fost imposibil n lipsa deplinei cooperri a populatiei
germane. A doua zi dup impunerea blocadei generale, Clay l-a chemat n biroul su pe Ernst
Reuter, primarul Berlinului, informndu-l asupra planului de aprovitionare pe calea aerului.
Reprezentantul american a subliniat c, dac blocada va continua si pe perioada iernii, poporul
german va avea de ndurat privatiuni severe, dorind s stie dac populatia Berlinului i va
sprijini pe aliati. Reuter l-a asigurat pe Clay c se poate baza pe ajutorul populatiei germane,
berlinezii neacceptnd n nici o circumstant cererile sovieticilor.
n urma rspunsului primit din partea primarului Berlinului, Clay l-a contactat pe generalul
Curtis LeMay, comandantul fortelor aeriene americane din Germania (cu sediul la Wiesbaden) :
"Curt, poti transporta crbuni pe calea aerului ?"
"Scuz-m generale - a replicat surprins LeMay - vrei s repeti ntrebarea ? "[35]
Clay a repetat si LeMay a rspuns fr s ezite c va face tot posibilul. n ziua urmtoare podul
11

aerian spre Berlin a nceput s functioneze. Clay nu era nc sigur dac va fi suficient
aprovizionarea pe calea aerului pentru necesittile ntregului oras, gndindu-se c acest mod de
aprovizionare ar fi putut asigura ntre 500 si 700 de tone pe zi, ceea ce nu era ndeajuns pentru
nevoile populatiei. Truman a acordat ns un sprijin maxim podului aerian, ordonnd folosirea
tuturor avioanelor disponibile din Europa pentru aprovizionarea Berlinului de Vest. La mijlocul
lunii iulie, podul aerian avea o capacitate de transport de 2.500 de tone zilnic. Nici aceast
cantitate nu era ns suficient pentru a asigura minimul necesar pentru Berlin, estimat la circa
4.500 de tone zilnic, dar era suficient pentru a demonstra c blocada poate fi ntmpinat cu
succes printr-un pod aerian.
n luna iulie, generalul Lucius D. Clay a vizitat Washingtonul, promitndu-i-se un numr de
160 avioane C-54 ce urmau s nlocuiasc avioanele C-47. Aceste mbunttiri au mrit
capacitatea de transport, de la 6.987,7 tone la 8.000 tone .[36] n decembrie 1948, media zilnic
a cantittii de bunuri deplasat de avioanele americane ce aterizau n Berlinul de Vest a crescut
la 4.500 de tone, n ianuarie si februarie ajungnd la 5.500 tone, minimul necesar pentru
asigurarea existentei populatiei fiind de 4.000 de tone .[37]
Pentru a sustine Berlinul pe perioada iernii, transportul aerian se dovedea ns insuficient,
puterile occidentale fiind incapabile s pstreze orasul dac aceast situatie nu va fi rezolvat
pe cale diplomatic.De-a lungul verii anului 1948, puterile vestice au nceput negocierile cu
Uniunea Sovietic pentru a pune capt crizei Berlinului. Toate informatiile indicau ns c
U.R.S.S. nu era grbit s ridice blocada. Ambasadorul american Walter Bedell Smith s-a
ntlnit pe 2 august 1948 cu Stalin si Molotov. Discutiile preliminare s-au dovedit mult mai
amabile dect se anticipase, Stalin declarnd c U.R.S.S. nu avea intentia de a forta puterile
occidentale s prseasc Berlinul, deoarece "peste toate, noi rmnem aliati ".[38]
Discutiile s-au concentrat asupra desfsurrii reformei monetare, Stalin declarnd c dac
puterile occidentale vor retrage din circulatie marca vestic si vor accepta marca sovietic,
restrictiile vor fi ridicate. Eliminarea mrcilor occidentale si introducerea celor sovietice urma
s se fac simultan, Stalin neinsistnd asupra amnrii stabilirii unui guvern vest german, ca o
conditie pentru ridicarea embargoului.
Termenii negociati cu Stalin preau acceptabili, Smith discutnd aceste propuneri cu
reprezentantii francezi si britanici, prevznd ns faptul c blocada nu va lua sfrsit numai prin
satisfacerea acestor conditii. n momentul n care ambasadorul american a exprimat dorinta
stabilirii unui acord scris, Molotov a revenit asupra cererilor initiale, exprimndu-si dorinta ca
aliatii occidentali s decid asupra amnarii instituirii unei republici vest-germane. Aceast
cerere se afla ns n contradictie cu ntelegerea stabilit cu Stalin, Molotov adugnd c
restrictiile vor fi suprimate numai n momentul n care puterile occidentale vor renunta la
reforma monetar instituit la 18 iunie. U.R.S.S. urma s ridice blocada, dar si asuma n
continuare autoritatea de a controla traficul din si nspre Berlinul de Vest. Aceste conditii se
dovedeau ns inacceptabile pentru S.U.A. Mai mult dect att, problema controlului monetar
nu era statuat n mod clar, Molotov exprimndu-si dorinta de nfiintare a unei bnci sovietice
centrale ce urma s nlocuiasc agentia bancar a celor patru puteri, n vederea controlului
unilateral al finantelor germane. Molotov a obiectat si asupra opiniei exprimate de
reprezentantii occidentali, care afirmau c prezenta lor n Berlin era o problem deja statuat
prin acordurile precedente.
12

ansele de a rezolva criza Berlinului s-au diminuat. Smith s-a rentlnit cu Stalin la 23 august,
ntr-un ultim efort de a rezolva impasul negocierilor cu Molotov. Stalin s-a artat dispus
ndeprtrii celor dou obstacole majore. ns, n loc s elimine restrictiile impuse naintea
blocadei, el a afirmat c "restrictiile impuse dup [impunerea blocadei-n.n.] vor fi ridicate".
Aceast declaratie implica de fapt mentinerea tuturor restrictiilor. n privinta problemei
monetare, Stalin a subliniat c, att n Berlin, ct si n Germania de Est trebuia s circule
aceeasi moned, circulatia monetar urmnd s fie dirijat de o banc sovietic, liderul sovietic
acceptnd ca aceasta s fie supervizat de Consiliul Aliat de Control. Stalin a exprimat ns
dorinta ca, n ntelegerea final, s nu fie mentionat stabilirea unui guvern vest-german si
reprezententii occidentali s afirme c discutiile asupra crizei Berlinului au avut loc ntr-o
atmosfer de ntelegere mutual.
Comunicatul final al discutiilor purtate la Moscova au lsat n suspensie problema blocadei,
fiind transmis cte o directiv fiecrui guvern n care se "stabilea" ridicarea restrictiilor de
trafic si reforma monetar n Berlin. Nu s-a definit ns nici o politic pentru modul n care
aceste principii s fie puse n practic. Ca rezultat, situatia nu s-a mbunttit, devenind chiar
mai grav, devenind clar c Uniunea Sovietic nu dorea s ridice blocada, asteptnd ca iarna
s-i forteze pe occidentali s prseasc Berlinul, sau s accepte conditiile impuse de sovietici.
n octombrie, masina sovietic de propagand a trecut la o strategie de teroare, comunicndu-lise berlinezilor c dac nu-i vor alunga pe occidentali se vor confrunta cu aceleasi orori ca n
1945. Occidentalii, afirmau sovieticii, nu-i vor sprijini, singurele lucruri la care puteau s se
astepte de la acestia fiind foametea si lagrele de concentrare .[39] Hrana si ajutoarele medicale
livrate germanilor de ctre S.U.A. au fost confiscate de Armata Rosie.
Berlinezii din sectorul vestic au rezistat eroic acestor presiuni psihice, fapt demonstrat n mai
multe rnduri. Dovada cea mai evident a fost ndeprtarea n septembrie 1948 a steagului
sovietic de pe poarta Branderburg, berlinezii dovedind prin aceast actiune c refuzau s
accepte teroarea sovietic. La scurt timp dup acest incident, puterile occidentale au naintat
problema Berlinului Natiunilor Unite.
Treptat, criza Berlinului s-a transformat ntr-o confruntare de uzur ntre americani si sovietici.
n perioada iernii anului 1948, podul aerian a fost extins, devenind ns evident c era imposibil
satisfacerea minimului necesar pentru sustinerea orasului .[40] Cu toate c greuttile si
suferinta erau mari, moralul populatiei germane era sustinut permanent de zgomotul fcut de
avioanele americane si britanice. Solidaritatea berlinezilor a atins punctul maxim cu prilejul
alegerilor municipale, desi sovieticii au ncercat s foloseasc orice metod pentru a mpiedica
desfsurarea acestora, interzicnd populatiei germane din sectorul de est al Berlinului s
participe la vot. Efortul s-a dovedit ns inutil : 86% din electorat s-a prezentat la urne si
Partidul Social-Democrat, ce a refuzat s fuzioneze cu Partidul Comunist, a cstigat detasat
alegerile.
n aprilie 1949, Consiliul Poporului din zona sovietic, ce aprobase o asa-numit constitutie a
Germaniei de est, a ncercat s aranjeze o ntlnire la Brunswick cu oficialii vest-germani. Cu
toate c aceast ntlnire a fost respins, oficialii germani din est s-au ntlnit cu o serie de
lideri germani occidentali, n efortul de a dezvolta un program pentru unificarea Germaniei, ce
avea ca scop stoparea progreselor guvernului vest-german. Aceste tatonri est-germane n
domeniul politic camuflau adevrata intentie de restabilire a relatiilor comerciale cu Germania
13

de Vest .[41]
La sfrsitul lunii ianuarie 1949, Uniunea Sovietic a fcut prima miscare strategic n lupta de
uzur pentru Berlinul de Vest. Rspunznd unei ntrebri puse de un corespondent de pres
american, Stalin a afirmat c blocada ar putea fi ridicat, dac occidentalii vor renunta la
contrablocada impus Germaniei de Est, ca replic la blocada impus de sovietici asupra
Berlinului de Vest .[42] Liderul sovietic nu a amintit nimic despre reforme monetar din
Germania de Vest, sau de celelalte conditii sovietice. Aceste omisiuni au fost sesizate promt de
Departamentul de Stat. Pentu a testa veridicitatea afirmatiilor, delelegatul american la Natiunile
Unite, Philip Jessup, a fost instruit s abordeze subiectul blocadei cu delegatul sovietic, Jacob
Malik, fiind ns nsrcinat s pstreze caracterul secret si confidential al discutiilor.
Jessup a avut mai nti o ntlnire uzual cu Malik, pe 15 februarie. Folosind tehnica obisnuit,
delegatul american l-a ntrebat pe Malik dac Stalin nu a fcut cumva accidental declaratia.
Delgatul sovietic a rspuns c nu are informatii asupra subiectului, urmnd s se informeze n
aceast privint. Peste aproximativ o lun, Malik l-a ntlnit pe Jessup, spunndu-i c a primit
precizri n privinta subiectului, omisiunile nefiind accidentale. Cu toate c Stalin se opunea n
continuare nfiintrii unui guvern vest-german, el nu va pune o conditie n aceast sens pentru
ridicarea blocadei.
Discutiile s-au desfsurat n secret la sediul Natiunilor Unite, ntelegerea fiind ncheiat n mai,
dup ce n prealabil, la 1 martie, restrictiile au fost ridicate de ambele prti. Urmtoarea
ntlnire a Consiliului Ministrilor de Externe a fost programat pentru a avea loc pe 23 mai la
Paris, avnd ca principal subiect rezolvarea problemei germane. Blocada Berlinului s-a ncheiat
la 12 mai, devenind ns evident ireconcilierea conflictului dintre S.U.A. si U.R.S.S. n
problema Germaniei. Nu s-a putut ncheia nici o ntelegere privind unificarea economic si
politic a acestei tri. Singurul aspect pozitiv, n ciuda acestui impas, a fost c Uniunea
Sovietic nu intentiona s reinstituie blocada, dreptul liberttii transporturilor fiind recunoscut
de cele patru puteri.
La miezul noptii dintre 11 si 12 mai 1949, trenurile americane au trecut granita sovietic spre
Berlin fr nici un incident. Un mare numr de corespondenti de pres americani si din alte tri
au trecut frontiera ca simplii pasageri, cu primul tren. n Berlin a fost o zi de relaxare a
populatiei, cu un evident spirit de srbtoare. Oricum, podul aerian se desfsura n continuare.
Blocada fusese ridicat dar lupta pentru libertate nc nu se ncheiase. Populatia german
trecuse un test major si era fericit si mndr c a contribuit la victoria rzboiului de uzur.
Retragerea embargoului impus asupra transporturilor spre Berlin de ctre Uniunea Sovietic a
reprezentat o mare victorie a politicii Statelor Unite. n parte ea a fost rezultatul norocului, n
parte datorit hotrrii berlinezilor de a rezista la presiunile sovieticilor, orict de mare ar fi fost
sacrificiul implicat. n mare msur, la acest succes al diplomatiei americane, a contribuit
eficienta podului aerian. Rezultatele au fost surprinztoare. 400 de avioane de transport au
actionat 322 de zile si nopti, aterizrile si decolrile avnd o succesiune de 63 de secunde. n
total, avioanele americane si britanice au avut un numr de 277.728 de aterizri pe aeroportul
Tempelhof din Berlin, transportnd n Berlinul de Vest peste 2,1 milioane de tone de mrfuri .
[43] Piloti americani din Alaska, Panama si Hawaii au venit la bordul avioanelor C-47 si C-54
pentru a participa la podul aerian. Populatia german era impresionat de emblemele acestor
avioane, ce indicau din ce parte a lumii veniser s participe la sprijinirea Berlinului .[44]
14

Podul aerian devenise parte a vietii zilnice .[45] n aceast perioad, de aproape doisprezece
luni, populatia din sectorul vestic al Berlinului, inclusiv personalul aliat, a fost tinut n viat de
podul aerian americano-britanic, care din ziua impunerii blocadei a transportat 1.402.644 metri
cubi de hran, crbuni si alte produse esentiale. n primvara anului 1949, berlinezii din
sectorul occidental se hrneau mai bine dect la nceputul blocadei. Situati alimentar a
acestora era cu mult mai bun dect n cazul germanilor din Berlinul de Est, dovedind
ineficienta blocadei sovietice. Dup ridicarea embargoului, gazul si electricitatea au fost
redistribuite douzeci si patru de ore pe zi, viata n Berlin revenind la normal.
Prin acest rzboi de uzur, Uniunea Sovietic a testat pn unde putea ajunge determinarea
politicii americane, acesta fiind primul pas ntr-o serie de actiuni ce aveau ca scop convingerea
S.U.A. s prseasc Berlinul sau chiar ntreaga Germanie. Cu certitudine c, pentru acea
perioad, monopolul american al armei atomice a fost un factor determinant n aplanarea crizei
Berlinului .[46] Pn n 1972 ,[47] s-au dezvoltat dou Germanii cu dou guverne separate,
integrndu-se n dou structuri economice si militare opuse. n Germania de Vest, un consiliu
parlamentar a emis o constitutie provizorie, n august 1949 avnd loc primele alegeri libere de
dup 1932, punndu-se bazele Republicii Federale Germania. n acelasi an, n Germania de
Est, sovieticii au constituit un regim marionet declarnd capitala la Berlin, iar din 1950
sovieicii au nceput s militarizeze regiunea.
n urma Conferintei Germaniei de Est tinut la Praga (n februarie 1948), la 22 octombrie 1948,
se ntruneste la Berlin Congresul Popoarelor Germane, cu scopul proiectrii unei constitutii
pentru o Germanie unit si o pres a "justitiei si pcii", fiind ales un "Consiliu Popular"
(Volksrat) .[48] La 30 mai 1949, Congresul Poporului din Berlin adopt Constitutia Germaniei
n zona sovietic, iar pe 6 octombrie este proclamat Republica Democrat German (D.D.R.).
n Germania de Vest, n urma Conferintei Ministrilor de externe de la Paris, la 23 mai 1949 este
semnat la Bonn Constitutia Germaniei de Vest. La 15 septembrie Konrad Adenauer, liderul
Uniunii Crestin-Democrate (CDU), este ales cancelar al Republicii Federale a Germaniei
(Bundesrepublik Deutschland).
Desi la 8 octombrie 1949 s-a semnat o ntelegere ntre R.F.G. si R.D.G., ruptura era foarte
clar. Spre deosebire de Constitutia R.F.G., denumirea de Republica Democrat German si
noua constitutie a acesteia fceau clar deosebirea de o alt Germanie, aceasta fiind una
"democrat".
R.D.G. a devenit avanpostul lumii socialiste n fata sistemului capitalist occidental, opunnduse R.F.G. ce fusese integrat ntr-un sistem ostil de aliante. Din punctul de vedere sovietic si
est-german, Germania de Vest era o marionet a S.U.A.
Divizarea Germaniei ntre R.D.G. si R.F.G. a fost un rezultat al politicii ocupantilor si o
evident a faptului c, n ciuda faptului c aliatii au cstigat rzboiul, au pierdut pacea. n zona
de ocupatie occidental, nu s-a trecut la nationalizarea agriculturii, renuntndu-se la msuri
radicale .[49] Concomitent, pe msur ce opinia public american si-a schimbat atitudinea, n
Germania de Vest a fost implementat un nou sistem politic. R.F.G. nu mai era receptionat ca
inamic principal, ci U.R.S.S. Aceasta din urm ncerca sistematic s-si extind influenta n
Europa de Est, provocnd o reconsiderare a politicii externe a S.U.A. fat de Europa si
Germania.
Blocada Berlinului a fost un test pentru politica postbelic a Statelor Unite. La acel timp, Stalin
15

s-a bazat pe dou argumente : n primul rnd pe dimensiunile Armatei Rosii si n al doilea rnd
pe faptul c S.U.A. si Marea Britanie nu vor fi capabile s aprovizioneze Berlinul pe calea
aerului. Primul avantaj s-a dovedit a fi corect, al doilea dovedindu-se ns complet gresit. Cnd
Stalin a realizat acest lucru, si-a dat seam c trebuie s ridice embargoul sau s doboare
avioanele anglo-americane, riscnd declansarea unui rzboi cu acestia. Monopolul american al
armei atomice a fost decisiv pentru alegerea primei variante.
n zona sovietic a Germaniei, ndoctrinarea comunist, nivelul sczut de trai si nu n ultimul
rnd politia secret Stasi [50] au determinat un mare numr de est-germani s emigreze prin
Berlin n Germania de Vest. n anul nfiintrii Republicii Democrate Germane, 59.245 de estgermani au trecut din Berlinul de Est n zona occidental, 197.788 n 1950, 165.648 n 1951,
182.393 n 1952 .[51]
Criza Berlinului a accelerat procesul de creare a unei republici vest-germane, blocada
stimulnd efortul american de consolidare a aprrii Europei de Vest si de accelerare a
Programului European de Reconstructie. Diviziunea Germaniei si dividerea Berlinului au
existat pn n 1989 din cauz c U.R.S.S. a refuzat s fac un aranjament pentru ncheierea
unui tratat de pace cu reprezentantii ntregii Germanii, alesi prin alegeri libere sau prin orice
alt procedur de autodeterminare. Sovieticii nu au permis niciodat sustinerea de alegeri
libere, deoarece stiau c le vor pierde, n acest caz cortina de fier fiind mpins cu 200 de mile
spre est.

16