Cu bancile goale

Cu pasi vioi si cu emotii am intrat in clasa care urma sa ne schimbe viata in ur

matorii 4 ani. Ne-am cunoscut, ne-am certat, ne-am placut, ne-am inteles, ne-am
iubit. Noi intre noi..
Te simti oarecum implinit pentru ca treci intr-o noua etapa a vietii de adult. D
ar pe de alta parte nu iti vine sa crezi cum au zburat anii Parca ieri ne intrebam
ma asculta? nu ma asculta? ne da azi test? ne pune absenti?..parca ieri. Timpul
este un fenomen al vietii care nu se poate explica si nu are nicio mila pentru
niciunul din noi. Trebuie trait la momentul actual,si chiar daca o faci si chiar
daca nu, amintirile sunt cele care vor ramane cu noi indiferent unde ne vom afl
a toti, separat.
Cu siguranta ne vom aminti cu zambetul pe buze de momentele in care tremuram can
d ne venea randu la tabla la ora de mate, vom rade si vom plange de dorul anilor
de liceu. Locul unde am invatat toti cu adevarat ce inseamna prima iubire,primu
l fluturas in stomac ,primul bal, primul dans deosebit, primul majorat, prima petr
ecere adevarata.
Cu siguranta avem multe amintiri de de neuitat, si ne va fi dor mai mult sau
mai putin de anii de liceu.
Imi va fi dor sa ajung la scoala in fiecare dimineata sa ma sperii de fatza c
elei mai bune prietene care de obicei se uita incruntat si daca e fericita si d
aca e nervoasa. Sa ma pun in banca mea si sa ne salutam cand intram in clasa ( d
e obicei cand ajungeam printre primii tot timpu prindeam o discutie despre profu
de mate) si sa continuam sa dezbatem subiectul. Sa intre mistocarul clasei arun
candu-si geanta hazliu si smecheresc pe banca si urland o replica noua aproape l
unar. Imi va fi dor sa tremuram toate inainte de mate,sa plangem ca ceva nu ni s
-ar parea corect si sa radem la fiecare gluma din timpu orei,sau fiecare replica
amuzanta care o mai zicea un profesor de la sine.
Liceu, cimitir
Al tineretii mele!