Poema chiuvetei

de Micea Cartarescu

Dintre scriitorii postmoderni, Mircea Cartarescu rmne personalitatea cu cel mai

mare impact asupra contemporanilor, poet si prozator valoros care a debutat in 1980 cu
volumul Faruri, vitrine, fotografii, volum caruia i s-au adaugat: Poeme de amor, Totul,
Levantul, Dragostea.

1.Postmodernismul este o orientare cultural aprut n a doua jumtate a secolului al XX-lea, avnd ca
principal caracteristic reluarea ludic i ironic a tradiiei culturale. Spre deosebire de orientrile avangardiste,
care negau valoarea tradiiei culturale, postmodernismul o recupereaz. Trasaturi ale postmodernismului: se estompeaza
granitele traditionale dintre genuri si specii literare, trecerea la proza autoreflexiva, eliberarea fanteziei si
imprumutarea limbajului familiar, amestecul de narativitate si lirism in poezie, oralitatea expresiei, desolemnizarea
discursului, valorificarea prozaismului, mitologizarea ostentativa a lucrurilor comune, hibridizarea, fragmentarea,
recilarea unor vechi motive, teme si formule estetice, poezia se intoarce la realitatea orasului si a strazii. Literatura
postmodernista utilizeaza citatul, aluzia, reciclarea formelor literare vechi. Citatul
ironic,parodierea modelelor, dialogul intertextual (a prelua un fragment din opera unui scriitor din
trecut i a-l plasa n alt context) indic presiunea livrescului asupra existenei.
2.Poezia Poema chiuvetei face parte din volumul Totul (1985) i ilustreaz cu fidelitate trsturile
poemului postmodern, teoretizate de Crtrescu n studiul citat, publicat n anul 1999, Postmodernismul
romanesc.
Ca text postmodern, Poema chiuvetei ilustreaza tema iubirii dintre doua entitai incompatibile,
tema tratata in registru parodic, existand in text legaturi atat cu poemul eminescian Luceafarul, cat si cu
balada barbiana Riga Crypto si lapona Enigel. Asocierea cu Luceafrul este permis prin sesizarea unor
elemente comune: motivul aspraiei spre o stea (care nu mai apare n registrul grav al nevoii depirii
condiiei umane), cele trei invocaii ctre stea, cuplul format din elemente ce aparin unor lumi diferite,
imposibilitatea depirii limitelor, finalul ce presupune asumarea condiiei i resemnarea, existena firului
epic i narativitatea versurilor, lirismul de tip obiectiv.
Titlul implic trimiterea la od, specie paoptist, clasic, parodiat prin alegerea unui destinatar care
nu reprezint un erou istoric sau mitologic, o fiin divin, un model de mreie sau un eveniment istoric, ci
desemneaz un element derizoriu din existena cotidian, n ciuda tonalitii aa-zis laudative. Desi titlul se
refera doar la o poveste de iubire, textul ilustreaza doua iubiri ratate intre o chiuveta si o stea galbena,
respectiv intre gaura din perdea si o superba dacie crem.
3.Prima parte a poeziei este preponderent narativ, prezentnd idila imposibil dintre un obiect
component al recuzitei casnice (chiuveta) i unul aparinnd planului cosmic (steaua). Primele versuri expun
drama iubirii nemprtite, iar urmtoarele reprezint cele trei chemri ale chiuvetei, adresate stelei, prin
care se parodiaz ceremonialul serenadei. Invocaiile amintesc de cele din poemul eminescian, dar dac la
poetul romantic schimbarea condiiei fetei de mprat implica un sens ascendent (O, vin n prul tu
blai / S-anin cununi de stele / Pe-a mele ceruri s rsai /Mai mndr dect ele), la Crtrescu este
implicat ideea decderii: steaua va deveni crias a gndacilor de buctrie.
Dincolo de similitudinile cu poemul eminescian, se poate remarca demitologizarea viziunii
poetice romantice, prin tratarea temelor i a motivelor ntr-un registru parodic: Luceafrului, stea
strlucitoare, i corespunde o mic stea galben dincolul geamului de la buctrie, iar timpul nocturn
este abandonat n favoarea celui diurn, prin indicii temporali ntr-o zi, n alt zi; degradarea tririi
intense a iubirii, a suferinei interiorizate din romantism, prin expunerea n confesiuni fcute celorlalte
obiecte derizorii (muamaua, borcanele de mutar).
A doua parte ncepe cu o exclamaie retoric (dar, vai!), anticipnd presupusa dram a nemplinirii
iubirii. Cuplul incompatibil cunoate n acesat secven alte dou ipostaze: stea-strecurtoare de sup, gaura
din perdea-superba dacie crem. Imposibilitatea iubirii vine ns nu din contientizarea i asumarea
diferenelor ireconciliabile dintre cei doi, ca n Luceafrul, ct vreme steaua face cuplu cu o entitate din
aceeai sfera prozaic din care face parte i chiuveta. Este parodiat condiia omului de geniu prin
derizoriul aspiraiilor i prin simularea unei tonaliti grave: ntr-un trziu chiuveta ncepu s-i pun
ntrebri cu privire la sensul existenei i obiectivitatea ei, iar finalul aduce nu numai imaginea cuplului

format din elemente de aceeai condiie (chiuveta-muamaua), ci i schimbarea persoanei a III-a cu persoana
I, postmodernismul miznd pe tehnica punctelor de vedere trucate.
Limbajul poetic este caracterizat de ironie (stea mica, nichelul meu te doreste, sifonul meu a
bolborosit). Eul liric povesteste iubirea dintre o chiuveta si o mica stea galbena, care nu se intalnsec
niciodata si isi aminteste pasiunea sa pentru o masina, personajele insesi ale poemului fiind caracterizate de
ironie.
Daca chemarea fetei de imparat din Luceafarul eminescian (Cobori in jos, luceafar bland,/Alunecand pe-o
raza,/Patrunde-n casa si in gand/Si viata-mi lumineaza") se repeta ritualic, magia facandu-si efectul, in sensul ca Luceafarul
raspunde chemarilor fetei, codul comunicarii fiind cunoscut de cei doi, in poezia lui Cartarescu comunicarea este imposibila,
necunoasterea codului ducand la esecul infiriparii acesteia. De aceea, poetul nici macar nu precizeaza daca mica stea galbena a
intrat sau nu in posesia mesajului transmis de chiuveta. Din acelasi motiv nu functioneaza nici seductia. Obiectele nu au
identitate, toate au acelasi statut. Mai mult, Cartarescu alege numai obiecte de gen feminin, estompand pana la maximum
posibilitatea functionarii seductiei. Tot ceea ce pot aceste obiecte sa faca este sa doreasca, sa tanjeasca sa fie iubite". De aceea,
concluzia (morala) este exprimata de ,gaura din perdea", cea careia poetul ii acorda rolul de narator al acestei povesti, finalul
neputand fi, desigur, decat ironic: candva in jocul iubirii dragostei m-am implicat si eu./eu, gaura din perdea, care v-am spus
aceasta poveste./am iubit o superba dacie crem pe care nu am vazut-o decat o data/dar, ce sa mai vorbim, acum am copii
prescolari/si tot ce a fost mi se pare un vis".
Organizarea este astrofica, iar masura variabila, elemente specific postmoderniste
4.In opinia mea, chiar daca este construita sub forma unei fabule, poezia lui Cartarescu nu are ca personaje nici fiinte
umane, nici animale, ci diferite obiecte de uz casnic. Prin intermediul acestei false fabule poetul reuseste sa ilustreze una din
crizele lumii (post)moderne, si anume, imposibilitatea comunicarii, criza limbajului care nu-si mai indeplineste in totalitate rolul.