Ochiul

Vazul

este cel mai important dintre simturi,

cu ajutorul lui ajung la noi aproximativ 80%
din informatiile privind mediul exterior.
Pierderea vazului scade dramatic calitatea
vietii.
Procesul vederii include::
1. rezolutia centrala sau acuitatea vizuala
2. sensibilitatea la lumina minima
3. sensibilitatea la contrast
4. detectia miscarii
5. perceptia culorilor
6. contrastul culorilor
7. vederea periferica (spatial, temporala si
detectia de miscare).

Vederea

binocularreprezint
capacitateascoarei cerebralede
a uni ntr-o senzaie unic cele
dou imagini percepute de ctre
retina fiecruiochi.
Ea reprezint cea mai nalt
etap de dezvoltare aaparatului
vizual, fiind prezent doar
laprimatei la om i se dezvolt
progresiv, n primii ani de via.

baza

in percepia vizual este

reprezentata de de detectarea
luminii.
Acuitatea vizual msoara
capacitatea de a discrimina doi
stimuli separati n spaiu, la
contrast ridicat n comparaie cu
fundalul.

Culoarea

este o senzaie i nu un
atribut fizic al unui obiect.
Culoarea este ceea ce vedem i
este rezultatul de stimulare a
retinei de energie radianta ntr-o
mic band de lungimi de und a
spectrului electromagnetic de la
380 nm la 760 nm.

Vederea

poate fi clasificata in trei

grupe:
1. Discrimanarea din punct de vedere
a luminii (minimum vizibila,
minimum perceptible)
2. Discriminarea spatiala (minimum
separabil, minimum discriminabil)
3. Discriminarea temporala (perceptia
vizuala a stimulilor precum
fulgerele )

Gradele vederii binoculare

Gradul 1 perceperea simultan
Reprezint capacitatea retinei fiecruiochide
a percepe simultan o imagine fixat.
Testarea se face cu teste diferite pentru
fiecareochi, o imagine central pentru
unochii una periferic pentru cellalt (de ex,
un leu i o cuc sau un soldat i o gheret).
Dimensiunile testelor depind de aria de retin
ce se dorete a fi explorat, ntre 1 i 10.
Dac un subiect posed stadiul 1, va vedea
cele dou imagini suprapuse.
Dac vede doar una, exist o neutilizare a
celeilalte sau oambliopieaochiuluice nu vede
imaginea.

Examinarea

acestui stadiu e oarecum

artificial, n condiii fiziologice
imaginile nu sunt separate, dar este
util pentru c se poate stabili astfel
unghiul subiectiv al deviaiei strabice
(cel obiectiv se poate aprecia prin alte
metode, de exemplu cu prisme) de
ctre cel ce face examinarea la
sinoptofor.

Gradul 2 fuziunea
Reprezint capacitatea de a uni mental imagini
primite de la puncte retiniene corespondente i
de a le interpreta ca pe o imagine unic.
Se testeaz prin teste ce au n principiu
aceeai imagine, dar exist un mic detaliu ce
face diferena, de exemplu, o imagine cu un
iepure cu codi, innd o tij de flori, iar alta
cu acelai iepure fr codi i innd florile
fr tij.
Fuziunea presupune pe de o parte
suprapunerea percepiei de la cei 2ochi
(senzorial), dar i micri oculare care s o
menin, aspect care ine de reflexul de fixaie
binocular (motorie).
Ea poate fi evaluat calitativ, msurnd
amplitudinea de fuziune.

Gradul 3 - stereopsia
Reprezint perceperea reliefului i se
realizeaz unind imaginile primite, dar
de data aceasta prin puncte uor
disparate ale celor 2 retine.
Fiecare retin percepe o imagine
bidemensional, dar noiunea de relief
se datoreaz diferenei dintre
imaginele proiectate pe retin datorit
distanei de aproximativ 6 cm dintre cei
2ochi.
Testarea se face utiliznd teste cu 3
linii verticale, linia din mijloc nefiind la
egal distan de celelalte.
Dup suprapunere, aceast linie va
aprea n faa sau n spatele celorlalte
linii laterale.

Efectul stereoscopic
Efectul

stereoscopic se poate obine i

folosind culorile complementare rou
verde.
n loc de suprapunerea a dou teste
stereoscopice se pot suprapune dou
desene diferit colorate (aceleai
desene realizate cu puncte multiple).
Se utilizeaz sticl roie uor pe
unochii verde pe cellalt.
Cele 2 culori diferite (cele dou lungimi
de und diferite) separ cmpurile i
figurile vor aprea tridimensionale.
Aceste unde i teste nu necesit
ochelari; se poate varia distana de
observare i realiza astfel efectul.

Dezvoltarea vederii binoculare

Nou

nscutul are o acuitate vizual (AV) slab i nu

are vedere binocular- macula nu e complet
dezvoltat i nu se percep detalii.
Nou nscutul nu fixeaz cu macula ci cu o zon
inelar, mai ntins, de aceea exist o
necoordonare ocular i o uoar lipsire de
paralelism a axelor vizuale.
La 3 luni, macula devine funcional, copilul vede
mai clar, apare reflexul de fixare macular.
Acesta e un reflex nnscut, dar nu se manifest de
la natere.
Vederea binocular este de fapt un reflex
condiionat, stabilit pe baza unor reflexe
necondiionate (cele de postur, interesnd
musculatura sau cele vestibulare, dar i reflexul de
fixaie macular).

La

3 luni un copil urmrete cu privire un

obiect, la 6 luni poate fixa obiectul 1-2
minute. Tot acum apare i convergena.
Se apreciaz c vederea binocular este
dezvoltat la 5 ani, dar perfecionarea ei
se poate face dup unii pn la 10 ani,
dup alii, pn la 12 ani.
O persoan care nu are vederea
binocular nu are contiena acestui fapt,
excepie fcnd situaia n care pierderea
vederii binoculare a survenit mai trziu,
dup momentul consolidrii ei.

Examenul ocular
Un

examen oftalmologic efectuat

macar o data pe an ajuta pacientii sa
preintampine afectiunile oculare grave.
Persoanele care poarta ochelari sau
lentile de contact ar trebui sa isi
verifice ochii anual.
Oamenii care nu poarta ochelari sau
lentile de contact nu au nevoie de
controale atat de des, decat daca au o
tulburare de vedere sau daca prezinta
simptome oculare.

Cand este necesar un consult?

In primele zile dupa nastere daca medicul
neonatolog va considera ca este necesar. Se pot
depista : cataracta congenitala, glaucom
congenital, retinoblastom.
In jurul varstei de 3 ani pentru observarea aparitiei
unui strabism.
La varsta de 6-7 ani cand pot fi depistate viciile de
refractie.
Alte examene oftalmologice se efectueaza la
cererea pacientului cand acesta acuza tulburari de
vedere.
Un alt moment important in care pacientul trebuie
sa faca un examen oftalmologic este in jurul
varstei de 40-45 ani cand apare prezbiopia
(tulburarea vederii de aproape), sau alte boli
oftalmologice, glaucom, cataracta etc.

Copiii

si adolescentii ar trebui sa
isi controleze vederea de fiecare
data cand prezinta orice
probleme de vedere sau
simptome de afectare oculara.
Examinarea ochilor implica o
serie de teste pentru evaluarea
diferitelor aspecte ale
vederii , cautarea semnelor de
boala si estimarea eventualei
prezente a sechelelor.

Bolile ochiului
Alacrimia sau Sindromul ochiului uscat
Muli oameni sufer de sindromul ochiului uscat.
Aceast problem este mai frecvent la persoanele mai
naintate n vrst, dar i persoanele tinere pot avea senzaia
ochiului uscat.
Disconfortul este asociat adesea cu anumite activiti, ca
statul n faa ecranului calculatorului sau cititul.
Majoritatea resimt nu numai senzaia ochiului uscat, dar i
oboseal, iritaie sau durere.
Cauza este absena peliculei lacrimale, care face imposibil
meninerea umiditii la nivelul globului ocular.
Aceasta determin apariia unor leziuni minore, a iritaiilor i
a senzaiei de corp strin.
Tratament: Alacrimia nu se poate vindeca, ns exist mari
anse de ameliorare a simptomelor.

Blefarita
Blefarita este o inflamatie cronica care afecteaza
pleoapele si genele si este una dintre cele mai frecvente
probleme pe care medicii le intalnesc in cabinetele lor.
O problema frecventa la copii si adulti, blefarita
provoaca adesea eritem si tumefactie, precum si
mancarimi si iritatii ale pleoapelor.
Printre cele mai frecvente cauze de blefarita sunt:
igiena precara a pleoapelor, excesul de ulei produs de
glandele pleoapei, infectiille bacteriene si reactiile
alergice.

Chalazionul
Chalazion este o mica umflatura ferma in pleoapa,
cauzata de o deschidere blocata sau o infectie a
glandelor sebacee palpebrale, situata in pleoapele
inferioare sau superioare.
Este frecvent asociata cu o afectiune numita
blefarita.
Tumorile Chalazion pot fi incomode, inestetice si
pot impiedica vederea normala.
Ele sunt initial rosii, umflate, si sensibile.
In cazuri rare, Chalazion ar putea creste suficient
de mare incat sa creeze o presiune pe ochi, fortand
pleopa sa atarne, si sa provoace vedere incetosata.

Cheratoconusul
Cheratoconul este termenul medical pentru corneea cu form de con.
Cheratoconul este o afeciune care n general nu manifest simptome pn n
ultimii ani ai adolescenei.
Este o eroare de programare congenital a creterii corneei, avnd drept
rezultat un viciu de refracie care, pe msur ce avanseaz, devine tot mai greu
de corectat.
Corneea este n mod normal bombat i are o suprafa neted n partea
anterioar, ceea ce permite ptrunderea uniform a luminii ctre cristalin,
ajungnd apoi la retin.
n cazul cheratoconului, structura corneei este slbit, astfel nct aceasta se
subiaz i ajunge la forma de con.
Cauzele sunt parial de natur ereditar i afeciunea apare mai frecvent la biei.
Simptome. Cheratoconul afecteaz vederea treptat, iar evoluia bolii se oprete
de la sine dup vrsta de 40 de ani. Dup aceea, modificrile aprute sunt n
general uoare i lente. n timp, vederea devine neclar i apar leziuni, iar n
cazuri rare, o inflamare crescut a corneei poate determina dureri tranzitorii
Tratament. Iniial, afectarea vederii se poate corecta cu ajutorul ochelarilor, iar
dac forma corneei se modific prea mult, lentilele de contact reprezint o bun
alternativ. n faza avansat a bolii, cnd vederea nu mai poate fi corectat
astfel, se poate recurge la transplantul de cornee. n acest caz, se nlocuiete
partea central a corneei.

Conjunctivita alergic
Conjunctiva

este o membran mucoas similar cu celelalte membrane mucoase

ale corpului uman, de exemplu cele ale nasului i gtului.
Forma cea mai frecvent a simptomelor alergice la nivelul conjunctivei se
datoreaz hipersensibilitii la substane ca polenul sau fnul, ca i alergiilor la
animale cu blan sau similare.
Reaciile de hipersensibilitate la nivelul conjunctivei pot aprea i la persoanele
fr alergii anterioare cunoscute.
Simptome. Reaciile alergice la nivelul conjunctivei sunt n general extrem de
neplcute, dar complet inofensive pentru ochi i pentru vedere.
Acestea se pot manifesta sub form de mncrime, nroire i inflamare a
conjunctivei.
Uneori apare o secreie abundent care curge lsnd urme lipicioase.
De obicei este nsoit de sensibilitatea la lumin. n timpul aa-numitelor reacii
toxice, odat cu declanarea unei reacii puternice la un factor iritant din mediul
nconjurtor, se dezvolt adesea i o inflamaie puternic.

Conjunctivita acuta
Rolul

conjunctivei este de a secreta substane lubrifiante pentru pelicula lacrimal.

De asemenea, conjunctiva ndeplinete i o funcie de aprare mpotriva infeciilor,
la fel ca membranele mucoase ale cilor respiratorii.
Conjunctivita este asociat frecvent cu simptomele rcelii, dar poate aprea i
independent de simptomele de la nivelul aparatului respirator.
Simptome. Conjunctivita poate determina dureri, arsuri, mncrimi i, uneori,
sensibilitate la lumin. Ochii se nroesc i adesea apare o secreie lipicioas, mai
ales dimineaa.
Tratament. Cauza cea mai frecvent a conjunctivitei o reprezint infecia viral. n
general, simptomele dispar n cteva zile, fr a fi nevoie de tratament, doar prin
splarea ochilor cu ap cldu.
n cazurile persistente, infecia poate fi de natur bacterian, caz n care este necesar
tratamentul cu antibiotice sub form de picturi.
n cazurile de recuren a bolii, este suspectat prezena unor bacterii la marginea
pleoapei.
Putem preveni situaia prin splarea i curarea pleoapelor n mod regulat (prin
masaj sau tergere uoar) cu ajutorul unei comprese sau erveel curat i apei
cldue.
Dac unul dintre principalele simptome este mncrimea, iar aspectul conjunctivei
sugereaz hipersensibilitate, se pot recomanda picturile oculare mpotriva
simptomelor alergice.

Degenerescena macular datorat vrstei

Macula

lutea este situat exact n centrul retinei, fiind singurul loc n care vederea este extrem de

clar.

La examinarea retinei, aceast zon apare galben. Funcia celulelor fotosensibile, foarte
concentrate n aceast zon, poate fi afectat de diverse boli.

Cele mai frecvente afeciuni se datoreaz naintrii n vrst. Relaiile cauzale nu sunt foarte clare,
dar circulaia sanguin deficitar i problemele metabolice par s aib un rol important.

Degenerescena macular datorat vrstei constituie cauza cea mai frecvent a problemelor de
vedere la aduli n lumea occidental.

Cum recunoatem modificrile datorate vrstei la nivelul maculei lutea? n cele mai multe
cazuri, imaginea obiectelor apare fracionat, cu buci lips, obiectul observat poate aprea ca prin
cea sau nu este deloc vizibil.
Problemele se observ cel mai uor n timpul cititului sau al desfurrii unor activiti la distan
mic. Zona din jurul obiectului observat, numit periferic, este perceput mai clar.

Modificrile maculei lutea nu determin orbirea.

ns va scdea treptat abilitatea de a citi, dei de regul acesta nu este un proces rapid. n cazurile
n care scade i vederea de orientare, aceasta se datoreaz probabil altei afeciuni, necesitnd
evaluarea de ctre medicul oftalmolog.

Cum se trateaz modificrile maculei lutea datorate vrstei? Din

pcate, nu exist tratament pentru ameliorarea simptomelor.
Dac n percepia obiectelor formate din linii drepte (cadrul uii,
rama unui tablou etc.) apar brusc linii frnte, acesta poate fi un
semn c s-a produs o nou inflamaia n apropierea maculei lutea.
Aceasta necesit examinarea de ctre medicul oftalmolog.
n cazuri excepionale, inflamaia poate fi redus prin tratamentul
cu laser.
Aceasta poate constitui o modalitate de ncetinire a deteriorrii
vederii.
Tratamentul fotodinamic. n unele tipuri de modificri datorate
vrstei, se poate utiliza cu succes aa-numitul tratament
fotodinamic. Metoda este nou, ns disponibil n clinicile
oftalmologice mari.
Optica medical. n cazurile scderii treptate a vederii la ambii
ochi, se recomand utilizarea dispozitivelor optice medicale i se
ofer consiliere n acest sens.

Decolarea posterioar de vitros

Odat

cu naintarea n vrst, corpul vitros, format dintr-un lichid cu consisten de gel, se

poate contracta i uneori desprinde de peretele posterior al globului ocular.
Aceasta determin mici hemoragii ce dau n partea anterioar apariia unor puncte roii.
Procesul de contractare apare n mod natural ca o consecin a mbtrnirii, dar se
manifest n special la persoanele cu miopie i la cele care au suferit o operaie de cataract
sau o inflamaie n interiorul globului ocular.
n interiorul corpului vitros se pot forma mici cheaguri sau fibre, percepute n acelai
mod.
Simptome. Persoanele afectate vd puncte, linii, cercuri sau pete care plutesc n faa
ochilor. Ceea ce se vede sunt de fapt umbrele proiectate pe retin de celulele sau esutul
afectat. Acestea se pot observa cel mai uor cnd privim spre o suprafaa uniform, ca cerul
sau un perete.
Tratament. Desprinderea segmentului posterior al corpului vitros nu este o afeciune n
sine i nu se trateaz, dar dac apar brusc noi pete, acesta poate fi un semn c exist
probleme mai grave.
Dac ncepei s vedei mai multe pete, fulgere, suferii de pierderea parial a vederii
sau de reducerea cmpului vizual, trebuie s mergei ct mai repede la medicul specialist.
Dac vedei asemenea pete atunci cnd citii sau cnd micai privirea, ncercai s
privii n sus i apoi n jos, pentru a face cheagurile s se deplaseze. n general, simptomele
dispar de la sine cu timpul.

Dezlipirea de retin
Dezlipirea de retin apare atunci cnd straturile retinei se separa
Orice parte a retinei care este dezlipita nu poate trimite semnale vizuale la creier.
Daca este lasata netratata, dezlipirea de retin poate provoca daune devastatoare
vederii.
Dezlipirea de retin este considerat o urgen oculara care necesit atenie
medical imediat.
Tulburri vitreene (Flocoane vitreene)
Petele mici sau norii care se misca in campul vizual sunt numite flocoane
vitreene.
Majoritatea flocoanelor nu sunt periculoase si sunt cauzate de bucati mici de
tesut din interiorul ochiului.
Cand lumina atinge aceste buci de esut, creeaz umbre pe retina, care par s
pluteasc n campul vizual.
Aparent, aceste pete sunt pe suprafaa frontal a ochiului, dar ele sunt de fapt in
interior.
n cele mai multe cazuri, flocoanele nu sunt un motiv de alarm i tratamentul nu
este necesar, totui, o cretere brusc n flocoane noi poate indica o problem i
un examen oftalmologic este recomandat dac se ntmpl acest lucru.

Hemoragia subconjunctivala
Hemoragia subconjunctivala are loc atunci cnd un vas
de snge de sub conjunctiva se sparge si sangereaza.
Poate s apar spontan sau de la tuse, ridicarea de
greutati, sau vrsturi. n unele cazuri, se poate
dezvolta dup o intervenie chirurgical la ochi sau
dupa diverse traumatisme.
Hemoragia subconjunctivala tinde s fie mai frecventa
n rndul celor cu diabet zaharat i hipertensiune
arterial.

Infecia corneei cu virusul herpes simplex

Virusul

herpes simplex constituie cauza herpesului labial, determinnd uneori

apariia unor mici ulceraii cutanate.
La aproximativ 90% dintre aduli, acest virus se propag prin intermediul unor
nervi.
Mecanismul infectrii nu este cunoscut, dar probabil apare n asociere cu o rceal
sau alt infecie minor.
La majoritatea oamenilor, virusul este n stare latent i nu determin nici un
simptom. Nu se tie exact de ce restul de 10% dintre purttori manifest simptomele.
Factorii care par s declaneze activarea virusului herpetic pot fi temperaturile
extreme, expunerea intens la soare, stresul fizic i emoional, probleme generale de
sntate i existena unor leziuni.
Simptome. Virusul herpetic poate determina diferite tipuri de leziuni la nivelul
corneei. O leziune tipic o constituie formarea ramificaiilor, uor observabile de
ctre medicul oftalmolog prin aplicarea unor picturi oculare colorate.
Pe lng aceasta, se amplific secreia lacrimal, sensibilitatea la lumin, iar uneori
se constat vederea nceoat i inflamarea pleoapelor.
Infecia nu este foarte contagioas, dar se recomand o igien riguroas a minilor.

Tratament. Tratamentul const n aplicarea unguentelor oculare antivirale.

Dac inflamaia avanseaz spre pupil, sunt indicate uneori picturile oculare
pentru dilatarea pupilei. n faza acut, problema se poate agrava dac se
utilizeaz n mod greit picturi pe baz de cortizon. Dac sensibilitatea la
lumin persist, este indicat purtarea unui pansament ocular.
Infecia acut se poate vindeca n 1-4 sptmni, ns uneori tratamentul poate
lua mai mult timp.
Cu ct infecia avanseaz mai profund n cornee, cu att crete riscul de leziune
permanent. O leziune localizat n centrul corneei poate afecta vederea.
Persoanele care au avut o infecie cu virusul herpetic la nivelul corneei prezint
un risc de 25% de a se infecta din nou n urmtorii doi ani. Este foarte important
ca tratamentul s fie iniiat ct mai curnd posibil, pentru a se reduce riscul
leziunii permanente.

Infecia viral a corneei

Corneea,

poriunea anterioar a globului ocular, trebuie s se comporte

n mod normal ca un geam curat, cu proprieti de refracie a luminii,
avnd o form bombat exact ct trebuie. Corneea este unul dintre
organele cele mai sensibile la durere din corpul uman.
Simptome. Infecia viral a corneei, adesea simultan unei rceli, are
drept rezultat apariia unor puncte mici, dispersate, de culoare gri, i a
leziunilor la suprafaa corneei.
Acestea determin vederea oarecum nceoat, dureri, sensibilitate la
lumin i lacrimaie. Infecia se poate rspndi i la alte persoane prin
intermediul minilor nesplate.
De aceea, se recomand respectarea cu strictee a igienei minilor.
Tratament. Nu exist un tratament eficace mpotriva infeciei virale ca
atare.
n unele cazuri, se poate utiliza un unguent cu proprieti lubrifiante
(eventual cu un ingredient antibacterian, pentru a preveni infeciile
bacteriene secundare), pentru ameliorarea simptomelor. n general,
infecia se vindec de la sine.
Vederea poate fi afectat permanent, ns n cazuri foarte rare. Cu toate
acestea, exist cazuri n care vindecarea se produce foarte ncet, iar
atunci se suspecteaz existena unui rspuns antiinflamator excesiv al
sistemului imunitar al organismului.
Vindecarea corneei se poate accelera prin utilizarea picturilor oculare
pe baz de cortizon. Dezavantajul acestui tratament este c trebuie

Inflamaia nervului optic

Nu

se cunosc cauzele inflamrii nervului optic.

n multe cazuri aceasta apare fr cauze externe aparente, n prezena unei alte
tulburri n organism, ca de exemplu o infecie etc.
S-au sugerat diverse asocieri cu unele afeciuni de natur viral sau inflamatorie, ns
nu se pot dovedi.
Simptome. Inflamaia nervului optic determin n general o pierdere a vederii mai
mult sau mai puin evident, n general doar la unul dintre ochi.
Uneori se poate manifesta ca o nceoare a vederii centrale sau ca o pierdere parial
a cmpului vizual central.
Prin comparaie cu ochiul sntos, ochiul afectat poate percepe culorile mai palide
sau mai puin saturate.
Tratament. n majoritatea cazurilor, inflamaia se retrage de la sine, n decurs de
cteva luni.
Tratamentul cu cortizon sub form de comprimate nu a avut o eficacitate dovedit.
Evoluia bolii nu poate fi oprit prin modificarea stilului de via, dar se recomand
evitarea alcoolului i a altor substane care pot afecta esutul nervos. n general,
vindecarea este complet, fr a lsa n urm simptome evidente.
Dac nu exist alte probleme de sntate, riscul de apariie a altor episoade
inflamatorii este redus. Dac episoadele se repet, exist un risc crescut de afectare a
nervului optic, ceea ce poate duce la deteriorarea vederii.

Pterigionul
Pterigionul

este o cretere anormal n form de pan pe cornee. Aceast

cretere in relief este rezultatul unui proces anormal n care conjunctiva
creste pe cornee.
Nu este un cancer.
Motivul exact pentru aparitia pterigionului nu este complet elucidat.
Cu toate acestea, expunerea pe termen lung la razele solare ultraviolete i
iritaii cronice de la condiiile de secet, par s contribuie la dezvoltarea lor.
Pterigionul este mai frecvent la persoanele care triesc n medii tropicale.

Retinopatia diabetica
Orice

persoana cu diabet risca sa dezvolte retinopatie diabetic.

n stadiile incipiente, nu sunt deloc sau sunt putine simptome vizuale. Fr
depistare precoce i tratament, retinopatia diabetica poate afecta permanent
retina.
Dac aceast afectiune nu este depistata devreme, poate produce simptome
care afecteaz vederea. Acestea includ incetosarea uoar in vedere in
apropiere sau la distan, flocoane i chiar pierderea brusc a vederii.
Daca este lasata netratata, poate provoca pierderea severa a vederii, i chiar
orbire.
Chirurgii oftalmologi nu pot repara daunele cauzate de retinopatia diabetic,
dar, daca este depistata la timp, metode moderne de tratament pot ajuta la
ncetinirea progresului bolii, i chiar la prevenirea pierderii vederii. E
ste extrem de important pentru pacienii cu diabet zaharat s fie examinati n
mod regulat, chiar dac nu au observat nc nici un simptom.
Dac un pacient prezint orice schimbare semnificativ a vederii, ar trebui
s se adreseze imediat medicului lor pentru o consultatie, chiar dac au avut

Sclerita i episclerita
Termenul

medical pentru inflamaia scleroticei este sclerit.

Dac este de natur superficial, atunci vorbim despre episclerit, care este forma cea mai
frecvent i mai puin grav.
Cauzele inflamaiei sclerei sunt complet necunoscute. Posibil s fie asociate unor afeciuni
reumatice sau ale esutului conjunctiv, n special n cazurile de sclerit profund.
Episclerita apare n multe cazuri independent de aceste afeciuni, totui se suprapune adesea cu
alte tulburri n organism, ca infecii sau modificri hormonale.
Simptome. Episclerita determin n general nroirea ochiului pe o zon restrns.
Roeaa poate fi uneori intens i poate cpta o nuan albstruie.
Este nsoit de durere de diverse grade, iar zona nroit devine sensibil la durere. Simptomele
scleritei sunt similare, dar n general amplificate, iar roeaa afecteaz o zon extins.
Tratament. n multe cazuri sunt eficace picturile oculare antiinflamatorii, n general cele pe
baz de cortizon, iar vindecarea se produce n 1-2 sptmni sau chiar mai mult. n cazul scleritei
este important s se trateze n paralel orice probleme de natur reumatic sau afeciuni ale
esutului conjunctiv cunoscute.
Sclerita este una dintre afeciunile cu tendine de recuren, dei nu n toate cazurile. n cazurile
singulare, este imposibil de anticipat riscul apariiei de noi inflamaii. Cu ct se ncepe mai
devreme tratamentul, cu att cresc ansele de vindecare.

Orjeletul (Ulciorul)
Ulciorul se dezvolt atunci cnd una dintre
glandele de la marginea pleoapei devine
infectata.
Asemanator cu un cos, un ulcior poate
crete n interiorul sau n afara pleoapei.
Ulcioarele apar la orice varsta.
Zonele afectate sunt sensibile, cu roea
localizata, i umflturi. In general nu
impiedica vederea.

Afectiuni oculare
Miopia
Factorii de risc ai miopiei sunt strans legati de istoria medicala a familiei, dar
si de lecturile prelungite. In acest caz vor aparea probleme la condus si greutati
cand va uitati la televizor sau cand faceti sport.
Simptome: vedere incetosata si oboseala.
Miopia poate fi tratata cu ochelari, lentile de contact sau, in unele cazuri, cu
interventii chirurgicale.
Ce se intampla
In mod normal, in cazul miopiei unul dintre globurile oculare este prea lung.
O alta cauza poate fi si o cornee cu o forma anormala. Razele de lumina se
focalizeaza doar in fata retinei, nu direct pe aceasta. Miopia apare, in general,
la copii si la adolescenti si se stabilizeaza in jurul varstei de 20 de ani.

Hipermetropia
Cei mai multi oameni se nasc cu o forma usoara a hipemetropiei, dar
cresterea normal din copilarie corecteaza problema. Atunci cand aceasta
persista, este posibil sa vedeti obiectele indepartate foarte clar, iar cele
apropiate in ceara. Hipermetropia este genetica.
Simptome: probleme cu cititul, oboseala ochilor si dureri de cap.
Hipermetropia poate fi tratata cu ochelari, lentile de contact sau, in unele
cazuri, cu interventii chirurgicale.
Ce se intampla
In hipermetropie, cauza este un glob ocular prea scurt. Razele de lumina
se focalizeaza in spatele retinei. In cazurile severe de hipermetropie,
mai ales dupa varsta de 40 de ani, si vederea la distanta poate deveni
neclara. Forma anormala a corneei sau a cristalinului poate cauza, de
asemenea, hipermetropia. Copiii cu hipermetropie semnificativa au mai
multe sanse sa dezvolte strabism sau ambliopie (ochi lenes)

Prezbiopia
La fel ca parul carunt sau ca ridurile, problemele
la citire apar pe masura ce imbatranim.
Simptomele apar, in general, dupa 40 de ani.
Lentilele ochilor devin mai putin flexibile si nu isi
pot schimba forma pentru a se concentra pe
obiectele care se afla la departare.
Prezbiopia poate fi tratata cu ochelari de citit sau
bifocali, care corecteaza atat vederea la apropiere,
cat si cea la distanta.

Astigmatismul

In cazul astigmatismului, persoanele afectate pot

avea probleme atat cu vederea la distanta, cat si cu
cea de la apropiere. Astigmatismul se produce
atunci cant corneea este diforma. Razele de lumina
pot fi imprastiate in diferite puncte pe retina.
Simptome: vedere incetosata, dureri de cap,
oboseala, pete
Optiunile de tratament sunt ochelarii sau interventia
chirurgicala.

Glaucomul
Deteriorarea nervului optic poate duce la pierderea completa a vederii.
Glaucomul poate sa nu prezinte simptome pana in momentul in care
vederea centrala este pierduta (dupa pierderea treptata a vederii
periferice). Din fericire, glaucomul poate fi tratat cu medicamente sau
interventii chirurgicale.
Ce se intampla
In cea mai comuna forma de glaucom, cresterea presiunii asupra ochilui
duce la deteriorarea nervului optic si la pierderea vederii. Ochiul este
umplut cu lichid circulant, care hraneste structurile sale interne. Uneori,
echilibrul dintre creare de lichid si eliminarea acestuia este anormal. O
cantitate prea mare de lichid creste presiunea si distruge nervul optic, un
pachet de 1 milion de fibre nervoase care transporta informatiile la
creier. Fara tratament, glaucomul poate duce la orbire totala.

Degenerarea maculara
Degenerarea maculara apare pe masura ce imbatranim. Aceasta
afecteaza si apoi distruge vederea centrala, ceea ce ne impiedica
sa cititm sau sa conducem adecvat.
Simptome: o pata neclara centrala sau linii drepte care par
ondulate.
Ce se intampla
Partea centrala a retinei, macula, se deterioreaza. In forma
uscata, doctorii observa depozite galbene, numiti druseni.Pe
masura ce degenerarea maculara uscata progreseaza, tesutul
macular se deterioreaza si opreste transportul de imagini catre
creier. In forma umeda, cresc vase de sange anormale. Acestea
provoaca cicatricit si deteriorarea continua a maculei.

Testarea acuitii vizuale

Desfasurare -Probele fac apel la diferite
scari care se adreseaza unui adult, unui
copil sau unui subiect analfabet.
La adult,scara de acuitate cea mai
utilizata pentru vederea de departe este
cea care prezinta litere de dimensiuni
descrescatoare.
Subiectul fiind plasat la 5 metri de scala
Snellen, este pus sa citeasca testul cu
fiecare ochi pe rand, fara lentile
corectoare, apoi cu lentile corectoare care
par cele mai adecvate pentru vederea sa.

Literele

celemai mari corespund unei

acuitati de 1/10, iar cele mai mici unei
acuitati de 10/10.
Pentru masurarea acuitatii vizuale de
aproape, testul cel mai utilizat este cel
al lui Parinaud.
Citit la o distanta de 33 centimetri, el
face apel la lectura fragmentelor unui
text scris cu litere din ce in ce mai mici

ETDRS chart

La

copiii inaintea
varstei scolare si la
subiectii
analfabeti,masurarea
acuitatii vizuale este
identica cu cea a
adultului, dar se
utilizeaza cifre, desene
sau litera E orientata in
diferite sensuri si a caror
orientare subiectul
trebuie s-o indice.

Evaluarea refraciei
Refractia

se refera la
modul in care razele de
lumin sunt refractate
atunci cand trec prin
cornee si cristalin.
Evaluarea refractiei il
ajut pe oftalmolog sa
va prescrie o lentila
corectoare care sa va
confere vederea cea
mai clara.

Oftalmologul

poate folosi un
refractometru computerizat
pentru a va evalua ochii si
pentru a estima solutia pentru
corectarea unei erori de
refractie;
sau foloseste o tehnica numita
retinoscopie.
In aceasta procedura, medicul
indreapta o lumina catre ochiul
pacientului si masoara erorile
de refractie prin evaluarea
miscarii luminii refractate de
catre retina

Oftalmologul

evalueaza precis
refractia cu ajutorul unui
Foroptor, un dispozitiv care
contine discuri cu diferite lentile.
Pacientul priveste la un panou
Snellen prin diferite lentile i se
decide care combinatie de lentile
va conferi acestuia vederea cea
mai precisa.

Testarea campului vizual

Campul

vizual este regiunea din fata

pacientului pe care o poate vedea fara a va
misca ochii.
Testarea campului vizual (perimetria) se poate
face in mai multe feluri.
Intr-un test, pacientul priveste un ecran pe care
un aparat computerizat proiecteaza spoturi de
lumina de intensitati diferite si in diverse locuri.
Pacientul apasa un buton de fiecare data cand
vedeti un spot.
Aparatul inregistreaza raspunsurile acestuia si
cartografiaza zona pe care o vede.
Golurile din campul vizual pot fi indiciul unei
tulburari serioase de vedere.

Un

alt test folosete grila

Amsler, numita asa dupa
oftalmologul elvetian care a
construit-o.
In centrul unei grile pastrate
se gaseste un punct negru.
Cu un ochi acoperit,
pacientul se concentreaza
asupra punctului si ii spune
medicului daca poate vedea
clar intreaga grila.

Testul pentru glaucom

Prin

masurarea presiunii interne

a ochiului, oftalmologul poate
determina daca aveti glaucom.
Doua tehnici comune sunt
folosite pentru a masura
presiunea intraoculara
tonometria cu aer comprimat si
tonometria de aplanate.
Amandoua masoara forta
necesara pentru a turti corneea

Tonometria

Tonometria

este o metoda de masurare a presiunii

intraoculare (din interiorul ochiului).
Pentru aceasta este necesar ca medicul specialist sa
stabileasca gradul de fermitate de la suprafata
ochiului.
Tonometria masoara presiunea intraoculara prin
inregistrarea rezistentei corneei la presiune
(identatie).
Acest test se efectueaza folosind anestezierea
globului ocular prin intermediul unor picaturi.
Exista mai multe tipuri de tonometrii care au la baza
acelasi principiu: masurarea deformarii corneei sub
actiunea unei forte externe.

Clasificar
e

Tonometria prin aplanatie: acest tip de

tonometrie foloseste un intrument mic
pentru a aplica presiune pe suprafata
ochiului si un microscop numit lampa cu
fanta pentru observarea ochiului.
Presiunea ochiului este masurata in
functie de cata forta este necesara pentru
aplatizarea corneei.
Aceasta metoda este foarte exacta.

Tonometria

prin indentatie electronica: se

foloseste pentru detectarea unei presiuni
intraocularea crescute.
Desi este foarte exacta, acest tip de
tonometrie poate oferi rezultate diferite ce
cele ale tonometriei prin aplanatie.
Medicul aplica un instrument cu cap rotund
direct pe cornee iar presiunea este afisata pe
un mic monitor.

tonometrie

fara contact direct cu ochiul

(pneumotonometrie): aceast tip de tonometrie
se efectueaza fara a atinge ochiul in mod direct
folosindu-se un mic jet de aer pentru aplatizarea
corneei, si desi nu este cea mai buna metoda de
a masura presiunea intraoculara, este cea mai
simpla metoda de a testa copiii si persoanele
care sau suferit o operatie LASIK.
In cadrul acestui test nu se foloseste anestezia
locala.
Tonometria prin identatie (tonometrul
Schiotz): masoara profunzimea depresiunii
corneei produsa de o anumita greutate intr-un
punct dat.
Se efectueaza asemanator cu tonometria prin
aplanatie insa nu este la fel de exacta.

Testul

se efectueaza:
- ca parte a unui control
oftalmologic de rutina pentru a
verifica presiunea introculara (o
presiune intraoculara mare
sporeste riscul de a dezvolta
glaucom);
- pentru a monitoriza eficienta
tratamentului impotriva
glaucomului.

Pregatire pacient
Pacientul

trebuie sa-si informeze medicul daca

cineva din familia sa a suferit de glaucom.
Pacientul trebuie sa-si indeparteze lentilele de
contact si sa nu le aplice din nou cel putin 2 ore de la
efectuarea testului.
De asemenea, trebuie sa nu poate haine care strang
zona gatului deoarece presiunea aplicata pe venele
gatului pot duce la o crestere a presiunii intraoculare.
Rezultatele tonometriei sunt mai exacte cand
pacientul:
- nu bea mai mult de 2 cani de lichid cu 4 ore inainte
de test;
- nu consuma alcool cu cel putin 12 ore inainte de
test;
- nu fumeaza marijuana cu 24 de ore inainte de test.

Cum se face testul?

Tonometria prin aplanatie (metoda Goldmann)
Acest tip de tonometrie este efectuat de un oftalmolog sau
optometrist.
Medicul va folosi picaturi pentru a amorti suprafata ochiului
pentru ca pacientul sa nu simta tonometrul in timpul
testului. Pe suprafata ochiului se aplica apoi fluorescina
care il va ajuta pe medic sa vada corneea mai clar.
Pacientului i se cere sa priveasca inainte fara a clipi, in
vreme ce medicul specialist va folosi filtrul de cobalt pentru
a lumina ochiul. Dupa efectuarea acestui pas presiunea
externa va fi reglata la 10 mm Hg iar conul de presiune va
fi impins usor pana ajunge in contact cu corneea.

Tonometria prin identatie electronica

Medicul va folosi un anestezic de
suprafata pentru ca pacientul sa nu simta
tonometril in timpul testului. Pacientului i
se cere sa priveasca inainte fara a clipi in
timp ce medicul impinge cu delicatete
tonometrul pana intra in contact cu
corneea.
Se vor inregistra 4 rezultate pentru
fiecare ochi. Pacientul va auzi un sunet de
fiecare data cand se obtine un rezultat
exact. Dupa inregistrarea celor 4
rezultate exacte, presiunea masurata va
aparea pe ecranul aparatului.

Tonometria fara contact direct cu

suprafata ochiului
Nu este necesara anestezierea
suprafetei oculare pentru efectuarea
acestui test. Pacientului i se cere sa
priveasca inainte spre lampa cu fanta
fara a clipi. Pacientul va simti un mic
jet de aer indreptat spre suprafata
ochiului si o senzatie de racoare.
Tonometrul inregistreaza presiunea
intraoculara rezultata din schimbarea
luminii reflectata pe cornee in timp
ce este identata de jetul de aer.
Acest test poate fi efectuat de mai
multe ori pentru fiecare ochi.

Tonometria prin identatie

Medicul va folosi picaturi pentru a amorti
suprafata ochiului pentru ca pacientul sa nu
simta tonometrul in timpul testului.
In timpul acestui test, pacientul va sta intins
pe masa de examinare. Pacientul trebuie sa
stea nemiscat, sa nu tuseasca, sa nu
clipeasca sau sa stranga pleoapele
deoarece orice miscare de acest tip poate
mari presiunea intraoculara.
Pacientul va fi rugat sa-si fixeze privirea
asupra unui punct de pe tavan in timp ce
medicul va impinge delicat corneea cu
tonometrul care va fi tinut acolo timp de
cateva secunde.

Deoarece

medicul va folosi un anestezic

pentru amortirea suprafetei ochiului, pacientul
nu va simti nici un disconfort pe parcursul
efectuarii testului.
Dupa efectuarea testului, ar putea persista o
senzatie de furnicatura pe cornee care dispare
insa dupa 24 de ore.
Riscuri
In timpul efectuarii testului prin identatie,
exista riscul lezarii corneei. Acest risc este
amplificat daca pacientul isi freaca ochii cu
mainile inainte de efectuarea anesteziei.
Exista si riscul ca pacientul sa aiba o reactie
alergica la picaturile folosite pentru anestezie
sau poate dezvolta o infectie oculara.

Rezultate
Presiunea intraoculara este diferita pentru fiecare
persoana si este de obicei mai mare imediat dupa
trezire.
Presiunea intraoculara se schimba la oamenii care
sufera de glaucom. De obicei, femeile au o
presiune intraoculara mai mare decat barbatii si
creste odata cu varsta.
Presiune normala: 10-21 mmHg
Presiune anormala: mai mare de 21 mmHg.
O presiune intraoculara mare poate indica
prezenta unui glaucom sau sanse mari de a
dezvolta aceasta afectiune.
Persoanele care au o presiune intraoculara mai
mare de 21 mm Hg dar nervul optic este sanatos
prezinta o afectiune numita hipertensiune oculara.
Totusi acesti oameni au sanse mari de a suferi de
glaucom pe masura ce inainteaza in varsta.

Ce poate afecta testul?

Rezultatele tonometriei nu sunt
concludente daca pacientul:
- prezinta o infectie oculara
precum conjunctivita;
- sufera de miopie grava, corneea
sa are o forma neregulata sau a
suferit o interventie chirugicala
serioasa in trecut;
- clipeste sau inchide ochii in
timpul testului;
- a suferit LASIK.

Examinarea externa a ochiului

Examenul extern al ochiului este
o verificare rapida a ochiului fara
alte instrumente decat o lumina.
Oftalmologul verifica pupilele
daca raspund normal, corneea si
irisul pentru claritate si stralucire,
si ochii si pleoapele pentru pozitie
si miscare.
http://www.youtube.com/watch?
v=TTnLVw6yzB8