Interviu cu domnu Butnaru Ion,participant la actiunile

militare din Transnistria, in componenta detasamentului

de Politie a Republicii Moldova.Interviu realizat de Grosu
Adrian,elev in clasa a XII-a ,,A.
Grosu Adrian : Asadar,prima mea intrebarea vizeaza situatia tensionata care era
intre Transnistria si R.M pina la 2 martie 1992,deoarece conflictul militar are un
oarecare inceput.

Butnaru Ion : Pai ce pot spune

referitor la aceasta tema,cred ca tot
ceea ce voi spune si asa este
arhicunoscut.Eu fiind lucrator la
sectia de politie,dispuneam de
informatie ca si ceilalti lucratori din
sfera securitatii, ca Transnistria se
pregatise de aparare inca din 89 in caz de atac din partea Republicii
Moldova.Dupa ce R.M isi proclama independenta la 27 august 1991 impreuna cu
teritoriul din stinga Nistrului (actuala Transnistrie), populatia din partea stinga a
Nistrului in mare parte slava,proclama Republica Moldoveneasca
Nistreana.Aceasta a dus la tensiunea relatiilor intre R.M si R.M.N care nici pina
acum nu au dus o politica de colaboare.
G.A : Asa ,am inteles ca situatia dintre aceste doua teritorii nu era deloc
prieteneasca dar care a fost pretextul inceperii actiunilor militare din 2 martie
1992?
B.I : Politia R.M avea posturi pe teritoriul R.M.N care conlucrau in colaborare cu
Militia locala.Chiar pina la inceperea actiunilor militare din 2 martie, in februarie
1992 partea transnistriana a arestat lucratorii posturilor de politie a R.M, sub
pretextul ca acestia nu au dreptu sa se afle pe teritoriu suveran si independent a
noului stat.Ca raspuns,dupa ce la 2 martie 1992, R.M devine membru a ONU,
Mircea Snegur anunta ca trupele dislocate pe teritoriul R.M.N de catre URSS

incalca suveranitatea si independenta Republicii Moldova.Astfel el da ordin de

mobilizare a politiei si a paramilitarilor.Deasemenea la actiunile militare a
participat si brigada de poliie cu destinaie special 'Fulger'.
G.A : Dar de unde stiati dvs locul dizlocarii a trupelor inamicului si cum evitati
locurile care puteau fi eventualele ambuscade?(Aici domnul Butnaru Ion si-a adus
aminte de un lucru important)
B.I : In Transnistria se aflau oameni care erau impotriva regimului din acea
regiune si impotriva situatiei create.Astfel cei nemultumiti se organizau in grupe de
partizani numiti ,,burunduci, ,,scorpioni etc.Cifra lor ajungea circa pina la 600
de oameni, desi erau inarmati, rolul lor se rezuma la explorarea zonei Transnistriene
si spionaj in favoarea R.M, care avea loc seara, in stricta taina.
G.A : Deci dupa cum inteleg era un sprijin militar cit de cit si din partea stinga a
Nistrului?
B.I : Foarte corect.

G.A : Din unele surse am auzit ca la

actiunile militare din Transnistria au
participat si lunetisti romani, anjagati
de catre guvernul Moldovei.E veridica
sau nu aceasta informatie?
B.I : Nu este adevarat,sprijinul care a
fost primit din partea Romaniei a fost
doar amunitia care a fost procurata de
la guvernul roman.De altfel nu s-a
atestat participarea la nici un lunetist
sau mercenar roman.Cind mergeam
spre locul dizlocarii, comandantul
impartind amunitia care era in numar
destul, a zis si o fraza interesanta ,,
Baietilor aveti grija de arme , doar un
patron costa 5 $.Nu stiu pe cit a fost de veridica informatia, dar ne putem
inchipui citi bani sau cheltuit pentru sponsorizarea actiunilor militare.

G.A : Dupa anuntarea ordinului si pina la inceperea propriu zisa a actiunilor

militare, se auzeau cazuri de proteste sau dezertare in rindurile paramilitarilor sau
politiei?
B.I : Nu asa ceva este categoric exclus, ei odata inrolati si odata ce au dat juramint
aveau o datorie fata de aceasta tara, care nu se discuta si nici nu putea fi pusa la
indoiala.De partea noastra au fost multi locuitori ai Transnistriei, oameni care au
luptat impotriva propriilor frati,rude.Oameni care si-au pierdut casele,gospodariile
si carora li sa promis adapost in R.M dar care nu a fost acordat nici pina in
prezent.Pe cealalta parte , conducerea transnistriana angajase ,, voluntari sau mai
bine zis mercenari cazaci,ucraineni,rusi care erau foarte bine platiti.Au fost chiar
si lunesti din pribaltica si spre marea mea uimire 2 femei.Desi aceasta informatie nu
a fost oficializata,una din ele a fost chiar captata insa soarte ei de mai incolo nu se
cunoaste

G.A : Care era rolul

politiei in aceasta
misiune?
B.I : Pai politia a
luptat umar la umar
cu paramilitari. Eu
personal am activat la
postu nr 20 din Cocieri .La acest post era o grupa de 30 de oameni care se schimbau
odata la 2 saptamini.Scopul lor era sa patruleze si sa pastreze ordinea zi si noapte
in sectorul care Ii se ordona.Deci practic, noi aveam dreptu sa deschidem foc fara
avertizare in orice directie unde se auzeau focurile de armament.
G.A : Puteti povesti vreun caz mai interesant la care ati fost martot?
B.I : Da a avut loc intr-o zi,ceva fantastic, un baiat a reusit de la distanta de un
kilometru sa nimereasca cu intr-un pluton al inamicului.Acesta
nimerire le-a provocat pagube dezastruoase, dar cel mai interesant ar fi sa va
inchipuiti distanta de la care a fost nimerita tzinta.
G.A : Dar unde s-au dat cele mai crincene lupte din timpul razboiului?

B.I : Stati sa imi aduc aminte, la Corjova, Cosnita, deasemenea in raionul Causeni
s-au dat lupte aprige.
G.A : In ce context s-au incheiat actiunile militare din Transnistria?
B.I : Pai mai intii ar trebui de mentionat faptu ca trupele moldovenesti alaturi de
aliati transnistrieni au reusit sa ajunga in aceasta perioada pina la Dubasari,
aproape de granitele Ucrainei.Atunci URSS vine cu initiativa de incheiere pasnica
a acestor actiuni militare,fapt care a impus Guvernul Moldovei sa incheie la 21
iulie 92 tratatul de incetare a focului.Astfel a venit ordin de intoarcere acasa a
trupelor ce se aflau pe teritoriul Trasnistriei iar evenimentele de mai departe sunt
dj cunoscute
G.A : Va multumim domnule Butnaru Ion lu dvs si tuturor veteranilor,in primul
rind pentru ca ati luptat pentru suveranitatea,independenta si viitorul Republicii
Moldova iar in al doilea eu personal,impreuna cu L.T.,,M.Eminescu va
multumesc pentru interviul acordat.
B.I : Cu placere,sunt bucuros sa constientizez ca actualul tineret manifesta interes
fata de trecutul tarii sale, si ca stiu ca comemoreze pe cei care au cazut in
lupta.Asa ca va multumesc si eu.
Ceea ce nu am putut include in acest interviu, a fost tensiunea omniprezenta in
atmosfera camerei, si durerea cu care el vorbea despre aceste evenimente,in primul
rind mi-a marturisit ca ii era foarte greu sa lupte constientizind ca de cealalta parte
a frontului sunt si frati de ai sai,gind care a fost prezenta in rindurile tuturor
participantilor la actiunile militare din 2 martei 1992, pe de alta parte amintirile
din acea perioada nu sunt dintre cele mai frumoase.Asa ca noua,nu ne ramine inca
odata sa le multumim celor ce au luptat si si-au dat viata si sa I retinem ca pe
adevarati eroi ai patriei, care au putut si nu le-a fost frica sa isi deie viata pentru
bunastarea noastra, cei ce urmam dupa