Sunteți pe pagina 1din 4

Paralela intre La Vulturi si Puiul

de Alex Daragiu
Ce inseamna, sau cine este mama ? Unii spun ca este o persoana care se sacrifica
societatii, asigurand astfel perpetuarea speciei. Poate ca specia si-a indeplinit scopul, dar
isi cunoaste oare rostul ? Altii considera ca mama este un dar de la Dumnezeu, este cel
mai sfant cuvant rostit intaia oara.
Eu cred ca mama este insasi viata care se daruieste vietii, este sensul ei, iar sensul
este in fiecare din noi. Sacrificiul ei sublim este de neegalat.
Mama are grija de copiii ei toata viata. Le ghideaza pasii oricand si oriunde,
sufera si se bucura odata cu ei, se sacrifica pentru ei.
Simplu fapt ca i-ai dat nastere unui copil nu-i suficient pentru a te numi mama.
Sa fii mama inseamna sa ai grija de copilul tau la fiecare furtuna, sa nu eziti niciodata sa
il ajuti sa depaseasca orice obstacol.
Mama este persoana in care el, copilul, poate gasi intelegere, compasiune si, mai
presus de toate, iubire.
Mama este cea care, de la mii de km departare, iti poate simti emotiile, trairile, e
cea care te percepe intotdeauna exact asa cum esti, cea care te intelege, te sustine,
neconditionat.
Mama este cea care sufera alaturi de copilul ei, se bucura impreuna cu el de orice,
rade cu el, plange pentru el, ii este alaturi la bine si la greu pana in ultima clipa a vietii ei,
fara a-l sufoca, fara a-i ingradi libertatea, fara a-i oprima trairile, pornirile
Mama este umbra permanenta a copilului, cea pe care te poti bizui intotdeauna.
Cine spune cuvantul mama, nu vorbeste, ci canta. Muzicalitatea acestui cuvant nu
poate fi egalata de nicio simfonie. Frumusetea lui nu se regaseste nici macar in crinii care
sunt imbracati mai imperial decat Solomon. Este primul cuvant care se-nvata, pentru ca
fara el, nu le-am putea invata pe toate celelalte. Este primul zambet pe care-l vedem,
pentru ca fara el, nu le-am putea vedea pe toate celelalte. Este primul cantec, primul joc,
primul abecedar
Mama este mama pentru totdeauna, fara concediu, fara vacanta, fara recreatii.
In cele noua luni, in care cele doua finite convietuiesc, au loc evenimente
extraordinare, ascunse de orice ochi, dar la fel de zguduitoare ca exploziile stelare. Timp
de noua luni cele doua fiinte comunica fara voia lor, fara stirea lor. In noua luni are loc un
proces perfect de invatamant, in care un educator transmite cu eficienta tot ceea ce stie si
tot ceea ce esteSi ce bucurie mai mare poate sa fie, decat aceea de a vedea rodul
muncii sufletului tau: o fiinta mica, dar atat de asemanatoare cu tineIti mai trebuie o
alta rasplata ?!
Iubirea de mama este nemarginita si este dusa pana la sacrificiul suprem.
Se spune din popor, ca dupa un mare incendiu care cuprinsese o padure, un
padurar a gsit o pasre literalmente pietrificat n cenua, aezat ca o statuie pe
pmntul de la rdcina unui copac. Tulburat de imaginea stranie pdurarul a lovit uor
pasrea cu un b. Cnd a atins-o trei puiori mititei s-au ivit de sub aripile mamei lor
moarte. Mama iubitoare, contienta de dezastrul iminent, i-a dus puii la baza copacului

i i-a strns sub aripile sale, intuind ca n curnd aveau s se ridice gaze toxice. Ar fi putut
zbura pentru a fi n siguran dar ea a refuzat s-i abandoneze puii. Cnd vlvtaia
focului a sosit i flcrile au ars trupul ei mic, pasrea a stat nemicat. Pentru c ea a
acceptat s moar, cei de sub aripile ei aveau s triasc.
O alta povestire este despre cresctorii de animale, in verile toride, undeva prin
Australia. Pentru a adapa vitele, apa este acumulata in gropi mari, n vecintatea unei
umbre rcoroase de pdure. i, ca nu cumva s se ntmple ca animalele slbatice s vin
i s bea apa, cu atta grij adunat, trebuie s fie angajat un paznic care s aib o arm i
s fie oricnd gata s trag dac fiarele pdurii ar ndrzni s se apropie.
Iat-l pe paznic cum moie la umbr, dar cu urechile ciulite la fiecare fonet
Este amiaz, o amiaz de cuptor. n cldura soarelui fierbinte toate stau n
nemicare: copacii, apa, paznicul Deodat un fonet se aude scurt. Paznicul ntoarce
capul i vede un cangur. Era un cangur mam cu un puior drgla n buzunarul lui de la
piept. Probabil c setea este att de mare nct le-a dat curaj celor dou fpturi s se
apropie, care nici pe departe nu seamn cu nite fiare, ci mai degrab cu dou fiine
drglae pe care paznicul le-ar lsa s bea, dac nu ar fi fost ordinul stpnului. Cu ochii
int la paznic, canguria mai face un pas spre ap. Paznicul ia puca de la picior.
Cangurul mai face doi pai. Paznicul pune arma la ochi i i spune n gnd: Mai bine ai
face s nu te apropii s bei c am s trag! Canguria mai face un pas, apoi nc unuli
nc doi, ncet de tot, i n acest timp nu-i ia ochii din ochii paznicului. Acesta e pus
ntr-o mare ncurctur: Cum s trag? Dar n cine s trag? Dac trage n mam, o s
rmn puiul singur. Cine o s aib grij de el?Mama hotrt mai face un pas.
Paznicul pune degetul pe trgaci. Cele dou fpturi nsetate ajung chiar la marginea
gropii i paznicul i spune: Dac te apleci s bei, am s trag! Dar canguria nu mai face
nici un pas.
Un glas neauzit de paznic i spune puiului: Du-te si bea ! Puiul sare bucuros, se
duce pn la ap, bea pe sturate i se ntoarce. Se aeaz i mai bucuros la locul lui,
spune cu un glas neauzit mulumesc!, dar de data aceasta paznicul parc prinde
sunetele acestui glas i rmne mut de uimire. Mama pleac fr s bea Fr s bea
mcar un strop de ap ! La multe se atepta paznicul dar la asta nu! Cum e posibil? S
neleag aceast mam ce nseamn sacrificiu? S neleag oare c trebuie s rite i
pn unde s rite pentru puiul ei?
Da! Cu adevrat dragostea gsete o cale! Dragostea sufer totul, crede totul,
ndjduiete totul! i cu att mai mult dragostea unei mame!
Viaa unei mame este o experien complex i deosebit de plin. Mama are parte
de momente preioase la care n-ar renuna pentru nimic n lume; totui cteodat simte c
este la captul puterilor. Este o deosebit curs cu obstacole... i pe msur ce trece
timpul, obstacolele parc sunt tot mai multe i mai mari. Face tot timpul de gard i este
la post fr ntrerupere. Rufele trebuie splate i mpachetate! Mncarea trebuie s fie
gata la timp! Somnul ei rmne adesea nemplinit, iar planurile trebuie schimbate din
mers i la faa locului... ntre venituri i cheltuieli trebuie s se dovedeasc a fi un
contabil iscusit; dar trebuie s fie i buctreas, i sor medical i educatoare, poate
chiar avocat sau judector..
i atunci, un zmbet spontan, un dulce mulumesc, mami! i o cald mbriare sunt
ceea ce o ajut s mearg mai departe. Adugai i un te iubesc! i fii siguri c prin

acest cuvnt fermecat mama va dobndi fora necesar s treac peste nc vreo zece
obstacole...
In nuvela La Vulturi cat si in Puiul , intalnim un alt fel de sacrificiu facut de
mama, acela de a-si abandona unul din copii, respectiv pui, pentru ca ceilalti sa
supravietuiasca.
In La Vulturi ,scriitorul isi surprinde eroina intr-o situatie limita, prilej pentru a
pune in evidenta adevarata esenta a fiintei acesteia.
Agripina, caci asa o chema pe aceasta mama a trei copii, devine simbolul femeii
capabile de eforturi supraomenesti pentru salvarea copiilor sai.
Autorul prezinta cu multa maiestrie drumul Agripinei in lupta crancena cu
muntele, cu moartea, consemneaza cu multa grija senzatiile pe care le incearca femeia,
ingrozita la gandul ca turcii ar putea pune mana pe copilasii ei.
Semnificative sunt gandurile Agripinei, care exprima sacrificiul de care este
capabila pentru a-si vedea copiii in siguranta: Mai bine sa lupte pana cand i-o plesni
inima-n piept! Daca ajunge la stana, poate sa cada si sa moara; au scapat copilasii ". In
ciuda setei mistuitoare si a oboselii, Agripina continua sa urce muntele: in pieptul ei
ardea toata padurea si bataile inimii erau bolovani incinsi, care sareau dintr-un loc si o
izbeau in coaste."
Scena urcusului scoate in evidenta trasaturile morale ale Agripinei. Aceasta
femeie impresioneaza prin spiritul sau de sacrificiu, prin dragostea netarmurita pentru
copiii sai, prin darzenia cu care reuseste sa invinga obstacolele urcusului, ramanand
totodata lucida si hotarata. Singura ei frica era doar aceea ca nu va izbuti sa-si salveze
copiii, iar nu faptul ca putea muri.
Mai tare decat natura cea aspra si decat viata plina de greutati, Agripina
supravietuieste si ultimei lovituri pe care i-o da moartea revoltatoare a lui Paunas.
Ea ramane mama unui alt fecior, Vlad, care va continua traditiile de lupta si de
iubire de tara ale tatalui si bunicului sau. In copiii Agripinei se intruchipeaza ideea
continuitatii poporului nostru pe aceste pamanturi.
Povestirea Puiul are o actiune simpla, liniara, ce se delimiteaza in timp: din
primavara (din momentul sosirii pasarilor calatoare) pana toamna tarziu, la prima zapada
(dupa plecarea acestora).
Caracterul moralizator al povestirii este subliniat chiar de motoul cu care se
deschide povestirea: Sandi, sa asculti pe mamica!". Aceasta invatatura morala ar fi ramas
litera moarta, daca n-ar urma demonstrarea artistica a efectului incalcarii ei. Faptele care
sustin aceasta invatatura morala pot fi urmarite pe doua planuri: actiunile exterioare si
eforturile prepelitei si faptele puiului ranit. In tot ce face aceasta prepelita, venita intr-o
primavara din Africa, desi moarta de oboseala, incepand cu facerea cuibului pe un
musuroi de la marginea unui lastar, intr-un lan verde de grau, recunoastem grija si
devotamentul mamei.
Autorul foloseste ca principala modalitate de expunere; naratiunea, fixand ca si
titlu al povestirii sale numele unuia dintre cele doua personaje principale, Puiul".
Personajul central nu este copilul neascultator, care nu cunoaste legile existentei ca si cei
mari, ci mama, prima modelatoare a sufletelor copiilor.
Tema povestirii se prezinta concentric. Pe intreg parcursul povestirii se desprinde
tema dragostei mamei pentru copiii ei, destinul unei vieti ce se prabuseste tocmai in
momentul in care ar fi trebuit sa porneasca in marele zbor. in acelasi timp lectura ne

avertizeaza asupra urmarilor neplacute sau chiar tragice pe care le poate aduce
neascultarea sfaturilor, a experientei de viata a celor mai varstnici.
Prepelita si puii reproduc in sine imaginea mamei si a fiilor. Ca personaj, prepelita
este un simbol al dragostei materne cu toate nuantele sale: harnicie, iubire, grija,
chibzuiala, veghe indurerata la capataiul celui bolnav, echilibru, spirit de sacrificiu,
capacitate de decizie in momentele cruciale ale vietii.
Puiul cel.mare intruchipeaza ideea de neascultare, care duce la suferinta, incheiata
in aceasta povestire cu moartea.
Deznodamantul este zguduitor, suferintele puiului cu aripa rupta, zgribulind de
ger, sunt neinchipuit de grele. Chinuit de lipsa caldurii materne, il cuprinde o caldura
ametitoare, in minte i se deapana parca firul vietii. Cainta lui este zadarnica. Degetele
impreunate de moarte, ca pentru inchinaciune, vor implora in ultima clipa iertarea mamei.
Prin succesiunea momentelor, Puiul " este o naratiune. Pentru a-i da mai multa
realitate, o imbogateste cu descrierea naturii: lanul de grau, unde s-a asezat intr-o
primavara prepelita, seceratul, ridicatul snopilor, multimea boabelor cazute, roua de pe
frunzele de iarba, aratul miristei, culesul porumbului, bruma, rarirea lastarului, palcurile
de pasari calatoare. Portretizarea se intregeste si ea armonios naratiunii: Pui draguti, nu
goi ca puii de vrabie, imbracati cu puf galben ca puii de gaina, dar mici, parca erau sapte
gogosi de matase".
Prin dialog se precizeaza drama puiului neascultator:
-Mama, nu-i asa ca o sa ma fac bine? Nu-i asa c-o sa merg si eu sa-mi arati cetati
mari si rauri si marea ?
-Da, mama, raspunde prepelita, silindu-se sa nu planga."
Dialogul este folosit in lumea ambelor categorii de personaje si dezvaluie stari,
trairi, ajuta la proiectarea drumului devenirii vietii ca pe un basm frumos.
Povestirea ne indeamna la compasiune si intelegere pentru necuvantatoare, pe
care trebuie sa le protejam si sa le iubim impreuna cu intreaga natura. Cine iubeste natura
si animalele iubeste si oamenii.
Naratiunea "Puiul " subliniaza biruinta fortelor morale, pastrarea legaturii dintre
generatii, respectarea naturii si a legilor ei, adresandu-se tuturor copiilor; ea devine un
imn vibrant inchinat mamei.

Mama tu semeni cu primavara sau primavara


seamana cu tine?
Mama tu esti plina de zboruri, esti o tresarire de
aripi in inaltul cerului

17.03.2011