Sunteți pe pagina 1din 16

Istoria

abordrii
corpului
uman

Cunoate
rea
alctuirii
i
funciilor
organism
ului este
un proces
lung
istoric.

Corpul
uman, ca
domeniu de
cercetare al
tiinelor
umane, dar
mai ales al
istoriei i
etnologiei,

n
Antichitate,
medicii
egipteni
cunoteau
unele date
asupra
alctuirii
corpului
omenesc,
datorit
experienei
dobndite n
practica

Textele unor papirusuri arat c existena


vertebrelor, tendoanelor, muchilor,
nervilor, organelor toracice i abdominale,
creierului, meningelor i lichidului
cefalorahidian era cunoscut nc cu 1500
de ani naintea erei noastre.

Totui,
metoda
principal
de
cunoatere
a
anatomiei
omului a
fost i a
rmas
disecia.

Dar, studiul cu ochiul liber al


corpului omenesc trebuia
depit, deoarece
elementele anatomice de
baz, att la om, ct i la
celelalte vieuitoare,
animale i vegetale sunt
celulele, care n cea mai
mare parte sunt invizibile cu
ochiul liber.

Inc din cele mai


vechi timpuri,
omenirea a fost
mnat de
curiozitate, privind
cu mare interes
toate fiinele vii, de
la plante pn la
corpul omenesc n
sine. Istoria
anatomiei umane
este deosebit de
interesant pentru
c subliniaz foarte
subtil, evoluia
cognitiv i
tehnologic a
omenirii.

Primele structuri
celulare au fost
vzute abia
dup
descoperirea
microscopului n
secolul al XVIIlea.

Istoria si antropologia corpului uman


Corpul uman, ca domeniu de cercetare al tiinelor umane, dar mai ales al istoriei i
etnologiei, este relativ nou. Nu l regsim mult mai devreme de mijlocul secolului trecut
nici mcar n cercrile din Vestul Europei. ns dup al doilea rzboi mondial, n Frana
mcar, ia natere o adevrat antropologie a corpului uman, cum, tot acolo, la nouvelle
histoire, mereu atent la ceea ce se petrece n domeniile nvecinate, recupereaz
perspectiva corporal n cercetrile istorice. n ceea ce privete spaiul romnesc, prima
dintre tiinele umane care va introduce n cmpul su de cercetare, n mod deliberat i
sistematic, domeniul corpului este lingvistica, care n perioada interbelic prin Atlasul
Lingvistic Romn I i II, d la iveala un material extrem de bogat i interesant privitor la
corpul uman.

De data aceasta, vrful de lance va fi constituit de istorie i antropologie.


Dar ce nseamn istoria i antropologia corpului uman? Deoarece practic
este inepuizabil
i a fost abordat constant, ntr-un fel sau altul, nc de la naterea
tiinelor sociale. i
cum rspunsul la ntrebrile grele se dovedete mai ntotdeauna simplu:
n momentul n
care n etnologie i istorie corpul uman ncepe s fie studiat n mod
intenionat i
sistematic, din acel moment putem constata naterea, ca o orientare
distinct, a noii
direcii de cercetare.

Prima personalitate cu o
contributie semnificativ n
domeniul biologiei este
Alcmaeon care tria n
Crotona (azi, n sudul Italiei),
n timpul secolului al V-lea
.Hr. Alcmaeon este primul
care folosete disecia n
cazul cercetrilor sale
stiinifice, demonstrnd ca
sediul inteligenei umane
este n craniu, pe motiv ca,
din moment ce o lovitur n
zona capului afecteaza si
creierul, trebuie s existe i o
explicatie pentru acest lucru.
Pe masura efectuarii
disectiilor, Alcmaeon observ
legturi intre creier si ochi
(nervii optici) i ntre ureche
i gt (canalul lui Eustachio).

In anul 158, medicul grec Galen


este cel care aduce contributii
esentiale, chiar daca eronate, in
domeniul medicinei, folosind
disectiile pe porci si maimute.
Prin intermediul experimentelor
sale, Galen emite teoria conform
careia arterele sunt umplute cu
sange, in antiteza cu teoriile
emise de Hipocrate care
sustinea ca arterele sunt
umplute cu aer pe care il
transporta la diferite organe din
corpul uman. Aceasta credinta
era bazata pe faptul ca arterele
animalelor decedate pareau sa
fie goale. Teoria lui Galen
sustine ca sangele continut in
artere merge de la inima catre
organe si de la organe inapoi la
inima.

In anul 1540 Vesalius,


un tanar profesor de
chirurgie la
Universitatea din
Padua, demonstreaza
inexactitatile teoriilor
lui Galen in legatura cu
anatomia umana,
aratand ca observatiile
celui din urma sunt,
intr-adevar corecte
pentru maimute, dar nu
si pentru om. Avantajul
pe care il avea
Vesalius, pe langa
cunostiintele medicale
mult mai avansate
decat cele ale lui
Galen, era posibilitatea
de a tipari
descoperirile sale si de
a distribui imaginile
tiparite.

1628 este anul in care este publicata


cea mai mare descoperire de pana
atunci pentru anatomia umana,
Exercitatio anatomica de motu
cordis et sanguinis in animalibus
(Functia anatomica a miscarilor
cordului si a sangelui la animale)
care demonstreaza ca, in
organismul uman, sangele este
pompat continuu, intr-un circuit
extrem de precis, de catre inima.
Acest circuit aduce sangele venos in
ventriculul drept al inimii, iar de
acolo este trimis catre ventriculul
stang, prin plamani. Din ventriculul
stang sangele pleaca prin artere
catre diferitele zone ale corpului.
Descoperirea este facuta de William
Harvey. Cu toate acestea, Harvey nu
reuseste sa demonstreze de ce
sangele ar trebui sa fie circulat de
catre inima, pentru ca oxigenul inca
nu fusese descoperit.

Incepand cu anul 1489, Leonardo da Vinci, un pasionat al anatomiei


umane, incepe desenul extrem de detaliat al corpului omenesc, bazanduse pe disectiile umane pe care le efectua la morga din Roma. Pe parcursul
a 25 de ani, reuseste sa disece aproximativ 30 de cadavre, pana cand, in
anul 1515, Papa Leo al X-lea ii ordona sa inceteze. Important este ca
Leonardo da Vinci reuseste sa descrie, in cele peste 750 de desene
anatomice, structura detaliata a oaselor, a structurii musculare, a
organelor interne, a creierului si chiar pozitia fetusului in uter. Studiile
sale, in legatura cu inima arata ca, la acel moment, era pe punctul de a
descoperi conceptul de circulatie sangvina.

PROIECT REALIZAT DE :

Amza Andra
Marin Andrada
Mircea Monica
Rosca Roxana
Stoica Bianca

Prof coord. Roman Octavian